UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

Proiect realizat de:

Profesor coordonator:
Adriana Scurtu
Camelia F.Todoran

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

Cuprins

Partea I

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

I. ETNOGRAFIE SI FOLCLOR
1. Definire. Domeniu de cercetare
Termenul etnografie(gr.ethnos +graphos) denumeste o stiinta care s-a
impus n spatiul european n prima jumatate a secolului al XIX-lea (prin lucrarea
lui A.Balbi, Atlas etnografic al globului, 1824), cnd materialul adunat ncepe
sa fie sistematizat pe baza unor metode si principii proprii.
Despre lucrari sau capitole cu specific etnografic se poate vorbi nca din
Antichitate, la Tacitus, Pausanias si le ntlnim chiar si la istoricii Herodot si
Strabon,unde etnografia este vazuta ca anexa a istoriei1.Mai trziu, n Evul
mediu si n perioada marilor descoperiri geografice, n lumea europeana patrund
tot mai multe informatii despre popoarele si civilizatia din Asia si Extremul
Orient. Primele carti cu adevarat caracter etnografic se scriu nsa n secolul al
XVIIIlea: Histoire naturelle de lHomme de Buffon (Paris, 1749), De lOrigine
des Lois, des Arts et des Sciences,et leurs progrs chez les anciens peuples de
A.Y.Goguet (Paris, 1758),Prezentarea unei istorii universale de A.C.Schzer
(1772), n care este folosit cuvntul etnografics.a.
De la nceput, deci din secolul al XVIII-lea, a existat incertitudine cu privire la
denumirea, domeniul si scopul acestei discipline.Au circulat n arealul european
mai multi termeni, nsa, n timp, s-au impus trei: etnografie, etnologie si folclor.
n prima faza, etnografia se referea la clasificarea limbilor si a popoarelor n
cadrul raselor, utiliznd informatii oferite de filologia comparata.Din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, n domeniul de cercetare etnografica se afla nu
numai caracterele fizice si de limba ale popoarelor, ci si credintele, obiceiurile,
portul national etc., adica elementele culturale caracteristice, specifice fiecarei
natiuni.n ceea ce priveste termenul etnologie, acesta ncepe sa fie utilizat din
anul1893, cnd apare n titlul Societatii Etnologice din Paris (Socit
Ethnologique de Paris), fiind datorat naturalistului Edward care cauta un nou

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

semnificant pentru ostiinta rationala a popoarelor, nemultumit fiind de

caracterul descriptiv al etnografiei2.De la sfrsitul veacului al XIX-lea si pna n
prezent, specialistii europeni au formulat diverse opinii cu privire la obiectul de
studiu al fiecareia dintre cele doua discipline.De exemplu, pentru Arnold van
Gennep, etnografia se ocupa cu clasificarea
grupurilor umane, avnd ca suport civilizatia lor, iar etnologia, folosind
rezultatele cercetarilor antropologice, se ocupa cu studierea nrudirilor ntre
diverse varietati umane si cu clasificarea acestora.
Cercetatorul francez M.Th.Gollier, n Lethnographie et lexpansion
civilatrice (1905), stabileste urmatoarea deosebire ntre cele doua discipline:
Etnografia propriuzisa, asemenea tuturor stiintelor al caror nume se termina cu
grafie, este o stiinta prin esenta concreta si descriptiva, studiind fenomenele
umane la un loc determinat si ntr-o epoca particulara.Etnologia, ca toate
stiintele ce se termina n logie, este o stiinta abstracta, studiind relatiile care
unesc fenomenele similare n toate timpurile si n toate locurile.
Cei mai multi dintre cercetatorii secolului al XX-lea au privit etnografia si
etnologia din perspectiva istorico-culturala, nsa au existat si pareri contrare, unii
dintre exegeti judecnd etnologia ca o ramura a stiintelor naturale, sau a
etnopsihologiei sau a disciplinelor sociale (dintre acestia merita a fi amintiti
Bastian, Ratzel, Lazarus, Herbert, Spencer, Durkheim).
Una dintre cele mai clare si mai complete definiri ale etnologiei consideram ca
este cea formulata de catre Romulus Vuia n Studii de etnografie si folclor, vol.I,
1975.
Potrivit opiniei cercetatorului romn, etnologia este stiinta care studiaza din
punct de vedere general si unitar elementele vietii economice, sociale si
culturale la toate popoarele.Deoarece cu diferitele ramuri din viata

