Totui, iubirea (1980-1982)

1. Rug pentru prini

2. Steaguri albe
3. Iubii-v pe tunuri
4. Poetul
5. Pastel de toamn
6. Dumnezeul salvrii
7. Leagn pentru toat copilria
8. Fctorii de case
9. Dor de Cluj
10.Castel medieval
11.Ft-Frumos
12.Totui, iubirea
Locuri Comune (1986)
1. Pacient la final de veac
2. Cel emigrant
3. Adevratul fiu
4. Cine iese ultimul din ar
5. Mugur de nichel
6. Antiprimavara
7. Eu sunt eu
Alte volume
1. Basarabia pe cruce
2. Descntec de via i moarte
3. O iubesc pe Alb-ca-Zpada
4. Ce frumoas eti
5. ir de cocori
6. Dreptul la ntrebare
7. Hipnoz de toamn
8. Intraductibil
9. Nobilul viciu
10.Pluton
11.A mea
12.Cntec femeiesc

13.Spune-mi ceva
14.Din nou, Dacii liberi
15.Iertrile
16.Repetabila povar
17.Sara pe deal
18.Oraie de nunt
19.mi pas
20.Detalii
Poezii cenzurate - Sunt radical (19791989)
1. ndrgostit de Bucureti
2. oferul i nevast-sa
3. Cineva m ascult
4. Clugr
5. Minciunile
6. Analfabeilor
7. Prob olimpic
8. Regresm
9. Motorul greit
10.Condamnai
11.Sunt radical
Preaplinul sufletului (1994-1997)
1. Prea trziu, la Paris
2. Lume, lume
3. E prea puin
4. Orfani
5. Trziu
6. Cruciorul cu rotile
7. Btrnul ceretor
8. Unde s pleci
9. Viaa, dublu mixt
10.Ce simplu mi-ai fi, dac nu tea iubi

Totui, iubirea (1980-1982)

Rug pentru printi
Enigmatici si cuminti,
Terminndu-si rostul lor,
Lng noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi printi.
Chiam-i Doamne napoi
C si-asa au dus-o prost,
Si f-i tineri cum au fost,
F-i mai tineri dect noi.
Pentru cei ce ne-au fcut
D un ordin, d ceva
S-i mai poti ntrzia
S o ia de la nceput.

Srut-mna, tatl meu,

Srut-mna, mama mea.
Rmas bun, biatul meu,
Rmas bun, fetita mea,
Tatl meu, biatul meu,
Mama mea, fetita mea.
*
Steaguri albe
M rog cu puterea cuvntului
Pentru copiii pmntului,
M rog cu dulceata colinzilor
De sntatea printilor.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Au pltit cu viata lor

Ale fiilor erori,
Doamne f-i nemuritori
Pe printii care mor.

M rog cu lumina minunilor

In amintirea strbunilor,
M rog cu ndejdile omului
De echilibrul atomului.

Ia priviti-i cum se duc,

Ia priviti-i cum se sting,
Lumnri n cuib de cuc,
Parc tac, si parc ning.

Florile, florile dalbe,

Iar pe lume steaguri albe.

Plini de boli si suferind

Ne ntoarcem n pmnt,
Ct mai suntem, ct mai sunt,
Mngiati-i pe printi.
E pmntul tot mai greu,
Desprtirea-i tot mai grea,
Srut-mna, tatl meu,
Srut-mna, mama mea.
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei m duc si eu.

M rog cu putinta mtusilor

Contra venirii cenusilor,
M rog cu blndetea din flaute
Un happy end s ne caute.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
M rog cu pecete de fulgere
S ne ferim de distrugere,
M rog cu puterea cuvntului
De sntatea pmntului.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
2

Ca-i poti salva cind te vor citi

In cuvintele mele.

Iubiti-v pe tunuri
Ma voi feri ca de foc de pericolul
Ca dragostea sa devina
Obiect al meditatiei,
Al speculatiei,
Al filozofiei.
Fereasca Dumnezeu
De acea dragoste retorica,
In stare sa ucida
Numai eroii
Pe scenele de scindura uscata.
Alt fel de dragoste am trait eu
In zilele si-n noptile vietii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Si nici un regizor
Nu mi-a putut iscali pieptul
Cu biata lui cerneala rosie,
De care s-au invrednicit toti actorii.
Eu insumi am ceva teatral
In fiinta mea.
Dar eu nu sint actorul,
Eu nu sint regizorul,
Eu sint autorul
Tragediei pe care o joaca atitia.
Adolescenti si adolescente
Se vor regasi teatral
In poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boala de care voiesc sa ma lepad
Si nu pot.
Caci nici o boala nu devine
Mai mica in tine
Daca se molipsesc si altii de ea;
O, dragostea mea devastatoare,
Citi tineri isi vor face iluzia

Nu exista propriu-zis experienta

umana,
Nimic nu e valabil decit o singura
data,
Ca o seringa in vremea moderna.
Totul se arunca dupa folosinta,
Inclusiv dragostea unui poet
Citita in cartile lui.
Nici Biblia nu foloseste,
Nici Biblia n-are un continut
exemplar,
Experienta din Cintarea Cintarilor
Se pierde ca un proces verbal de
sedinta,
Nu e nimic de facut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Decit placerea estetica.
Eu simt autorul tragediei,
Eu declam impreuna cu actorii,
Eu fac fibrilatie la inima odata cu
regizorii,
Eu aplaud si huidui impreuna cu
spectatorii,
Eu ma spinzur impreuna cu
administratorul teatrului
In acest final de veac
In care dragostea
A ajuns atit de prost vandabila.
Se joaca, dragii mei,
Tragedia dragostei
In fata scaunelor goale.
Murim si nimeni nu se uita la noi,
Actorii turbeaza pe scindura goala
Si poate ca de-atita singuratate
In salile in care joaca
Ei incep sa ia in serios
Rolurile din tragedia dragostei.
3

N-a fost chip sa scap de aceste cuvinte,

A trebuit sa vi le spun
Gelos pe Shakespeare,
Care a avut rabdarea
Sa-si omoare toti eroii,
Stiind
Ca va fi absolvit de marea lui vina
Pentru ca, intre timp, oricum,
Toti aveau sa moara,
De moarte fireasca.
Dar eu sint poet liric,
Eu inca n-am deprins invatul
De-a pune la persoana a treia
Ceea ce devora persoana intai.
Si de-atitea ori am simtit nevoia
Sa ma salvez cu un plural al majestatii
Si n-am putut si unii dintre voi
Au numit, prosteste,
Aceasta care mi s-a intimplat,
Egoism.
Si nici nu am blestemata
Raceala de cuget
A sefului de cadre
Care iubeste-n taina,
In vreme ce actioneaza
Cu dosare si referinte de tot felul
Impotriva tuturor iubirilor si a tuturor celor
Care iubesc.
Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
In romantismul ei
Desuet si expresionist.
Iubesc
In numele tuturor umilintelor,
Si al tuturor asa-ziselor faradelegi pedepsite
De legi fara de lege.
Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o sa se predea
Lectii de literatura universala

Pe textele mele,
Biata autopsie,
Vinovata si impudica autopsie,
Citi din voi, care va veti supara pe
copii vostri
C-au luat note mici
La lectia ,,Poezia lui Adrian
Paunescu",
N-ati fi azi in stare
Sa mma ucideti
Pentru poezia de dragoste
La care nu copii vostri, ci voi ati putea
ramine repetenti.
Va voi trece clasa,
Pe voi si pe femeile voastre,
In fata carora ingenunchez
Pentru sfinta rabdare pe care o au cu
noi
Si pentru misteru1 care ne 1eaga.
Va voi trece clasa, va voi trece veacul,
Veti supravietui in poezia mea,
Si poate mai mult in pozia mea de
dragoste,
Care nu e reglementata
Prin hotarire a Consiliului de Ministri.
O, bietii mei prieteni!
Scriu poezie de dragoste
Si stiu ca n-am nici o sansa
In timpul vie|ii mele.
Sint facut sa par altceva,
Suport interdictia de a va fi unul din
semeni,
Teatral uneori,
Pentru ca-n cladirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toata munitia, toate drapelele.
Teatral uneori
Pentru ca in orasul nostru
Nu mai e loc nicaieri altundeva de
poeti
Intrucit primaria e plina de
functionari.
4

Teatral, teatral, intr-adevar,

Si rugindu-va,
Implorindu-va,
Ordonidu-va:
Pace si dragoste
Si daca sint pe lume si dragostea, si pacea
Va fi si Truda de-a le pastra.
Bucurati-va ca mai aveti
Poeti din acest os,
Pasari de aceasta marca,
Impulsuri in aceasta directie.
Bucurati-va, bucurati-va, plingind,
Ca in vreme ce voi ma credeati surghiunit
In sintaxa unei singure orientari,
Sa lucrez ca orbetele
Pentru infatisarea voastra festiva,
Eu iubeam si scriam
Poezie de dragoste.
Iar pe voi, fratii mei tineri,
Pe voi, care ma veti citi crezind
Ca veti avea ceva de invatat din poezia mea de
dragoste
Va rog, nu pariati prea mult
Pe aceasta iluzie.
Nimic nu se invata de la nimeni
Pina cind nu inveti acel lucru
Din propria ta experienta.
Voi ma veti iubi
Abia dupa ce
Veti ajunge-n situatia mea.
Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e initiere,
In versurile mele nu veti gasi
Descrise somptuos
Pozitiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar daneza.
O, nu. Toata poezia mea de dragoste
E o imensa vatra de cenusa
La temelia unui rug

Ce arde inca.
Luati aceasta carte-n maini,
Aceasta macheta a unui teatru tragic,
Iubirea e tragica.
Pentru ca iubirea e moarte,
Iubirea e tragica
Pentru ca actorii o rostestesc cu
suflarea taiata,
Mareata cum e
In scriitura pe care au invatat-o,
Dar abia asteapta sa coboare
Dupa ce si-au imbracat hainele de
strada
In fierbintea, urita, dar pasionata lor
Iubire de oameni.
In sala pe fiecare-1 asteapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fata pura plange,
Cind iubitul ei, actor la Teatrul
municipal,
5e saruta pe scena cu o actrita.
Vai, eterna contradictie
Dintre arta si viata !
Nu va luali dupa spusele mele, ci
dupa cele scrise
Cititi cartea mea
Cind viata v-a obosit de-ajuns intr-o
zi,
Eu nu am pretentia sa va invat nimic,
N-am decit orgoliul de-a ma alatura
Cu toata cenusa distrugerii mele
Cenusilor voastre,
Caci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea incepe
Iarasi
Lumea.
Si cind veti vedea
In fata ochilor vostri arzand de iubire
Tunurile veacului pregatindu-se s-adistruga
Cimpiile si fabricile,
Oamenii si muntii,
5

Pasarile si pestii,
Bibliotecile si spitalele,
Mormintele si bisericile,
Nu pregetati, aruncati-va hainele de pe voi,
Imbratisati-va, sarutati-va,
Si pentru ca pamintul e rece,
Iar tunurile care vor sa-1 distruga sint calde,
O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionata de-atitea arme,
Sub ochii holbati ai armatelor,
Sfarimand ochelarii gretosi ai generalilor,
Fara nici o rusine,
In numele singurei religii care ne uneste,
Credinta in continuitatea speciei umane,
Iubiti-va,
Iubiti-va pe tunuri!
Concediati tunarii
Si dezamorsati obuzele
Si dati-ne acest prim si netrecator
Semn al pacii universale.
Iubiti-va,
Iubiti-va pe tunuri!
Iubiti-va pana le veti hodorogi,
Pana le veti scoate din functiune,
Iubiti-va aruncand din maini
Tot ce vi se-ntampla s-aveti in maini,
Actele voastre, banii vostri, oglinzile,
Chiar si aceasta carte care nu are decat meritul
Ca apartine unui om
Care in viata lui, desi n-a avut norocul
Sa faca dragoste pe nici un tun,
Cand n-a dormit si n-a scris,
A iubit
Cu disperarea conditiei umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Si cu daruirea muribundului.
Faca-se profetia mea,
Fie o data pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!
*

Poetul
As sta, asa cu fata-n sus,
Lovit piezis de vreme
Si-ncet ca un izvor supus
Ti-as murmura poeme.
Si patul de sub sira mea,
Podeaua care-l tine,
Cu timpul s-ar darapana
Si-n casa-ar fi ruine
Si peste molcomul prapad
Peste privirea-mi oarba
Cu gura incepind sa vad
Eu, napadit de iarba,
Din somnul ca un trist magnet
Ce stie doar sa cheme,
Ti-as mai incredinta incet
Mistere si poeme.
Albitul firii mele os,
Schiloada chiparoasa,
Lovit de pietre dureros
Si maruntit de-o coasa.
Ar face gura si-ar sopti
Despre ce e si nu mi-i
In veacul de schizofrenii
Pin-la sfirsitul lumii
Si daca varul cel nestins,
Ce-i una cu folosul,
Cu cinic urlet dinadins
Mi-ar inghiti si osul,
Eu, tainic, bland si tutelar,
Calcand taceri postume,
Din toti peretii dati cu var
M-as reintoarce-n lume,
Catre o casa, unde-acum
Si moartea mai asteapta,
6

Pina sa-nceapa tristul drum

De dincolo de soapta.
Sa-ti spun ca inca nu-i tarziu.
Ruina e departe,
Iar eu cu inima te stiu
Pe viata si pe moarte.
As sta aici, pe-acest prundis
Pe care-mi este bine,
Ca vremii, pus hotar piezis,
Sa-mbatrinesc de tine.
Sa-mi suga oasele-n pamint
De parca oase-as plange,
Sa fiu doar calcar si cuvant
Si-un ultim strop de sange.
*
Pastel de toamn
Pe muntele negru de frunza de vara
Te chem cu accent brumariu sa te sperii
Cand spicul de toamna da-n spicele verii
Si cade lumina si trage sa moara.
Si sint intrebari prin natura puzderii
Si sfiriie ploaia dintii ca o ceara
Si vara ne-nchide in toamna afara
Femeie, barbat sub pecetea tacerii.
Aicea la munte mai poate sa spere
Si cel care moare ca moartea-i departe
Si noi sa fugim si sa scriem o carte
In ea cuprinzind ale toamnei mistere.
Ca sintem in lume pe-acolo prin partea
Pe unde intirzie posta si moartea.
*
Dumnezeul salvrii
Inchide fereastra, perdeaua o lasa,
Da zgomotul marii afara din casa,

Da-mi voie s-asez fruntea mea pe-al

tau pantec,
S-ascult al rodirii si-al tainelor cintec,
Sa fiu tot o rana, sa fii tot o rana,
Materia-n fierberea ei grosolana,
Sa trecem in moarte din cauze varii,
Cu marea venind catre noi ca barbarii.
Eu las adevarul acesta sa steie,
Esti cea mai fierbinte si dulce femeie,
La noapte, plingand linga tot ce ma
doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.
Da marea afara din casa si vino,
Nestinso, neblindo si iar nestraino,
Pereche de umbra noptateca pune
In contul durerii ca esti slabiciune,
Ca inima-mi pica din piept si ma
cheama,
Ca sufletul meu te considera mama,
Ca norii se-aduna si vremea se strica
Si eu, stand sub grija, te tin ca pe-o
fiica,
Dar tu dintre toate mai noua, mal
vechea,
Imi esti dulcea urnbra, impasul,
perechea,
Tu, drama cu mii de solutii gresite,
Te pling pana ochii imi ies din orbite.
Fii azi rizatoare, fii azi optimista,
Solutia buna e-n noi si exista
Si daca, iubito, femeie visata,
Ar fi sa ne stingem curind, nu odata,
Din dragostea noastra nebuna si buna,
Cu marea in casa, si-n pat arsi de
luna,
Eu stiu ca s-or naste sub cinice astre
Alti doi sa repete-ntrebarile noastre.
7

Satulul de viata, bolnavul de moarte,

Ti-ai naste copilul, ti-as naste copila,
In pumni de olar ar surade argila
Si daca nu e Dumnezeu sa auda
Ce lupta dam astazi cu moartea cea cruda,
Din dragostea noastra, prin timpul prea greu
S-ar naste el, vindecator Dumnezeuul,
Pe tronuri sarace suindu-si fiinta
Ar face sa cinte prin noi suferinta.
Iubito, amana secunda fatala,
Sa dam alor nostri si drama si boala,
Copiilor nostri sa dam sa invinga
Prin ei tragedia cu chip de seringa.
Da zgomotul marii afara din casa,
Vreau liniste, liniste, marea m-apasa.
Vreau moartea sa vina sa lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.
Si muta din tine in mine durerea,
Ca tot ti-o voi lua folosind mangaierea
Te-nchina si crede, in mine te muta,
Cu jale cu tot si cu clipa temuta.
Si daca se-ngaduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinsi mergi si sparge fereastra,
Sa intre barbara si tulburea mare
Prin noi in pamantul pe care nu-l doare,
Sa intre saratele zbateri si unde
Sub toti cei ce n-au simtaminte profunde,
Sa-mi spele armura, sa-ti treaca de coapsa,
Caci marea e singura lumii pedeapsa,
Sa rupa, in val, santinele de veghe,
Caci marea e singura mortii pereche,
Sa vina fatal, consfintind cu toti solii
Mutarea in mine a dramei si bolii,
Sa vina sa stinga cu tot viclesugul
Si lampa din casa si ochii si rugul
Si-apoi sa ma duca departe, departe,

Sa-ti scriu carti postale pe piele de

cega
Din Marea Nipona, din Marea
Norvega,
Din Marea de Flacari ce plange sub
mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,
Iubito de neguri, inbito de luna,
Iubito de taina si jale-mpreuna,
Iubito de carne, iubito de soapte,
Suav miazazi si brutal miazanoapte,
Dar astea sint simple si bune cuvinte,
Sint legile care fac vieti si morminte,
Dar astea nimic nu inseamna cind
vine
O grija la mine si moartea la tine.
Apleaca-ti fiinta prin ceata albastra
Sa nastem salvarea din dragosten
noastra
Si roaga-te fiului tau ce e-n tine,
Sa vina mai repede, sa-ti fie bine.
Sa vina sa urle ca mama si tatal
Ii sint dusi la moarte; el sovaie, iata-l,
Da singele tau, pur si tinar, sa-1
creasca
In ritm fara pauza neomeneasca,
Da pantecul tau, rodniciei, semintei,
Fii gazda nu bolii, ci vietii, fiintei,
Tu meriti pamintul sa-ti stea sub
picioare,
Regina prea blinda si nemuritoare,
Din mare sa-ti bata matanii catargul,
Cum buzele tale isi tinguie arcul,
Cum inima mea te-a gasit si te stie
Si esti bucurie, si esti tragedie.
8

