5.

REGIMUL PERIODIC NESINUSOIDAL (DEFORMANT)

5.1. Introducere
Un circuit functioneaza in regim periodic daca toate tensiunile si toti curentii sunt functii
periodice de aceeasi perioada. Daca cel putin o tensiune sau un curent nu este sinusoidal, se spune
ca regimul este nesinusoidal sau deformant. Acest regim apare ca un regim permanent
(comportarea asimptotica cand t ) intr-un circuit dinamic cu comportare obisnuita in care
toate excitatiile sunt periodice de aceeasi perioada si sunt conectate la t= 0. Regimul periodic
nesinusoidal este foarte important in circuitele lectronice si in electroenergetica.
5.2. Dezvoltarea in serie Fourier a functiilor periodice. Proprietati
O functie y(t) este periodica de perioada T daca y(t)=y(t+nT), nN.
O functie y(t), de perioada T, care indeplineste conditiile Dirichlet:

T
(1) este absolut integrabila pe [0,T] ( y( t ) dt )
O
(2) are pe [0,T] un numar finit de puncte de discontinuitatede prima speta (finite)
(3) intervalul [0,T] se poate descompune intr-un numar finit de intervale pe care y(t) este
monotona
admite o dezvoltare in serie Fourier (trigonometrica) de forma:
y(t) =

unde:

A
0 + ( A cos n t + B sin n t )

n
n
2 n =1

A0
este componenta continua;
2

A1 cost si B1 sint sunt componentele fundamentale in cosinus si sinus;

An cosnt si Bn sinnt sunt armonicele de ordinul n in cos sau sin.
Marimile

A0
, An si Bn
2

se numesc coeficienti Fourier si sunt date de:

T
T
T
2 y( t ) cos ntdt si B = 2 y( t ) sin ntdt
A0 = 1 y( t )dt , A n = T

n T
T0
0
0

pentru n=1,2,3,...

In studiul circuitelor electrice in regim periodic nesinusoidal se utilizeaza si urmatoarea

forma a dezvoltarii in serie Fourier

154

A 2 + B 2
A

n , = arctg B n
y( t ) = Y0 + 2Yn sin( nt + n ) cu Y0 = 0 , Yn = n
n
2
2
An
n =1

Proprietati ale functiilor periodice

i) Daca functia este simetrica in raport cu punctul situat la mijlocul perioadei ( y(t)=y(t+T/2)) ,

atunci dezvoltarea in serie Fourier contine numai armonice pare si functia se numeste "functie
para". Intr-adevar, armonicele impare in sinus si cosinus sunt antisimetrice in raport cu mijlocul
perioadei deoarece
T

sin ( 2 k + 1) ( t + ) + = sin[ ( 2 k + 1)t + + ( 2 k + 1) ] = sin[( 2 k + 1)t + ] si

2

cos ( 2 k + 1) ( t + ) + = cos[ ( 2 k + 1)t + + ( 2 k + 1) ] = cos[ ( 2 k + 1)t + ].

2

Armonicele pare in sinus si cosinus sunt simetrice in raport cu mijlocul perioadei deoarece
in loc de (2k+1) apare 2k si cos 2k=1. Rezulta
A 2k 1 = B2k +1 = 0 si Y2 k +1 = 0 ( k = 1,2,...) si
+
A

y( t ) = 0 + A 2 k cos 2kt + B2 k sin 2kt = Y0 + 2Y2 k sin( 2 kt + 2 k )

2
k =1
k =1
k =1
ii) daca functia este antisimetrica in raport cu punctul situat la mijlocul perioadei ( y(t)= -y(t+T/2))

atunci dezvoltarea are numai armonice de ordin impar si functia se numeste "functie impara.
A 0 = Y0 = 0, A 2 k = B2 k = Y2 k = 0 :, k = 1,2 ...

y( t ) = A
cos( 2 k + 1)t + B
sin( 2 k + 1)t = 2Y
sin ( 2 k + 1)t +
2 k +1
2 k +1
0 2 k +1
0 2 k +1
0

iii)daca functia y(t) verifica relatia: y(t) = y(T-t) atunci functia contine numai armonice in cosinus.