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

popoarelor si mai ales ale celor civilizate se ocupa n mod special si alte
stiinte, ca istoria culturala, sociologia, stiintele economice etc., etnologia are
ca obiect special al cercetarilor sale studiul
comparat al vietii si civilizatiei popoarelor primitive, semicivilizate si
aspectul popular al gruparilor etnice civilizate, deci a popoarelor sau
straturilor care si-au pastrat nca individualitatea etnica fata de curentul
nivelator al civilizatiei
moderne.
O judecata corecta si cu mult mai cuprinzatoare, care are n vedere si etnografia
si etnologia, este formulata de catre Romulus Vulcanescu: n secolul al XXlea, termenul de etnologie, cu toate reticentele, implicatiile, incertitudinile si
contradictiile lui, patrunde si n literatura romna de specialitate, unde
acopera partial cnd domeniul etnografiei, cnd pe cel al folcloristicii, cnd
al stiintei artei populare.n etapa finala a autonomiei etnologiei n secolul al
XX-lea, asistam la precizarea obiectului etnologiei fata de disciplinele
etnologice (etnografie,
folcloristica si stiinta artei populare). Precizarea are loc nti ntre etnologie
si etnografie.Etnologia se detaseaza acum ca o logie, adica o stiinta teoretica
de fundamentare epistemologica si de sinteza integratoare, care urmareste
sa descopere si sa formuleze principii, relatii intra- si interetnice si legi de
dezvoltare ale unitatilor sociale de tip etnic, n timp si spatiu, iar etnografia
se mentine ca o grafie, adica o stiinta de constatare a prezentei, frecventei si
difuziunii fenomenelor si faptelor de civilizatie si cultura etnica n baza
observatiei, descrierii si clasificarii tipologice[]
Dincolo de numeroasele definiri formulate n timp, de accente si terminologii
diferite, trebuie mentionat ca etnografia, etnologia, dar si folclorul sunt de

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

permanenta actualitate si ele se circumscriu unei vaste familii a stiintelor

etnologice.
2. Folclorul si cultura populara
a. Folclorul. Concept si evolutie
Cuvntul folclor, care denumeste obiectul studiat, a nceput sa fie folosit abia
din secolul al XIX-lea. Deci, descoperirea semnificantului n raport cu
semnificatia denumita este foarte trzie,ca si n cazul etnologiei. Pna atunci,
expresii si cuvinte precum tradizioni popolari, traditions populaires, saber
popular, laografie, demopsihologie, demologie, demopsihologie etc.
defineau ceea ce cuprinde creatia populara sau traditionala. Terminologia
eterogena necesita o nlocuire care s-a produs o data cu publicarea scrisorii
arheologului englez William John Thoms, semnate sub pseudonimul Ambrose
Merton, n revista The Atheneum, numarul din 22 august 1846, prin care
solicita schimbarea sintagmei popular antiquities (antiquites populaires) cu
termenul folklore (< folk = popor + lore = stiinta, ntelepciune), mult
mai potrivit si mai cuprinzator. Acesta s-a impus treptat si s-a raspndit n tarile
europene. Popoarele germanice au introdus echivalentul Volkskunde (< Volk =
popor + Kunde = stiinta). n spatiul romnesc, Ionescu Gion a folosit prima
oara cuvntul folclor n 1882, care apoi s-a raspndit, mai ales prin lucrarea
lui Gr. Gr. Tocilescu, Materialuri folkloristice (1900).
Fenomenele de cultura populara fiind deosebit de complexe, materialul
folcloric deosebit de vast, era firesc ca semnificatiei termenului sa i se acorde
diverse acceptiuni. Astfel, cercetatorii englezi (Andrew Lang, Ch. S. Bourne) au
considerat folclorul o stiinta a traditiei populare, ce contine ramasite
(survivals) ale unei foarte vechi civilizatii, conservate si transmise de-a lungul
timpului, prin viu grai, din generatie n generatie. Acelasi punct de vedere l-a
avut si folcloristul francez Paul Sbillot (Le Folk-Lore, Paris, 1913) care vedea

