Raportul juridic

1. Premisele raportului juridic

2. Definitia si trasaturile
3. Structura raportului juridic
A. Subiectele de drept
B. Continutul raportului juridic
C. Obiectele
1. PREMISELE RAPORTULUI JURIDIC
i Normele juridice - descrie ipotezele de aplicare si subiectele carora se a
dreseaza raportul juridic.
ii. Subiectele de drept - un element de structura a raportului juridic, alat
uri de continutsi obiect.
iii. Faptele juridice - acele imprejurari care depind sau nu de vointa omulu
i si care sunt prevazute de lege, ele fiind descrise in ipoteza normei de drept
si producand efecte juridice in baza legii.
Subiectele de drept si normele de drept reprezinta premisele generale, abstr
acte ale raportului juridic, iar faptul juridic reprezinta premisa concreta. Fap
tul juridic este cel care declanseaza raportul juridic. Din ansamblul acestor pr
emise, rolul central revine normei de drept, care este cea mai importanta si pen
tru ca ea fixeaza conditii pentru subiecte, capacitatea acestora si atribuie sem
nificatie juridica imprejurarilor care compun faptul juridic.
Exista raporturi juridice care pot lua nastere si fara norma de drept, de ex
emplu institutia analogiei juris evidentiaza ca atunci cand judecatorul nu are o
norma de drept direct aplicabila in seta respectiva si nici macar o norma jurid
ica asemanatoare, el poate rezolva cazul prin apel la principiile generale ale d
reptului si prin echitate -> invocare directa (nominalizate expres de NCPC), bun
a-credinta, rezonabilitate.
Faptele juridice se clasifica dupa criteriul vointei umane:
- evenimente: acele imprejurari care se produc fara interventia omului, independ
ent de voia acestuia si care creeaza efecte juridice in baza legii. Ex: calamita
ti naturale. Fenomene naturale care schimba relatiile sociale existente pana atu
nci. A crea, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii, relatii sociale. Nu
orice eveniment natural devine act juridic, ci numai daca legea il reglementeaza
. Sunt prevazute de lege numai evenimentele care produc consecinte majore asupra
relatiilor sociale.
- actiunile: manifestari de vointa ale oamenilor care produc efecte juridice reg
lementare de lege. Actiunile se clasifica in: licite si ilicite.
- licite: manifestari de vointa ale oamenilor comise cu scopul de a produce
efecte juridice.
- ilicite: manifestari care produc efecte juridice, desi nu s-a urmarit ace
st lucru. Subiectul intra intr un raport juridic de conflict.
Raportul juridic poate lua nastere doar in baza unui singur fapt juridic sau
inbaza a mai multor fapte juridice (succesiune) sau un singur fapt juridic poate
declansa raportul juridic care, ulterior poate fi stins de mai multe fapte juri
dice. De exemplu, inceperea urmaririi penale declanseaza raportul juridic. Succe
siune de fapte juridice: Se pune in miscare actiunea penala, apoi persoana va fi
trimisa in judecata (alt fapt juridic) apoi persoana este judecata si condamnat
a iar dupa condamnare hotararea judecatoreasca este pusa in executare (stinge ra
portul juridic)
2.
la
si
ul

DEFINITIA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL - raportul juridic este acea relatie socia
reglementata de norma juridica ce contine drepturi si obligatii ale partilor
care beneficiaza in caz de nevoie de forta de constrangere a statului. Raport
juridic prezinta mai multe trasaturi: 5
a) raportul juridic este un raport social: norma juridica care reglementeaza
raportul juridic are caracter social (dreptul insusi vazut si ca fenomen juridic
) si prin urmare si raportul juridic este firesc sa fie in primul rand social, p
entru ca el se incheie intotdeauna intre oameni. Nu exista raport juridic intre
oameni si bunuri sau intre oameni si animale.

