DEZORDINI

ALIMENTARE
ANOREXIA NERVOASA
BULIMIA NERVOASA
TULBURAREA DE
ALIMENTATIE EXCESIVA
MALNUTRITIA
DESPRE DEZORDINEA ALIMENTARA
Dezordinea alimentara poate fi
definita, intr-un sens, ca un abuz fata de
sine.
Poate fi vorba doar de o vatamare a
sanatatii , datorita abuzului de alcool sau
droguri.
Doua dintre aceste boli, anorexia si
bulimia, apar din teama de ingrasare
datorita mincarii in exces.
CAUZELE CARE DETERMINA DEZORDINEA
ALIMENTARA
Alimentatia dezordonata nu are
numai o simpla cauza, sint mai multi
factori care contribuie la aparitia ei:
- predispozitiile genetice ;
- probleme metabolice si biochimice ;
- presiunea sociala ( creata de moda ) ;
- stres personal sau familial .
MODALITATI DE AUTOINGRIJIRE
- acceptati-va asa cum sinteti. Nu trebuie sa fiti sau
sa semanati cu nimeni. Petreceti-va timpul cu
persoane care va accepta asa cum sinteti.
- mincati doar alimente nutritive. Concentrati-va
asupra carbohidratilor (cereale, fasole etc.),
legumelor si fructelor proaspete, carnii slabe.
- mincati la ore regulate, fara sa sariti peste mese.
- feriti-va de alimentele rafinate cum sunt faina alba
si zaharul si eliminati hrana bogata in calorii -
dulciuri, produse de patiserie etc.
-faceti exercitii fizice moderate.
- gasiti motivatii pentru toate actiunile voastre:
munca, hobbiuri si mariti increderea si respectul
de sine.
ANOREXIA NERVOASA
Generalitati
Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de
alimentare cu implicatii fizice si emotionale. O persoana
cu anorexie prezinta o greutate mult sub limita greutatii
standard, impunandu-si limite foarte drastice pentru
cantitatea de alimente care are voie sa o consume,
deoarece prezinta o imagine distorsionata a corpului,
neputand sa-si mentina greutatea corpului in limite
normale, temandu-se de castigul in greutate.
Anorexia pe termen lung sau formele grave pot duce
la infometare, alterarea importanta a starii de sanatate
si chiar la deces. Anorexia poate deveni o boala
cronica, chiar daca este posibila recuperarea completa
cu un tratament adecvat.
Cauze
Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori
declansatori: biologici, psihologici si sociali. Persoanele
cu anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, ce
poate duce la aparitia unor manifestari comportamentale
anorexice ca si retragerea sociala si reducerea apetitului
alimentar.
Implicatia genetica poate reprezenta o mica
pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de
personalitate precum si presiunile sociale si culturale.