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

n folclor un fel de enciclopedie a traditiunilor claselor populare sau a

natiunilor putin naintate n evolutieexamenul surviventelor care urca
adeseori pna la primele timpuri ale omenirii
si s-au conservat mai mult sau mai putin alterate, pna la popoarele cele
mai civilizate6
Sfera semantica a fost largita de folcloristii germani (printre care Karl
Weinhold) care au adaugat investigarii literaturii populare, credintelor si
obiceiurilor si pe cea a particularitatilor de grai, a obiectelor casnice, a portului
popular etc.O viziune cu totul noua a adus, n primele decenii ale secolului al
XX-lea,Arnold van Gennep (Le Folklore, Paris, 1924), pentru care folclorul nu
mai constituia o suma a rudimentelor, deci o stiinta a trecutului, ci o stiinta a
prezentului ce studiaza faptele vii ale existentei din mediul rural.
n Romnia, naintea lui van Gennep, Ovid Densusianu (Folclorul. Cum trebuie
nteles, 1909) deschide perspectiva de ntelegere stiintifica a folclorului, vazut ca
totalitate a creatiilor prin care se reliefeaza modul de a gndi, de a simti, de a se
manifesta al oamenilor din popor. El distinge n folclor doua categorii de
productii: cele raportate la sfera superioara de gndire si simtire (basme,
poezii, legende) si cele legate de existenta cotidiana, practica (obiceiuri,
credinte, superstitii). O idee cu totul novatoare pe care Densusianu a exprimat-o
n 1909 a fost aceea a studierii faptelor folclorice att diacronic, ct si sincronic:
Cercetatorul trebuie sa cuprinda n cmpul lui de observatie si
actualitatea si trecutul; mintea lui trebuie sa fie vesnic gata sa cunoasca si
ce se ntmpla si ce s-a ntmplat altadata, pentru ca nimic nu poate fi
patruns n toate tainele lui daca e izolat n timp, ca si n spatiu; fapte de azi
pot fi mai bine ntelese daca le cunoastem si pe cele din timpuri departate,
dupa cum trecutul ne apare mai limpede la lumina prezentului. ntre ce este
si ce a fost, mintea noastra trebuie sa ntinda mereu punti de lumina si

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

numai cine ntelege aceasta este adevarat om de stiinta; ceilalti, care nu vad
dect o parte mica din infinitatea de fapte, care iau n sama ori numai
prezentul ori numai trecutul aceia sunt jumatate-nvatati, ca
jumatate-oameni, despre care vorbesc basmele.7
Un rol semnificativ n evolutia si lamurirea conceptului de folclor l-au avut si
alti cercetatori din Europa. Italianul Pitr, coordonator al renumitei colectii
Biblioteca delle tradizioni popolari, era de parere ca folclorul trebuie sa
cuprinda deopotriva creatii spirituale si materiale si a impus ideea ca traditiile
populare, apartinnd prin excelenta trecutului, sunt permanent nnoite, adaptate
la conditiile existentiale ale prezentului.
Folcloristul spaniol Menndez Pidal considera folclorul drept un depozitar al
documentelor vietii spirituale nationale, o mare parte a lui, reprezentata de
poezia populara, traind prin variante, prin acea ndelungata elaborare care-i
confera rezistenta n timp, dar si specificitatea.
Pentru I. A. Candrea, folclorul reprezinta un fenomen viu, spontan, o suma a
interpretarilor pe care le da poporul fenomenelor naturii si n genere
tuturor celor vazute, auzite si simtite de dnsul, care framnta imaginatia-i
bogata, care se strecoara n sufletu-i simplist si pe care mintea-i naiva le
nregistreaza si le rastalmaceste, exteriorizndu-le prin grai si cntec, prin
datine si obiceiuri, constituie o enciclopedie sui generis... Aceste conceptii
ale poporului se transmit prin traditie, din generatie n generatie si apar azi
nu ca niste fosile, ci ca niste organisme vii care si-au pastrat structura
primordiala... (Grai, datini, credinte, Bucuresti, 1936).8
La fel l defineste Tache Papahagi n Mic dictionar folcloric (1947): Folclorul
este imaginea vie, oglinda fidela a sufletului unui popor, oglinda n care se
reflecta ntreaga lume nsufletita sau nensufletita, reala sau nchipuita, n
mijlocul si sub influenta careia el traieste9.