Hai, vino, in linistea mea neguroasa,

Da zgomotul marii afara din casa
Si-n larmele lumii si-n templele marii
Sa nasti Dumnezeul cinstit al salvarii.
*
Leagn pentru toat copilria
Pune-ti, copile, capul pe perna,
Te-asteapta vise, prunc adormit,
In vise viata este eterna,
Cu ceruri blnde si fr sfarsit.
Ce stii tu-n lume cate se-ntampla,
Nici nu e bine tu s le sti,
Lumea-ngenunche la a ta tampla,
Si, langa tine suflet, cor de copii.
Astazi, copile, eu iti dau paine,
Tu painea asta o musti firesc,
Ce-ti dau eu astazi tu-mi vei da maine,
Eu, leganandu-te, imbatranesc.
Trupul tau fraged ca un mesteacan
S se indoaie gales n somn,
Ca s cresti mare, plang si te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.
La geam lumina lunii ti-o scapar
Luminii tale s-i dau ecou,
Dormi, fericitule, ca eu te apar,
C eu n tine m nasc din nou.
Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Si mai au viata si mai au zile,
S crezi ca pururea ei vor trai.
Mama si tata tie-ti vor face
Leagan de stele si de ninsori,
S-ti fie bine, s dormi n pace,
S ai lumina la ursitori.
Pune-ti, copile, capul pe perna,

Dormi si viseaza bunul tau vis,

C-n vise viata este eterna,
Visul e lumea ce eu ti-am promis.
Pat de rachita mirositoare,
Leagan albastru si-ncondeiat,
Pentru copilul care rasare
Si-ai carui ochi ritmul lumii il bat.
Mama te leagana, vegheaza tata,
Somnul ti-l apara ochi parintesti,
Dormi si viseaza ca lumea-i gata
Si te asteapta numai s cresti.
Mie-mi trec anii, tie-ti vin anii,
Poate ca maine iti va fi greu,
S-accepti ca astazi eu ti-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.
*
Fctorii de case
Mi-e dor de cas, dor de casa mea,
Mi-e dor de-o cas care nu exista,
Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie trista,
Cu cer n cer si-n gard cu-o fantanea.
Ea nu se afla azi n nici un sat,
O rezidesc din lacrimi si nestire,
Mi-e dor de casa mea din amintire,
Care-a plecat si ea, cnd am plecat.
Batranii mei se afla n pereti,
Sau vitele i calca n copite,
Mi-e dor de casa mea pe negandite,
Mi-e dor de dorul fostei mele vieti.
Baiatul meu zideste el, acum,
Naluca-nlacrimatei sale case,
Un pumn de var n zid si altu-n oase,
Stau, el si casa, n acelasi fum.
Si iata-l, pune mana pe pmnt,
Si nu se joaca, sta si se ridica,
9

Si carnii mele i se face frica,

In clipa cnd atat de-aproape-i sunt,
Incat baiatul meu si-al nimanui,
Iubindu-si fiul si uitandu-si tatal,
Inca mi-e dor de casa mea, cnd iata-l,
El m zideste-ncet n casa lui.
Si carnea mea, fiindu-i dor mereu
De-o casa ca un fulgerat de apa,
Trn e si viata mea e groapa
Langa-naltarea lujerului meu.
*
Dor de Cluj
Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
Eu, fiu de tarani din fierbintele sud,
Si Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Si pasii lui Blaga pe strazi se aud.
Ca Iancu as vrea pe suisul Feleacului
S cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astazi e liniste dulce n inima
Prea mult patimitului nostru Ardeal.

Cnd Blaga isi murmur pasii sfiosi.

El trece spre moarte, n marea lui
trecere
Si e printre noi si din nou printre dusi,
Sfios intr-un Cluj ca n templul
Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de
Cluj.
Ros-galben-albastre sunt razele
Clujului,
Furtuna din veac mai de pret le facu,
Batrani intelepti poarta grija
gradinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu ,,U".
Atat de senin se transcriu tragediile,
Legendele iarta momentul cel crud,
Ce simplu cantm: ,,Blaga-i mut ca o
lebd"
Si pasii lui Blaga prin Cluj se aud.
*
Castel medieval

Acelasi e Clujul, aceiasi sunt oamenii,

Mereu nascatori si mereu muritori,
Dar si de-as avea tot o singura nastere
Aici as muri de o mie de ori.

Condamn toti si numai unul iart,

Cnd toti vorbesc se-aude cel ce tace,
D semne de cdere si de pace,
Dezamgita, tulburea mea soart.

Mereu catre dealul ciudat al Feleacului

Atras mi-a fost neamul batran de oltean,
Aici invatara ai mei, toate rudele,
Dumitru si Ana si Tina si Ioan.

Ce vremuri de vremelnicii srace,

Mi-am dejugat si tidva lng poart,
Si-acum astept voios n noaptea
moart
Pe cineva s vin mai incoace.

Cnd noaptea se lasa tresar amintirile

Si trec literati spre un magic castel,
Ce seamn Clujul n noapte cu creierul,
Un creier cu ganduri aprinse n el.
Si ce n-a fost voie, si clipele libere,
Si ce-i multumire, si ce e repros
Se-aduna nostalgic la cumpana noptilor

E un tiran -- de tirania pinii -Aicea n castelul fr geamuri

Si tigrii lui domestici sar n hamuri
Si-n lanturi lupi se gudur, nu cinii.
Miroase a pustiu si a cenus,
In beciuri e-o uzin de ctuse.
10

*
Ft-Frumos
Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati splat de superstitii,
De demoni si dumnezei.
Ins-i nu-i destul folos
Dac peste tot ce este
V-ati splat si de poveste,
L-ati pierdut pe Ft-Frumos.
Vin la voi acum plngnd,
Gura-mi snger ca rana,
Unde este Consnzeana,
In ce bolti, pe ce pmnt?
M ridic plngnd de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde v e basmul, oameni.
Ce-ati fcut cu Ft-Frumos?
Ft-Frumos n-a existat,
N-a stat nimnui n cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist biat.
Mai visati de vreti s fiti
Fericiti cu capu-n pern,
Feriti epoca modern
De rigizi si scoflciti.
Din prea mult entuziasm
S nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai rvniti la basm.
Voi, care aveti copii,
Nu-i lsati sub gnd satanic,
S respire sterp, mecanic,
Ca si cnd nu ar fi.

Doborti himera jos,

Oameni, reveniti n lume,
Pe umana noastra culme
Regsiti pe Ft-Frumos.
Ft-Frumos si toti ai lui,
Fiinc unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.
El venea la noi pe jos
Si ni l-au rpit piratii,
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Ft-Frumos.
Dati-i viata napoi,
Ochii mari, miscarea buzii,
Ft-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.
*
Totusi, iubirea
Si totusi exist iubire
Si totusi exist blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si m tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred n pereche
Si totusi ceva sa-ntmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, ntuneric si tu
Intrm n amor fr nume
Fiorul ca fulger czu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe ci au czut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un srut.
Acum te declar Dumnezee
11

Eu nsumi m simt Dumnezeu

Continu lumea femeie
Cu plozi scrisi n numele meu.
Afar roiesc ntunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceart-ntre ele biserici
Fcndu-si acelasi repros.
Si tu si iubirea exist
Si moartea exist n ea
Imi place mai mult cnd esti trist
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul m sprijin de cer,
Tu esti n puterile mele,
Desi nchizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
M-ntorc la silaba dinti,
Prval peste tine pdurea:
Adio, adic rmi.
Si totusi exist iubire
Si totusi exist blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si m tem.
*
Locuri Comune (1986)
Pacient la final de veac
i afl, doctore, c-aici m doare,
Acolo unde geme-un col de ar,
Acolo unde plnge fiecare
Ca naiunea noastr s nu moar.
Iar dac e de completat o fi,
Te rog, permite-mi s o scriu cu snge,
nceptura bolii este grij,
Am tricolorul ciuruit pe snge.

Farmacopeea st s se rstoarne
Asupra mea cu toate ale sale,
Dar eu port rana veacului n carne
i am n splin rneasca jale.
Tiai-m de-a lungul i de-a latul
i dumneata i ceilali doctori, nc,
Apoi s-mi isclii certificatul
C nu tii boala care m mnnc.
O, doamne, cum v nelai cu toii
Mi-e capul greu de fiecare veste
i nici un minister al sntii
De folosin, astzi, nu-mi mai este.
Snt numai un creion care i scrie
Problema rii lui, nc o dat,
i-i copiaz pe curat, trzie,
Aceast dulce ar zbuciumat.
Deci, doctore, acestea se ntmpl,
Acestea s le afle telegraful
M trage mlul veacului de tmpl
Din care nu vreau s se-aleag
praful.
Mai am n mine bucurie mult,
Mai am n mine dorul de-a v spune
C nu doar voi, ci alii m ascult,
S vad dac am cuvinte bune.
De nici de sanatoriu nu m-apropii
C n-avei voi rezerv pentru mine
Eu snt bolnav de soarta Europei
i Pacea doarme-n inim la mine.
ncolo, cte-o tuse, cte-o grip,
Dureri de ale, oc de apte arte,
Artrit la picior i la arip
i, mai ales, n tot, un pic de moarte.
1983
Doctorului Florea Dinu,
pentru inima sa, pentru veghea sa,
12

pentru valoarea sa
Vol. "Locuri Comune"

Cel emigrant

Din ci copii tot crezi c ai matale

Prea bun maic, spune-mi care-i
este
Adevratul fiu a crui mam
Te simi ntr-adevr pn la capt.

Pe osea, l-am vzut, hituit de maini,

A fugit spre-a uita srcia din sat,
Pe-un asfalt unde-ai lui sunt aa de puini
i-i vacarm, de te poi stura de urlat.

Nu poi avea copii mai muli ca unul,

Mrturisete-mi care-i aparine,
Pe care l-ai fcut, murind tu nsi,
Ca s le dai i celorlali putere.

Cei bogai s-au oprit s mnnce-n pduri

i mncau elegant cu tacmul frumos,
L-au vzut i pe el, i-au privit ochii puri
i i-au dat generos nite pine i-un os.

Cci, dac fiul are doar o mam,

Irepetabil este i copilul,
Dar spune-mi, maic bun, adevrul
Din toi acetia, care-i este fiul?

ntr-o zi, cnd trecea dintr-un loc n alt loc,

L-a lovit cineva ce grbea ctre scop,
Carnea lui de brbat a simit c ia foc
i s-a tras din osea plin de snge i chiop.

Ai mei snt toi, rspunse maica trist,

Dar cel mai mult acel ce n-are mam.

Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,

Ar muca disperat poriuni de osea,
Dac-ar ti unde e satul lui trist i mic
Ar pleca spre-un cioban ce-l minea i-l btea.
Trepied aberant, de cel emigrant,
i ltrat pervertit la osele cu fum
Ar pleca napoi, s-ar topi n neant
i-ar mai vrea doar att, pacea-ntiului drum.
Pe osea sunt, acum, cini mai ageri i noi,
Mai mncnd ce gsesc, fr ap un strop,
Numai el, neaflnd nici un drum napoi,
A ajuns trei perechi de mnui ntr-un shop.
Dac, totui, va fi vreun ltrat pe pmnt
Pentru cini viaa-n veci va fi aspr i grea,
Cine chiop eu te plng c spinarea i-au frnt
Dar de ce ai fugit s cereti pe osea.
*
Adevratul fiu

Vol. "Locuri comune"

*
Cine iese ultimul din ar
Srcia noastr ne omoar,
De atta mar ne doare splina,
Cine iese ultimul din ar
E rugat s sting i lumina.
Noi mereu le-am suportat pe toate,
Duc-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, n plin libertate,
Cea mai mare s devin ura?
Pluralismul tuturor ne place,
Chiar dac l facem numai unii,
Dar vedem, de-atta timp ncoace,
Pluralismul cinic al minciunii.
Sfnt-i opoziia pe lume
i organic preferm rsprul,
Dar de ce, n pcleli i glume,
Nu se mai distinge adevrul?
13

Mai conteaz, uneori, i fapta,

Nu se poate construi cu tnga,
Nu exist stnga fr dreapta,
Nu exist dreapta fr stnga.
Ne vor ntreba copiii, mine,
Morii vor sri s ne condamne,
Dac, pentr-un col mai bun de pine,
Ne vom vinde ara noastr, Doamne.
Libertate i democraie,
Paapoarte pentru fiecare,
Dar de mil nimeni nu mai tie
i e vraite la hotare.
Coridor european i-atta,
Sub o licitaie mrunt,
Provocarea, patima si bta
i n curi, i-n piee se nfrunt.
Om la om nici nu mai vrea s cread,
Om pe om la zid fatal l scoate,
Singur se scoal o balad
i n zdrene circul pe sate.
Fnul necosit se-nvrtoeaz,
Putrezete sus, pe crengi, caisa,
n tcerea-nalt de amiaz
Morii i aud ei nii zisa.
Cale pietruit cu dezastre,
Noapte-ntredeschis pentru-o or
Grijulii cu soarta rii noastre,
Voievozii-a moarte ne implor.
N-avem nici o ans de izbnd,
Vom rmne biei orfani pe-aicea,
Dac, suprai pe cei la pnd,
Am trezit din moarte cicatricea.
C-un refren de muzic uoar,
ntr-un fel, ne recunoatem vina,
Cine iese ultimul din ar
E rugat s sting i lumina.

*
Mugur de nichel
Primvara n ri dezvoltate
Un mugur de nichel strbate
i-un verde ciudat, monoton,
Livezi de spun i ampon,
Primvara n ri dezvoltate.
Primvara, a cta putere?,
La vam nici acte nu-i cere,
Duminica totu-i deschis,
Ai lua-o ncet spre Paris,
Primvara doar ea grnicer e.
Primvara pe-aici e o criz,
Rspunde cu-o frunz i-o fis
i oamenii-i sunt bieii servi,
Primvara-i o criz de nervi,
E o criz ea nsi n criz.
*
Antiprimavara
Ce daca vine primavara
Atta iarna e n noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii napoi
In noi e loc numai de iarna
Vom ngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lnga mine nu esti tu
Ninsori mai grave dect moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.
14

Si ninge pna la prasele

Ninsoarea-mi intra-n n trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce mbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti nflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.
Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.
*
Eu sunt eu
Trenuri somnoroase pleac ntrebnd
Ce-i cu mine-n gar, ce-oi avea de gnd,
Plec i eu din gar i tristeea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galben-i lumina, ochii mei sunt triti,
Toi privesc la mine ca la teroriti.
Unde-a pune pasul liber i corect,
Fr ndoial, a prea suspect.
i pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Cnd nu vreau nimica, crede c a vrea.
Gara m someaz, iarba nu-mi d loc,
Pe aeroporturi parc a da foc.
ncordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu m simt suspectul care a iubit,
i cu ct iubirea mi-o art firesc,
Cu att toi ceilali straniu m privesc.
Am cocoa-n spate i am mini prea mari,
tergtori de lacrimi am la ochelari,
Cum n lumea asta totul e cum nu-i,
M transform n altul fr voia lui.
Bat cu pumnu-n mas i cu biciu-n cal,

Nu mai sunt patetic i sentimental,

Fug rznd din gar la aeroport,
Un pistol cu ap ntr-o mn port.
Pun pistolu-n ceaf la aviator,
Nu crcni, urmeaz ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu nsumi, nu altcineva.
Vreau dup acestea pe acest pmnt
S m luai cu toii drept ceea ce sunt,
Acum observ ct e de greu,
S v art c eu sunt eu.
*
Alte volume
Basarabia pe cruce
Se urc Basarabia pe cruce
i cuie pentru ea se pregtesc
i primvara jertfe noi aduce
i plnge iari neamul romnesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu n cas moare cineva
i n-are ara dreptul s respire
i nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfrit pmntul,
Vin triburi, s ne ia pmnt i frai
i-n faa lor abia rostim cuvntul
i, prin tcere, suntem vinovai.
Ce cale poate ara s apuce?
n tragica, neconvertita zi,
Se urc Basarabia pe cruce
i nu tim nvierea cnd va fi.
*
Descntec de via i moarte
S fie de dulce, s fie de var,
15

S fie de iarb ajuns la bru,

S fie de dragoste ultima oar,
S fie de pietre splate de-un ru.
S fie de mine, s fie de tine,
S fie cumva i de noi amndoi,
S fie de ru i s fie de bine,
S fie de mierea ascuns-ntr-un roi.
S fie de cer i s fie de munte,
S fie de mine, s fie de azi,
S fie de tmplele mele crunte,
S fie de ceaa ieit din brazi.
S fie de zi i s fie de noapte,
S fie de clipa cnd vrei s i mori,
S fie de gustul cireelor coapte,
S fie de drumul spre Malu cu flori.
S fie de calul ce mnzu-i nva,
S pasc n voie, s-alerge constrns,
S fie de ziua schimbrii la fa,
S fie de purificare prin plns.
S fie de pas i s fie de pern,
S fie de toat intrarea-n destin,
S fie de ara asta etern,
Pe cnd o femeie i iese cu plin.

S fie de toate n devlmie,

Pltind consecvent cel din urm pariu,
S fie, s fie, dar cine s fie?
O tii fiecare. Eu asta n-o tiu
*
O iubesc pe Alba-ca-Zapada
Mi se-nlcrimeaz rece spada
Cnd ajung n faa ei i-o vad,
O iubesc pe Alb-ca-Zpada
i albastrul ochilor prpd.
Uneori ea spune i cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar mbriarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.
Legea ei e deprtarea noastr,
Ca s fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrim albastr
i m tem c se topete ea.
mi pstrez n drob de ghea spad
Nici n-atept s se mai fac zi,
i pornesc spre Alb-ca-Zpada
S-o ating, dar fr-a o topi.

S fie de-a-nvinge, s fie de-a pierde,

S fie de brazd, s fie de spic,
S fie de trefl, s fie de verde,
S fie de mare, s fie de mic.

i mi-e frig, dar mult mai drag mi

este
i nghe pzind-o vinovat,
i m tem c va fugi-n poveste
i-o s moar la vreun dezgheat.