(Bn=0 pentru n=1,2,...): sin[ k (T t )] = sin k

2
2
T cos kt cos k
T sin kt = sin kt
T
T

iv) daca functia y(t) verifica relatia:y(t) = -y(T-t) atunci ea contine numai armonice in sinus (An=0

pentru n=1,2,3,...) : cos[k (T t )] = cos kt

Aplicatie: Dezvoltarea in serie Fourier a unei functii trapezoidale.
YM

t pt 0 t

y( t ) = Y
pt
t
M

..............................

155

Se observa ca y(t) este antisimetrica in raport cu T/2= si y (t ) = y (T t ) deci exista numai

armonicele pare in sinus.
Daca notam t = x, atunci
B 2 n+1 =

4 YM
4
x sin[( 2n + 1) x]dx + 2 YM sin[( 2n + 1) x]dx
0

4 YM
1

sin( 2n + 1) +
cos( 2 n + 1) +

2n + 1
( 2 n + 1)

4 YM
4 YM
1
cos( 2 n + 1) =
sin( 2n + 1) .
+
2n + 1
( 2 n + 1) 2
Deci
4Y

1
1
y (t ) = B2n+1 sin( 2n + 1)t = M [sin sin t +
sin 3 sin 3t +
sin 5 sin 5t +
2
2

0
3
5
1
... +
sin( 2n + 1) sin( 2n + 1)t + ...]
2
(2n + 1)

Daca = se obtine unda triunghiulara cu urmatoarea dezvoltare in serie Fourier:

2

y (t ) =

8YM

(sin t

(1) n
1
sin 3t + ... +
sin(2n + 1)t + ...)
2
2
3
(2n + 1)

Daca = 0 se obtine unda dreptunghiulara cu urmatoarea dezvoltare in serie Fourier:

156

y (t ) =

4YM

1
1
(sin t + sin 3t + ... +
sin(2n + 1)t + ...)
3
2n + 1

Daca = /3 se obtine o unda "aproape sinusoidala" (deoarece armonicele superioare au

amplitudinile foarte mici in raport cu armonica fundamentala).
5
sin
12YM

sin
3 sin 5t... ) = 1,05Y (sin t + 1 sin 5t... )
y( t ) =
(sin sin t +
sin 3t +
M
3
25
2
32
52

v) valoarea medie a produsului a doua armonice

Fie

u( t ) = U 0 + un ( t ) = U 0 + 2U n sin( n t + n )
n=1
n=1

i( t ) = I 0 + in ( t ) = I 0 + 2 I n sin( n t + n )
n=1
n=1
1T
Valoarea medie pe o perioada a produsului a doua armonice este: u i = u m i n dt . Rezulta:
m n T0
1T
2T
u i = u m i n dt = U m I n sin( m t + m ) sin( n t + n ) dt =
m n T0
T0

U mI n T
0 cos[ ( m n) t + m n ] cos[ ( m + n) t + m + n ] dt
T

Deci:

u i = U n I n cos( n n ) pentru m = n si u i = 0 pentru m n

n n
m n

vi) valoarea efectiva a unei marimi periodice este

Y=

1 T 2

T 0 y ( t ) dt . Rezulta:

1 T

Y0 + y n ( t ) Y0 + y n ( t ) dt =
T 0
n =1
n =1

1 T
2
= 0 [ Y0 + 2Y0 y n ( t ) + y n ( t )y k ( t ) ]dt
T
n =1
n =1 k =1

Y2 =

Conform proprietatii anterioare suma dubla are termeni nenuli numai pentru m = n si:

157

Y2 =

Y0 T
1 T
1 T 2
2 0 y n ( t ) dt +
0 y n ( t )y n ( t ) dt.
0 Y0 dt +
OOMOO
N
T OMON T n=1 LOMON T n=1 n=1 L
L
2
0
=
= Yn
Y02
1

si deci valoarea efectiva are expresia: Y = Y02 + Y12 + Y22 + ...+ Yn2 + ...
unde

2
2
2
Y = ( Y2 + Y3 + ...+ Yn ) este reziduul deformant
d

Se defineste coeficientul de distorsiune: K d =

Yd

unde 0 Kd 1

( Y Y0 2 )

S-a convenit ca pentru Kd 5% tensiunile si curentii sa se considere marimi sinusoidale.