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

n a doua jumatate a veacului al XX-lea, n definirea si delimitarea conceptului

se impune tot mai pregnant criteriul estetic. Astfel, n domeniul folclorului intra
creatia artistica populara, investigarea culturii populare n genere revenind
etnografiei. Creatiile plastice si decorative se circumscriu artei populare. Gh.
Vrabie, Ovidiu Brlea, I. C. Chitimia, Ovidiu Papadima, Mihai Pop s.a. sunt
adepti ai acestei orientari. Din aceasta succinta prezentare doar a ctorva dintre
principalele directii de evolutie a conceptului de folclor, se poate observa
diversitatea punctelor de vedere ce au fost exprimate. De aceea, definirea
obiectului nostru de studiu a impus, n ultimele 2- 3 decenii ale veacului anterior
o acceptare conventionala a unui sistem elastic de delimitari si definiri
operationale10, pentru a elimina incertitudinea si chiar confuzia. Definirea
conventionala implica, n egala masura, perspectiva diacronica si cea
sincronica. Adoptnd punctul de vedere al lui Pavel Ruxandoiu, consideram ca
diacronic folclorul trebuie definit n cadrul unui sistem cultural evoluat, de
tip dualist, care dizolva concomitent forme orale si scrise (n timp ce
culturile primitive sunt exclusiv orale)11, ce impun metode specifice de
studiere. n plan sincronic el reprezinta valorile artistice ale culturii populare
spirituale. Prin urmare, folclorul reprezinta totalitatea creatiilor artistice
apartinnd culturii spirituale a poporului deci cultura populara spirituala
din perspectiva estetica.
II.

EVOLUTIA ETNOGRAFIEI SI FOLCLORULUI N SPATIUL

ROMNESC
Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si pna n prezent s-a creat o
veritabila traditie a scolii folcloristice si etnologice romnesti, care a studiat
literatura si cultura populara n ntreaga ei complexitate si evolutie, ca un
fenomen unitar, cu larga raspndire n timp si n spatiu. Principalele orientari
teoretice si metodologice ce s-au impus n cercetarea folclorului au fost create de

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ovid Densusianu, Nicolae Densusianu, Lazar

Saineanu, Ion-Aurel Candrea, Dimitrie Gusti, Dumitru Caracostea, Constantin
Brailoiu, Petru Caraman, Ovidiu Brlea, Gheorghe Vrabie, Artur Gorovei,
Simion Florea Marian, Ion Ghinoiu, Ion Talos, Andrei Oisteanu, Ivan Evseev
s.a.
Pna la Bogdan Petriceicu Hasdeu nu putem vorbi despre studii n adevarata
acceptiune a termenului consacrate folclorului romnesc, ci doar despre
nsemnari si comentarii ale unor obiceiuri si creatii populare. Astfel, despre
existenta cntecelor populare n spatiul autohton gasim cteva notatii nca din
secolul al XI-lea n Legenda maior sancti Gerardi din Scriptorum Rerum
Hungaricum, apoi n cronica bizantica a lui Dukas, din secolul al XIV-lea, n
Predoslovia la Istoria Tarii Romnesti a stolnicului Constantin Cantacuzino,
scrisa n secolul al XVII-lea. nsemnari mai detaliate cu privire
la portul popular, la secventele obiceiurilor de nunta si de nmormntare, oratii
de nunta, bocete, jocuri de copii, superstitii, obiceiuri de peste an (paparuda,
dragaica, calusarii, irozii) au fost facute de Antonio Maria del Chiaro n Istoria
delle moderne rivoluzioni della Valachia, publicata la Venetia n 1718 (tradusa
n romneste n 1929).
Un nceput al cercetarii elementelor etnofolclorice putem considera ca s-a
realizat de catre Dimitrie Cantemir prin ampla monografie Descrierea Moldovei
(1714-1716). Principelui carturar i se atribuie, de majoritatea specialistilor n
domeniu,calitatea de parinte al etnografiei, folcloristicii si stiintei artei
populare.Meritul sau este cu att mai mare cu ct la data cnd Cantemir descria
sicomenta, n studiul sau elaborat la cererea Academiei din Berlin, obiceiurile,
traditiile si faptele de literatura populara, uneori n comparatie cu elemente
similare ale altor natiuni, n spatiul european nu se nregistreaza scrieri cu
valoare documentara,