S fie de via, s fie de moarte,

S fie de gustul de mr pdure,
Fecioara mucndu-l cu buzele sparte,
S fie de sngele ei fr pre.

Turture nmiresmat mi-e spada,

S despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Alb-ca-Zpada
i-am s mor n basm de dragul ei.

S fie de salcia plnsului venic,

Cnd teatrele lacrimi confisc din ochi,
S fie de ornic, s fie de sfenic,
S fie de drag, spre a fi de deochi.

*
Ce frumoas eti
Ce frumoas eti n prag de iarn,
Ninge disperat asupra ta,
16

Cerul peste tine se rstoarn,

ururii n plete vor suna.
Hai s fim doi oameni de zpad
Ridicai de brae de copii,
Care-n frig i ger mai tiu s cread
C se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoas eti n prag de var,
Cnd miroi a mere ce se coc,
Cerul n fiina ta coboar
Trupul meu din trupul tu ia foc.
Focurile noastre se cunun,
Focurile noastre se-neleg,
Suntem baza lumii mpreun
Suntem vara focului ntreg.
Ce frumoas eti n prag de toamn,
Ca o zi egal ntre nopi,
Cnd iubirea noastr te condamn
S ai soarta strugurilor copi.
S nvei, iubito, s te bucuri
C i-am dat din jertf un destin,
i c via asurznd de struguri,
Va tri definitiv n vin.
Ce frumoas eti n primvar,
Cea mai minunat-ntre femei,
Iezii pasc nframa ta uoar,
Tu, cu muguri, bluza i-o nchei.
Sigilat de taine neptrunse
Cerul bate drumul tu ngust,
Trupul tu de muguri i de frunze
De la cine s nv s-l gust?
*
ir de cocori
Ca o injecie intravenoas
acest ir de cocori
de care ip

mugurii,
blile,
minile noastre ntinse.
Ca o injecie intravenoas
ntr-un organism slbit,
ca o injecie intravenoas
de care se rup
mugurii,
blile,
minile noastre ntinse.
i snger florile,
i snger slciile,
i vinele noastre se-nvineesc.
*
Dreptul la ntrebare
Din toate drepturile lumii
Pe unul singur nu-l cedez,
E strategia mea intim
i este singurul meu crez.
Nu-l dau chiar dac vin la mine
Toate statuile clri,
E dreptul meu la ndoial
i de a pune ntrebri.
Nu l-a epuizat nici Hamlet,
Dei l-a folosit de-ajuns,
Cred n puterea ntrebrii
Chiar dac nu-i gsesc rspuns.
Ea mi-e religie n via,
Cu ea termin, cu ea ncep,
Eu , simplu cetean al lumii,
Mcar att mai am: ntreb.
Cu pumnii strni n faa morii
La fel copiii mi-i cultiv,
Ca neamul omenesc de-a pururi
S fie interogativ.
17

*
Nobilul viciu

Hipnoz de toamn
E-o linite pltit-att de scump
i e o pace de sorginte sfnt
De se aude tinuit cum cnt
Mtasea n tiuleii de porumb.

Cetatea peste mine se rstoarn,

n carnea mea i simt ntr-una biciul,
De este var sau de este iarn,
Femeia este singurul meu viciu.

Colinele se-ntunec de cai,

Amrciunea toamnei renvie
i cade sufletul din ciocrlie
Pecetluind nile din rai.

Nici nu mi-e team, nici nu-mi este

sil
De tot ce mpotriv mi se-ntmpl,
Orgolioas, dreapt sau umil
Femeia-mi ade venic lng tmpl.

Dinspre poteci de purpur subire

Se cnt imnul nunilor de cerbi,
Cerboaice senzuale fat-n ierbi
i rencep legende s respire.

O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagr,

Dar cel mai drag mi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o trist capr neagr
Din care am facut rsf i templu.

Orfeu, curnd, va fi rpit de sterpi

i-nchis ntr-un azil de patru lire.
*
Intraductibil

tiu c mi-e viaa scurt, tiu c

moartea
n fiece femeie st la pnd,
Dar fie de femei umplut cartea
De care viaa lumii e flmnd.

tiu multe, mai multe dect ageniile de

specialitate,
tiu adevruri mortale,
tiu fapte compromitoare,
Dar tiu intraductibil.

Nu mi-au plcut averi, nici vinuri

bune
i n-am avut n rest nici un capriciu
Deertciune din deertciune
Femeia este singurul meu viciu.

tiu intraductibil n toate direciile,

Nu mai pot nici s-acuz, nici s apar,
Atta mi se mai ntmpl s pot:
tiu.
tiu multe, tiu aproape totul,
Dar tiu intraductibil.

Nu m-am btut n trguri sau

rzboaie,
N-am vrut s fiu mperator sub stele,
Femeia care nu se ncovoaie,
Am njugat-o nebuniei mele.

Mi-e imposibil s spun ce tiu;

Ce bine era
Cnd spuneam multe, aproape totul.
Dar nu tiam nimic
i eram un palavragiu poliglot.

i am arat cu ea mereu pmntul,

i-am semnat ogoare numeroase,
Nu i-am lsat pe buze nici cuvntul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.
E-adevrat c am iubit pe una,
E-adevrat tot ceea ce se zice,
18

Am cutat-o prin neant cu luna

E-adevrat c-a fost Euridice.
E-adevrat c-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an s steie
Ca ntr-un joc de-absurde artificii
i creanga lor mi mirosea femeie.
Motorul meu i-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia i-a rmas femeia,
Puterea mea i singurul meu viciu.
Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu n deriv,
i chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecnd mereu, mi-a fost definitiv.
Iubirea mea nu a micat nici atri
i nici pmntul sub o-mbriare,
Dar lance cand a fost, cu ochi albatri,
Simeam c-n ochi privirea ei m doare.
De n-avea ran, i fceam eu ran,
S-i pot iubi supremul sacrificiu,
n faa ta, condiie uman,
Femeia este singurul meu viciu.
1984
*
Pluton
Atept primvara:
vreau s fiu dus de un pluton suav
la primul zid i mpucat cu muguri
i cnd voi muri s-mi nfloreasc toate rnile,
s vin toate albinele la rnile mele
i s m transporte pe aripi
ctre trmul de polen unde merit s ajung
cu flori cu tot, cu tristee cu tot,
cu primvar cu tot,
acum i-n veacul vecilor.
*

A mea
Cum treci acum i apa e-n ruine,
i-i este bine i mi este bine,
a vrea s-i spun, iubito, c n tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu mil i mirare
cu ntrebare i cu disperare,
cu gelozie i cu larm mare,
c-un fel de frdelege care doare.
i jur pe tine i pe apa toat
care ne ine barca nclinat
c vei ramane - dincolo de numr
i dincolo de forme, mti i vorbe a mea, de-a pururi, ca un bra n umr.
*
Cntec femeiesc
Aa e mama i a fost bunica
Aa suntem femei lng femei
Prem nimic i nu-nsemnm nimica
Doar nite "ele" ce slujesc pe "ei".
Ei neglijeni, iar ele foarte calme
Ei ncurcnd ce ele limpezesc
Ei numai tlpi i ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
i-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic mre, nimic impuntor.
Schimbndu-i dup ei i drum i
nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atia pai ce au fcut prin cas
i pentru care plat nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioas
Ar fi ajuns i dincolo de cer.
Ei fac ce fac i tot ce fac se vede
Ba stric mult i ele-ndreapt tot
19

i de aceea nimeni nu le crede

Cnd cad, mbtrnesc i nu mai pot.
Aa e mama i a fost bunica
i ca ele mine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Dect curat i uneori copii.
Suntem veriga firului de a
n fiecare lan fcut din doi
Ce greu cu noi femeile n via
Dar e i imposibil fr noi...
*
Spune-mi ceva
Dac-am s te chem
D-mi mcar un semn
Fie i-un blestem
Din partea ta.
Totui nu tiu cum
Pentru-atta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
n noaptea despririi dintre noi
Copacii cad pe drum din doi n doi,
n ochi m bate viscolul cinesc
i am venit s-i spun c te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
M-mpiedic de o lacrim i cad
i iar adorm i iar mi-e dat un vis
C biata cifr doi s-a sinucis.
i de atta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii ti m dor,
C tineri am intrat i cu ce rost
i ce btrni ieim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai desprire peste tot
i se aude c va fi mai greu
Dect vom fi departe tu i eu.

Dar nu pentru a-i spune c e ru

Am dat cu bulgri mari n geamul tu,
Ci ca s tii, n viscolul cinesc,
C plec i mor i plng i te iubesc.
i vreau s-i dau cu acte napoi
Dezastrul mpririlor la doi,
Ca s-nelegi i tu ce-i cuplul frnt
i cum e s fii singur pe pmnt.
*
Din nou, Dacii liberi
Noi n-am avut nevoie
Sa luam adeverinte
Ca vietuim acasa,
In patrie la noi,
Am fost si vom ramine
De-a pururi dacii liberi
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Si stelele din ceruri
Din singe ni se rup.
Nu ne-au invins romanii
Si-am ris de toti barbarii
Strigind la ei cu steagul
Facut din cap de lup.
Aceasta dam de stire,
De sub pamintul nostru,
Urmasilor in care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-si
Sa nasca dacii liberi
Spre razbunarea noastra
Pe cel din urma drum.
Numiti si tara noastra
Cu numele ei dacic
Iubiti pe nou venitii
20

Dupa atitia ani,

Dar vesnic tineti minte
Ca peste dacii liberi
Au tot calcat invazii
Si altfel de romani.
Noi am ramas in glie
Si devenim padure,
Si devenim recolte,
Sa va hranim pe voi,
Si temelia tarii
S-o intarim cu oase
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.
Cu tot ce nazareste
Din firea noastra veche,
Dam Romelor de stire,
Prin ierburi murmurind,
Ca numai oboseala
Ne-a asezat sub scoarta,
Dar daca e nevoie
Ne vom scula oricand.
*
Iertrile
tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla
ca ochii mei sunt cand senini cand verzi
ca port ninsori sau port noroi pe tampla
ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi
vad lumea prin lunete maritoare
si vad gradini cu arme mari de foc
sub mana mea deja planeta moare
si in urechi am continentul rock
ai sa ma ierti ca sunt labilitate
ca trec peste extreme fulgerand
ai sa ma ierti preablanda mea de toate
eu sunt nemuritorul tau de rand
ai sa ma ierti ca nu pot fara tine
si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti

mie pierzandu-te-mi va fi mai bine

eu tristul cel mai liber dintre toti
si cum se-ntampla moartea sa le spele
pe toate-nobilandu-le fictiv
ai sa te-apleci deasupra mortii mele
si tot ai sa ma ierti definitiv
ai sa ma ierti in fiecare noapte
si-am sa te mint in fiecare zi
si cat putea-va sufletul sa rabde
cu cat iti voi gresi te voi iubi
*
Repetabila povar
Cine are printi, pe pmnt nu n gnd
Mai aude si-n somn ochii lumii
plngnd
C am fost, c n-am fost, ori c
suntem cuminti,
Astzi mbtrnind ne e dor de printi.
Ce printi? Niste oameni ce nu mai au
loc
De attia copii si de-att nenoroc
Niste cruci, nc vii, respirnd tot mai
greu,
Sunt printii acestia ce ofteaz mereu.
Ce printi? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dup actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albir de dor
S le fie copilul c-o treapt mai domn,
Ct munc n plus, si ce chin, ct
nesomn!
Chiar acuma, cnd scriu, ca si cnd as
urla,
Eu i stiu si i simt, ptimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dup lungi
sptmni
21

Fii btrni ce suntem, cu printii btrni

Dac lemne si-au luat, dac oasele-i dor,
Dac nu au murit tristi n casele lor...
ntre ei si copii e-o prsil de cini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pini.
Cine are printi, pe pmnt nu n gnd,
Mai aude si-n somn ochii lumii plngnd.
C din toate ce sunt, cel mai greu e s fii
Nu copil de printi, ci printe de fii.
Ochii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plns
ns pentru potop, nc nu-i de ajuns.
Mai avem noi printi? Mai au dnsii copii?
Pe pmntul de cruci, numai om s nu fii,
Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
ntr-un biet orsel, ntr-o zare de sat,
Mai asteapt si-acum, semne de la strmosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.
Cine are printi, nc nu e pierdut,
Cine are printi are nc trecut.
Ne-au fcut, ne-au crescut, ne-au adus pn-aci,
Unde-avem si noi nsine ai nostri copii.
Enervanti pot prea, cnd n-ai ce s-i mai rogi,
Si n genere sunt si nitel pislogi.
Ba nu vd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult s le spui si explici,
Cocosati, cocrjati, ntr-un ritm infernal,
Te ntreab de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa c te-apuc o mil de tot,
Mai cu seam de faptul c ei nu mai pot?
C povar i simti si ei stiu c-i asa
Si se uit la tine ca si cnd te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurt vreme de dus
Pe constiint povara acestui apus
Si pe urm vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor mputina cei ce n-au si ne cer.
Iar cnd vom ncepe si noi a simti
C povar suntem, pentru-ai nostri copii,

Si abia ntr-un trist si departe trziu,

Cnd vom sti disperati vesti, ce azi nu
se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uit curnd,
Si nu vd nici un ochi de pe lume
plngnd,
Si de ce nc nu e potop pe cuprins,
Desi plou mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea n care printi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduit de plns.
*
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.
Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca n
salca.
S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nscut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.
Misticul sat luneca n rugaciune,
nimeni nimic, inspre pmnt nu mai
spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.
Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar lng clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua s urce iar, miine,
n amintiri satul miroase a piine.
In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
22

cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.
Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.
Caii n apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi s mai gustam ct se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.
Si s privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.
Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dect un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.
Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp s-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.
Daca intinzi mna cu-o mica lumina
ai s si simti vrejuri crescind n gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se ntorc de la lunca.
Poarta n sini dorul de-o mna barbata,
cei cautati mult mai trziu se arata,
podul pe ru scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.
Lina-n fuior n turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,

parca de ieri luna rasare-nspre miine,

plnge-un copil, sau parca latra un
cine.
Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li searata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.
Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti s-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici i insotesc din fereastra.
Sra pe deal, cumpana sinea nu-si
strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac
focul.
Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul s
moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un
sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l
vesnic.
Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost n natura,
starea de om trece spre starea cea
pura.
Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
s o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii n lacrimi ai mumii.
Iar cnd noi toti vom murmura ce ne
doare,
tu s ne dai o crestineasca iertare,
23

sara pe deal, nu a murit idealul,

sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.
*
Oratie de nunt
Astfel dupa tine se incheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau deceptii, vreau singuratate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.
Avusesem dreptul si eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glont
Ultima speranta, ultima-ncercare
Dar n magazie era doar gablonz.
Nu-i nici o problema, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta s neg...
Si cu pasiune, si cu voluptate
Si credeam n tine, vrednic si intreg.
Hai, intinde mana pentru despartire
Schimba-ti telefonul, ca si eu mi-l schimb
Saluteri miresei, salutari la mire,
Poate se rezolva toate intre timp.
Intra n multime, nimeni n-o s stie
Doua, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi tine minte scurta nebunie
Si-ntrebarea noastra fr de raspuns.

Mi-e dor de tine

Si nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a gasit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e inlauntrul meu de tine
Mi-e nu stiu cum,
Mi-e nu stiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasa.
Imi pasa!
*
Detalii
Stiu unde
Nu stiu de unde,
Nu stiu de ce
Si nu stiu
Pentru ce merit
Dumnezeu te-a trimis
Pe buzele mele.
******
Poezii cenzurate - Sunt radical (19791989)
ndrgostit de Bucuresti

Firea ta ciudata n-o voi regasi-o

Nici n-ar fi nevoie, tu ramai un mit.
Nunta fericita, te-am iubit, adio,
Nu intoarce capul, pleaca, te-am iubit!

Nu stiu de ce, pe ct m-afund n viata

m simt atras de fleacuri omenesti,
si-mi place-n anotimpul de vacanta
s-ntirzii, s ramin n Bucuresti.

Vezi ca se confirma barfa despre mine:

Te-am lasat deodata crud si nefiresc
Totusi tine minte, tine bine minte
Te salvez de mine fiindca te iubesc.

De el ne-am saturat, dar el ne place,

el e un prag lovit s vezi alt prag,
si-acum, cnd sint satul de locul zilnic
m simt golit si-mi e deodata drag.

*
mi pas

Pe piatra lui am tot batut cadenta

si-am s-o mai bat att ct voi trai,
spre un Olimp ascuns pe orice strada
24

n cautarea marii poezii.

Aici m-au sufocat cu dulce teii
si au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la viata
si am nscut si-am ingropat idei.
La Bucuresti, copilaria toata,
visam s-ajung s pot si eu vedea
celebrii ciini ce au covrigi n coada
si s-ntilnesc si eu pe mama mea.
Eu vara as iubi-o pe orbeste,
dar simt ca toamna-i anotimpul meu,
cnd frunze si lumini pe bulevarde
mai dau halou parerilor de ru.
Cnd pe terase se mai bea o bere
si oamenii romante triste vor,
si-n curti se face vin din must de struguri
si toti bucurestenii au umor.
L-am parasit destul, ca azi s-l caut
si s-l gasesc intodeauna treaz,
nu este el cel mai frumos din lume,
dar cel mai drag ne e n orice caz.
M pregatesc s fug din nou n tara
si s cistig aripi dumnezeiesti,
s pot gusta melancolia toamnei
n fiecare colt de Bucuresti.
3 august 1989
*
Soferul si nevast-sa
Ne urcasem cu totii n autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul sau,
Dar ne gindeam ca o s aiba,
Era primavara,
Venea vara,
Se dezghetau drumurile,
Puteai s mergi cu gulerul camasii descheiat,

Se dezghetau drumurile,
Noi cntam cntece de-ale noastre,
vechi,
Pe care nu le mai cntasem de multa
vreme
Si unii din cauza vitezei,
Care-i imbata,
Altii cu o tandra ironie,
Am inceput s zicem, s cntam
Ca autobuzul nostru
E cel care dezgheata
Drumul pe care mergem.
Pe directia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodata un autobuz,
Numai turisti particulari,
Numai nebuni ocazionali.
Asa ca nu ne interesa destinatia,
Ne ajungea bucuria
Ca mergem cu totii spre marele
munte.
Soferul era tinar,
Conducea pentru prima oara
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de sofer,
Lucrase mult si cinstit,
Dupa cum mergea, dupa cum frina,
Era fare indoiala cel mai bun sofer
Dintre toti soferii nostri,
Asta conduce exceptional, strigam
noi,
Asta-i omul care ne trebuie
Si el dadea din mna cu modestie
Rugndu-ne s nu-l mai laudam,
Cal incurcam la condus.
In fond e autobuzul dvs.,
Eu sint al dvs.,
M-ati ales s conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.