5.3. Puteri in regim periodic nesinusoidal

Puterea instantanee p(t) absorbita de un dipol care functioneaza in regim periodic nesinusoidal
este:

p(t ) = u(t ) i (t )

u( t ) = U0 + u n ( t ) = U0 + 2 U n sin( n t + n )
1
1
unde

i( t ) = I 0 + i n ( t ) = I 0 + 2I n sin( n t + n )
1
1

Puterea activa P este media pe o perioada a puterii instantanee p(t): Deci

P = p = ui = U 0 I 0 + U n I n cos n cu unitatea de masura W(watt), unde

n =1

n = n n este defazajul dintre armonica n de tensiune si armonica n de curent.

Demonstratia acestei relatii se bazeaza pe relatia u i = U n I n cos( n n ).
n n
Deci in regim periodic nesinusoidal puterea activa este egala cu o suma ai carei termeni
sunt puterea de curent continuu U0I0 si puterile active corespunzatoare fiecarei armonice.

Puterea reactiva Q se defineste ca suma puterilor reactive corespunzatoare tuturor armonicelor

Q = U nI n sin n cu unitatea de masura VAR (volt - amper reactiv).

1
Puterea aparenta S este egala cu produsul dintre valorile efective ale tensiunii si curentului
2
2
2
2
2
2
S = UI = ( U0 + U1 + U2 + ...) ( I 0 + I1 + I 2 + ...)

cu unitatea de masura VA (

volt-amper). Se poate observa ca in regim nesinusoidal S2 P 2 + Q2

Puterea deformanta D este definita astfel:

D = S 2 ( P2 + Q2 ) cu unitatea de masura VAD (volt - amper deformant).

158

Daca se inlocuiesc S, P si Q cu expresiile lor in functie de armonicele de tensiune si de curent

rezulta:

2
2
D 2 = U m I n ( U n I n cos n ) 2 ( U m I m sin m ) 2 =
m= 0
n= 0
n= 0
m=1

2 2
2 2
= [ U m I n + U n I m 2 U m U n I m I n cos( m n )]
m, n = 0
m n

De exemplu, daca u(t) si i(t) au componenta fundamentala si armonicele 3 si 5

2 2
2 2
2 2
2 2
2 2
2 2
D 2 = U1 I 3 + U1 I 5 + U 3 I1 + U 3 I 5 + U 5 I 3 + U 5 I1 2U1U 3 I1 I 3 cos(1 3 )
2U 1U 5 I1 I 5 cos(1 5 ) 2U 3U 5 I 3 I 5 cos( 3 5 )

Se observa, din expresia de mai sus, ca puterea deformanta se anuleaza daca sunt indeplinite
conditiile:

0 = U 1 = U 2 == U n = cons tan t

I
I1
I2
In
0

si 1 = 2 = = n = cons tan t . Singurul

element de circuit care satisface aceste conditii este rezistorul liniar ( = 0 si

Factorul de putere in regim nesinusoidal se defineste astfel: K =

P
=
S

Un
= R ).
In
P

P2 + Q2 + D2

Se observa imediat ca anularea puterii reactive nu aduce factorul de putere la valoarea 1 ca

in regim sinusoidal; este posibil ca anuland pe Q (deci introducand condensatoare in circuit) sa
creasca D (puterea deformanta). In regim nesinusoidal. puterea complementara Qc = Q2 + D2
este cea care trebuie compensata (anulata).
Conservarea puterilor

Conform teoremei lui Tellegen (cap.1), intr-un circuit neliniar puterile instantanee se
conserva adica

p (t ) =
p (t ) unde puterile

p ( t ) = 0 sau

kd
ka
toate laturile k
toate sursele
toti consumatorii

cu indicele d sunt debitate iar puterile cu indicele a sunt absorbite. Considerand media pe o
perioada

ultimei

relatii

rezulta

conservarea

puterilor

active

adica

P =
P

toate sursele kd toti consumatorii ka

Intr-un circuit neliniar se conserva numai puterile instantanee si puterile active. Se observa ca are
loc numai o conservare globala, nu si pe componente armonice. De exemplu un redresor consuma
putere activa pe fundamentala si debiteaza putere activa in curent continuu, pe fundamentala si pe
armonicele superioare.
Daca circuitul este liniar, atunci solutia se poate obtine prin superpozitia solutiilor de
curent continuu, armonica fundamentala si armonicele superioare (vezi paragraful 4.3.4). Asa cum
159

s-a aratat in capitolele 2 si 4 aceasta inseamna ca exista o conservare pe componente armonice

adica puterea in curent continuu si puterile active si reactive pentru fiecare armonica se conserva:

