Scoala din Milet deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei

pentru ca pentru prima data reprezentantiiei i-si puneau problem filosofice si cautau si
raspunsuri la acestea. Ei se intrebau daca nu exista o natura comuna tuturor lucrurilor,
daca nu exista un temei. Din acest temei se naste diversitatea si i-si puneau si o alta
problema filosofica, daca nu estesi o unitate in diversitate. Aceste intrebari sunt
problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea, entitatea lumii,
etc.).
Reprezentantiiscolii din Milet au fost :
- Thales din Milet,- Dupa el toate se nasc din apa si se intorc la apa.

- Anaximandru,- Una dintre principalele sale idei este aceea conform creia principiul tuturor
lucrurilor nu este apa, cum susinea Thales, nici un alt element precum aerul, focul sau pmntul,
dar ceva intermediar ntre aer i foc, mai fin ca aerul i mai dens ca focul, pe care l numete
apeiron.
- Anaximene. Pentru Anaximene temeiul din care s-au nascut toate lucrurile este aerul. Probabil
ca ceea ce l-a determinat pe acesta sa considere aerul drept "arhe" a fost faptul ca aerul umple
toata lumea si se pare ca n-are nici o marginire si ca el constituie chiar si sufletul omului, asadar
principiul ce da viata acestuia.
Socrat - Ideile lui filosofice pot fi reconstituite din scrierile lui Xenofan, ale geniului sau elev Platon
si ale lui Aristotel. Care sumt aceste idei si ce aduc ele nou ? nmpotriva filosofilor de pna la el, se
ocupau cu " lumea" , cu lumea fizica si vroiau sa stie din ce elemente este constituita, Socrate muta
centrul de gravitate al cercetarilor filosofice cu lumea externa n cea interna, de la cosmos la om.
Caci mai de pret dect natura era pentru el omul. Cunoaste-te pe tine nsuti, celebra maxima
de pe frontispiciul de la Delphi, devenise si maxima lui Socrate, este o chemare adresata celor care
se complac in cultul valorii externe. Externul inseamna si superficial.Cum socratica este o cunostinta
etica, inseparabila de planul actiunii, este o cunostinta in care vorba si fapta formeaza o unitate.
Forma de legatura intre oameni este dialogul. El este o forma de comunicare, dar nu pentru a
transmite o suma de cunostinte deja existente ci pentru a indemna pe cel cu care dialogul supune
adevarul.
Platon- Opera lui Platon, pastrata probabil in intregime, cuprinde 34 de scrieri in
forma de dialog si 13 scrisori. Fiecare dialog este centrat pe o anumita idee sau
problema.
Platon n-a creat un sistem filosofic riguros ordonat. Pornind de la metoda maieutica a
maestrului sau a ajuns la o forma filosofica noua de comunicare: dialogul. Spre a-si
expune propriile sale conceptii - pe care Platon le atribuie de obicei lui Socrate,
personaj principal in toate dialogurile (cu exceptia Legilor ) - filosoful se confrunta de
obicei cu interlocutori care reprezinta ideea comuna, punctul de vedere obisnuit,
discutabil, asupra unei probleme. Pentru a explica intr-un mod cat mai adecvat
datele problemei si pentru a-i sugera interlocutorului solutiile, Platon se serveste,
intr-un fel cu totul original, de mituri - care n-au nimic in comun cu miturile
traditionale religioase, in realitate fiind niste alegorii poetice.
Aristotel- In operele sale din tinerete (din care au mai ramas doar cateva
fragmente) discipolul lui Platon merge pe urmele gandirii maestrului sau, dezvoltand-o
si aprofundand-o; maestru de care apoi, criticandu-i teoria ideilor, s-a indepartat, pana
la a ajunge pe pozitii opuse platonismului. In primul rand, conceptul de filozofie, care
pentru Platon includea toate celelalte stiinte, considerate simple stadii pregatitoare ale
cunoasterii , pentru Aristotel era substantial diferit. Fiecare stiinta se ocupa de un aspect
particular al realitatii (sub aspectul cantitatii - matematica; sub aspectul miscarii - fizica);
in timp ce filozofia are ca obiect ceea ce exista in generalitatea sa, dar folosind si ea
metodele celorlalte stiinte: abstractia, axiomele si demonstratia rationala.
Pentru Aristotel, lumea ideilor nu poate fi separata de lumea fiintelor si
obiectelor concrete. Intre simturi si ratiune exista o relatie de continuitate. Senzatia este
prima treapta a cunoasterii, actul cunoasterii porneste de la senzatie, fara de care
ratiunea nu poate ajunge la nici o cunoastere obiectiva. Dar in timp ce simturile nu pot
depasi limitele perceptiei, ratiunea depasind perceptia ajunge la concept, printr-un
proces de abstractizare. A doua distinctie o opereaza Aristotel, pentru a face inteligibila
miscarea, intre cele doua aspecte inerente unui obiect: potentialitate si act. Cauzele
devenirii sunt: cauza eficienta - care initiaza miscarea - si cauza finala, cu alte cuvinte,
telul spre care se indreapta, scopul insusi al miscarii, al devenirii. Aristotel distinge si
intre substantele (sau realitatile) imobile - cele cunoscute numai ratiune, si anume
realitatile divine - si substantele in miscare, apartinand lumii fizice, percepute de simturi
. Primele fac obiectul teologiei; celelalte, al fizicii.

