Anul 1855

Dup'ati ri secoli negri de dureri, de vijelie

Ce-au trecut fr'ncetare peste biata Romnie,
Tu an nou ce ne vesteti?
Vii s'aduci patriei mele, ca o dreapt rspltire,
Pace, glorie, putere, libertate, fericire,
ndurrile cereti?
Din noianul veniciei eti tu sol de mngiere?
Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de nviere
S te blestem, s te-admir?
Eti amic, sau tu faci parte din cumpliii ani de rele
Ce-au depus n a lor treact peste fruntea rii mele
O corona de martiri?
Ori ce-a fi a ta menire, voi gsi poporul tare
nfruntnd lovirea soartei cu-o puternic rbdare
i cu suflet de Romn;
Cci Romnul e ntocmai precum stncile mree
Care'n valurile mrii furtunate i semee
Neclintite'n veci rmn.
Pe aceste mndre rmuri santinel `naintat,
Neamul nostru fr sprijin, n veghere necurmat
St pe loc la postul su.
El de douzeci de secoli a trecut prin mii de lupte,
Dar acum i-a czut braul, i-au czut armele rupte
O, puternic Dumnezeu!
Sunt destule attea chinuri! Ad ziua mult dorit,
Zi de pace, de trie i de glorie iubit
Pentru acest srman popor,
Pentr'o naie cretin care poart-un mare nume
i n sufletu-i presimte c-i chemat n ast lume
La un falnic viitor.
F ca anul care vine s aduc-un mndru soare
S deschid-o cale nou de mari fapte roditoare
Pentru neamul romnesc,
Cci el are din vechime o menire strlucit;
El a fost i vrea s fie santinel neclintit
Pe pmntul strmoesc.