U0I0 =

toate sursele

toti consumatorii

U0I0

U I cos =
U I cos ( pentru armonica k; k = 1,2,...)

k toti consumator
k
ii k k
toate sursele k k
U I sin =
U I sin ( pentru armonica k; k = 1,2,...)

k totii consumator
k
ii k k
toate sursele k k
Puterea aparenta si puterea deformanta nu se conserva. Din conservarea pe componente a puterii
active si puterii reactive rezulta conservarea pe componente a puterii complexe. Relatiile de
conservare a puterilor pot fi utilizate la verificarea corectitudinii rezultatelor analizei circuitului.

5.4. Analiza circuitelor in regim permanent nesinusoidal

5.4.1. Introducere

Determinarea solutiei de regim permanent intr-un circuit cu excitatii periodice de aceeasi

perioada se poate face numeric, integrand ecuatiile circuitului pana la disparitia componentelor
tranzitorii ale raspunsurilor. Metodele utilizate in acest scop au fost prezentate in capitolul 3. Daca
circuitul are o solutie periodica unica, aceasta se obtine plecand de la orice conditii initiale uck(o)
si iLk(0). Prin integrarea ecuatiilor circuitului se poate determina solutia de regim permanent a
oricarui circuit neliniar.
Daca circuitul este liniar se poate utiliza teorema superpozitiei (asa cum se va arata in
paragraful care urmeaza) calculand separat solutiile pentru componenta de curent continuu,
armonica fundamentala si fiecare armonica superioara. Acest tip de analiza se numeste analiza in
domeniul frecventei spre deosebire de integrarea ecuatiilor circuitului (vezi capitolul 3) care face
obiectul analizei in domeniul timpului. Desi pentru functiile periodice utilizate in tehnica
amplitudinile armonicelor de ordin n mai mare decat un anumit prag n0 devin neglijabile,
neglijarea acestor armonice poate avea o influenta vizibila asupra formei semnalelor din circuit.
Tinand seama de acest efect, precum si de faptul ca analiza repetata a aceluiasi circuit la mai multe
pulsatii (=0, , 2, 3, ...) necesita un efort de calcul considerabil, in cele mai multe cazuri se
prefera analiza in domeniul timpului (integrarea ecuatiilor circuitului pana la disparitia
componentelor tranzitorii) pentru determinarea raspunsului periodic al circuitelor liniare.
Metoda analizei in domeniul frecventei (analiza pe componente armonice) este utila atunci
cand numarul acestor componente este relativ mic. Pentru astfel de circuite, chiar daca sunt
neliniare, se face analiza pe componente armonice numai pentru subcircuitele liniare. Aceasta

160

tehnica se combina cu un procedeu de corectare iterativa a raspunsurilor subcircuitelor liniare in

functie de raspunsurile subcircuitelor neliniare (calculate prin integrare in domeniul timpului).
Analiza in domeniul frecventei este utila, in afara cazurilor enumerate pana acum, si din
punct de vedere didactic deoarece evidentiaza clar unele proprietati ale circuitelor in regim
permanent nesinusoidal. In continuare se prezinta analiza circuitelor liniare si neliniare in
domeniul frecventei.

5.4.2. Circuite liniare

Fie un circuit liniar cu excitatiile nesinusoidale de tipul:

u (t ) = U 0 + U 2 sin( n t + n )
1 n
Analiza in regim permanent a acestui circuit se face pe fiecare armonica in parte utilizand
calculul in complex. Armonica de ordinul n a tensiunii determina aparitia armonicei de ordinul n a
curentului. Impedanta complexa a fiecarui element ideal de circuit corespunzatoare armonicei n
este
rezistor

