Sunteți pe pagina 1din 2

ESENTIAL SI ACCESORIU

Andrei PLESU

Exista lucruri prin definitie esentiale si altele prin definitie accesorii. Apa de o parte,
cafeaua cu lapte de cealalta. Uneori, raportul dintre esential si accesoriu se rastoarna. A
sti englezeste la Patirlagele e accesoriu. Esential e sa stii romaneste. Daca insa vrei sa te
stabilesti la Londra, devine esential sa stii englezeste. Anumite lucruri pot fi esentiale la
un moment dat, sau intr-o imprejurare data si pot ajunge accesorii, daca nu chiar
insignifiante, in alt moment si in alte imprejurari. Important este ca, intotdeauna, intre
esential si accesoriu exista un raport si ca incapacitatea de a percepe corect acest raport e
nascatoare de haos. Fie ca o numim lipsa de discernamint, inoportunitate, sau direct
prostie, incapacitatea aceasta e una din marile boli ale veacului. La noi e, deasemenea, o
prezenta cotidiana. Avem atitea de inceput, de reparat, de rezolvat, de inlocuit, incit e
foarte greu sa stabilim rapid si exact care e ordinea prioritatilor, care e ierarhia urgentelor,
pe scurt ce este esential si ce e accesoriu. Cele mai multe din disputele noastre politice
sint caduce, pentru ca angajeaza oameni sau partide care au viziuni diferite despre ce
trebuie facut mai intii. Privatizare? Revizuirea certificatelor de revolutionari?
Subventionarea medicamentelor? Legea invatamintului? Repararea drumurilor?
Restituirea proprietatilor? Schimbarea constitutiei? Salvarea monumentelor istorice?
Dubla denumire a localitatilor secuiesti? Protectia minoritatilor sexuale? Accesul la
dosarele securitatii? Cite capete atitea pareri. Esentialul unora e accesoriul altora si
viceversa. Anumite probleme se refera la principii, altele la necesitati imediate. Cum sa
decizi? Sint necesitatile esentiale si principiile accesorii? Pot fi, vreodata, principiile -
accesorii? Mai mult: observam adesea ca ceea ce noua ni se pare, dupa propriile noastre
socoteli, accesoriu, organismelor internationale care ne "monitorizeaza" li se pare
esential. Si invers. E nevoie de multa perspicacitate, de o buna intuitie a circumstantelor,
de adaptabilitate si bun simt, pentru a te misca prompt si util in acest hatis.

Si totusi, deosebirea intre esential si accesoriu nu e intotdeauna indiscernabila. Nu trebuie


sa fii un monument de finete ca sa intelegi ca, in calitate de ministru republican, nu poti
subscrie, fara demisie, unui document pro-monarhic. Si ca momentul unei crize de
guvernare si al unei remanieri e nepotrivit pentru un asemenea gest. Functionarea
cabinetului si agenda lui imediata sint esentiale, iar opiniile tale private despre forma
optima de guvernamint sint accesorii. Ba nu! – vor replica oamenii de principii:
restaurarea monarhiei e mai importanta decit dificultatile momentului: e, in definitiv,
posibila lor solutie. Cei care cred asta ar trebui, atunci, sa ramina fideli credintei lor si sa
faca tot ce le sta in putinta pentru a o impune. Or iata ca ministrii surprinsi in flagrant
delict de monarhism se dezic, fara ezitare, de propria lor semnatura. "Pardon! Am gresit!
Juram pe republica!" O (temporara) obnubilare mentala vrea sa se corecteze printr-o
nonsalanta lipsa de caracter. Principiile devin accesorii, iar fotoliul ministerial (sau
chemarea la ordine a sefului) devin esentiale. Sarbatori fericite!

Dilema Nr.256, 19 - 25 dec. 1997