Evenimentele stresante din viata ca si mutatul,
decesul unei persoane dragi, pot declansa anorexia.
Simptome
Simptomele frecvente si actiunile corelate cu anorexia
nervoasa includ:
- frica intensa de a castiga in greutate ;
- restrictia consumului de alimente sau al unor anumite
tipuri de alimente ;
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard
corespunzatoare inaltimii, (la un copil sau adolescent,
pierderea sau necastigarea in greutate in timpul perioadei
de crestere reprezinta un motiv de ingrijorare)
- aprecierea propriului corp ca si supraponderal, desi are
o greutate sub limita standard ( imagine distorsionata a
corpului) ;
- un program de exercitii istovitor ;
- ascunderea alimentelor si eviarea abordarii subiectelor
legate de tulburarile de alimentatie sau pierdere in
greutate ;
- unele persoane anorexice isi provoaca voma sau
utilizeaza laxative sau diuretice pentru a pierde in
greutate.
Semnele obisnuite ale anorexiei cuprind:
- greutate mica a corpului ;
- constipatia si golirea incetinita a stomacului ;
- par fragil, piele uscata si unghii friabile ;
- sani micsorati ;
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree ;
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta
decat in mod normal ;
- presiune sanguina scazuta ;
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut ;
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii) ;
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor
(bratelor si picioarelor) datorita circulatiei ineficiente ;
- edeme la nivelul mainilor si picioarelor ;
- piele de culoare galben-portocalie, in special la nivelul
palmelor si mainilor.
Mecanism fiziopatogenetic
Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete normale in scopul
de a pierde cateva kilograme, dar aceasta dieta este depasita cand
persoana devine obsedata de dieta si isi limiteaza aportul de alimente
mai mult decat este sanatos.Restrictia de alimente nu se limiteaza de
obicei numai la dieta ci si la nevoia de a controla ceva in viata; aceste
persoane gasind un sens al puterii cand isi controleaza setea si
foamea.Anorexicii devin retrasi social si isi perd interesul pentru lumea
din exterior.
Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale
irationale, ca si:
-impunerea de reguli alimentare de exemplu, eliminarea produselor
de consum zilnic sau carnea, deoarece acestea contin multe calorii ;
- creearea de ritualuri alimentare mestecarea alimentelor de cateva
ori ;
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare teama de a castiga in
greutate daca alimentul se consuma in intregime ;
- pierderea senzatiei de foame ;
-efectuarea de exercitii in mod excesiv, provocand leziuni ;
- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita
fricii de a castiga in greutate.
Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna cu
anorexia, ca de exemplu depresia, ingreunand
tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel
mai bun prognostic de recuperare. Cu cat o persoana
prezinta un comportament alimentar mai irational, cu atat
este mai dificil de a-i implementa o perspectiva sanatoasa
a nutritiei.
Persoana care sufera de anorexie este de obicei
examinata de medic pentru alte simpome corelate cu
anorexia.
Acestea pot include:
- fatigabilitatea si apatia (lipsa de energie) ;
- dureri abdominale si cateodata constipatie ;
- amenoree ;
- episoade frecvente de voma (chiar daca persoana nu
recunoaste ca si le provoaca) ;
- simptome ale depresiei ;
- dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate in mod
excesiv sau de dezechilibrul hidroelectrolitic).


Consultul de specialitate
Se recomanda consultul medical de specialitate daca o
persoana :
- prezinta refuzul de a se alimenta, canalizarea atentiei pe
mentinerea greutatii ;
-pierderea mare in greutate si continuarea pierderii in
greutate;
-frica intensa fata chiar si de un castig mic in greutate,
aceasta interferand cu consumarea de preparate
alimentare sanatoase ;
- instalarea amenoreei, etc.
Medici specialisti recomandati :
- medicul generalist ;
- psihiatrul ;
- psihologul ;
- nutritionistul .
Tratament
Toate persoanele care sufera de anorexie necesita
tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a restabili o
greutate normala si un comportament alimentar adecvat.

In functie de gravitatea bolii, tratamentul de initiere
cuprinde in mod obisnuit:

-restabilirea greutatii normale ;
-acordarea de consiliere profesionala ;
-acordarea de sfaturi de catre nutritionist, pentru a ajuta in
stabilirea unor principii alimentare sanatoase ;
- tratamentul altor afectiuni care apar asociate cu anorexia,
-depresia sau afectiunile cardiace ;
-tratarea infometarii ;
-ingrijirea afectiva si dezvoltarea increderii in medic
reprezinta o parte importanta a recuperarii .

BULIMIA NERVOASA
GENERALITATI
Bulimia este o tulburare de alimentatie, caracterizata de
un consum alimentar excesiv. O persoana cu bulimie
mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada
scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa
se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume
laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei
eliminari fortate a alimentelor.

Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar
in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este
cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare
si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios.


CAUZE
Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa
aiba legatura cu istoricul familial, influentele sociale
(idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite
tipuri de personalitate (care tind la perfectionism).