( n)
ZR = R

bobina

( n)
Z L = jn L

condensator

1
( n)
ZC = j
n C

Deoarece pentru bobina ideala I n =

Un
se observa usor ca coeficientul de distorsiune kdi pentru
n L

curent este mai mic decat coeficientul de distorsiune kdu al tensiunii aplicate. La condensatorul
ideal, deoarece InUnnC, kdi > kdu.
In baza teoremei superpozitiei curentul din fiecare latura este egal cu suma tuturor

curentilor de armonica n calculati: i( t ) = I 0 + I n 2 sin( n t + n )

n=1
Regimul componentelor continue de curent si tensiune se determina pe o retea separata a carei
structura difera de cea pe care se studiaza regimul armonicelor de ordinul 1,2,.... Deoarece in
curent continuu uc=ct rezulta ic=CduC/dt = 0 si condensatorul se inlocuieste cu un rezistor cu R
= . Similar, deoarece uL=ct rezulta uL=LdiL/dt = 0 si bobina se inlocuieste cu un rezistor de
rezistenta R=0.
Exemplu Sa se determine valoarea efectiva a tensiunii u(t) din circuitul din figura.

161

unde is ( t ) = 2 + 2 sin t + 2 2 cos 2t

Circuitul echivalent pentru componenta de curent continuu este

Evident componenta de curent continuu a lui u(t) este u0 = 2 1 = 2V .

Circuitul echivalent in complex pentru armonica intai (=1) este

sau, datorita rezonantei serie pentru =1.

Rezulta U = 1 j si componenta de pulsatie =1 a lui u(t) este u1 (t ) = 2 sin(t +

Circuitul echivalent in complex pentru armonica a doua (=2) este:

Pentru a calcula pe U se determina impedanta echivalenta ZAB intre bornele A si B.

Z AB = 2 j +

6 + 5 j ( 6 + 5 j )(1 3 j ) 9 + 23 j
1 3 j
=
=
=
1+ 3j
1+ 3j
10
10
162

) = 2 cos t .
2

Rezulta U = Z AB 2 j =

(9 + 23 j )2 j
46 + 18 j
=
10
10

si componenta de pulsatie 2 a lui u(t) este: u2 (t ) = 2

Valoarea efectiva a lui u(t) este U = 2 2 + 12 +

2116
18
sin(2t + arctg ).
10
46

2116
= 5,115V .
100

Intr-un circuit in regim permanent nesinusoidal rezonanta poate sa apara pe fundamentala

sau pe o armonica superioara.
5.4.3. Circuite neliniare
5.4.3.1. Transformarea Fourier discret`
Un semnal periodic de perioad` T poate fi dezvoltat [n seria Fourier complex`
x(t ) =

Ck e

jkt

k =

1
2
unde =
]I C k =
T
T

x(t )e

jkt

dt

Se observ` c` C k = Ck*
Contribu\ia termenului Ck e jkt + Ck e jkt la x(t), consider@nd C k = Ak + jB k , este :

( Ak

+ jB k )e jkt + ( Ak jB k )e jkt = 2 Ak cos kt 2 B k sin kt

De obicei se consider` un num`r finit de componente spectrale C k :

K

x(t ) =

C k e jkt

k = K

Componentele spectrale se pot calcula consider@nd, in loc de functia x(t ) , numai N e]antioane ale
acesteia x(0), x(t ),..., x((n 1)t ) unde t =

T
. Ca urmare, integrala care d` pe C k devine o
N

2
jk n
1 N 1
1 N 1
jknt
t =
sum`. Rezult` C k = x(nt )e
x(nt )e N .
T n =0
N n =0

Valorile X k =

N 1

x(nt )e

jk

2
n
N ,

k = 0,1,..., N 1 formeaz` transformata Fourier discret` a

n =0

mul\imii de e]antioane x(0), x(t ),..., x((n 1)t ) .

Trecerea invers` de la valorile X k la mul\imea e]antioanelor este transformata Fourier discret`
invers` :

163

2
jk n
1 N 1
x(nt ) =
Xke N
N k =0

(n = 0,1,..., N 1)

Conform teoremei e]antion`rii K <

N
, deci num`rul componentelor spectrale nenule (2K+1)
2

este limitat de num`rul e]antioanelor (N).

