Muntele de foc

Pe cei muni pustii, slbatici,

Din Lombardo-Veneie,
Unde noaptea n orgie
S-adun demonii lunatici,
Hoi de moarte doisprezece
Stau n rond sub vntul rece
Care uier i trece!
Focul cerului s-aprinde,
Urmrit de groaznic tunet,
i al munilor rsunet
Printre vi adnci se-ntinde.
Hoii rd cu voie bun.
eful lor, purtnd cunun,
Cnt astfel n furtun:
"Vars-n cupa mea de aur
Acest vin ce desfateaz
i m-mbat, m turbeaz,
Ca sngele ro pe taur.
Toarn, drege tot aice,
i cnd eu destul voi zice,
Pe-al meu cap trmetul pice!
Bei, voinici, pn la moarte!
n ceas vesel de plcere
S uitm orice durere,
Orice chin a relei soarte.
Bei, copii, toi dup mine
i-nchinai cupele pline
Ira fulgerelor lumine!
Vntul bate, cerul tun,
Munii url, Satan rde,
Iadul vesel se deschide
i cu noi cnt-mpreun.
Pe cnd lumea se-ngrozete,
Omul brav benchetuiete
-al lui suflet se-ntrete!
Tremure-se tot n lume
Ct va fierbe snge-n mine!
Fac-i cruce i se-nchine
Cel ce-aude de-al meu nume.
Eu sunt braul care frnge!
Eu sunt ochiul ce nu plnge!
Eu sunt gura ce bea snge!"
Abia zice, i deodat
Cade houl de pe munte,
Fulgerat, lovit n frunte
De a cerului sgeat!...
De-atunci mii de focurele,
Limbi de par albstrele,
Ard pe locurile-acele!