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

stiintifica, de asemenea proportii. Pentru a prezenta Moldova, locuitorii sai,

obiceiurile si naravurile lor, autorul retine acele aspecte de cultura populara
care i s-au parut semnificative pentru demersul sau stiintific. Prin urmare, el
selecteaza cnd scrie despre datinile de demult, si cele de azi la nscaunarea
domnilor Moldovei, nmormntarea domnilor, vnatorile domnesti,
ceremoniile de logodna si de nunta ale moldovenilor etc. Descriind obiceiurile
clasei dominante si ale oamenilor de rnd, Cantemir observa fondul comun al
acestora, nota comuna esentiala. Pe etnograf si pe folclorist l intereseaza n mod
deosebit din carte cele trei capitole dedicateobiceiurilor. Sunt incluse date si
aprecieri obiective, de pe pozitia omului de stiinta, n
legatura cu moravurile moldovenilor, cu atitudinea fata de nvatatura, cu
mbracamintea femeilor, ospitalitatea etc. ntr-un paragraf vorbeste despre hora,
dant, jocul calusarilor, acesta din urma atragndu-i atentia, pentru ca n buna
masura este magic. n Descrierea Moldovei ntlnim prima si unica atestare a
jocului calusarilor n aceasta regiune a tarii. Totodata, este si cea dinti
constatare a caracterului ceremonial-ritualic al calusului, aspect ce-l deosebeste
de dansul popular cunoscut prin 18 functia sa magica. Jocul calusului este inclus
n ciclul obiceiurilor de peste an. De asemenea, Dimitrie Cantemir insereaza
observatii importante n legatura cu unele superstitii, oratii de nunta (retinute
fara mari diferente fata de cele cuprinse n culegerile din secolul al XIX-lea), cu
Dragaica, n care descopera o reminiscenta a cultului zeitei Ceres. n numele
invocate de moldovence la nunti, Lado si Mano, identifica urme ale cultului
pentru Venus si Cupidon. Doina o considera de origine dacica. Nu omite nici
Zburatorul, fiinta mitica, despre care scrie ironic, tricolicii, farmecele,
descntecele. Monografia cantemiriana reprezinta primul moment nsemnat
pentru prezentarea si clasificarea faptelor de etnofolclor.Pentru nceputul
veacului al XIX-lea merita mentionata lucrarea de doctorat Disertatio

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

inauguralis historico-medica de funeribus plebejo Daco-Romanorum sive

hodiernorum Valachorum (1817) a lui Vasile Pop, care este o opera de folclor
comparat, n care sunt descrise secventele obiceiurilor de nmormntare la
poporul romn si la greci, romani, slavi, germani. Al doilea moment important n
ncercarea de clasificare a materialului folcloric l constituie Vasile Alecsandri,
care pentru dezvoltarea folcloristica a detinut un rol deloc neglijabil. Publicarea
colectiei Poezii populare balade (cntece batrnesti) adunate si ndreptate, n
1852 si n editie definitiva n 1866, a avut ecou si o puternica
influenta n cultura romna. Cercetatorului i atrag atentia si astazi nu numai
textele populare cuprinse n aceasta culegere, ci si notele nsotitoare, alcatuite de
Alecsandri. Se considera, n mare parte justificat, ca aceasta colectie este, de
fapt, primul manual de folclor romnesc. 26 n ceea ce priveste clasificarea, ea
este realizata numai la nivelul textelor poetice din culegere. n schimb, notele
abunda n comentarii pertinente, serioase, n legatura cu obiceiuri, credinte,
datini, unele prezentndu-le detaliat, ndrumnd preocuparile n directia
mitologica.27 De exemplu, despre Rusalii noteaza ca sunt trei fete de mparat
care au ciuda asupra oamenilor fiindca nu au fost bagate n seama de dnsii n
cursul vietii lor. Ele nasc furtuni ce descoper casele romnilor, vrtegiuri ce
radic pnzele nevestelor n vremea ghilitului si le anina pe copaci. Se crede ca
rusaliile fura si copii de lnga mamele lor si i duc peste ape si peste codri. De
acolo vine vorba: l-au mflat rusaliile! (Femeile romnce pazesc cu sfintenie
ziua de Rusalii si vreme de noua saptamni, ele nu culeg nici o buruiana de leac,
creznd ca n acest timp buruienile sunt piscate de rusalii si nu au putere de
lecuit. Cum vine nsa ziua Snzienilor, toate romncele alearga pe cmp la
culesul de buruiene, creznd ca n acea zi au darul vindecarii. Spre a se apara de
mnia rusaliilor este obicei, n agiunul zilei lor, a pune pelin sub capatul patului
si a purta a doua zi pelinul la bru.