5.4.3.2. Analiza pe componente armonice
Fie un circuit [n care elementele neliniare sunt numai rezistoare controlate in tensiune ]i
condensatoare controlate [n tensiune. Pentru un astfel de circuit se pot scrie ecuatiile metodei
nodale avand ca necunoscute numai potentialele nodurilor (vezi capitolul 3). Se presupune c`
fiecare potential are c@te 2 N h + 1 componente armonice ale c`ror amplitudini complexe X k
trebuie determinate. Circuitul poate fi descompus [ntr-un subcircuit liniar care con\ine ]i sursele
independente ]i un subcircuit neliniar. Cele dou` subcircuite sunt conectate prin n+1 noduri.

Presupunem c` subcircuitul liniar are o reprezentare controlat` [n tensiune la por\ile (1,

n+1), (2, n+1)(n, n+1) descris` de I=YV+J unde I ]i V sunt vectorii curen\ilor ]i tensiunilor
por\ilor ]i J este vectorul surselor independente de curent echivalente. Dimensiunea vectorilor este
n ]i dimensiunile matricei Y sunt n n . Pentru fiecare component` armonic` k, curen\ii care intr`
[n primele n borne ale multipolului liniar sunt I k = Yk V k + J k unde Jk ]i Vk sunt m`rimi
complexe ]i Yk este matricea admitan\elor complexe ale por\ilor calculat` pentru componenta
armonic` k.
Fie x(t) vectorul potentialelor nodurilor subcircuitului neliniar. Aceste potentiale sunt
reprezentate de vectorul X care are N x (2 N h + 1) componente (amplitudini complexe), unde Nx+1

164

este numarul nodurilor din subcircuitul neliniar. Se pleac` de la o estimare initiala a lui X ceeace
permite calculul lui x(t) in anumite momente de timp kh (k=1,...,2Nh) folosind transformarea
Fourier discret` invers`. Cunoscand ecuatiile constitutive ale elementelor neliniare (i=i(u) pentru
rezistoare si q=q(u) pentru condensatoare) se pot calcula valorile curentilor in aceleasi momente de
timp. Cu transformarea Fourier discreta se determina amplitudinile complexe ale curentilor prin
rezistoarele neliniare si ale sarcinilor condensatoarelor neliniare. Amplitudinile complexe ale
curentilor prin condensatoarele neliniare se determina din i=dq/dt derivand in raport cu
timpul,termen cu termen, seria Fourier a fiecarei sarcini. Cunoscand amplitudinile complexe ale
tuturor curentilor din subcircuitul neliniar se pot determina, utiliz@nd teorema I a lui Kirchhoff,
amplitudinile complexe I k . Se considera c` amplitudinile complexe I k ]i Vk depind de X.
{n regim periodic curen\ii care intr` [n bornele subcircuitului liniar trebuie s` fie egali cu
cei care ies din bornele corespunz`toare ale subcircuitului neliniar. At@t datorit` erorilor [n
estimarea lui X, c@t ]i faptului c` se consider` un num`r finit de componente armonice, exist` o
eroare cu care este satisf`cut` egalitatea acestor curen\i. Pentru componenta armonic` k aceasta
eroare este:

E k ( X ) = Yk V k ( X ) + J k + I k ( X )
Se urm`re]te minimizarea acestei erori p@n` la o limit` impus`. Se utilizeaz` metoda
Newton-Raphson pentru a rezolva ecua\ia E(X)=0.
Rezult` X ( n +1) = X ( n ) J ( 1) ( X ( n) ) E ( X ( n ) ) unde J este Jacobianul ecua\iei E(x)=0
Algoritmul acestei metode, cunoscut` ]i sub numele de metoda balan\ei armonice,este urm`torul:
1. Se ini\ializeaz` X
2. Se analizeaz` subcircuitul neliniar [n domeniul timpului ]i rezult` V k ( X ), I k ( X ) .
3. Cunosc@nd Yk pentru fiecare component` armonic` se calculeaz` E k ( X ) .
4. Dac` E se ob\ine solu\ia, dac` E > se calculeaz` noul X cu metoda NewtonRaphson ]i se reia calculul [ncep@nd cu pasul 2.
Observa\ii
i) Calculele devin foarte laborioase chiar pentru circuite simple; de exemplu dac` se consider`

N h = 4 ]i avem N x = 10 noduri [n circuitul neliniar atunci dimensiunea lui E este 10(2x4+1)=90

componente iar J are 90x90 componente.
ii) Convergen\a itera\iilor Newton-Raphson nu este garantat`. Pentru a [nl`tura aceast` dificultate
se folose]te subrelaxarea X ( n +1) = X ( n ) J 1 ( X ( n ) ) E ( X ( n ) ) unde < 1 .