25

Noi am aplaudat, chiar si aceasta lepadare, a lui,

De laudele noastre.
Si autobuzul mergea mai departe
Si-n diverse localitati, n care ne opream,
Multi urcau
Si nimeni nu mai voia s coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista asa ceva n imprejurimi.
Ramasesera-n urma troleibuzele agatate
De reteaua electrica
Si lipsite de orice independenta,
Tramvaiele inghesuite intre sine
Si aceeasi retea.
Autobuzol nostru se incarcase inspaimintator,
Fiecare urca n autobuz cu ce avea mai bun,
Soferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Si el dadea moale din mna,
Si noi strigam iarasi,
Lasa frate, Iasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodata posibilitatea
Unui asemenea drum,
Stim valoarea lui adevarata,
Esti al nostru,
Esti dintre ai nostri,
Ramii intre noi,
Bravo,
Ura,
Si el nu mai putea s ne opreasca,
Trebuia s fie atent la drum,
lar noi eram prea multi
Si incepusem s-l incomodam,
Stateam claie peste gramada n autobuz,
Dar uneori i blocam o mna sau un picior,
Pina cnd citiva meseriasi
L-au rugat s opreasca pentru citeva minute
Ca s-i faca o cusca de protectie,
S nu-l mai incomodam la condus,
Dar s-si ia si nevasta lng el,

Au zis altii,
Ca drumul e lung si se plictiseste
omul.
Si uite-l acum n cusca lui de
protectie,
In cabina lui blindata!
Ce hotarit conduce,
A dat drumul si la muzica,
Se aude n toata masina o muzica
eroica,
Pe care o intrerupem noi din cnd n
cnd
Cu cntece despre el si de drumul
nostru,
Si hai, m, s fim atenti si cu nevastasa,
Ca si el e om.
In autribuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am inceput s obosim,
Nene soferule, opreste,
S ne odihnim si noi.
S te odihnesti si dumneata,
Ca n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Si-ntr-adevar, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toti,
Dar ne e foame,
Pentru ca n-am mai oprit demult,
Si-avem nevoie si noi
De piine, de apa, de un ragaz,
Probabil c-am inceput s-l si enervam
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nut mai exista
demult,
Pe ele au sarit cei ce n-au mai putut
suporta,
Usile au ruginit si nu se mai deschid,
Si soferul conduce autobuzul
26

Din ce n ce mai nervos,

A inceput s faca si accidente,
Stau si el si nevasta-sa cu miinile pe volan,
Marile piscuri i cheama,
Mai e putin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferata,
Vecina cu drumul,
Dupa ce ni s-au spart cauciucurile
Si dupa ce soferul a darimat
Cu lovituri de autobuz
Case si biserici,
Sate si orase,
Incepem s coborim,
Si bineinteles ca viteza creste,
Asa e la orice coborire,
Viteza creste,
Nu mai e nimeni n autobuz,
Unii au murit,
Altii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame si de sete,
Altii am inghetat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboara
Halucinind pe linia moarta
De cale ferata,
Si numai ei doi,
Soferul si nevasta-sa,
In cabina blindata,
Se uita doar inainte,
Nu mai stiu pe cine conduc si unde se duc,
Si de ce tac toti pasagerii
Si de ce se merge cu viteza prabusirii,
Cnd excursia incepuse att de frumos
Catre marele munte.
12/13 iulie 1987
*
Cineva m ascult
In veac cu putere oculta
din zid cineva m asculta.
cu ct m coboara pe mine.
cu-att el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.

m simt rastignit pe suruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.
Ai zice ca apara, poate,
poporul de ru si pacate,
de cei ce tin arme n lira
de cei care mint si conspira.
Dar nu el asculta orbeste,
pe om cnd acasli traieste,
ne intra-n cearsaf si sub piele,
n creier de ginduri sai-l spele.
Prin mari, electronice unde
n ochi si n talpi ne patrunde,
putere zeiasca si oarba
el scris e si-n firul de iarba.
Asculta fereastra deschisa
si viermii urcind n caisa,
cum gifiie-n dragoste mirii,
concertul marunt al pieirii.
In veac cu politie multa,
din zid, cineva m asculta.
1981
*
Clugr
Doamne, f-m calugar
Si cheama-m pn la tine
S-ti spun adevarul
Despre marele dezastru pamintesc.
Doamne, f-m calugar.
Au fost haituiti,
Au fost ofensati,
Dar calugarii au totusi
O oarecare libera trecere
La vamile cerului.
Undeva, la Cheia,
27

Am auzit eu ca exista
O scara de rasina de brad
Care ajunge pn la tine, Doamne,
Lasa-m s urc si s-ti spun.
Voi gasi-o chiar daca
Nu e n evidenta primariei din Mneciu
O voi gasi-o dupa miros,
Dupa mirosul mortilor
Dupa mirosul viilor,
Dupa mirosul de tamiie.
O voi gasi-o si voi veni
S-ti spun ce ru e pe pmnt
S-ti spun ca-n luptele pentru dreptate
Dreptate a iesit
Att de zdrobitor victorioasa
Incit a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au dect recreatii si examene,
Ore de clasa nu mai sint,
Batrinii sint pusi la zid
Sub niste taloane de pensii
Care sint trase din tunuri
AIe binevointei generale.
In rest muncim pn ne cad miinile din umeri
Si nu mai stim pentru cine muncim
Mai ales ca ei ne dau s facem
Lucruri pe care tot ei le considera inutile
Si ne reproseaza noua
Ca facem lucruri inutile.
Dar, n fine Doamne, primeste-m n audienta
Pe mine, calugarul cel mai limbut,
Al minastirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fi bun si primeste-m
Ca, alttel, daca intirzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flaminda
S manince scara de rasina
Care duce la tine,

Doamne, f-m calugar,

Fa-m si asculta-m
La ora cnd minastirea ta
Cu 5 continente
Si cu 4 miliarde de prapaditi
Instaleaza ultimele arme
In clopotnita !
10 decembrie 1983
*
Minciunile
Dar, hai, s ne spunem minciuni
importante,
Dar, hai, s ne spunem minciuni si
mai mici,
Asa cum amantii le mint pe amante
Si ele i mint pe pmnt pe aici.
Dar, hai, s ne spunem cu patos
brasoave,
Dar, hai, s vedem cine minte mai
mult,
Asculta delirul consoanelor grave,
Cum si eu minciunile tale le-ascult.
E foarte frumoasa, e foarte frumoasa
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Asa ca, te rog, si pe mine m lasa
S palavragesc doar ce nu-i, doar ce
nu-i.
Concurs de minciuni la echipe si solo
Si ies campioni mincinosii cei mari,
Dar, draga Pcal, tu ce faci acolo ?
In campionate de ce nu apari ?
Se minte cum nu s-a mintit niciodata,
E multa minciuna la noi pe pmnt,
Sint false recursuri si nu-i judecata,
Balanta cea veche-a dreptatii s-a frint.
Dar, hai, s mintim fr nici o rusine,
28

Dar, hai, s mintim n direct si-n raspar,

Ca poate prin ru vom ajunge la bine,
Minciuna suprema va fi adevar.

S nu-i pastrati n spirt invatatura

Si voi intr-una fr s-l cititi
Il pomeniti pn va doare gura.

1984
*
Analfabetilor

V-am spus ca batalia pentru om

Nu iarta astazi nici o dezertare
Si voi v-ati decorat voi intre voi
Cnd lupta este n desfasurare.

V-am spus ca sint un om periculos

Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama.
V-am spus s-aveti pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare si de teama.
V-am spus ca fac teribil de urit
De sint calcat putin pe libertate.
V-am spus ca sint osteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus s va astimparati si voi,
Cenzori capriciosi ai vremii mele,
C-o s va coste scump maruntul moft,
De a ne face noua zile grele.
V-am spus s puneti mna s munciti.
S nu mai tot pinditi zelosi din umbra,
V-am spus ca n-o s placa nimanui
Pornirea voastra, tulbure si sumbra.
V-am spus ca vremurile s-au schimbat
Si ca situatia e mai complexa,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexa.
Si lumea nu se poate cuceri
Umflind la cifre si mimind tumulturi
Cu aroganti si trindavi doctoranzi,
Cu papagali care tin loc de vulturi.
V-am spus si am puterea s mai spun
Ca nu incape muntele n sera
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Si de la caprioara la pantera.
V-am spus s nu-l fetisizati pe Marx,

V-am spus ca muzica nu-i un microb

Care ameninta civilizatii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care s-i placa dati-i.
V-am spus, concetateni analfabeti,
Si luati aminte si s tineti minte.
Dar nu stiam ca v-ati nscut si surzi
Si scoateti arma cnd vedeti cuvinte.
1979
*
Prob olimpic
Mintea mea obosita
nu e mai proasta
dect mintea voastra odihnita,
hai s gindim impreuna,
hai ginditi si voi,
incordati-va mintile odihnite
si produceti ginduri.
Ce cnt acele broboane de sudoare
de pe fruntile voastre ?
Straduiti-va,
concentrati-va,
ginditi-va,
aveti mintile odihnite,
dormiti de 2.000.000 de ani,
ati avut scutire,
ati avut permisie,
ati avut concediu mental,
ce dracu!
Va depaseste n viteza broasca
testoasa,
29

melcul, de-a carui trecere

va tiuie urechile,
e un melc mort,
ariciul v-apare ca un ideal imposibil,
va miscati ca prin corpuri solide,
ca prin undelemn inghetat
ca prin ochi de sticla,
ce dracu!
Ginditi,
nu mai aminati aceasta,
ginditi, ar fi trist pentru voi
si vai fi pus mintea la uscat
pe gardurile n care inchideti,
cu depline sentimente
de posesiune si protectie,
mintea mea obosita.
10 noiembrie 1983
*
Regresm
Nu-i nimic, e-n regula,
mai asteptam doua sute de ani,
ce-o s fie, un biet accident istoric,
o socoteala matematica gresita,
sintem n Estul Europei, nu uitati.
Rusii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresam,
ca se interpreteaza,
cnd nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
cnd vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, asa sintem noi, ai dracului,
dati n Paste, asta e, dati n Paste,
nu-i. nimic, e-n regula,
mai vedem noi, mai vedem,
aveti rabdare, nu bateti din picioare,
nu va pripiti
noi regresam cu placere,
noi regresam cu talent,
noi nu ne luam dupa nimeni

dect cnd regreseaza.

Doua sute de ani! Att!
Aveti rabdare, nu chemati salvarea,
nu exagerati, nu cricniti,
regresati cu noi!
Inapoi, mars!
8 aprilie 1988
*
Motorul gresit
Si daca dupa cum s-a auzit
si daca dupa cum un simt o spune
intregul drum e o desartaciune
si chiar motorul e croit gresit!
Masina e din ce n ce mai grea,
o-mpingem nazuind la zile bune
si asteptam s-apara o minune
s ne putem urcasi noi n ea.
Tu nu auzi constrcuctor de motoare,
ca ti l-am da pe-acesta inapoi ?
E un motor prea lenes, prea greoi
nu poarta, ci-i purtat de fiecare.
Si zi de zi motorul nostru moare
si-n loc s mearg el, l-impingem noi.
1983
*
Condamnati
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe
s merg n ea, tacut si umilit.
Ce s mai cnt. cnd au venit piratii
si apele din matci ni le-au furat,
o lacrima fiintei mele dati-i
si-o s-auziti de omuI scufundat.
30

M-as ineca, m-as stinge si m-as duce,

s m zdrobeasca ritmuri pe-o sosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prapadul intinzindu-se il vad
si nu mai e nimic s mai reziste
acestei sinucideri n prapad.
De n-as avea puterea diavoleasca
s inteleg ca totul a cazut,
dar vin heralzii cinici s-mi izbeasca
scrisorile prapadului de scut.
Prietenii m ocolosc de frica,
probabil m considera ciumat,
eu insumi scriu acum la lampa mica
s nu m vada cei care se bat.
Iubire ? Vis de miine ? Regasire ?
N-au gizii mei un minim interes
povesti cu dulci iluzii s-mi insire
din starea condamnatului s ies.
Se pregateste marele exemplu !
Acela, zic Casandrele, sint eu !
Ca un berbec am s m duc n templu.
Murind, macar s-ajung la Dumnezeu.
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu, cntaretul soarelui din nord,
de-aicea, dintr-o gaura de Sarpe,
rostesc un acatist si-un dezacord.
Ce s mai cnt ? Doar calea pin-la gide !
Ce s mai cnt ? Pe voi, ca pe eroi ?
Imi vine si a plnge si a rde
ca nu exista cale inapoi.
Voi nu vedeti ea nu mai aveti tara
si ca straini vi-s pruncii, cobitori,
invata ei ceva pe dinafara,
dar n-au printi, ei au meditatori.

Voi nu simtiti ca nu mai aveti ape ?

V-au luat piratii tot pe vasul lor
si iata, din aproape n aproape,
noi sintem un pustiu nemuritor.
Din harpa mea ridicola si tandra
involuntar un cntec fr rang
te cheama lng mine, hai Casandra,
saruta-mi gitul gata pentru streang.
1981 - 1983
*
Snt radical
Sint radical
mai precis
sint pentru pastrarea
unui just raport
intre minciuna si adevar,
intre eroi si eroi,
intre plus si minus,
sint radical,
mai precis,
mi-e sila de demagogia socialista
mai tare dect de
demagogia burgheza
pentru ca o simt
apasindu-m cu mult mai de aproape.
Sint radical,
cred ca nu e buna legea
care te condamna mai grav
daca ucizi un urs
dect daca ucizi un om,
ba mai mult,
te condamna mai grav
daca vorbesti,
daca ai opinii,
dect daca ucizi.
Sint radical
adica mi inchipui
ca daca ecuatia
31

"poporul ne-a ales,

vorbim n numete poporului,
guvernam n numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii si pentru oameni,"
este adevarata,
nu e corect
s-i distrugi omului
casa, orasul sau satul,
fr s-l intrebi pe om;
zece elevi au declarat la scoala,
cnd i-a intrebat dirigintele
ce fapte bune au savirsit,
n ziua aceea,
ca au ajutat o batrina
s treaca strada
dar de ce asa de multi,
s-a mirat dirigintele
pentru ca batrina
nu voia s treaca strada
au raspuns ei.
Cam asta ar fi situatia
sint radical
si o privesc n fata,
daca batrina nu vrea s treaca strada
e greu s te lauzi
ca esti cel mai bun dintre oameni
pentru ca o obligi
s traverseze,
si lucrurile stau chiar asa,
batrina nu vrea
s treaca strada.
batrina nu se afla pe strada
nici nu exista strada,
si batrina nici nu e batrina.
ci o tara emotionata
ca va trebui s traverseze.
Sint radical,
adica mi-e groaza
de remuscarile
care nu mai pot salva nimic,
mai ales viata

care si asa se incapatineaza

de citeva generatii incoace
s se duca n pastele m-sii.
Sint radical,
mi plac prunele, piersicile,
marele veratice, libertatea,
femeia, granitele istorice,
si strugurii tamiiosi.
Sint radical,
as putea dicta un poem
si de la un telefon public,
dar tot radical sint
si mentionind
ca n-as putea face aceasta
dect daca si cea
careia i dictez
ar avea telefon.
Sint radical,
cred ca Maresalul Ion Antonescu,
daca ar fi rejudecat
de un tribunal impartial,
ar putea fi declarat
fr rezerve,
erou al Romaniei post-mortem
si martir universal,
macar dupa lectura
Pactului Ribbentrop-Molotov.
Sint radical,
cred n valoarea frunzei de varza
aplicata pe lucrurile dureroase
ale corpului.
Sint radical,
nu cred s existe
inger mai urit
si demon mai frumos
dect omul,
si, mai mult dect att,
nu cred s existe
accident mai rodnic
32

si lege mai contrariata

dect omul.
Din mine insumi
si din ceilalti
extrag radacina patrata
si observ ca nu e dect apa,
apa n stare de gindire,
apa cu suflet si cu virtejuri,
apa intr-o nevindecabila
formula chimica.
Sint radical,
cnd ploua
si cnd ninge
stiu ca e vorba
despre mine,
despre apa care sint,
despre apa care sint.
1 august 1988
*
Preaplinul sufletului (1994-1997)

era bine s-l gust, ct mi-a fost

inetrzis,
de pe oricare loc, azi, abia m mai
scol.
i mi-e dor de Brncui, cel mai mult
de Brncui,
dac nu-ntrziam, ntr-un straniu
pariu,
i umblam la fereti, i dormeam pe la
ui,
pentru opera lui, mcar piatr s-i fiu.
Condamnat, pentru veci, s fiu numai
romn,
noapte bun, ora al eternei lumini,
prea trziu am ajuns la Paris, prea
btrn,
hai acas, eu plec, n-are rost s rmn,
e prea scump pentru mine s mor n
strini.
1995
*
Lume, lume

Prea trziu, la Paris

Prea trziu am ajuns la Paris, prea btrn,
n-am avut nici noroc, nici chemri, nici curaj,
unde sunt, m trezesc doritor s rmn
i, cu grele picioare, m-ating de pavaj.
Nu-i de mine nimic din infernul modern,
eu n peteri, acum, a avea locul meu,
pe o piatr de ru mi-ar fi dor s-mi atern,
orice drum la Paris mi se pare prea greu.
E trei sferturi sub ierbi generaia mea,
ce s caut aici, fr nimeni din toi?
invalizi glorioi, lng voi a cdea,
dar m cheam absurd nebunia pe roi.
Prea trziu am ajuns, prea btrn, la Paris,
amintirea s-a ters, n memorie-i gol,