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

Partea II. Material si metoda

Materialul urmarit in acest proiect este legat de etnologia si folcorul comenei
Rebrisoara, precum si obiceiurile si traditiile existente.
II.Etnologia si folclorul comunei Rebrisoara
1.Ocupatii traditionale
Ocupaiile constituie un domeniu distinct, cu o mare capacitate de ntarire asupra
modului de via i asupra culturii unui popor
a.Creterea animalelor.Pstoritul
n evul mediu atestrile documentare ale pstoritului din yona Nsaudului
sunt numeroare, fiind cuprinse in coresponden magistratului bistritean prin
care se anunta fie iesirea la pasunat fie delimitarea muntilor.
Baciul este persoana care asigura coordonarea activitii ntregii stane , alege
mpreun cu deintorii de oi psunea, stabileste pacurarii si strungasul , prepara
branya si urda, raspunyand de calitatea acestora.In Rebrisoara se organiyeaya
anual cate 4 5 stane, muntii fiind pasunati prin rotatie.
Uneltele stanei i ale pcurarilor.
Mulsul oilor se face in galeata confectionata din lemn de brad cu inaltimea de
20+30 cm.
Cupa serveste la muls sau la masurat laptele, dar tine si locul unei farfurii la
stana.Laptele muls se pune in budac, peste budac se aplic harzobul care
fixeaza strecuratoarea.
Ceagornia este un vas de lemn de brad, se forma unei glei sau a unei cofe,
n care se pstreay cheagul. Fedeleul este un vas de forma unei ceagornie, cu
o capacitate de 2+4 kg in care se pstreaz laptele de acreal.
2.Meteugurile trneti
2.1 Pietraritul

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

Deoarece casele vechi erau construite din piatr, a fost necesar ca unele
persoane sa se specialiyeye n gasirea i cioplirea acestui material.Toi pietrarii
realizeaz pietrele de moar, tocilele, crucile funerare, stalpii de piatr,
jgheaburile pentru adpostul vitelor
2.2 Dulgheria
Meterii dulgheri se ocupau cu construcia caselor , cei mai vechi i pricepui n
ale meseriei fiind Stefan Ro, Nicolae Bozbici, Ioan Muthi, Teofil Bozbici.
n trecut casele majoritii rebriorenilor erau din lemn iar fundaia din
piatr.Barnele se ciopleau cu toporul i se feuiau cu barda, ele intrand n
structura peretilor dar si a tavanului, acesta fiin batut cu scandura.Pentru
acoperis se foloseau corni ce se aseyau pe grinzi cu ajutorul unor cuie mari din
lemn.
Uneltele folosite de dulgheri si zidari sunt: securea, securicea, cuitoaia,
scaunelul pentru aezat darnia pe acoperi, brdia, tesla, cupa, canceul i
mistria.
2.3 Rotaria
Prima rotrie a funcionat in Grui la Todor Clapu, care efectua i lucrari de
ferrie.Se folosea un strung de lemn pentru prelucrarea butucilor roii si a
obedelor iar spiele se lucrau cu toporul si brdia.
2.4 Dogaria
Acest mestesug a fost practicat pana prin 1930 de catre gerseni, mai ales de catre
cei din familia Muthi.Dogarii confectionau cofe, budesti pentru lapte, galeti de
muls, budaci mari si mici, berbinte, ciubere pentru fiertul hainelor sau buclane
pentru muratul verzelor.
Uneltele dogarului erau simple: securea, securicea, rindeaua , dli de diferite
dimensiuni, burghie.
2.5 Torsul i esutul