165

iii) {n general excita\iile sunt sinusoidale. {n practic` putem avea excita\ii de o singur` pulsa\ie,
dou` sau trei (un ton, dou` tonuri, trei tonuri). {n cazul unui ton cu pulsa\ia 0 ]i N h = 5
componentele armonice sunt 4 0 ,3 0 ,2 0 , 0 ,0, 0 ,2 0 ,3 0 ,4 0 . Dac` avem dou` tonuri

1 ]i 2 componentele armonice au pulsa\iile p1 + q 2 unde p + q M ; de exemplu pentru

M=2 componentele armonice sunt:

21 1 ,0, 1 ,21 , 1 + 2 , 1 2 , 1 2 , 1 + 2
O importan\` practic` deosebit` o au componentele cu pulsa\ii rezultate prin diferen\` (produsele
de intermodula\ie). De exemplu [n orice receptor de radio sau televiziune aparitia semnalului cu
pulsatie diferen\` intre pulsa\ia semnalului captat de anten` ]i pulsa\ia oscilatorului local (ca
rezultat al func\ion`rii circuitului neliniar numit mixer) permite recep\ionarea unui singur post din
mul\imea celor existente.

5.5. Regimul deformant in sistemul electroenergetic

5.5.1. Functionarea in regim deformant

Asa cum s-a aratat in paragraful 4.1 sistemul electroenergetic este format din generatoare
cu tensiuni electromotoare sinusoidale de aceeasi pulsatie si receptoare. Daca toate elementele
de circuit sunt liniare, in regim permanent toti curentii si toate tensiunile sunt functii sinusoidale de
pulsatie . Daca in acest sistem cel putin un element de circuit este neliniar, regimul permanent al
circuitului, daca exista, este un regim deformant. Iata cateva exemple:
Rezistorul neliniar alimentat cu tensiune sinusoidala Fie un rezistor cu caracteristica i =
au + bu3.

Daca u = 2 U sin t rezulta i = 2aU sin t + 2 2 bU3 sin3 t si tinand seama

ca sin3 x =

3
1
3
2
sin x sin 3x avem i = 2 ( aU + bU3 ) sin t
bU3 sin 3t.
4
4
2
2

Se observa aparitia armonicei a treia de curent care provine din termenul bu3 din ecuatia
constitutiva a rezistorului neliniar.

166

Bobina cu miez de fier alimentata cu tensiune sinusoidala Bobina cu miez de fier este un
element neliniar de circuit caracterizat de ecuatia constitutiva neliniara = (i) corespunzatoare
curbei de magnetizare a fierului. Ecuatia de functionare a bobinei este u = N
numarul

de

spire

si

Daca u = U 2 sin t rezulta =

este

fluxul

magnetic

fascicular

d
unde N este
dt

(printr-o

spira).

U 2
sin( t ) deci este defazat cu in urma tensiunii.
N
2
2

Pe portiunea liniara OA a curbei de magnetizare curentul i va avea o variatie sinusoidala

fiind defazat cu /2 in urma tensiunii. Pe portiunea neliniara AB a caracteristicei de magnetizare se
poate determina forma undei de curent pe cale grafica.

Se construieste curba i(t) punct cu punct utilizand caracteristica (i) . Curba i(t) este bisimetrica in
sinus, deci contine numai armonice impare, cu armonica a 3-a in opozitie cu fundamentala.

i = I1 2 sin t I 3 2 sin 3 t + ( 1) 2 n+1 I 2n +1 2 sin( 2n + 1) t

n= 2

Curentul este "in faza" cu fluxul (adica are extremele la aceleasi momente de timp si se
anuleaza la aceleasi momente de timp).

Puterea activa absorbita de bobina este nula: P = U n I n cos n = U 1I 1 cos = 0

2
1

In cazul in care ciclul de histerezis al materialului din care este facut miezul bobinei nu
poate fi neglijat, curba i(t) se construieste in acelasi mod. Se obtine o curba i(t) care nu este
simetrica si nici "in faza" cu fluxul magnetic dar are maximul in acelasi timp cu .