Evul Mediu
Toma d'Aquino - Sistematizatorul scolasticii i definitivatorul teologiei catolice.
Baznduse pe operele lui Aristotel ei sistematizeaz i fundamenteaz dogmatica cretin.
Dumnezeu este cauza primar i nceputul suprem a existenei. Raiunea i credina nu se
contrazic, credina nu-i iraional, ci supraraional, raiunea i tiina sunt treptele
inferioare a cunoaterii. Treapta superioar a cunoaterii este credina. Toma d'Aquino n
explicarea lumii evideniaz patru trepte, cauze a existenei lucrurilor: treapta inferioar
cauza material, a doua treapt cauza formal, a treia cauza eficient i treapta
superioar cauza final, sau forma ca atare, sufletul. El dezvolt mai departe categoriile
posibilitate i realitate, materia i forma. Materia el o privete ca posibilitate, iat forma ca
realitate. n operele sale Toma d'Aquino ncearc de a afirma autonomia raiunii filozofice,
de a corela raiunea i credina. Toate dogmatele religiei el lea desprit n raional
concepute (Dumnezeu exist, Dumnezeu e unic .a.) i de neconceput (crearea lumii,
trinitatea lui Dumnezeu .a.). Primele sunt obiectul i teologiei i filozofiei, celelalte
obiectul numai teologiei. Filozofia, dup prerea lui Toma d'Aquino, trebuie s serveasc
credinei, teologiei, fiindc ea adevrurile religiei le interpreteaz n categoriile raiunii i
respinge argumentele false contra credinei. El deasemanea a formulat cinci demonstraii a
existenei lui Dumnezeu.
Sf. Augustin - Augustin este unul din cei mai influeni gnditori, poate cel mai
influent dintre toi, mai ales dac inem seama de faptul c inclusiv platonismul a influenat
gndirea medieval prin intermediul lui Augustin. El rmne o autoritate mai mult de o mie de
ani dup moartea sa, influennd, de exemplu, gndirea lui Descartes.
nlocuiete concepia timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este
tmduitoare n sensul de drum ctre bine. nvtura autentic este posibil numai prin
iluminare.
Omul se poate ndoi de multe dar nu i de certitudinea existenei sale (premerge raionalismul
cartezian)
Oamenii sunt mprii n dou categorii : damnai i alei; avem rspunderea de a recunoate
drumul dat de Dumnezeu. Absurdul este semnul divinului tot ceea ce ascult regulile logicii
noastre este omenesc, ceea ce transcende logica noastr este divin. Sufletul este un alt ordin de
realitate dect materia (corpul), este nemuritor fiind din aceeai substan cu Adevrul. Adevrul
este Dumnezeu, este n suflet, mai luntric mie dect sinele meu cel mai luntric. Credina
precede nelegerea, cunoaterea. Virtuilor preluate de la Platon dreptate, cumptare, curaj,
nelepciune Augustin le adaug virtuile cretine: credin, speran, iubire; acestea au fost
completate cu virtui umanitare: iubirea aproapelui, fidelitatea, ncrederea, umilina.
DE CIVITATE DEI i crearea istoriei S-au scris de-a lungul timpului multe despre Sf.Augustin
i lucrarea sa De Civitate Dei - oper fr de care nu va putea fi niciodat neleas istoria
Evului Mediu Occidental Catolic. Considerat de unii ca fiind un mare printe al bisericii sau un
mare istoric, Sf. Augustin este considerat de alii ca fiind un vizionar. Sf Augustin nu este un
istoric, cel puin nu n nelesul general al cuvntului. El nu nareaz, nu reconstituie istoria, nu
interpreteaz evenimente. Totodat, autorul lui De civitate Dei nu este un vizionar, nu este un
profet. El este mai mult dect un profet. El poate fi considerat un demiurg. Augustin construiete
tipare psihice i o mentalitate care vor fi comune ctorva zeci de generaii. De Civitate Dei este
opera care va penetra n subcontientul celor care vor aparine Occidentului catolic, al celor care
vor ncerca, ntr-un mod contient sau nu, s impun lumii ntregi aceast carte sfnt pentru ei,
un adevrat testament religios i politic totodat. Opera Sf. Augustin a druit via, coeziune i
mai ales vocaie istoric Occidentului catolic, lume ce devine o sintez reuit ntre civilizaia
latin, vitalitatea germanic i mrturisirea cretin. De la pap i pn la ultimul ran habotnic,
catolicii vor fi marcai de crezul istoric al Sf. Augustin i vor sili istoria medieval s se
ncadreze n cadrele i tiparele stabilite de acesta.
Renasterea
Leonardo da Vinci este un adversar inversunat al scolasticii. El se pronunta cu
fermitate impotriva inchinarii oarbe in fata unor autoritati, fie si genial, declarind
ca: Stiinta nu se reduce la autoritatea unor intelelpti. Pentru L. da Vinci,
intelepciunea este fiica experientei. Experienta este poarta prin care putem ajunge
la cauza fenomenelor, precum si la prevederea efectelor. El respinge orisice
cunostinte care nu se intemeiaza pe experienta. Stiinta adevarata are in calitate de
conditie esentiala experienta.