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

In trecut plantele textile s+au cultivat in Rebrioara pe suprafete nsemnate, din

ele obitinandu-se panya becesara pentru imbracamintea populatiei.Odata cu
patrunderea imbracamintei textile de natura industriala nimeni nu a mai cultivat
canepa si in.
2.5 Cojocritul
A aparut la Rebrioara pe la 1900, cel mai vechi meserias cunoscut de batranii
satului fiind Toader Taran, care a invatat meseria de la nasaudenii Gavrilas si
Ioan Rus, la care a lucrat 10 ani ca si calf.Lui i-au urmat altii precum: Dumitru
Dobrican, fratii Gheorghe si Stefan Moldovan, Leon Muresan iar dupa 1960
numarul acestora crescand.
4.Casa si bucataria traditionala taraneasca
4.1 Descrierea interiorului.
Tipologia casei din zona etnografica a cunoscut in secolul al XVII-lea trecerea
de la bordeiul monocelular la locuinta cu tinda rece, camara si o singura
incapere, iar in secolul urmator la casa cu doua incaperi si cu o tinda.Fundatia
locuintei era sapata la 50-60 cm, peretii erau din piatra, apoi din lemn si dupa
1940, din caramida.Acoperisurile caselor vechi erau in patru ape, apoi in doua
ape, fata si spatele fiind batute in scandura.Lemnele casei puteau fi cioplite sau
rotunde, barnele se dispuneau in cununi oriyontale, incheiate staneste ori in
cheotoare dreapta sau nemteasca.
Tavanul incaperilor se fixa de obicei pe grinyi cioplite, peste care se aseaya
scanduri acestea putand fi imbinate fie una langa alta fie una peste alta..In pod
tavanul era uns cu lut, pentru a asigura o buna iyolatie termica.Peretii se
tencuiau folosind lutul amestecat cu paie.Suprafata interioara a camerelor avea
in structura un strat de pietris de rau ce era periodic uniformiyat prin ungere.Usa
de la intrare era alcatuita din tablii, dispuse sub forma de romburi si, in unele
cayuri era legata in tinte de fier, ornamentate la randul lor.

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

Ca funcionalitate casa simpla s+a deyvoltat din bordeiul monocelular care

devine locuinta de suprafata si mai taryiu locuinta de suprafata cu pivnita.
Pana la 1920 majoritatea locuinelor aveau o camer propriu-zis i o tinda
unde se afla o vatr de ncalzit i mai rar cuptorul.Camera propriu-yis are
spaiul unde locuia familia , aici aflandu-se o sob cu plita pe vatr de
nclzit.Dup 1920 au aprut locuine cu doua camere i o tind sintuat intre
ele.Alturat se afla si o mica cmaru.
4.2 Textilele din interior
n zona Rebrioarei esturile de interioir sunt de o mare varietate, decoararea
lor realizandu-se fie n rzboiul de esut fie cu ornamente cusute.Dup
funcionalitatea lor aceste esturi se pot clasifica n: piese care se aga in
perete, piese folosite la acoperit i ca nvelitori de pat (cergi, oale, poclzi),
piese aternute pe jos., tergarele , folosite ca decor, feele de pern i feele de
mas.
Licerul esut din lana, in patru ie, era aezat pe partea mediana a pereilor,
avand un rol decorativ si de protecie mpotriva frigului.
Pretarul se lucra in aceeai tehnic cu licerul care nu putea depi lungimea
patului desupra cruia era pus.
Covorul se aeza n ncperea curat , el acoperind un perete ntreg.Decorul
sau era fie unul geometric, fie floral, sau cu cerb si cpioar.
Vernica e esut n patru ie i este mai fin n comparaie enriul care este
esut in dou ie i are n componena firul tors.
Poclzile sunt esute la fel ca i vernicile dar nu dintr-o bucat ci prin
imbinarea a dou lai.Se folosete doar lana nevopsit-alb, laie sau neagr.
Cigeaule esute in dou ie, aveau o funcie ornamental ncadrand bildele sau
icoanele.Cingeul se cosea la cele dou capete sub ele aplicandu-se ciucuri sau
ipc.