De la mine pan' la tine

Numai fluturi si albine,
De la tine pan' la mine,
Numai rau si nici un bine.
De la mine pan' la ea,
Numai lant si numai za,
Unde-i ea si unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi pana la lume,
Numai fiare fara nume,
De la lume pan' acasa,
Numai vreme friguroasa.
De la mine pan' la ei,
Numai lupte si scantei,
Ei acolo, eu aici,
33

Si-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai gusteri si ruine,
Din neant la dumneavoastra,
Numai gratii la fereastra.
De la noi pana la noi,
Numai ei, din doi in doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de razboi.
De la toate pan' la toate,
Numai tu, singuratate,
Numai tu si eu si plansu-mi,
De la eu pana la insumi.
7 noiembrie 1997
*
E prea puin
De-attea zilnice-ncercri mizere,
De-atta umilin i pcat,
De-atta moarte ct ni s-a dat,
E prea puin o singur-Nviere.
i, totui, pe pmntul ngheat,
Lumina lunii drepturile-i cere
i-n stupi lucreaz vechiul dor de miere
i vnturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
i ca un ntuneric luminat,
E lupta-ntre femeie i brbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
i, vai, n tot ce, zilnic, s-a-ntmplat,
E prea puin o singur-Nviere.
25 aprilie 1997
*
Orfani
A fi om e mai greu dect plumbul pe lume,

Noi nici nume n-avem. Dar ci

oameni au nume?
Ne-ai uitat n cmin i ni-i greu i
ruine,
Mai cumplit, oricum, e uitarea de
sine.
Suntem ri ntre noi, tot ce-i ru neriete,
Cei mai ri sunt acei ce ursc
omenete.
Noi - parini nu avem, cum destinul
ne arat,
Pe pmnt, cei mai muli n-au nici
mam, nici tat.
Poate c, ntre noi, peste traiul de
cine,
Sunt cei supradotai pentru lumea de
mine.
i mai mare ca noi e, oricum, alt
ran,
Un popor de orfani, ntr-o lume
orfan.
10 aprilie 1997
*
Trziu
Cnd v-am rugat s-i ocrotim,
Cnd v-am rugat a nu-i uita,
N-ai auzit i mi-ai rspuns
C-i o problem foarte grea.
i-am fost ridicol struind
i-am ncercat s v mai spun
i noi m-ai nvinovit
i m-ai considerat nebun.
i eu v-am zis c nu e timp,
C suntem nite pasageri,
34

i voi ai construit minciuni,

Mai multe astzi dect ieri.
i-acum de ce v bucurai
De arta celor ce-au murit,
Cnd voi i-ai condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuit?
O locuin v-am cerut,
S-o dm artitilor pribegi,
i jaful vostru mi-a rspuns
Cu literele unei legi.
Acum, e gata casa lor
i v-ai putea i voi mndri
C dai o cas celor mori,
Dei ei v-au cerut-o, vii.
Trziu rspuns i ipocrit,
Artitii au ajuns pmnt,
E gata casa vieii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.
20 mai 1994
*
Cruciorul cu rotile
America nu se dezminte.
Ea, tocmai n aceste zile,
Ne mai trimite-un preedinte,
n cruciorul cu rotile.
Prin orizonturi numai inte,
n voie miun reptile,
i iari e-un fior fierbinte
n graniele inutile.
Din lacrimile fostei mile,
Mai strig ruii: nainte!
De Yalta tragicelor file,
Ne-aducem iari, toi, aminte.
i, sub cruul cu rotile,
Se scoal morii din morminte.

20 martie 1997
*
Btrnul cersetor
La coltul strazii e un cersetor
Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste rasul tuturor.
Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici,
anume.
Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.
Sub zdreanta lui, minunea sentrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
9 aprilie 1997
*
Unde s pleci
Afl i-nva
Acest refren:
Pn la moarte,
N-ai nici un tren.
Clip absurd
i, noi, nuci,
Nici nu tiu unde
Vrei s te duci.
nc nu-i gata,
n hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai s pleci.
35

Deocamdat,
nc de ieri,
Acarii nsui
Se simt omeri.
Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

i, totui, nu m-a ocolit norocul,

Dei mi-a fost ntotdeauna greu,
i-am transformat n foc destinul meu
Ca, azi, cenua s rezume focul.
i de-a cdea, aa cum cere jocul,
Ca s devin o pies de muzeu,
Eu tot i mulumesc lui Dumnezeu
C-a-ntrziat i-aa, prea mult, sorocul.

Ce desprire,
Cnd amndoi
Nu ne cunoatem
Noi ntre noi?

18 iulie 1997
*
Ce simplu mi-ai fi, dac nu te-a iubi

Nu fi precoce,
Nu insista,
nc-i abstract
Iubirea mea,

Altceva nu-i nimic

i mereu m complic
i ce simplu mi-ar fi,
Dac nu te-a iubi.

Ct tu, pe lume
Nici n-ai venit
i, ntr-un pantec,
Suferi cumplit.

Dac m-a lua dup pretexte,

dac-a trage unde e uor,
nici nu trebuia s-aud de tine
i-mi era mai de folos s mor.

Crete, sub cerul

Astrilor cti,
Maternitatea
Unde urmeaz
S mi te nati.

M-am bgat de bun voie slug,

dragostei morale ce i-o port,
dar pricep c mi-ar fi fost rentabil
s privesc destinul ca pe-un sport.

28 decembrie 1997
*
Viaa, dublu mixt

Nu-i o simpl ncpnare,

pentru un ambiios pariu,
dar aleg o cale complicat,
tocmai din motivul c sunt viu.

Triesc aici, dar m simt c sunt departe,

Din ce n ce mai singur i mai trist,
Nici nu mai tiu ct pot s rezist,
nchis ntr-un ziar i ntr-o carte.

Eu detest relaia burghez,

decorat circumstanial,
m nchin la legile naturii
i salut iubirea, ca scandal.

M-ncredinez iluziei dearte

C m salveaz regsirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu via-n minus i cu plus de moarte.

Mama ei de via prefacut,

tatl ei de soart la mezat,
te iubesc n felul unui trznet,
te prefer aa cum s-a-ntmplat.
36

Greu mi e i greu i e i ie
cu acest fel de a tri al meu,
totui, vreau s tii c, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fr care-ar fi cu mult mai greu.
31 decembrie 1996 - 1 ianuarie 1997
Bucureti
*
Altele
A tine, a mine
Mai miros a tine, mai miroi a mine,
o s vin vremea s ne tearg ea,
ncercare aspr, misiune grea,
nou, niciodat, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea n mpreunare
te umpleai de mine, iari te vna,
azi rmi cu moartea, trista, blnda mea,
eu rmn cu pielea scnteind de sare.
Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi pn n clcie,
dragoste final, moartea mea dintie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Printre maini, printre tramvaie

Actorul se grbea firesc
Urma s vin-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.
i cnd s-a aezat la coad
Cu palo, mantie i scut
Deodat oamenii din strad
Ca Voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfial
Mulimea toat murmura
Vzndu-i hainele de gal
S ne trieti Mria-Ta!
Republicani, m rog, cu toii
Descoperiser alt mod
De-a da cuvnt la noi emoii
i se-nchinau la Voievod.
Dar ploaia a venit deodat
i ei vznd cu ochii lor
ntreaga-i fa demachiat
I-au aruncat un fel de plat:
Lsai-l dracu', e-un actor.

Mai vorbesc cu tine- trist i dureros

prin al crnii noastre-mpreunat miros.

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaa e un teatru trist.

*
Actorul

*
Adio, vara

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaa e un teatru trist.

Adio, vara, pleaca-n ascunzisuri,

Noi suntem gata de-a cadea ntr-o
carte,
Si de-a mai lacrima catre pietrisuri,
De dor de tine si de dor de moarte.

Actorul a ieit n strad,

S-i cumpere ceva salam,
Era n haine de parad,
Ca Voievod peste un neam.

Din fructe coapte picura alcoolul,

Nimic nu mai ramane cum fusese,
Ce cosmic iese dintre ramuri golul
37

Penultimelor tragice regrese.

Si va veni si ultima rafala,
Dar nu-o vom apuca-o, nu e sansa,
Cand in ninsoarea imateriala
Bolnavii lumii vor cadea in transa.
Ci noi atata am putea decide,
Incostienti si tristi ca prima oara,
Prin fumurile toamnelor putride,
O carte pentru voi: adio, vara!
*
Biet nemuritor la zidul morii
Numai viteza m mai ine viu
i sclav mre acelorai proporii,
S m opresc, n-am dreptul nici s tiu
C sunt alergtor la zidul morii.
n-am timp la zidul morii s m-aez,
i combustibil am, de nicierea,
probabil unii cred c i triez,
dac, de-o via, mi refuz cderea.
n-am mai dormit de cnd eram copil,
cu-aceste roi, cu-aceast a sunt una,
iar dac a ncetini, umil,
m-a prbui din zid, pe totdeauna.
Distanele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele i rmase,
pe zidul lentei mori, de-atta drum,
vehiculul mi s-a urcat n oase.
A m mai crede liber, nu ncerc,
n toat cursa asta nebuneasc,
Fiinei mele, alergnd n cerc,
i este interzis s se opreasc.
i, vai, n toat tragica belea,
Cobor i urc mereu aceai pant
i nemurirea e o boal grea,
Un fel de plictiseal arogant.

Destui i pot nchipui c eu

Ador aceast-ntrecere vulgar,
C-mi place tot acest absurd turneu
Pe zidul morii unui circ la ar.
Dar eu alerg, ca s nu mor, cumva,
i neleg cu vrere vinovat
C nu mai am puterea de-a pleca
De-aici, din zidul morii, niciodat.
Nu pot tri, precum nu pot muri,
Nu m opresc, precum m-alung
sorii,
Nu pierd nimic i nu pot birui,
Ca biet nemuritor la zidul morii.
*
Bocetul epuizant
M-a aeza cu capu-n pumni i-a
plnge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
c nu pot la sfrit nimic s duc,
a plnge lacrimi, ca s curg snge.
S mi se scurg sngele din vine
n blile finalului de veac,
s par c vorbesc, dar eu s tac,
s tac n gura mare despre tine.
S tac iubirea mea adnc-bolnav,
s tac i fulgerul c te-a zdrobi,
s tac ca ncletatul de gingii,
s tac i a revan, a glceav.
M-a plnge pn-la os i pn-la nume
prin ochi, ca lacrim s ies din lume.
*
Cine chiop
Cum umbli fr cauz i scop
Pe negrele, murdarele osele,
38

ntruchipare a tristeii mele,

Vitreg copil al lumii, cine chiop.
i lacrima i-o bei, strop dup strop,
i ei i frng spinarea cu zbrele
i-n propriul snge vor s mi te spele,
Mnui s fii i s te dea la shop.
Vai, chioapei ntr-o lume nemiloas,
Lovit de toate roile, suspini,
Nu poi nici s mai mergi, nici s te-nchini,
Cei care fug n pace nu te las.

Clopot la snul mamei

Ca un clopot de gtul unei oi
Aa atrnam eu de snul sfnt
Al mamei mele, n al doilea rzboi
Cnd s-a petrecut mprtierea
romnilor pe pmnt.

*De lovituri mortale s fim plini

i hituii, s ne simim acas.

Ca un clopot de gtul unei oi

i mama m inea s nu pre cuvnt,
Cci veneau armatele strine peste noi
S ne ia popor, s ne ia ar, s ne ia
pmnt.
.
Ca un clopot bteam ntr-o tragic
turm
Ce-am aflat i ce-am plns m ajunge
din urm.

*
Carnaval

*
Clopotul

Cea mai mare surpriza,

Cel mai mare soc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
in care
nimeni
n-a mai cunoscut pe nimeni
a fost acela in care
cineva
a avut ideea geniala
sa aparem cu totii
cu fetele noastre reale.

La atelierul de turnat clopote

e o schelrie pentru ncercri;
cnd clopotul e gata aici i bate,
ranii din satele care-l ateapt
se nchin i asteapt s vad ce va fi
n vreme ce turla bisericii trozneste o
vreme mare, de dor de clopot.

Aa ni-i soarta noastr* de strini,

Tu, cine chiop, fost animal de cas.

A trebuit sa ne mascam
din nou
ca sa ne mai putem
recunoaste
si sa ne dam
buna-ziua.
*

*
Clopotul Rentregirii
Din om n om se-aude un clopot
departe
De dincolo de via de dincolo de
moarte.
l duc pe umeri Moii, din Apuseni,
ncoace,
Miroase-a vrf de munte i a tergar
de pace.
Un clopot care poart un semn divin
n sine,
39

C tie s vorbeasc i tie s suspine,

Un clopot ce arat i morii dar i mirii,
C-i clopotul ndejdii i al rentregirii.
i dac merg motoare pe ardere spre astre
Divinul clopot merge pe lacrimi, de-ale noastre.
Un relief de lacrimi s-a ntocmit sub turl
i viscolele vremii pe-acoperiuri url.
Cnd clopotul se zbate la nceput de iarn,
Istoria din sine pe ar o rstoarn.
i dup ce-o cltete i limpezete parc,
O las tot sub turl n clopot s se-ntoarc.
Din Horia i din Cloca, i din Crian, din roat,
El a-nvat s fie, i-a nvat s bat.
Precum Mihai Viteazul venise s-l cunoasc,
S-i dea tot lui Moldova i ara Romneasc.
Martiric rostire i bronz umblat cu talpa,
Se desluete ara pe clopotul din Alba.
nti Decembrie, ziua, mereu cea mai frumoas,
Rentregit hart i patria-mireas.
Muntenia-temeiul, ca i Moldova, toat,
Doar cnd s-a-ntors Ardealul vru clopotul s
bat.
Divinul nostru clopot, ndreptit s spun
C sntem toi acas la mama, mpreun.
i Doamne, ctre Putna, i ctre Direptate,
n Alba e un clopot de lacrimi, care bate.
Iluminnd utrenii, i prelungind vecernii,
El cnt primvara la nceputul iernii.
i ct de-adnc se afl n ochiul care plnge,
Prin fiecare dangt s-l simi n ochi i-n snge.
Aa de-nalt tresare, n fiece ndejde
i la conclavul pcii vorbeste romnete.
Gndete ca un geniu, tresare ca o ram,
Vorbete despre sine din turla suveran.
Ci noi la el s mergem, ca s ne dea putere,
Cu el s fim de gard cnd patria ne-o cere.

Cum cnt din el nsui, cu cerul i

zpada
n el se afl toate, de ieri, de azi, de
mine,
Un cntec fr margini, numit
Romniada.
i lupta pentru ar i lupta pentru
pine.
Dureri i biruine s-au regsit ntrnsul
i ce-am uitat cu vorba noi n-am uitat
cu plnsul.
Snt maicile ntr-nsul i pruncii i
martirii,
n clopotul Ndejdii, i al Rentregirii.
*
Colindul ulciorului
Omar Khayyam mai duce dorul
Femeilor de pe la hanuri,
Ce fi-vor in curand ulciorul
Menit a potoli elanuri.
Acolo unde el sfarseste
Povestea lui cu cai si iepe,
Ca-ntr-un cosmar, diavoleste,
Povestea mea abia incepe.
Tu te vei naste iar din lutul
In care-ai coborat intreaga
Ca te trezeste sfant sarutul
Care din toate te dezleaga.
Si-asa cum tu fusesesi vasul
Din care au baut drumetii
Ca un bolnav trezit mi-e glasul
Chemand din nou heralzii vietii.
Acesti drumeti care baura
Din trupul tau, si vin, si sange,
Si care cu-o duioasa ura
40

Stiau la piepturi a te strange

Imigrant and very tragic song.

Vor fi si ei curand ulcioare

Din care o sa torni cu mila
Un vin in birturi populare
In moi tacamuri de argila.

Bate vntul, bate dinspre tar,

Sufl-n rni cu sare si pelin,
Bate vntul si te-nchide-afar,
Rudele in vizit nu vin.

Frumoaso, pune-ti alta haina

Ca vor urma aceleasi chinuri,
Dar tu alege-n mare taina
Pe cel mai negru dintre vinuri.

Uite, Anul Nou cu dor de cas

Cum e ea, mai bun sau mai rea,
Amintirea-n pace nu te las
Pn-la com in zadar vei bea.

Si, cum santem cu toti la masa,

Si vii si morti, tot impreuna,
Tu, prin purtarea ta aleasa,
Trecuta moarte ti-o razbuna

Poti s tii si dou, trei neveste

Stii prea bine, toti suntem la fel,
Ins tara numai una este
Emigrant att de singurel.

Si-n bratele caldurii tale

Sa-i porti pe cei ce te cantara,
Poeti ce devenira oale
Si un Omar Khayyam de ceara.

Mori aici si nimeni nu te-aude

Dar viseaz tot ce-ti e pe plac,
C te brbieresti si pleci la rude
Si gsesti pe mas cozonac.

Ca el, care-ti dusese dorul,

Si-n lut a zis ca-ti vine bine
Omar, sa fie el ulciorul,
Din care sa te bem pe tine.

Bate vntul plin de dor de tar

Ti se face dintr-o dat ru,
Bate vntul si te-nchide-afar,
Nu stii ce s faci cu trupul tu.

1985
*
Colindul celui fara de tara

Nu e mare lucru, stii prea bine

Altii mese mai bogate pot,
Dar un simtmnt e viu in tine
C acas e mai mult ca tot.

Unde-ai fi si unde te-ai tot duce

Ct ai fi de ru sau ct de bun,
C mai crezi sau nu mai crezi in cruce
Cel mai greu ti este de Crciun.
Cnd se strng strinii pe la case
Si aprind lumini n pomii lor,
Ti se face mare frig in oase
Si de tar ti se face dor.
Cumpr-ti un cntec de pe piat
Si-o sa-ti cad nendoios cu tronc,
Si-ai s-l tii cu tine-ntreaga viat

Din putinul lor, ai ti vor face

Tot ce pot s fie fericiti,
S petreac-n liniste si pace
S mai rd si s bea un sprit.
Unde-ai fi si orice-ai fi, btrne,
Parc dorul salele ti-a frnt,
Si att din tot ti mai rmne
S te-asezi cu fata la pmnt
Si s plngi cnd toti n srbtoare
Hohotesc de parc te-ar sfida,
41

Si s plngi durerea ta ce-a mare

Si s plngi de dor de tara ta.
*

Colindul Poetului
S-i fie veacul liber i ntreg
Plin de sudoarea lumii truditoare
A celor ce-l pzesc i-l neleg,
Atta ct de soarta lui i doare.
Miner cinstit al nopilor trzii,
Coleg de strluciri cu Universul,
Burduf de suferini i bucurii,
Aa s-i fie toat viaa versul.
S nu dea adevrul la tocmeli
Chiar dac el ca om ar fi s cad,
Rpus de propriile lui greeli
Sau de vreo ipocrit mascarad.