J. Bruno se preocupa de Problema naturfilozofica,
dezvolta mai departe ideile lui Copernic si Cuzanus, argumentind unitatea si infinitatea lumii, caracterul
ei necreabil si indistructibil.Sistemul nostru solar este numai unul din multiplele sisteme
asemanatoare.Pamintul nu poate fi centrul cosmosului fiindca in lume nu exista nici centru nici
periferie.Pentru aceste idei si panteism el a fost ars pe rug de inchizitie.
Dante Alighieri -
Opere filozofice i politice
Viaa nou Banchetul Cu privire la vorbirea comun Despre monarhie

















Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut parte din toate
topurile privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate domeniile
(economie, hidrotehnica, militara,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea
cunostinte din toate domeniile ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica
temeiul tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si se
intorc la apa.









Pitagorismul, urmrind dezrobirea sufletului din carcera trupului,
prin via cumptat n slujba binelui i dreptii, a recunoscut c
mijlocul de a ne ridica peste micimile vieii este cunoaterea
adevrat a lumii. Fiindc pitagoreicii preuiau muzica i armonia
ei, ca mijloace de nlare sufleteasc, au efectuat cele dinti
cercetritiinificeasupra muzicii.
La intrarea n coal, discipolului i se prescria un anumit timp de
tcere. Fiecare avea timpul su, stabilit n funcie de capacitatea
sa presupus. Dicipolul tcea i asculta ce spuneau alii timp de
cel puin doi ani. Cei care se gseau pe acest parcurs de tcere
i ascultau se numeau akustikoi (auditori). Cei ce aveau voie s
vorbeasc, s ntrebe i s-i spun prerile, dup ce nvaser
lucrurile cele mai grele tcerea i ascultarea se
numeau matematici (mathematikoi), cci vechii greci nelegeau
prin matematici geometria, muzica i celelalte discipline
superioare. Apoi, cei care treceau mai departe la cercetarea
Universului i a principiilor naturii se numeau fizicieni (physikoi ).
1

Contrar aparenelor, nu este vorba de un ritual iniiatic. Pitagoricii
supuneau pe neofii la o tcere care nsemna o aciune
preparatorie n vederea nsuirii tiinelor. Tcnd i ascultnd,
discipolii "ncepeau s devin erudii" n ceea ce "se
numea ekhemythia ", adic "pstrarea cuvntului" (N. Nasta, Note
la Pytagoras).
nc din antichitate, s-a fcut o distincientre pitagoricieni, care
eraudiscipoliidireciailuiPitagora, pitagorei,
elevisauurmaiacelorai pitagoriti, cei care
triescdupprincipiilecolii, dar din afar.
Aceastcoaldispareprin secolul IV .Hr., dar continu s existe
latent pn ctre finele lumii antice, dup cereapareprin 100 .Hr.,
dndnatere neopitagorismului. Dintre toate filosofiiledinainte
de Socrate, numaicoalapitagoreic izbutete s supravieuiasc
mai mult vreme.
[modificare]Numrul
Este destul de greu de a spune clar care anume idei filosofice
aparin lui Pitagora i care anume aparin elevilor si. Se poate
spune ns c ideea fundamental a pitagorismului a pornit de la
ntemeiatorul colii: principiul i substratul lucrurilor sensibile
estenumrul (arithmos), care exprimarmonia i raporturile
statornice ale acestor lucruri. n locul
determinrilor calitative (ap, aer) ale concepiei de dinainte sau
din vremea pitagoreicilor exist acum determinri cantitative,
msurabile.