Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fericite să fie, mulțumim frumos pentru urare. ”Sărbători”? De fapt este una
singură care le însumează pe toate: Crăciunul - cuvântul acesta de origine
albaneză cu transfer semantic pur spiritual, adunând toate bucuriile și speranțele
anului ce dispare în eternitate, proiectate acum anului următor…
Felicitarea nu-mi ura Crăciun Fericit și nici nu propunea prin simbolistică sau
text un Dumnezeu coborât din transcendent în imanent; doar o referire la noroc,
unul în variantă chioară, cu mesajul subliminal implicit: ”Uite noi unde am ajuns
și tu nu”.
Să fie clar, mă bucur să aflu că prietenii mei s-au plimbat. Am sute de nume în
agendă, și pe rețelele sociale Hi5 și Facebook; privesc cu plăcere pozele puse
acolo cu scene de familie și imagini din voiajuri, tocmai de asta îi țin în lista
de contacte să mai știu de ei și de copiii lor.
Dar dacă trimiți cuiva o felicitare la mijlocul lunii Decembrie, (fără să-i
amintești că de fapt tradiția creștină a ”confiscat” o sărbătoare păgână),
transformi cartonașul cu pricina într-un simbol spiritual.
Din păcate felicitările au ajus să fie înlocuite cu poze de familie iar darurile
aduse de magi lui Isus s-au transformat și ele în ”eu îți cumpăr ție/tu îmi
cumperi mie”, totul pentru mine-mie-îmi-mi-nouă-ne… Reflexivul persoanei întâi.
Creștini cu numele dar și din cei la biserică mergători și de Dumnezeu temători,
scot din cadru pe Maria, Iosif și Pruncul ca să se așeze ei în centru… Restul
Universului gravitează în jurul lor.
Când pui la poștă o felicitare de Crăciun, pune și poze cu tine și familia. Dar nu
în locul Pruncului înfățișat precum în Evanghelia după Luca, ci alături.
Anul viitor, pune-L pe Isus în centru și tu stai mai spre margine… Că doar nu e
Hallowen ca să te etalezi cu coarne cu tot.