S-i fie versul liber i ntreg

C-i elegie, fabul sau od,
Cci pentru toi acei ce-l neleg
Prezena lui nu este incomod.
Poemul lui, extract de zori de zi
i nceput crepuscular de soare,
S poarte suferini i bucurii
Sudoarea sfnt a lumii truditoare.
i, dac zilnic ntlnind infern,
Va ti s-l pun la-nclzit cazane,
El va muri, spre-a deveni etern
i cntec al condiiei umane.
Bucureti 22,23 decembrie 1985
Lui Geo Dumitrescu,
nvtorul de poezie
Vol. "Locuri Comune"
*
Fosta iubire

Purificndu-i sufletu-n furtuni

S nu se lase vntului ce bate,
Dator mereu acelor muli i buni
S aib loc de-a pururi n cetate.

Nici amintirea nu te mai pastreaza

De-as vrea sa-ti cant m-as poticni
afon
Ai fost o nebunie si o raza
Ramai un numar vechi de telefon.

Oricum, el va tri mai multe viei

De va simi ncetul cu ncetul
Ce trebuie s fac-un cntre
Pentru a fi, prin voia lor, Poetul.

As vrea sa te mai vad dar nu se poate

Am auzit ca te-am vazut candva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta draga fiinta ta.

S cread-n oameni i-n dreptatea lor

Agent, din veac, al plebei suferinde
Ajuns nemuritor ca muritor
i ca depozit tandru de colinde.

Mai vine cineva si mai imi spune

Cate ceva de bine sau de rau,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luand tot ce era al tau.

S merite s trag-n el un tun

Cu salvele obtescului oprobiu
De n-a-neles ce substantiv comun
Ctig dreptul sfnt de nume propriu.

Candva te presimteam pe-o filfaire

Stiam apropierea sa ti-o gust.
Acum chiar sa ma tai tot nu am stire
Ca mie aproape pasul tau ingust.
42

A fost iubire ? Sau minciuna lunga?

Te rog da voie gandului curat
Din departarea mea sa te ajunga
La orice nume azi te-ai fi mutat.
Un telefon uitat si o adresa...
Aud ca suferi si traiesti urat
Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa
Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat.
E greu sa-ti spun, dar viata impreuna
Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun
Un adevar mai grav ca o minciuna,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.
Nu mai existi, esti trasnetul de vara
Ce mi-a lasat in creier cer topit
Dar cand te-am aruncat pe usa-afara.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.
Sa-ti spun sa te intorci ? Astepti zadarnic,
Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea,
Marita-te mai bine c-un paharnic,
Sa aiba dromaderii ce sa bea.
*
COMERCIANTII DE INGERI
Au trecut prin oraele noastre
comercianii de ngeri,
vindeau ngeri,
mpreun cu mturi,
dac luai i pmntul de flori.
ngeri, ultimii ngeri,
din recoltele spontane, mpreun cu ceva lucruri
de uz imediat.
Unde s-i inem? Ce s facem
cu ngerii, n vremea aceasta?
Aa i este, ce s facem cu ngerii?
ngerii sunt o mare problem
n toate aezrile profane.

Ce-o s zic nevast-mea

dac rmn cu ngerul n cas,
cnd ea pleac la orele ase
la servici, iar eu am recuperare.
Bine, dar ngerul nu-i femeie,
de ce s-ar supra tovara,
nu are motiv, ngerul nu-i femeie
i nici nu va fi niciodat.
Nici chiar n orele mele libere?
Nici chiar?
i-atunci de ce s-mi iau nger,
cnd i sectoristul va deveni
suspicios?
Luai dumneavoastr, doamn,
luai un nger, e foarte ieftin,
v va trebui, cnd brbatul
va fi plecat!
Doamne ferete,
nu tii ct e de gelos!
Bine, bine, dar ngerul
nu numai c nu e femeie
pentru brbatul dumneavoastr,
dar nu e nici brbat
pentru dumneavoastr.
Nu e? Zu? i-atunci?
Ce-o s zic biata soacr-mea,
copiii, cnd or veni, ce-o s zic eu?
Or s se uite vecinii la mine,
ateptnd explicaii.
Eu o s m roesc, brbatul meu
o s dea n darul beiei,
lumea o s ne ocoleasc,
vom plti o persoan n plus
la nclzire, la chirie, la ap,
nu, nu, ingeri- nu,
mai bine o pasre,
sau chiar, Doamne iart-m,
un purcel, vd eu cum l-oi crete,
ns ngeri- nu!
43

i ngerii nu putur fi vzui,

drdiau n cruele amrte
pline cu pmnt de flori i mturi,
comercianii de ngeri i pierdur,
n lupta cu fiscul,
caii se trezir n abatoare,
iar ei, ngerii, trimii special din ceruri
zburar ce zburar
cu mturi i pmnt de flori,
cu cruele amrte cu tot,
nct oraele
sunt astzi murdare
i sterpe de orice nflorire,
n vreme ce prin tribunale
nu se mai termin procesele intentate
comercianilor de ngeri
care nu au nici o dovad
ns au numeroase aripi
care le spintec
hainele ndelungatei lor deteniuni.

Copaci fara padure

in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa
doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul
nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda
si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine

*
Convalescenta unei frunze
Si mai bolnav am parasit spitalul
Si ma ating cu fata de pamant,
Nici nu mai stiu probabil ce mai sint,
Asa convalescent mi-e idealul.

spune-mi padure cu frunza rara

unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copacii fara padure
*
Copilarie nestiutoare

Si boala e infipta in esenta,

De-acolo n-o pot scoate cu nimic,
Mi-a mai ramas atat,un spatiu mic,
Cu un bolnav acces la existenta.
Si totul o-ntrebare si-un raspuns e,
Copac,cu flori murind in radacini,
Si ochii nalucesc,de lacrimi plini,
De-atatea intelesuri nepatrunse.
Poti,trunchi narcotizat,sa te inchini,
Catre convalescenta unei frunze.
*

Daca stiam ca sunt facut din

molecule,
ma zbateam sa ajung
razboi atomic.
*
Cos fara flori
Ti-am adus
acest cos
despre care
nu pot sa spun
44

ca e cu flori
pantru ca
acesta, iubito
nu e
si nu pare
un cos cu flori.

Damnat

Acesta e un cos
cu oasele mele
zdrobite de tarmul
spre care
inaintam.

Dezastrul care mi se-ntmpl mie

Ai vrea s-avei norocul de-a-l tri,
Eu nu dau din tristeea mea o zi
Pentru un veac ntreg de veselie.

Daca poti
si ai timp
si rabdare
incearca sa asezi
aceste oase in ordine
si vezi
ce se mai poate
alege din ele.
Ti-am adus in dar
acest cos
plin cu
oasele mele.
Te-as fi putut minti
inca un an
ca sunt viu
si ca-ti aduc
flori
in cosul acesta.
Cand ai timp
si rabdare
descurca putin
albul neant
din cosul pe care
ti l-am lasat
in dreptul usii.
*

Despre blndeea de a fi de vin

i despre nebunia de-a fi trist,
Am s v povestesc, ct mai exist,
i ochii mei atrn de lumin.

Nu dau, din tot comarul meu, un

gnd,
Neconvertibilul noroc m ine
De-a-mi fi cu ct mai greu, cu-att
mai bine,
i m trezesc cu creierul urlnd.
i nu mai tiu nici eu ce e cu mine,
Ce-i lumea, ce se-ntmpl, cine sunt!
*
Degetele tale
Sunt degetele tale, subtiri ca nite
vreascuri,
Ce mi-au rmas din toat pdurea
disprut
ntr-un inut de gheat i de prjol te
mut
Fiina mea, plecat prin lume, dupa
vreascuri.
M simt ca o femeie btrn i
srac,
Plecat prin padure s strng nite
vreascuri,
Eu degetele tale, subiri ca nite
vreascuri,
Le simt cum dau cldur ca vremea
s-mi mai treac.
45

Att mi mai rmne, pdurea au furat-o,

Pdurea au schimbat-o pe aur i avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
S-mi zbreleasc ochii i fruntea rece, iat-o,
S-mi nclzeasc duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.
*
Departe
S fii att de departe
de relele lumii
nct orice veste rea
care vrea s te-ating
s nu ajung la tine
dect dup ce
devine istorie.
*
FIINTA NESUPUSA
A fi vrut s-mi organizez poezia
Ca s fiu mai sigur pe ea,
Dar versurile mele rdeau de prostia
Care m nflcra:
Cum ai vrea tu s-i organizezi poezia?
A fi vrut atunci s-o sparg toat,
Si cu viaa s-o dezorganizez
Dar ea se organiza mpotriva mea,
Dintr-o dat,
Dup relaia margine-miez.
Nimic nu mi-e cu putin
Dintre toate aceste idei,
Pentru c poezia, oricum, e-o fiin,
Care triete dup legile ei,
Poezia, oricum e-o fiin.
*
Din gar-n gar

Cea mai urt faim ne omoar

n Europa ultimelor tiri,
Suntem romni, fugim din gar-n
gar
Din patria strmoilor martiri.
Vom pustii de tot aceast ar,
n contul unei lente prbuiri,
i vom preface-n muzic uoar
Vechi voievozi cu degete subiri.
Iar pe aceia care nc ar,
Iar pe acei ce nc fac zidiri,
i vom lsa n jalea milenar
i-n focul tnguitei lor uniri.
Noi emigrm tr, din gar-n gar,
La granie bocim ca musafiri
i facem Romnia s tresar,
Ca vagabonzi la ultimele tiri.
Furm i pclim cu-o art rar,
Europenii ne i zic fachiri,
C nici nu tii, n fiecare sear,
De la romni ce-i bine s admiri.
Oricum, ni-i, cteodat, dor de ar
i-n lacrimi gust srat de amintiri
i-apoi murim i noi, din gar-n
gar,
Srmani romni, la ultimele tiri.
*
E BINE
C ne brfete lumea este bine.
Normal. Aproape excelent. Aa e
cnd dou drumuri mari se ntretaie
vorbesc toate crrile vecine.
Dispreuiete-i dulce cnd murmur
snt i ei oameni, vor s comenteze,
lumea e un perete de proteze
46

nconjurnd o brfitoare gur.

Sntem un cuplu de celebritate,
Romeo-Julieta cu panii,
ei ne brfesc, de mor de rs Balcanii,
dar s le mulumim adnc de toate.
i-n murmurri, i-n chicoteli confuze
eu te srut, tcerea mea, pe buze.
*
Durerea femeiasca
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati a altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.

Iar cele care, azi, pe termen scurt,

Va fura amintirile de ieri,
Is vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi
atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod
cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.
Si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.
*
Dragoste in fan
Sa mergem amandoi la strans de fan
47

Si soarele sa ne luceasca-n coasa,

Din cand in cand in urma sa-ti raman
Ca sa te vad aprinsa si frumoasa.
Pe fondul verde sa te decupezi
In felul nimfei cu picioare brune
Si-n patima magneticei amiezi
Eu sa imbratisez ce nu pot spune.
Acolo unde nu mai e cuvant
Si sangele incepe brusc sa fiarba
Sa cad asupra ta ca trunchiul frant
Si-n dragoste sa ne-mbracam in iarba.
Si sa mirosi a sare si-a trifoi
Si sa te-ntorc in paza umbrei mele
Si sa simtim tot cerul peste noi
Si gargarite clinchetind pe piele.
Si lenesi scuturandu-ne de fan
Sa trancanim un soi de amanunte
Din cele ce pe buze mai raman
Cand se arata ploaia dinspre munte.
Si sa uitam de noi intr-adevar
De forma noastra peste clai ramasa
Si tu sa-ti aranjezi zburlitul par
Privindu-te in luciul bland de coasa.
*
Evoluia speciilor
Cnd ni s-a dat cuvntul, ni s-au luat aripile,
Zadarnic este dorul nostru dup aripi,
Noi invocm n lume aripi i, pentru a convinge,
Triti cheltuim cuvinte, ndurerai de lipsa unor
aripi.
Vrem s zburm, vrem s trim cu aripi,
Rvnim luxoase aripi, cerem ceoase aripi,
Vrem aripi i vrem aripi, vrem aripi i vrem
aripi,
i cheltuim cuvinte n goana dup aripi.

i iari cerem aripi, oricui i cerem

aripi,
Dei cnd ni s-au luat aceste aripi
Ne-a fost cedat cuvntul,
Pe care l trimitem dup aripi
Vrem s intrm n aripi, s locuim n
aripi,
Ni-i locul ntre aripi, acolo vrem s
stm,
i cheltuim cuvinte: vrem aripi, daine oricruia din noi
Pentru aceast via cte un stol de
dou aripi.
Departe, ntre aripi, se-ntemnieaz
psri,
Cu cte dou aripi, plictisindu-se de
zbor;
i cutnd terenul pe care s seaeze,
Lor de cuvntul, izgonit de aripi, le e
dor.
*
Elegia ultimei iubiri
Aceste nopti de insomnie
aceste pauze-n destin,
ti le dedic cu totul tie,
Cu toata moartea ce-o contin.
Cand se va face socoteala,
scazand tot timpul nedormit,
vei sti sa intelegi gresala
si cat de tanar am murit.
Parca te simt la mii de leghe
pe-o nava care ar lua,
in toata starea mea de veghe,
oceanu-ntoarcerii cu ea.
48

Tu esti acum numai ideea,

fara miros, fara pacat,
feminitatea, nu femeia,
plecarea te-a abstractizat.
Iar daca as cadea departe,
cu tot acest prapad al meu,
eu m-as ruga si peste moarte,
de grija ta, lui Dumnezeu.
...............
Fragment din poezia Elegia ultimei iubiri, din
volumul Meserie mizerabila,
sufletul-Adrian Paunescu, 2000.
*
Haine vechi
Rmn prin cas nite haine vechi,
Un fel de motenire printeasc
i umbre ale tragicei perechi,
C posesorii nu mai vor s creasc.
Prinii ajung din ce n ce mai mici,
i prsete calcaru-n deriv
i, dintr-o dat, nu mai sunt aici
i hotrrea e definitiv.
Paltonul mamei nu mai are rost.
ncap n el aproape dou mame,
i-acel voal, ce potrivit i-a fost,
ncepe, drmat, s se destrame.
Ct despre tata, ce s v mai spun.
Costumele, absena i-o mbrac.
Parc-a suflat un croitor nebun,
n toat garderoba lui srac.
Imaginea pantofilor btrni
E un maidan, vocifernd prin cas,
i parc-i poart-n boturi nite cini,
Ce-i duc din loc n loc i-apoi i las.
Cravatele se despletesc fuior
i o deshidratare le strbate,
Un treang secret conspir-n firul lor

i bat ca nite steaguri demodate.

Prini btrni, de nu cumva i mori!
i, brusc, achizitoriul marii taine,
Oprit n faa fiecrei pori,
Vrea haine vechi i vrea prini n
haine
*
INTOARCEREA TARANULUI
Apleac-ti fruntea de stpn
spre brazda noastr milenar,
renviat tran romn
si fctorule de tar...
Intr-un pridvor cu busuioc
ascute briciul pus la grind,
peste-un lighean muiat la foc
tu brbiereste-te-n oglind
Ai colindat ce-ai colindat
prin lumea vesnic friguroas,
acum bine-ai venit n sat
mai cald e totusi pe acas
Te-asteapt brazda s-o-nfloresti
si grajdul s-l ndesi cu vite
si vechi colinde romnesti
te mustr, parc prsite...
Tran romn, Mria Ta,
s nu lasi cmpul tu s moar,
ti-au dat strmosii ce lucra,
cu minile-au fcut o tar
D iute briciul pe curea
si brbiereste-te de-a rndul,
c vezi c azi e ziua ta,
care dureaz ct pmntul
La cimitir, pe la cei dusi,
coboar-n zori si te nchin,
s ungi ttnile la usi,
deschide geamul spre lumin,
Repar gardul putrezit,
d coama calului prin mn,
si ca s simti c ai venit
sleieste apa din fntn
Si nu uita, din cnd n cnd,
49

s mai si mori cum se cuvine,

n toti urmasii renscnd,
cum toti strmosii snt n tine
Tran romn, Mria Ta,
ndreapt ci ce se strmbar,
prin tine tara va dura,
c tu ai palma ct o tar
*
Halucinaie gramatical cu Hamlet
i Hamlet strbate pmntul cu Yorick,
Cu Yorick n pumn sau cu chiar capul su,
Cci prini amndoi n vrtejul istoric,
Chiar Yorick e Hamlet i nu-i pare ru.
i Hamlet se ine pe sine n mn
i Yorick pe umerii si s-a suit,
i Hamlet miroase a mort i-a rn
i tidva pstreaz n ochi un clipit.
Pmntul le e cimitirul, acum,
Bufonul cuvinte de brf ndrug,
Iar prinul abia mplinete o rug,
Dar cine-i pe umeri i cine-i n pumn?
A fi sau a nu fi, ce verbe de fum,
Ciudat, agramat i moriu se conjug.
*
Iluzia unei insule
Diseara-i plecarea in insula mea
Trasura din nou te asteapta la scara
Ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia
Caci fiind politisti s-ar putea sa apara
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
Si caii sint morti si trasura e moarta
Fugim fara martori in nu stiu ce port
In insula mea la cinci capete sparte
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
Si caii sint morti si trasura e moarta
Acolo vom creste copii monstruosi

Lachei de metal si de mizga vor rade

Povesti ne-or ticsi de la mosi si
stramosi
Tic-tac telegraful, cadavrele ude
Vom trage trei filme color de deochi
Si le vom trimite in lume de-a randul
Ca sigla batandule cate un ochi
Al patrulea ochi pentru casa
pastrindu-l
Vom trage trei filme color de deochi
Si le vom trimite in lume de-a randul
Nu-ti face probleme - E mijlocul verii
E mijlocul iernii, ciudata poveste
Iar cand vei urca i-n zadar sa te sperii
Trasura ca moarta parandu-ti ca este
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-astept cu faclii 4600
Zadarnic te sperii ca ninge mereu
Ca strajile drumului fumega-n munte
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-astept cu faclii 4600
Hai vino si urca si spune ceva
Birjarul e mort, are sange de carja
Te-astept fara martori in insula mea
Port haide de nuc, sint aproape o birja
Si daca nu-mi vezi fata ce mi-am
gasit-o Sa stii ca in insula mea tot sint
Movila celui mai proaspat mormant
Intinde piciorul si calca-l, iubito
Si asta e totul pe care diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara
*
Pictur de iarn
Snt pictori, n cer, care las
Culorile lor s mai cad
Pe-aci, pe pmnt, pe acas,
i asta se cheam zpad.
Sub brne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
50

Cnd strigtul nostru mai este

Zidit ntr-o sfnt ninsoare.
Mai vindem din fumul npraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Cnd ninge din stelele mute.
Ninsoarea e-aproape abstract,
Atta-i de sfnt i mare,
C tronuri sub regi se cotract
n sinucigaa ninsoare.
Dar, domnule pictor al iernii,
Ce rar te ari de o vreme
i noi te rugm cu vecernii
i noi i trimitem poeme.
Pe fiece fulg se citete
Un chip de brbat sau femeie
i unele cad ngerete
i loc i gsesc n muzee.
Vol. "Locuri comune"
*
Patul lui Zamolxes
El nu tine tar de-a doua
Ca marmur alb n miei arde seul
Si el lumineaz cu roua
Spre tronul de sare pe care st zeul.
Aici doarme zeul pe patul de piatr
Ctelul pmntului umbra si-o latr
Nscut a fost zeul pe scutec de sare
Si-n lacrimi, apoi, l-au purtat fiecare.

