n partea de apus a cladirii usile erau din lemn negru roscat

zavorau linistea netulburata a miilor de zile si nopti

nimeni nu a nteles cum au nflorit n mai catre seara
flori mari albe ca de mireasa curgeau peste mnere
peste balamalele grele si reci de bronz si arama
se deschideau surprinse privind copilaros ncaperile
explorau cotloane ascunse cu o nevinovatie imperturbabila
pna cnd totul a devenit att de alb nct ti lacrimau ochii
greutatea lor ncovoia podelele peretii grinzile
aerul se transformase ntr-un fel de frumusete irespirabila
n partea de rasarit a cladirii erau panopliile si astrolabul
sabiile din otel de toledo si armurile cavalerilor templieri
acolo pna si nimicul avea un loc bine stabilit n coduri enigmatice
ntunericul alterna cu lumina n cumpana perfecta a timpului
fara resentimente fara reprosuri fara regrete pe care sa le poata auzi cineva
la nceput a fost doar parfumul strecurat ca un duh al noptii
prin ncheieturile podelelor prin crapaturile zidurilor
vicleana promisiune a unei lumi n care speri sa nu poti muri
tulburatoare mngiere nfiornd borangicul ascuns n dosul platosei
cnd mna mbracata n fier nclesteaza boldul negru al mortii
lama rece a spadei a cazut involuntar fara vreo explicatie plauzibila
peste trupul serpuitor al miilor de flori de mireasa a tsnit rosu
apoi mereu fara mila fara odihna fara dragoste de dumnezeu
a despicat a taiat a sfsiat a sapat a smuls din radacini totul
pna la capat pna dincolo de durere.