Existenta unui parinte, sora sau frate care are
bulimie, insa, poate fi doar una din cauze.

Evenimente stresante precum divortul,
schimbarea domiciliului, decesul unei persoane
apropiate, pot declansa boala la persoanele
predispuse.

SIMPTOME

- episoade recurente de apetit exagerat si consumul
unor cantitati mari de alimente intr-o perioada scurta de
timp (mai putin de 2 ore);

- pierderea controlului alimentar ;

- sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si
frica intensa de ingrasare;

- autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea
de laxative, diuretice, sirop de Ipeca ;

- episoade recurente de mancat in exces, urmate de
eliminarea alimentelor consumate care apar cel putin de
2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni ;


FACTORI DE RISC
Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul
persoanelor care prezinta:

- parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau
care sunt supraponderali sau obezi;
- istoric familial de tulburari psihice precum depresia;
- istoric familial caracterizat prin abuz de substante
medicamentoase;
- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la
perfectionism;
- un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasindu-
se intr-o lupta continua cu valorile socio-culturale.

CONSULT DE SPECIALITATE
Atunci cand o persoana apropiata diagnosticata cu
bulimie prezinta:
- imposibilitatea de a elimina urina (retentie urinara);
- palpitatii, batai ale inimii cu o frecventa mai mare sau mai
mica decat in mod normal (tahicardie, bradicardie);
- dureri abdominale intense, varsaturi sanghinolente
(hematemeza), scaune negre, lipicioase cu aspect de
smoala (melena).
Toate aceste semne descrise anterior pot semnifica
existenta unei hemoragii la nivelul tractului digestiv.
Medici specialisti recomandati :
- medicul de familie;
- psihiatru;
- psiholog
- asistent medical
- consilier autorizat de sanatate mentala
- dietetician autorizat (se ocupa de tratamentul bolilor de
nutritie).

TRATAMENT
Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere
psihologica (inclusiv consiliere nutritionala) si cateodata
medicatie antidepresiva.
Tratamentul initial depinde de severitatea si durata bolii.
Daca nu exista complicatii, tratamentul consta in:

1. Consiliere psihologica
Se recomanda:
- 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete;
- diminuarea grijilor in legatura cu propriul aspect fizic;
- reducerea elementelor responsabile de declansarea
episoadelor de exces alimentar prin examinarea relatiilor
interpersonale si a diferitelor emotii sau sentimente;
- conceperea unui plan personalizat care sa ajute
pacientul in recuperare ;

2. Medicatia

Antidepresivele, precum fluoxetinul (Prozac), sunt
cateodata utilizate in bulimie pentru a reduce numarul
episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare
fortata, precum si pentru a atenua simptomele
depresiei.

Tinta terapiei comportamentale este:
- renuntarea la grija exagerata asupra greutatii
corporale si a aspectului fizic general;
- consumul a 3 mese si 2 gustari pe zi, fara alte diete;
- alcatuirea unui plan personalizat pentru recuperare si
evitarea unor eventuale recaderi.




PROFILAXIE
Nu exista nici o metoda cunoscuta de a preveni bulimia
nervoasa.

Exista mai multe modalitati ca adultii sa invete copii si
adolescentii sa-si dezvolte o atitudine pozitiva asupra lor
insasi si prin aceasta sa previna aparitia bolii.

Dintre acestea amintim:
- optica sanatoasa, pozitiva asupra sinelui precum si a
celor din jur. Este important ca si copii sa-si ingrijeasca
propriul corp si sa nu faca o legatura intre popularitatea
caracteristica varstei si un aspect fizic caracterizat printr-
o greutate mica.
- optica sanatoasa in legatura cu alimentatia si exercitiul
fizic.
Nu este recomandata recompensarea sau pedepsirea
copiilor cu hrana (santajul alimentar).