Purtat de plugari, de pstori si de

schimnici
Dar zeii ceilati l rvnir potrivnici.
Si atunci cu tristete, Zamolxes
frumosul
Ca - ntreg s rmn n tar folosul
Se trase n munti ntr-o pester trist
S cread rivalii c nu mai exist.
de acolo vegheaz si-i creier de bine
Ai lui niciodat s nu se nchine
La zeii strini cu a lor crdsie
Si liber si teafr, poporul s-i fie.
Pe patul de piatr el st ntr-o rn
Si tara si-o sterge de lacrimi cu o
mn
n cealalt mn cu degete grele
si poart pmntul vslind printre
stele.
Ctelul pmntului umbra i-o latr
Si zeul se culc pe patul de piatr.
*
Opriti aceasta frunza
Atunci cand cade frunza pornita sa
rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din
carne
Si mi se face mila de lume si de om.

Plngeau de durere, de dor sau de jale

Mreau pe Zamolxes pe oricare cale.
opreau cu stiint si marea si plnsul
n sngele lor ei ddeau tot de dnsul.

Si mi se face mila de mine si de tine

Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si apoi de-atatea lacrimi imi e putin
mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un
calendar.

Si-a fost bucurie n sfnt cetate

C zeul Zamolxes st liber n toate

Si nu se mai intampla nimic din cele

51

sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.
Opriti pe creanga frunza , destul cu-atata
toamna ,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.
*
Om cu clopot
Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna i-a rupt
este hamacul n care m-aez
ca s-mi mai ias floarea din miez,
astfel aicea stau i atept
clopotul lumii s-mi treac n piept
s nu-l mai simt cum mi fierbe n nervi,
Clopotul mare-mi fierbe n os,
tidva e tot ce-am putut i am scos
din acest clopot ru i diform
pe-a crui limb astzi adorm.
Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate i nu te opri.
sfrm oasele mele cu srg,
du-te apoi i m vinde la trg,
m-am sturat s te duc i suport,
parc mi-a duce propriul meu, mort,
tu nuntru m bai i m-apei
dangte roii-mi ies prin cmi,
lumea apas de-afar i ea
doamne, turtit e azi viaa mea.
Sunt vietate fr noroc
Care purtnd acest clopot prin foc
i l-a-nghiit i-l poart acum
Oriunde-n lume, pe orice drum.
i am s rmn doar att, doar att:
Omul de sunet c-un clopot la gt!

*
Ninge din Shakespeare
Ninge uitat. Toi fulgii astazi dai-i
Celor sraci, copii s i-i mint,
Ninge fr de corp, ca din oglind,
Cade lumina pe toi condamnaii.
Pe toat omenirea suferind,
Pe toi dumanii, ca i pe toi fraii,
Ninge uitat de-attea generaii,
Ninge cu fulgi din lanul de pe
grind.
Ninge din Shakespeare, cu
zdrnicie,
Cu amgiri, cu desprimvrare,
Numai groparul limita cunoate
Cnd cu dispre el tace-n gura mare.
Ninge cu fulgi pentru lipit sicrie
i lumea moare, nate, moare,
nate
*
Nimeni pn la viscol
Nu mai e nimeni
ntre mine i viscol,
Numai eventuala bunvoin
A celor ce pzesc i asmut ninsorile,
n rest, vrsta prbuindu-se
Asupr-mi, fr logic.
Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
S preia ocul,
S elibereze drumul din fa,
Acum, ntre mine i viscol,
E numai viscolul.
Nici mcar eu nu mai sunt,
52

Eu am murit azi noapte

Odat cu mama,
Ultima mea pavz,
Ultima mea redut,

Umbre jos si norii sus pe cer,

Cai pascand si soarele in scapat,
Om stingher in drum spre om
stingher

nainte de capitulare,
nainte de blocaj,
nainte de viscol,
Bunvoina paznicilor de ninsori
Poate nsemna un popas
La un ceai fierbinte.

Nimeni nu esingur pan' la capat.

Apoi, viscolul lovindu-m-n piept

i eu ducnd grija
Copiilor care vin dup mine
i care, nc, nu tiu
Ce e viscolul
n toate ninsorile lui
Asmuite ncoace.

*
Nebunul de alb
Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna
De cand ma simt tot ma bogat de
tine
Si-mi stau pe tampla Soarele si Luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai
bine

Nimeni nu e singur pe pamant

Si uite n-are cine sa ne-ajute

Abia-si mai duce lumea ale sale
Pe un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale

Nimeni nu e singur pe pamant,

Cineva in grija lui il are,
Nici cei singuri-singuri nu mai sunt
Daca are umbra fiecare.

Si te iubesc cu mila si cu groaza

Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Singur stai in casa si gandesti

Ca esti singur fara mantuire,
Dar in pragul casei parintesti
Se aude-un greierat subtire.

Prin gari descreierate accidente

Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt pln de gesturi imprudente
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii

O scrisoare-ti fosneste-n maini,

Un postas la usa ta mai bate,
Latra-n departare niste caini,
N-ai sa mai cunosti singuratate.

Jur-imprejur privelisti aberante

Copii fragili ducand parinti in spate
Si sanii gri de os alunecand pe pante
Iar albatrosi venind din zari uscate

Asta este boala cea mai grea,

Dar de ea instantaneu se scapa,
Cand in plinsa sete, cineva
Iti aduce un pahar cu apa.

Mi-e dor de tine si-ncerc sa-ti vad

chipul
Te caut pe orice latura a firii
Si daca-n podul palmei-ncerc sa iau
nisipul

53

Vad un inel jucandu-se de-a mirii

Ii vad in batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale mi se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina
Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu de la etajul treisprezece
Vroiai sa te arunci sa scapi de toate
Dar tu ai inteles de fapt ca nu-i se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata
Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina
Lasand, de fapt, ambitiile deoparte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati ca filele-ntr-o carte
Ne facem din sudoare sfanta casa
Pe urma vin ceilaltii sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Dar eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tampla Soarele si Luna
*
Miros de contrarii
Singurtatea ne face bine,
singurtatea ne d puteri,
mnnc astzi scrumul de ieri
flacra noastr fr ruine.
Noi ne mai credem corbieri
peste abisul mrii depline.
Dar pictur de ap nu vine
din evria pe unde-o ceri.

Mari n pretenii i-n fapte - mici

ne inem rangul, ne vindem gndul,
bietul orgoliu pururi urmndu-l,
rvnind acolo ce-avem aici,
i libertii sufletul dndu-l
eile noastre miros a bici.
*
Mioria
Tundei oile c le e cald,
tundei oile c vine vara,
tundei oile ca s vedem
ce e turm
i ce e legend.
*
Mi-e imposibil fr tine
Nici nu mai tiu dac erai frumoas
Si nici n ce culori i sta mai bine,
Stiu doar c amintirea nu m las
Si c mi-e imposibil fr tine.
Vizionez femei nenumrate,
Femei interesante m mai sun,
Dar rece i strin m simt de toate
Si nu m vd cu ele mpreun.
Nu pot nici s-mi explic ntreaga
dram,
Care-a decurs din ntlnirea noastr,
Dar vechiul dor al dragostei m
cheam
Si tu mi faci cu mna la fereastr.
Subtile explicaii cui i-a cere?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tcere,
Mai conversez de-a surda, cu
neantul.
54

Si cum s transformm iubirea-n ur,

De ce nu noi, ci solii s lucreze,
Si s ptm simirea cea mai pur,
Punnd incendiul tot n paranteze?
N-a vrea s te-ndrjesc sau s te sperii,
Nici s te fac s te-ndoieti de tine,
Dar eu te-am adorat fr criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.
De dragul tu, am fost cu lumea-n lupt,
Te-am aprat de brfe i de criv,
Si dup toat veghea ne-ntrerupt,
Cedez numai n lupta mpotriv-i.
Si totui tu ai fost cea mai frumoas,
La mine-n brae i fusese bine,
Obsesia iubirii nu m las
Si-mi este imposibil fr tine.
Din volumul "Liber s sufr" - 2003
*
Mam de plumb
Mam, ce plumb ai n pntec,
mam, am visat
c atrnm, dumneata i eu,
de un clopot de plumb,
care btea nfundat, mohort,
mam, vecinii au rguit
sau clopotul care ne-nconjoar
se stinge pe oasele noastre.
Mam, ce plumb ai n pntec
de simt n oase, de treizeci de ani,
otrav
i plcerea de a cdea?
Minile mele cad pe fundul apei,
nici osul frunii nu plutete,
plumb, plumb nociv,
n toat fiina mea,

mam, dulcea i deprtata mea

mam
de plumb,
dumneata, mam,
matca mea de plumb,
dumneata, mam,
zi a sinuciderii porumbeilor.
*
Lumin din lumin
Lumin din lumin pn-n veci,
Lumina n lumin se nchin,
Lumina moare, spre a nvia,
Copii-lumin din prini lumin.
Pmntu-ntreg e-un candelabru
sfnt,
ntr-o celest hor de lumin,
Nu stele sunt pe cer, ci lumnri,
n invierea pururea cretin.
i combustibilul acestei nopi
De dulce, invincibil lumin,
E sngele acelui rstignit
Ce nviaz neatins de vin.
Lumini hohotitoare, sus, pe culmi,
n peter, n cas i-n ruin,
Lumini n creieri i n cimitir,
Pradoxal noapte de lumin.
Acum, Biserica lui Dumnzeu
Nici n-are ur, nici nu se dezbin,
Eternitatea plpie n ea,
Biserica zidit din lumin.
Trudim i lcrimm lumini,
Nici o durere nu ne e strin,
Lumini pe buzele lui Dumnezeu,
Acum, i moartea nsi e lumin.
*
55

La plecarea lui Marin Sorescu

"infractiunea de a fi"
Si-mi vine sa plng si sa strig, Putem linistiti
nopta,
Ducndu-mi la frunte o mna, Tacerea ne este
deplina
Se face teribil de frig, Si noaptea aceasta e grea,
n literatura romna. Ca ni s-a mai stins o
lumina.
Si, vai, incapabil am fost, Spre ceruri neutre mai
strig:
S-ajung, ntr-o seara, la tine, Dati moartea, dati
moartea afara !
n ultimul tau adapost, E noapte, e umed, e frig,
Sa-ti dau buna seara Marine. n carti, n lumina
si-n tara.
Si totul era sub control Deodata, vedem
ngroziti
Si vesti, parca, totusi, mai bune, Cuvinte si vieti
suprapuse,
Uitasem ca, singura-n rol, Ai scris si o carte
"Tusiti",
Doar moartea nu ni se supune. Te-ai stins,
ncepnd cu o tuse.

Ce greu se pot nelege oamenii

Cu propoziii simple:
"Mi-e dor s dorm n fn".
Prea complicat, nu-i aa?
Nu e destul s spui:
Mi-e dor s dorm?
O, nici atta nu-i puin,
Mai simplu, trebuie mai simplu:
Mi-e dor.
Dar astzi, pentru mine,
Orict de greu mi-ar fi
S trec n propoziii simple
Cu tot calabalcul meu ideologic,
O fac i nu mai spun dect att,
i la att mi-e jurmntul s rmn
O uscciune de ziceri simple:
Luna pe Vorone,
Plute nzritoare peste Bistria
i-o coas-n fn, i-o coas-n fn,
i dorul meu de somn,
Ca o iertare dup greeal.
S-adorm acum n plin criz
mondial
i s m scol btrn,
ntr-o claie de fn,
Dac morii din dragoste
Se mai scoal.
*

Si, iata, aud ca te-ai dus, n piept, simt o stare de

rau
Rapus, pn'la urma, de boala, Si ochii imi ard
pentru tine
Tu, tragicul nostru surs, Si singur e sufletul
tau,
Cu opera ta geniala. Pe-un fir de paianjen,
Marine.
8 decembrie 1996

La Adio
Se afl litere i farduri
i nite muni sunt ntre noi
Dosare-nchise, triste garduri
i nici n-o s mai vin apoi.
n pragul iernii absolute
Srut-mi tmpla alb, hai
i-apoi scufund-te i du-te
n orizontul altui grai.

*
La fn

Nici nu pot nimic s-i spun

Pe curnd sau rmas bun
Apru, numai nu, la adio tu.
56

De ce s-i spun la revedere

N-a mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-i cere
C te-am pierdut definitiv.
i de la mine pn la tine
Cuvntul nsui va-nghea
Nici s te strig nu tiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Cnd te-am vzut ultima oar
tiai i tu, plngeai i tu
i-ai plecat cu tot cu gar
Nici tren nu mai exist, nu.
Eu m-am ntors nc o dat
Voiam s vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferat
Parc a luat-o cineva.
Eu i-a mai spune amnunte
Destinul de-a putea s-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi gsi-o
i eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu prjolit.
*
Jurmnt de cais
Au nceput caisele s fiarb
De leagn i sevele-n caii
Eu te iubesc tcut, cu ochii-nchii
Iubita mea cu gleznele de iarb.
C lumea ni s-a pus de-a curmezi
i c ne-a blestemat vreo vraj stearp
Ce-mi pas azi, cnd faa mea e oarb
Spre trosctul din care rsrii?
Sub lumea ce se-apleac mprejur
Sub o miresm dulce de cais

Pe tine jur, iubire interzis

Pe glezna ta de de iarb moale, jur.
Eu lumii i doresc fatala criz
Din care ies ca un cais de pur.
*
Ii mai aduci aminte marea?
Ii mai aduci aminte marea aflat
pururea de gard,
Ii mai aduci aminte plopii
tremurtori din rmul ei,
Ii mai aduci aminte zorii cnd
soarele-ncepea s ard
Dezmeticindu-ne ce suntem, sau
ochii ti, sau ochii mei?
Ii mai aduci aminte noaptea ca o
hipnoz peste creier,
Ii mai aduci aminte felul n care ne
copilream,
Ii mai aduci aminte rolul de
somnifer al unui greier,
Ii mai aduci aminte sarea ce se
cristaliza pe geam?
Ii mai aduci aminte totul, tceri
urmate de cuvinte,
Ii mai aduci aminte plnsul
locomotivelor n gri,
Ii mai aduci aminte faptul c eu numi mai aduc aminte,
Ii mai aduci aminte moartea cunfiarea unei mri?
Eu am uitat de-atta noapte ntregul
vis ce m-mbtase
Senzaiile ei n creier mi le usuc ca
pe idei,
Si cer s vin gunoierii s-o ia i-n
pace s m lase,
Ca s-mi aduc aminte munii din
toate-adncurile ei.
57

*
Izolat n legend
Eu nici nu tiu cu cine mai vorbesc,
Atunci cnd scriu aicea poezie
i dac tot dezastrul pmntesc
ntr-adevr mi se cuvine mie.

M-au condamnat juratii mei de

gheata
La o iubire silnica, pe viata.
*
Infinita bunatate

Snt nervii mei ca nite cai de front

Lovii din toate prile de focuri,
Eu nsumi snt stul de orizont
n scurta aipire pe alocuri.

Ce noapte linistit la Vaslui

si totusi, cea mai mare dintre toate,
asa cum poate nssi mama nu-i
este aceast sfnt buntate.

De-attea drumuri cte am parcurs

Am tlpile tigheluite-n snge
i-a vrea s dorm o iarn ca un urs
i ochii mei s nu mai poat plnge.

Au moldovenii buntatea lor

cu care au stiut s intre-n tar,
cu ea se nasc, precum cu ea si mor
si nimenea cu ei nu se compar.

Printre scrisori fr destinatar

i mie nsumi parc mil-mi este
C nu mai are nimenea habar
i toi m izoleaz n poveste.

Ei, hituiti de-attea-mprtii,

ce norii lumii i cresteau cu tuiul,
visau ctre-a lui Stefan sfnt zi
cnd neamul nostru si-a gsit
Vasluiul.

vol.Locuri Comune
*
Iubire silnica pe viata
Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe viata si pe moarte. Fara frica,
Compatimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.
Si de s-ar da si lumea pe din doua,
Cum harti politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Cazuta sub catusele de roua.
Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvarte-n usa
Singuratate spre a-i da si groaza.

Se vor mai naste vntori vicleni

s speculeze dragoste si mil.
dar tara va rmne-n moldoveni
ascuns ntr-o cosmic prsil.
Ce noapte linistit la Vaslui
cnd frate geamn st spre frate
geamn
si ntre ei nimic palpabil nu-i
dect o buntate fr seamn
O buntate fr de folos,
o buntate fr de prihan,
Moldova are sufletul frumos,
ca pruncul ce s-ar naste dintr-o ran.
Nu e un simplu strigt din tumult
ci e o bucurie ce exist,
o buntate biruind mai mult
58

dect o rutate anticrist.

cnd toi abstinenii viseaz desfru.