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

Mai ntalnim si cingeaua de sters pe maini sau fa, acestea fiind mai inguste si
cu 3 vraste la capete, de culoare galbena sau albastr.
5.Portul popular
Rebrioara ce face parte din subyona etnografic Nsaud, are un port popular
specific ce o ncadreaz n tipologia i stilistica costumului popular nsudean
dar i elemente ce o individualizeaz.Prin ornamente geometrice , cromatic,
evoluia croiului i a materialelor folosite costumul din zon se nscrie in aria
larg a portului popular tomanesc, ca parte integrant a acestuia
La rebrioreni, costumul tradiional este repreyentat atat prin portul de
sarbatoare cat si de cel pentru munc, distincie facandu-se prin ornamentaie
i prin calitatea materialului utilizat n realizarea unor piese.
5.1 Portul femeiesc
Femeile purtau pe cap o nfram de obicei cumparat din pravlie sau de pe
str, din mtase sau de par n culori diferite.Pe corp purtau o cma numit
piept fcut din panz de cas sau din geogi , cu broderii cusaturi cu flori sau
cu motive.De la brau in jos aveau poale lungi din panz de cas sau cumprat
peste care, aezate n fai la spate, panzturi de culori variate, frumos lucrate,
avand dungi viu colorate.Jos la poale, pamztura avea o dung brodat numit
peticitur iar pe marginea acestuia era o dantel de aceeai culoare cu ea sau
neagr.
Iarna femeile imbcau pieptar brodat, cioareci de lan pan din jos de genunchi
sau cirapi din prvlie iar in picioare opinci sau ghete cu obiele de lan.De
asemenea se inclau bocanci cu cirapi i osete de lan.
5.2 Portul brbtesc
Brbaii purtau pe cap clop negru i cciul din piele de miel iarna.Corpul era
acoperit cu o cma alb lung pan aproape de genunchi.Gulerul avea custuri
din mtase cu motie populare.Picioarele erau acoperite cu pantaloni din canep,

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

iar in anotimpul rece cu cioareci.Peste brau se incingeau cu o curea lat din

piele, cea de srbtori avand multe floricele.n partea dreapt cureaua dispunea
de un buzunar unde se pstrau banii i documentele personale, iar fumtorii ii
ineau igrile.Se nclau cu opinci, iar in zilele de srbtoare cu cizme papuci
sau pantofi.Piciorul se invelea in partea de jos cu obiele de lan, legate cu
ajutorul curelelor sau cu ae negre.
Cand era frig peste cma purtau sfetr din lan lucrat de soie sau fiic i
pieptar din piele de oaie, pieptarul de srbtoare avea multe motive florale,
culorile dominante fiind rosu, albastru, maro i verde.Deasupra acestor piese de
mbrcaminte erau recalele din lan vopsit cu coaj de arin, n culoare cafenie,
dupa 1850 pana in 1900 erau i de culoare alb.
6. Obiceiurile.Jocurile copiilor
Obiceiurile ca rezultant direct a vieii sociale din cadrul comunit ii umane,
ncifreaz sisteme perfect nchegate prin care aparentul specctacol folcloric
evideneaz n timp un sistem corelat cu viaa omului, cu via neamului ca celul
fundamental a societaii noastre tradiionale, cu viata comunitilor mai mici
sau mai mari, locale sau regionale.
Privite ca acte de comunicare, aceste manifestri culturale includ i valori de
iniiere prin care se perpetueaz, n primul rand, calitile morale.
Obiceiurile din ciclul vieii *naterea, nunta, inmormantarea), cele
calendaristice sau cele asociate cu hora satului, cu eztorile, cu clcile,
demonstreaz atat bogia , cat i diversitatea acestor manifestri.
6.1 Obiceiurile familiale
6.1.1 Obiceiuri legate de natere
Apariia n familie a unui copil e o mare bucurie pentru prini, rudenii, nasi i
vecini, naterea fiind considerat un moment important, la care particip alturi
de familie i o insemnat parte a comunitii.

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR CLUJ-NAPOCA

Moaa desfoar o serie de practici ce urmreau nlturarea forelor malefice

i asigurarea unui cadru propice creterii nou-nscuilor.Pentru a fi ferit de
deochi, moaa l leaga la mana dreapt un fir de at ro ie sau o paglic ro ie.De
asemenea n clipa apariiei copilului pe lume rostea solemn n fata mamei: Acest
biat/ce l-am ridicat/S fie norocos/ i mintos/i voios i drgla/ i sntos/ i
nvat/ i bogat/ Om de treab/ i luat n seam!