TULBURAREA DE ALIMENTATIE
EXCESIVA
GENERALITATI
Este o tulburare a comportamentului alimentar aparuta la
femeile tinere anterior sanatoase, care dezvolta o teama
aparenta de ingrasare. Bolnavul consuma o cantitate mare
de alimente intr-un timp scurt (cateva ore), nu se poate
opri din alimentare si nu poate controla ce si cat mananca.
Dupa ghiftuire cu o cantitate mare de alimente, persoana
in cauza este coplesita de vinovatie si disconfort.
Problemele pe termen lung asociate cu acesta boala
includ supraponderabilitatea sau obezitatea, precum si
anumite complicatii care apar in relatie cu acestea si
anume depresia. Simptomul predominant al bolii este
pierderea controlului in legatura cu alimentatia. Bolnavul
poate sa manance chiar si cand nu-i este foame sau pana
la aparitia senzatiei de disconfort.


CAUZE

Nu se cunoaste cauza exacta a acestei tulburari de
alimentatie. Poate avea o agregare familiala (trasmitere
genetica) sau ar putea avea legatura cu mentalitatea
familiei asupra aspectului fizic.

DIAGNOSTIC

Boala este diagnosticata printr-un examen fizic si o
anamneza corecta. Sunt importante de asemenea
intrebarile legate de sanatatea mentala a subiectului, in
special atitudinea acestuia fata de aspectul fizic si
alimentare.


FACTORI DE RISC

Boala apare in adolescenta tarzie sau la adultul tanar si
este mai frecventa la femei decat la barbati. Poate afecta
pana la 2% din femei.
Boala poate fi declansata de alimentare excesiva,
anxietate sau de orice situatie tensionanta,
simptomatologie care diminua in momentul alimentatiei.
Un risc crescut il reprezinta:
- subiecti cu parinti supraponderali sau obezi;
- tendinta la perfectionism si nemultumirea in legatura cu
propria imagine;
- apartenenta la o cultura care apreciaza silueta.
SIMPTOME
Boala poate fi diagnosticata cand se regasesc cel putin 3
din urmatoarele caracteristici:

1. Episoade alimentare caracterizate prin:
- ingerarea unor cantitati mari de alimente intr-o perioada
scurta de timp (de exemplu la fiecare 2 ore);
- pierderea controlului alimentar in timpul fiecarui episod.

2. Cel putin 3 din urmatoarele:
- ingestia rapida, compulsiva a alimentelor;
- supraalimentare pana la aparitia unui disconfort
suparator;
- ingerarea unor cantitati mari de alimente, neinsotite
neaparat de foame fizica;
- izolare fizica in momentul alimentatiei (jena, rusine fata
de anturaj);
- pierderea respectului de sine, depresie, sentiment de
vinovatie dupa ingestie
3. Epuizare psihica post alimentatie excesiva .
4. Episoade de alimentatie excesiva cel putin 2 zile pe
saptamana si pentru cel putin 6 luni .
5. Episoade de supraalimentatie fara autoinducerea
varsaturilor sau a exercitiului fizic excesiv.

Boala asociaza perioade de restrictie alimentara asociate
cu perioade de exces alimentar. Cateodata perioadele de
exces alimentar nu sunt insotite de pauze alimentare.
Pana la 33% dintre cei care sunt obezi au aceasta boala. O
crestere importanta in greutate apare ca rezultat al
acestor excese alimentare cronice, chiar daca acestea
sunt insotite si de perioade intermitente de dieta
restrictiva. Depresia, anxietatea sau alte tulburari
anxioase apar frecvent asociate acestei tulburari, ceea ce
face tratamentul si recuperarea mai dificila.