Luminile s-au stins pe la feresti

si nsusi ntunericul uneste,
ca un bilant al soartei omenesti
moldoveneste cu moldoveneste!

Se sap o mie de gropi prin ora,

de nici nu se tie ce caut ei,
mai las-m, viat, dar unde m lai,
c vd cimitire vslind pe alei?

Si-mi pare c n noapte mai apar

nori verzi si mari si vinetii pe tar
ca surogatul unui vechi cosmar,
ca un acces de criz biliar.

Pmnt imoral, fr nici un motiv,

cnd toate puteau s i fie de-ajuns,
rmne s-i faci inventarul fictiv,
s mini fructuos, ca un ultim
rspuns.

Si iarsi cred c suntem slabi si mici

si numai codrii pot s ne ajute,
dar vai sunt moldovenii mei aici,
cu sufletele vesnic nevndute.
Ei sunt ntr-un Vaslui linistitor
cu pruncii lor ce freamt-n neveste,
gtiti oricnd a deveni popor
si-a da dovad c Moldova este.
Dar mai cu seam mi-a fost dat s vd
ceva cu mult mai tare dect toate,
mai tare ca o moarte si-un prpd,
aceast infinit buntate.
Si dac pe pmnt s-ar risipi
attea calitti care-ncotrova
ea, buntatea ar veni-ntr-o zi
ca s-o numim definitiv Moldova.
*
Industrii de sex
Ce ieftin moarte, n viaa de lux,
se-ncarc n somn toate armele vechi,
politic fizic, flux i reflux,
de ce s mai fie iubirea-n perechi?
Cdere de legi i citerii. Nimic.
O lamp se-aprinde n poarta de ru
e totul minciun, ce pot s-i explic,

Plimbare de curve pe micul ecran,

reclame murdare vopsite complex,
vai, cum se dezvolt, murind
simultan,
industrii mizere bazate pe sex.
i vin pederatii s-i fac de cap,
i mor sntoii, nscnd suferinzi,
iar omul acestui absurd handicap
se-arunc n ruri, s sparg oglinzi.
*
nchinare
De mine avei, dragii mei, a v teme,
Sunt ngerul cuminecat de dezastre,
Pe snge-mi plutesc n deriv
blesteme,
E mintea-mi azilu-ntrebrilor
voastre,
De mine avei, dragii mei, a v teme.
tiu tot despre voi, biei actori, biete
teatre.
Suntei personaje n crile mele,
Eu, tandrul, prea tandrul director de
cadre,
Ce poate pta precum poate s spele,
tiu tot despre voi, biei actori, biete
teatre.
59

*
Imposibila nunta
Muntii mei duhovnici au intrat in ceata
Clopote batrane bat pe manastiri
Cand miroase-a iarna, nuntile ingheata
Pentru noi, lunateci, imposibili miri
Vin sa ti se-nchine vanturi si dihanii
Viscolul asupra-mi cade ca un lat
Si ti-as face nunta cu un sat de sanii
Si cu felinare si cai instelati
Imbracate-n alb prea fumoasa mireasa
Asa se cuvine in drama ce-o joc
Pe urma plecam fiecare acasa
Si muntii vor pune misterul la loc

Ei, mine snt mai ri ca ieri,

Otrava le rmne-n oase,
Ei,dup ce vneaz rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
i li se pare inutil s speri,
De tot ce-i bun nva s se lase,
Ei, dup ce vneaz rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
Snt vntori de maxime plceri,
Precum le spun instinctele lor joase,
Ei, dup ce vneaz rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
23 februarie 1986
vol."Locuri Comune"
*

Pan sa se intample tu vei fi carunta

Mie o sa-mi vina cea din urma zi
Si va fi si-aceea tot un fel de nunta
Si-mi vei duce grija si te voi iubi
Ti-am adus mireasa, muntii mei cu noapte
Nunti de animale se petrec in munti
Codrii de miresme si paduri de soapte
Ele sunt salonul ne-ntamplatei nunti
Lumanari de nunta tin in labe ursii
Lupii sufla-n focul stanelor pustii
In rostogolire ne unesc obarsii
Nu-mi vei fi mireasa, mire nu-ti voi fi
Te invit la nunta dulce si albastra
Unde zurgalaii scot argint din toti
Ce pacat ca totusi nu e nunta noastra
Ce pacat ca mortii i-am fost dat ca sot
*
Vntorii de rinoceri

Viata la figurat
Cand infaptuiam ceva,
ceea ce infaptuiam era luat la figurat,
cand nu infaptuiam ceva,
ceea ce nu infaptuiam era luat la
propriu.
As putea spune ca marea nenorocire
a fost, nu numai diferenta dintre
luarea la propriu si luarea la figurat,
cat lipsa de siguranta in toata viata
cum voi fi luat?
la propriu sau la figurat?
Si, vai, nimeni sa nu dea niciodata
Viata la propriu pentru viata la
figurat.
*
Un om pe niste scari
In lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari,
In sus ce e, in jos nimic,
60

In jos ce e, in sus nimic.

Vorbesc cu ceilalti care-au fost
Si-n sus si-n jos, si nu-i dezic,
Eu insumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu praseste ciori,
Vecina mea praseste farduri,
Eu sunt un om pe niste scari
Si-un caine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori
Caci ce pot fi aceste garduri
Decat cazute foste scari
Decat cazute foste garduri.
Vecine, Domnule, Straine,
Nu inteleg ce-aveti cu mine,
Stiu scarile ne sunt comune
Dar trec atat de rar pe-aici,
Portarul insusi poate spune
Ca am ambitii foarte mici.
Din cand in cand mai vin pe-acasa
De ce va suparati cand vin
Agale talpa mea apasa
Pe dalele cu pas strain.
Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si maraind in joase salturi
Eu sunt un om pe niste scari.
Si daca vreti sa fiu balada
Si fiindca eu nu am o stea
Accept, ravnesc, visez sa cada
Un porc nervos la moartea mea.
Si-acuma, va implor, zambiti
In lumea plina de urmari
In care fard si ciori prasiti

Intunecati si spalaciti
Lasati-ma sa fiu pe scari.
*
Umbre la Iai
Aud pe-aici, pe lng mine pai
Vin voci strvechi s cnte i s
mustre,
Un paradis e ngropat la Iai
Sub strjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subiri
Un stins condei i plnge arabescul,
Ceva ce va-ntmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regsi discret
Durerea i misterul din talang
i lng umbra marelui poet
Va crete metafizica lui Creang.
Ceva inexplicabil e aici,
n pietre, chiar, e-un magnetism
frenetic,
Dicionaru-i pus a se ndulci
Cu miere sacu-i coase orice petic.
Snt clipe, uneori, snt zile chiar,
Cnd vin fantomele de cai n tropot,
Atunci Moldova toat-i un altar
Proteguit de fiecare clopot.
ntregul Iai e desenat frumos
i orice pas al frunzelor rmne
De parc, el e dintr-un nobil os
Biblioteca Patriei Romne.
Arhitectura lui e de amurg,
E o chindie fiecare cas
De-attea umbre ce din vremuri curg
ntregul Iai e-o noapte luminoas.
61

Aici un tei ajunge mprat,

i o bojdeuc intr n legend,
Aici, pereii au ncorporat
O stare genial permanent.
Aici, mai dulce curge vinu-n teasc
i om mai bun ca moldoveanul nu e
Aici, chiar i copii cnd se nasc
n fa au proiectul de statuie.
Eterni snt toi n fiecare zi
De struguri venici fumeg povarna.
Ca o-nflorire de mitropolii
i regsete ziua sfnt iarna.
E ziua de unire dintre frai,
Cnd Iaul a ales cu brbie
Dect frunta ntre nstrinai,
Mai bine-al doilea-ntr-o Romnie.
De ce-au ales nu Iai, ci Bucureti,
n fond, ntregul Iai era un templu?
Voi, clditori ai soartei romneti,
Purtarea Iaului e un exemplu.
i umbrele ilustre care vin
S scuture de orice rele piatra,
ncuviineaz pasul spre destin
i laud acestei patrii vatra.
i mai tiau acei ce-au acceptat
C Iau-i Iai, c nu-l sfarm timpul,
C zeii unui neam nenfricat,
Aici la Iai i-au hotrt Olimpul.
vol. Locuri Comune
*
Trenul spre neant
Eu vin cu toat viaa mea i gulerul deschis
i pe peron atept un tren ce merge spre abis,
De-aici ncolo nu mai sunt nici gri i nici acari

Doar stelele sunt tot mai mari i

pomii tot mai rari.
Voi lua un tren ctre neant, mi-am
cumprat bilet,
Mai tare muzica o dau i inima ncet,
Se-aude-un zumzit mrunt,
terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se ip un
raport.
Dar eu i las pe pasageri s zic tot
ce vor,
Eu, dac ei se urc-n tren, sunt gata
s cobor,
Sunt pasagerul spre neant, i mi-e
destul att,
Cu cei din urm bani ai mei nu vreau
s mor urt.
Cltoria tot o fac, orict ar fi de
greu,
La cap de linie atept s vin trenul
meu,
Dar mi se pare c aud un glas cum na mai fost
Certndu-m pentru ceva, lundu-m
la rost.
E umbra mea sub felinar, sinistrul ei
desen
Ce va cdea la rndul ei n umbra
unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toi au
murit cndva,
Eu sunt de-o via n neant i nu am
cum pleca.
Cnd greieri duc din loc n loc
luminile din cer
M-aez la geam n trenul meu i simt
c-ncep s pier,
Nu-i nici un tren ctre neant, ci fapt
62

interesant,
Voi lua neant ctre neant, neant ctre neant.

Cinismul ceva s m-nvee.

Tren

Cu ochii sticlind ca pisica

S sar pe pierduta redut
i nici s nu tiu de nimica
Din care i viermii se mut.

Toti, in acelasi tren

toti, in aceeasi directie,
dar, prin vagoane, trebuie sa ne miscam
fiecare, in voie.

Adio, prea buna mea doamn,

Nimic despre noi nu se tie,
Dar snt proclamaii de toamn
Afie de pneumonie.

*
Traducere
Virgula
e
punctul care plange.
*
Toamna tragic
Toamna n muni ia aspecte tragice,
Poate c nicieri
Nu e att de tragic iarna,
Ca n muni, cnd vntul bate cu soare
i trebuie s faci primul foc n sob,
Apoi al doilea foc
i totul s te coste scump,
Tomamna tragic,
Noi junghiuri n spate i naintarea n vrst
i prietenii, cobornd tot mai grbovii,
Ctre pieele austere,
n cutarea unui semn mnos,
Dinspre cmpia, ea nsi tragic.
*
Tain de toamn
Descul prin ntiele brume,
Btrn de atta tristee,
S ies dintr-o dat n lume,

Copii tuesc mgrete,

Btrnii tuesc, dar tabagic,
La toi tensiunea ne crete
Finalul de veac este tragic.
La crmele lor iluzorii
Pun rile oameni de paie,
Trind sub regimul terorii
Pmntul e plin de rzboaie.
La ce i-a mai ine iubire
Cnd totul n jur este moarte,
Cnd linia vieii-i subire
i nici nu conduce departe.
Mai bine desculi peste brume
Purtnd terfeloage, nu haine,
S plec pe vecie n lume
Robit pmntetilor taine.
Adio, e toamn n toate,
Simt sarea n lacrimi la mine,
Pe buzele mele crpate
Mai arde-un srut n ruine.
Dar ce-i mai spun amnunte,
Esena e dorul de fug
Prin brumele marelui munte
Cu toi filozofii n rug.
i-apoi s se-nchid de-a pururi
Pdure i noapte i brume,
63

S-mi pierd orice fel de contururi

S merg ca legenda prin lume.
7 septembrie 1986, Paltini
Vol. "Locuri Comune"
*
Suportabila venicie
Ce nu-i boal, e moarte.
Ce nu-i aici, nu-i nicieri.
Nu doar vecia ne desparte,
Ci fumegnda zi de ieri.
Noi rezistm n venicie
Pentru c tim c e mereu,
Viaa ni-i grea ie i mie,
Cu zilele ne e mai greu.
*
Psalm de Pati

i plini de sori, i fr sori,

Dar vom avea o Zi de Pate,
Hristos a nviat din mori.
M poi vedea, te pot cunoate,
Cum m comport, cum te compori,
Cnd prin lumina grea de Pate,
Hristos a nviat din mori.
Cretine, ca s poi renate,
Deschide crucii orice pori,
Rectitorete-te de Pate,
Hristos a nviat din mori.
*
Pustiul care devor
Acest pustiu ce ne ngroap-n el,
acest pustiu crescnd din or-n or,
acest pustiu curat ce ne devor
ca remucarea dup un mcel.

Ce bine mi-e a-i recunoate

tergarul alb de in la pori,
Te-ai pregtit i tu de Pate,
Hristos a nviat din mori.

Acest pustiu cu dibla lui minor,

egal cu multe, cu nimic la fel,
acest pustiu, cu-al crui gust mnel,
c el ne e Sodom i Gomor.

Pe mal de ru mai cnt broate

i rul cnt-n contrafori,
Renviem i noi de Pate,
Hristos a nviat din mori.

Acest pustiu se isclete moale

pe pielea noastr ce l-a luminat,
i el rmne scris ca un soldat
n tatuajul tmp al minii sale.

A re-nvia, a te mai nate

E darul crudei tale sori,
S ne privim n ochi de Pate,
Hristos a nviat din mori.

Ci iat-n pragul ochiului ne bat

firimituri de lume, colosale.

Asinul ce pe pietre pate

Te renva s supori,
i ani pustii, i Zi de Pate,
Hristos a nviat din mori.

SINGURI I TOI

i vom muri, i ne vom nate,

Sfrim mizeria, ncepem criza,

Puteam tri i noi cum se cuvine,
i omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari pltesc pe Mona Lisa,
64

Ne-am dus mizeria cu demnitate,

Fr maini, fr curent la prize,
N-aveam nimic cnd lumea avea de toate,
Azi suportm cu ea aceleai crize.
Ne pregtim de douzeci de veacuri,
De fericirea unui venic mine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastr n-avea nimeni leacuri.
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.
*
Scrisoare pentru rani
Scrisoarea mea e de ulei femeie,
ulei din candele, ulei din cani,
ti-o scriu ca sa ti mai treaca intristarea
ti-o pun pe amintire si pe rani.
Sunt preotul care oficiaza
intemeierea unui nou balsam,
scrisoarea mea sa-ti risipeasca noaptea
si sa-ti arate astazi cum eram.
Vei asfinti si tu ca prea te mistui
ti-o spun usor dar ma topesc intreg,
ulei scrisoarea mea pe rani sa-ti fie
si sa citesti in ea ca inteleg.
Cu tine printre candele sa iei
scrisoarea mea de rana si ulei.
*
Rugciune ctre pdure
Pdurea mea, primete-m la tine,
Ca pe-un sicriu ce vrea s intre iar
n fostul trunchi al fostului stejar,
n hohotul bolnavelor ruine.

Am plgi pe trup ascunse,

neascunse,
Se vede ca pe orice trunchi de lemn,
Cu claritate fiecare semn
Pe unde-au scos din mine nervi i
frunze.
Sunt cutat de sute de topoare
i a venit porunc s m frng,
i nu am voie nici mcar s plng
Aceast achiere ce m doare.
Dar, dac-am fost vioara ta cea mare,
Pdurea mea, ascunde-m adnc.
1985
Volumul Locuri comune
*
Scrisoare fara adresa
Cui sa trimit aceasta trista scrisoare
pe care o scriu linistit si fara
speranta
rezamand hartia ei
de tot orasul,
de toata cartea de telefoane,
de toate iubirile care sunt cum sunt,
de toate crimele si de toate amagirile
acestei nopti
in care postasul destinat sa duca
scrisoarea
doarme in somnul lui familist
in care viseaza recorduri mondiale
personale
la mars, viteza si saritura in lungime,
rezemand scrisoarea mea
de toate adresele si de toate randurile
albe,
de toate dramele de dragoste
care seamana probabil cu a noastra,
cui sa trimit aceasta scrisoare
care seamana prea mult cu realitatea
65

ca sa ti-o mai trimit si tie?

Cui, din toata aceasta carte de telefoane,
din care cunosc mai multi
datatori de nume de strazi
decat locuitori ai strazilor?
Cui?
Fie, aceasta scrisoare a mea,
fie, pentru intaia oara in istoria
telecomunicatiilor si postelor
trimisa pe toate adresele,
ca o citatie in masa,
ca o molima unanima,
primiti , dumneavoastra,
semenii mei din toata
cartea de telefoane
a orasului urmatoarea
scrisoare a mea:
Nu exista iubire fericita,
exista numai iubire,
fericirea nu e decat o himera,
nu exista dorinta de comunicare
decat la tristete,
si totusi stiind ca nu exista
nici iubire si nici fericire,
eu vi le doresc pe amandoua
si adorm
cu capul pe adresele si telefoanele
catre care pleaca prin toti postasii
scrisoarea mea de adio.
******
Fosta iubire
Nici amintirea nu te mai pastreaza
De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon
Ai fost o nebunie si o raza
Ramai un numar vechi de telefon.

Mai vine cineva si mai imi spune

Cate ceva de bine sau de rau,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luand tot ce era al tau.
Candva te presimteam pe-o filfaire
Stiam apropierea sa ti-o gust.
Acum chiar sa ma tai tot nu am stire
Ca mie aproape pasul tau ingust.
A fost iubire ? Sau minciuna lunga?
Te rog da voie gandului curat
Din departarea mea sa te ajunga
La orice nume azi te-ai fi mutat.
Un telefon uitat si o adresa...
Aud ca suferi si traiesti urat
Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa
Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat.
E greu sa-ti spun, dar viata impreuna
Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti
spun
Un adevar mai grav ca o minciuna,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.
Nu mai existi, esti trasnetul de vara
Ce mi-a lasat in creier cer topit
Dar cand te-am aruncat pe usa-afara.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.
Sa-ti spun sa te intorci ? Astepti
zadarnic,
Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea,
Marita-te mai bine c-un paharnic,
Sa aiba dromaderii ce sa bea.

As vrea sa te mai vad dar nu se poate

Am auzit ca te-am vazut candva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta draga fiinta ta.
66