167

Curentul este defazat inaintea fluxului cu un unghi numit unghi de avans histerezis si
deci defazajul dintre tensiune si curent este (/2-). In aceste conditii puterea activa absorbita de
bobina nu mai este nula P=U1I1cos (/2-) = U1I1cos 0 si corespunde pierderilor in fier prin
histerezis.
Redresorul

Functionarea celui mai simplu redresor (redresorul monoalternanta fara

filtru) a fost studiata in capitolul 2. Generatorul ideal de tensiune are e=E2sin t.

Asa cum s-a aratat in capitolul 2, forma de unda a curentului este:

E 2
2 k
( 2 k + 1)
sin t , pt
t<

i( t ) = R

2
1
2 k + 2)
(
k
+
)
(

0 pt
t<

Dezvoltand in serie Fourier rezulta:

i( t ) =

E 2 E 2
2 2
1
sin t +
sin( 2n t )
+

R
R n = 1 4 n 2 1
2R
2

5.5.2. Efectele regimului deformant si compensarea acestora

Functionarea in regim deformant produce in sistemul electroenergetic efecte defavorabile.

Acestea pot fi puse in evidenta pe un exemplu simplu. Fie un receptor liniar inductiv pentru care se
considera o schema echivalenta RL serie. Acest receptor functioneaza in regim sinusoidal la o
tensiune U1 si absoarbe un curent I1, factorul de putere fiind
2
RI
P RI1
= 1
K= =
S U 1 I1 U 1

Daca acelasi receptor este conectat intr-o retea in care apare si o componenta de armonica a treia a
tensiunii de alimentare de valoare efectiva U3 prin el va circula si armonica a treia de curent de

168

valoare efectiva I3 . Ca urmare, valoarea efectiva a curentului absorbit creste de la I1 la I 2 + I 2

1
3

ceea ce produce pierderi suplimentare pe linia de alimentare si in rezistenta echivalenta a

receptorului.
Factorul de putere in regim deformant este:

K' =

P'
=
S'

I 23
I 23
1+
1+
2
)
I12
R ( I12 + I 2
RI
I
3
1
1
K
=
2 =
2
2
2
2
U
U23
U
( U1 + U3 )( I1 + I 3 )
1
3
1+
1+
U12
U12

U2 I2
Deoarece receptorul este inductiv 3 > 3 si K'<K deci in regim deformant scade factorul de
U2 I2
1
1

putere.
In paragraful 5.3. am aratat ca pentru ca factorul de putere sa tinda catre valoarea 1 trebuie
compensata puterea complementara. Acest deziderat este foarte dificil de realizat de oarece, de
exemplu, compensarea puterii reactive poate conduce la cresterea puterii deformante. Solutia
practica pentru imbunatatirea factorului de putere in retelele energetice in regim deformant este
filtrarea armonicelor asociata cu compensarea puterii reactive pe fundamentala.
Pentru reducerea anumitor armonice de tensiune sau de curent se folosesc circuite auxiliare
formate din bobine si condensatoare legate in serie sau paralel care indeplinesc conditia de
rezonanta si care se numesc filtre de armonice. Aceste filtre se plaseaza de obicei la bornele
receptoarelor neliniare care, fiind alimentate cu tensiune sinusoidala, produc componente ale
curentului pe armonicele a 3-a si a 5-a. Evident filtrele se pot plasa si pentru a proteja receptoarele
liniare de efectele armonicelor superioare de tensiune .
In continuare sunt prezentate doua exemple:
a)Filtrul LC paralel Pentru ca intr-un receptor curentul sa nu contina armonica de ordinul K
trebuie ca impedanta echivalenta pe armonica K a filtrului sa fie infinita. Aceasta se realizeaza
daca L si C indeplinesc conditia de rezonanta pe armonica K.
KL =

1
KC

169

b)Filtrul LC serie Pentru ca tensiunea la bornele unui receptor sa nu apara armonica K trebuie ca
impedanta echivalenta a filtrului pe armonica K sa fie nula. Aceasta se realizeaza daca L si C
indeplinesc conditia de rezonanta KL =

KC

170