TRATAMENT
Tratamentul consta in consiliere psihologica si uneori,
administrarea de antidepresive. Este nevoie de o perioada
lunga de timp pentru o recuperare completa.
Majoritatea pacientiilor care sufera de aceasta tulburare
de alimentatie nu cauta un tratament medical. O parte
dintre ei intra in programe speciale de scadere a greutatii
corporale dar nu trateaza cauza excesului alimentar. De
obicei, un membru al familiei sau un prieten apropiat,
convinge persoana in cauza sa caute tratament. Negarea
precum si pastrarea secretului asupra bolii este frecvent
intalnita si boala debuteaza de obicei inainte ca ea sa fie
observata de anturaj.
Tratamentul include consiliere profesionala, iar
cateodata, tratament medicamentos. De multe ori,
tratamentul este necesar si pentru alte tulburari precum
depresia sau complicatiile asociate obezitatii.

CONSILIERE PSIHOLOGICA
Terapia cognitiv-comportamentala poate controla
excesele alimentare si se poate asocia cu consiliere
alimentara si eventual, integrarea intr-un program de
scadere a greutatii corporale. Se incearca introducerea
unei alimentatii echilibrate, precum si un control adecvat
al greutatii, dezvoltarea unor obiceiuri alimentare
sanatoase poate stopa excesele alimentare.

TRATAMENTUL AMBULATOR (la domiciliu)
Printre obiceiurile sanatoase care trebuie continuate
acasa, amintim:
- alimentatia regulata - 3 mese si 2 gustari pe zi;
- dieta echilibrata;
- evitarea sedentarismului si desfasurarea unei activitati
fizice care sa ajute la pierderea greutatii in exces, dupa o
discutie in prealabil cu medicul curant;

- cresterea respectului de sine, intarirea controlului
psihic, renuntarea la sentimentul de vinovatie, petrecerea
timpului cu persoanele apropiate;
- este foarte important suportul familiei si ca acestia sa
cunoasca anumite notiuni despre boala;
- dat fiind faptul ca nu se cunoaste o metoda de a preveni
aceasta tulburare de alimentatie este foarte important ca
si copiii sa invete sa duca o viata sanatoasa, cu o
alimentatie echilibrata si exercitiu fizic regulat.
MALNUTRITIA
GENERALITATI
n urma unei alimentaii necorespunztoare, mai
repede sau mai trziu, apar o serie de tulburri care
perturb sntatea omului. Fenomenele care nsoesc
dezechilibrele alimentare sunt cauzate de lipsa unei
alimentaii diversificate i echilibrate sau de ctre un
comportament alimentar duntor.
La baza dezechilibrului alimentar, st adesea
malnutriia, att n cazul subalimentaiei (subnutriiei)
ct i n acela a supraalimentaie (supranutriiei).


CAUZE

Malnutriia desemneaz un dereglaj cauzat de
privarea organismului de anumii nutrieni eseniali.
Aceast tulburare poate fi de natur exogen
(malnutriie alimentar) sau endogen (malnutriie
cauzat de boli organice).
Malnutriia mbrac 2 forme una de insuficien
(subnutriie) i una de exces (obezitate).
Malnutriia endogen are o evoluie cronic i, n mod
direct sau indirect, este legat de un metabolism
precar al proteinelor. Malnutriia endogen de
insuficien este pronunat n unele afeciuni, aa cum
este uremia, n timp ce forma endogen a malnutriiei
de exces, este frecvent n diabet.

Malnutriia exogen apare ca urmare a unei
alimentaie necorespunztoare mai ndelungate,
formele mai grave asociindu-se carenei proteice
(hipoproteinismului) de lung durat.
Malnutriia exogen de exces, cauzat de
hiperalimentaie, a luat o amploare deosebit n zilele
noastre, fiind asociat cu stresul, cu lipsa micrii, cu
poluarea.
Malnutriia alimentar este un dereglaj complex,
cauzat de privarea organismului de substane bio
eseniale, n special de proteine.
Tulburarea apare fie ca o consecin a unei alimentaii
greite, fie n urma unor afeciuni care determin
incapacitatea organismului de a utiliza elementele
eseniale din hran.

MALNUTRITIA ALIMENTARA DE INSUFICIENTA
Numit i malnutriie de aport, malnutriia alimentar de
insuficien este o subnutriie propriu-zis. n subnutriie
deoarece se mnnc prea puin, organismul resimte un
declin cauzat n special de lipsa sau insuficiena unor
elemente eseniale, mai ales aminoacizi eseniali, acizi
grai eseniali, glucide, minerale i vitamine.

Malnutriia alimentar de insuficien se manifest fie pe
un fond de caren energetic (coninutul n calorii a
hranei nu satisface cerinele energetice ale
organismului), fie pe un fond energetic global
corespunztor (caloriile din hran acoper trebuinele
energetice ale corpului). Din acest motiv, n subnutriia
alimentar de insuficien, trebuiesc urmrite ambele
aspecte, i anume att bilanul energetic, ct i nutrienii
eseniali la care organismul nu are acces (metabolismul
intermediar i metabolismul energetic).


Excluznd situaiile sociale extreme (srcia,
prizonieratul, naufragiul) precum i pe cele de ordin
medical (malabsboria), principala "vinovat" a
malnutriiei alimentare de insuficien este anorexia.
Simptomele malnutriiei de aport sunt variate i
uneori grave, iar dac nu se intervine la timp, viaa
poate fi pus n pericol. Semnele care nsoesc
tulburarea sunt specifice hipoglicemiei,
hipoproteinismului, anemiei, hipocalcemiei, etc.. Ele se
manifest prin: slbirea organismului (slbirea este
mascat de multe ori de un edem generalizat), migrene,
depresie, scderea tensiunii arteriale, astenie, ameeli,
tremurturi, etc..
n malnutriia alimentar de insuficien ndelungat
se poate instala metabolismul de inaniie, fenomen
deosebit de periculos pentru organismul uman.

MALNUTRITIA ALIMENTARA DE EXCES
Malnutriia alimentar de exces este tot o malnutriie de
insuficien, ns una mascat de un aport cantitativ
alimentar peste normal. Caloriile din alimente depesc
cerinele organismului, iar multe substane nevaloroase
sau chiar duntoare din hran, ptrund n abunden n
organism. Ca urmare a acestui fapt, corpul sufer de un
deficit n compui valoroi i indispensabili care, fie
lipsesc din hran, fie sunt neutralizai de ctre prezena
masiv a substanelor neeseniale.
Dintre compuii fr valoare pentru organism, care pot
induce deficite n substane eseniale, amintim: acizii
grai neeseniali (predomin n uleiurile rafinate sau n
cele ncinse precum i n grsimile de origine animal),
glucidele cu absorbie rapid (apar n zahrul alb, n
multe buturi rcoritoare, produse de cofetrie, etc.),
aminoacizii neeseniali (sunt duntori atunci cnd se
consum n exces carne, boabe leguminoase, mezeluri,
ca, cacaval, ou).

Organismul omului nu prelucreaz abuzul de
compui, ci, mai ales pe un fond caloric exagerat,
caut s i fac rezerve, sub forma unor depozite de
grsime. Totodat, alimentaia excesiv i
hipercaloric, suprasolicit diferite organe interne i
ncarc corpul de toxine. n aceste condiii prolifereaz
bolile civilizaiei moderne (obezitatea, diabetul,
afeciunile cardio-vasculare, cancerul, etc.).

COMPONENTA PSIHIC A MALNUTRIIEI
ALIMENTARE

Malnutriia alimentar, fie c este de insuficien, fie c
este de exces, se leag de cele mai multe ori cu o
component psihic ce nu poate fi ignorat. Stresul,
depresia, anxietatea, starea de nefericire, manipularea
media, determin la multe persoane modificri n conduita
alimentar, influennd uneori chiar i mecanismele foamei,
cu consecine negative asupra sntii.
Coordonator: prof.dr.ing. Anca Mihaly
Cozmuta