S3

Riscurile in audit
Obiectivele controlului in audit se stabilesc in fctie de factorii de risc care pot interveni in aria respectiva.
In activitatea de audit auditorii se pot confrunta cu urmatoarele categorii de riscuri:
a) Riscurile specifice, generale in orice intreprindere care pot afecta ansamblul tranzactiilor
derulate. Pt prevenirea si diminuarea acestor riscuri inaintea planificarii misiunii de audit,
auditorul trebuie sa se informeze asupra urmatoarelor aspecte:
- Domeniul sau aria de activitate in care activeaza entitatea auditata
- Despre structura si organizarea intreprinderii (daca intreprinderea face parte dintrun grup,
daca este o reprezentanta a unei multinationale, daca are sucursale regionale etc)
- Cunoasterea politicilor financiare, comerciale, sociale la nivelul entitatii auditate.
- Politicile contabile aplicabile la nivelul firmei
b) Riscuri determinate de natura datelor tratate. In conturi se pot opera urmatoarele categorii de
date: date repetitive (legate de vanzari, amortizari, cheltuieli), date punctuale (legate de
inventar, includerea estimarilor financiare), date extraordinare.
c) Riscuri generate de conceptia si generarea sistemelor
d) Riscul de nedescoperire a erorilor
Aprecierea facuta de auditor in ceea ce priveste misiunea de audit, intervalul ca si perioada a
auditului, datele si categoriile auditate, poate sa genereze aparitia unor riscuri pe care auditorul
in cadrul misiunii de audit trebuie sa le diminueze cat de mult posibil.
Este unanim recunoscut ca erorile din situatiile financiare nu pot fi totalmente identificate
indiferent de tehnicile folosite de auditori si de sistemul de control intern de la nivelul entitatii.
Auditorul prin programul de lucru in cadrul sistemului de audit trebuie sa urmareasca o
asigurare rezonabila ca situatiile financiare nu contin erori semnificative.
Riscul de audit exprima riscul ca opinia auditorului sa fie incorecta datorita existentei unei erori
semnificative.
Ra=Ri (riscul inerent) * Rc (riscul legat de control) * Rn (riscul de nedescoperire)
Riscul inerent este riscul ca o eroare semnificativa sa existe intrunul dintre conturi sau intro
categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte erori din conturi sa nu fie descoperita
datorita unui sistem de control intern neificient.
Riscul legat de control este riscul ca o eroare semnificativa intro categorie de operatiuni sa nu fie
nici prevenita nici descoperita si solutionata la nivelul entitatii auditate.
Riscul de nedescoperire exprima faptul ca controlul declansat de auditor poate sa nu depisteze
o eroare semnificativa existenta in conturi sau categorii de operatiuni.
Intre cele 3 categorii de riscuri exista o relatie invers proportionala: daca riscul inerent si cel
legat de control este considerat a fi mare atunci riscul de nedescoperire ar trebui sa aiba o
valoare cat mai mare astfel incat riscul de audit sa fie diminuat cat mai mult posibil.
O valoare, un nivel sau suma este apreciata ca fiind semnificativa atunci cand peste acest nivel
poate fi afectata regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare.