Dei au trecut mai muli ani de cnd mama a plecat la Ceruri, eu i acum i

simt cldura srutului pe obraji, vd ochii ei umezi de lacrima bucuriei,

mnuele ei calde i moi, care m cuprindeau i m mngiau cu duioie.
Nu pot s explic aceast puternic legtur dintre mine i mama, sau... dintre mama i
mine. Cine i ce a determinat lucrurile astfel, nct ea s devin pentru mine un veritabil
punct de reper, un simbol extraordinar al vieii i ntregii mele creaii? Eu am fost
pentru ea suprema ntruchipare a dragostei, sensul vieii ei.
Ea i-a dedicat viaa mie i pentru aceasta nu s-a cruat nici pe sine, nici averea sa
modest, doar ca s obin un kilogram de porumb i, n acest mod, s ne salveze de la
moarte n anii de foamete pe mine i pe bunica, mama ei. Chiar i covorul familiei, pe
care l-a primit ca dar de zestre la nunt, a fost schimbat pe te miri ce crupe i bnui,
care abia de valorau ceva n vremurile grele de dup rzboi. ns, graie ei, am
supravieuit foametei i eu am plecat la Chiinu s studiez muzica.