b) volitional: la baza incheierii raportului juridic se afla vointa subiectul

ui sau a subiectelor de drept, de aceea s-a spus ca raportul este expresia manif
estarii de vointa a oamenilor. In literatura de specialitate, se afirma insa dub
lul caracter volitional al raportului juridic, in sensul ca la baza lui se afla
doua vointe: pe de o parte vointa subiectelor de drept si pe de alta parte voint
a statului, considerata vointa juridica. Vointa statului este explicata prin fap
tul ca raportul juridic este lrevazut de norma de drept. Faptul ca a fost reglem
entat de lege presupune existenta vointei juridice statale de a-l reglementa, de
a legifera. Prin urmare, printr-un raport juridic este firesc ca la baza sa sa
se afle vointa statului. Vointa subiectelor de drept, la randul ei trebuie sa fi
e conforma cu vointa juridica statala.
c) valoric: raportul juridic concretizeaza valorile sociale cuprinse in norme
le de drept. Prin intermediul lui, valorile devin reale.
d) raport de suprastructura: peste raportul juridic se suprapun si alte rapor
turi sociale, de exemplu materiale economice, ideologice, politice, culturale. T
oate aceste raporturi exercita o influenta asupra raportului juridic. De exemplu
, raportul juridic de proprietate presupune mai multe raporturi: unul economic.
Nu exista un singur raport social. Este inevitabil sa nu suporte anumite influen
te care se intalnesc in desfasurarea raportului juridic.
e) o categorie istorica: Rap juridic arata evolutia in timp a societatii, ref
lectand normele juridice care il reglementeaza. De ex: in Antichitate, dat fiind
ca era permisa sclavia, existau raporturi juridice de sclavie. Sclavii intrau i
n categoria bunurilor. Ulterior, dupa abolirea sclaviei, s-au creat diferente di
n motive de stare materiala, fiind reglementate privilegii si o serie de discrim
inari, astfel ca inegalitatea intre cetateni era considerata fireasca. Aveam rap
orturi juridice bazate pe discriminare si inegalitate. Odata cu revolutiile indu
striale, s-a schimbat conceptia astfel ca egalitatea a fost principiul fundament
al al statului, impreuna cu corolarul sau, principiul nondiscriminarii. De aici
si drepturile inalienabile, fundamentale ale omului, deci nu ale statului (evolu
tie).
3. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC
A. SUBIECTELE
i. Notiunea de subiect de drept-definitia. Subiecte de drept nu pot fi dec
at oamenii, niciodata bunurile sau animalele. Exclusiv oamenii pot sta in justit
ie. Subiectul de drept este o persoana fizica sau juridica sau o autoritate publ
ica, care are capacitate juridica si participa la raporturile juridice si care e
ste aparat, in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului. Este obligat
oriu sa ai capacitate juridica, ca subiect.
ii. Capacitatea juridica. Este o premisa a calitatii de subiect de drept, a
dica inainte ca o persoana sa se poata manifesta ca subiect de drept, este absol
ut necesar ca ea sa aiba capacitate recunoscuta de lege, adica aptitudinea de a
avea drepturi si obligatii. Este definita: aptitudinea unei persoane de a avea d
repturi si obligatii, aptitudine prevazuta de lege.
Definitie: Reprezinta participarea subiectelor de drept la incheierea u
nui raport juridic concret. Capacitatea este o premisa legala, o conditie sine q
ua non a drepturilor si a obligatiilor partilor.
Clasificare: civil - capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu
(deplina).
Tgd- Avem capacitate generala si speciala.
- Capacitatea juridica generala = aptitudinea unui subiect de drept d
e a avea orice drept si obligatie, precum si aptitudinea de a participa la orice
raport juridic.
- Capacitate juridica speciala = aptitudinea subiectului de drept de
a dobandi si exercita anumite drepturi si obligatii si de a participa la anumite
raporturi juridice care cer calitati particulare. Reglementata pt anumite categ
orii sociale.
iii. Clasificarea subiectelor de drept: individuale si colective
1. Individuale - persoana fizica: cetatean (rap de drept constitutional
), strain, apatrid, particular (drept privat)

Sisteme aplicabile:
- sistemul lex patriae = starea civila si capacitatea persoanei fizi
ce sunt supuse legii nationale, daca printr-o lege speciala nu se prevede altfel
.(adica celalalt sistem aplicabil - lex domicilii) = legea nationala. Cetatenii
romani aflati in strainatate sunt urmariti in doua aspecte : starea civila si ca
pacitatea juridica a persoanei. De ex, doi cetateni romani aflati in Spania vor
sa se casatoreasca. Ei se casatoresc dupa legea Romaniei.
- sistemul lex domicilii = legea domiciliului.
2. Colective:
a) statul = persoana juridica sui generis; apare in raporturi juridi
ce interne (statul se poate comporta in raporturi juridice private ca un simplu
particular: civil: contracte de inchiriere etc, sau in raporturi juridice public
e sau raporturi de drept public: constitutionale, administrative: contracte de c
oncesiune sau de lucrari publice) si internationale: are calitatea de subiect, e
ste egal cu toate celelalte state indiferent de suprafata teritoriala si de popu
latie.
b) Autoritatile publice = Sunt cele corespunzatoare celor trei puter
i ale statului pe care le exercita.
- Puterii legislative ii corespunde Parlamentul, despre care Const
itutia prevede ca este organul legislativ suprem.
- Puterea executiva e reprezentata de Guvern si Presedinte, de aut
oritatile autonome locale (3: primarul, consiliul judetean si consiliul local).
- Autoritatea judecatoreasca (nu si justitia constitutionala exerc
itata in statele anglo-saxone: de Curtea Suprema, care in unele stare are o form
a speciala) care e compusa din 3 categorii : instantele judecatoresti, Ministeru
l Public si CSM.
- Constitutia prevede ca justitia se infaptuieste de catre IC
CJ si de catre celelalte instante judecatoresti. Aceasta nominalizare expresa a
Instantei Supreme are in vedere rolul acesteia de a asigura o interpretare unita
ra a legii pe intregul teritoriu national. Nu inseamna ca celelalte instante jud
ecatoresti sunt subordonate Inaltei Curti, pt ca judecatorii sunt independenti s
i se supun doar legii. Celelalte instante judecatoresti au numai obligatia de a
respecta interpretarea data de instanta suprema textelor de lege care au generat
practica neunitara.
- Ministerul Public cuprinde procurorii organizati in parchet
e. Denumirea poate crea confuzia cu ministerul, element component al Guvernului.
In realitate, nu exista un minister, un sediu propriu, separat, pentru ca toate
parchetele au personalitate juridica si isi desfasoara activitatea folosind ace
asta denumire. Semnificatia provine din etimologia termenului, adica din latines
cul "ad minister", care inseamna "supus, servitor", semnificatia fiind aceea ca
procurorul este un supus al legii si un servitor, aparator al statului, dar si a
l cetateanului. Este avocatul statului in proces. Procurorul isi desfasoara acti
vitatea nu numai in cadrul proceselor penale, ci si in cadrul proceselor civile
atunci cand este vorba de apararea legii sau de ocrotirea interesului minorilor.
- CSM - o autoritate publica, care joaca un dublu rol: garant
al independentei judecatorilor si a procurorilor. Pe de alta parte, este si tit
ular al actiunii disciplinare : Inspectia Judiciara care ii verifica si pe membr
ii CSM.
c) Persoanele juridice = 3 elemente constitutive
B. CONTINUTUL
- drepturile si obligatiile subiectelor de drept, reglementate de norma juridica
.
- definitia dreptului subiectiv = posibilitatea recunoscuta de lege unei persoan
e de a avea o anumita conduita, de a pretinde unui tert o anumita conduita sau d
e a apela la forta de constrangere a statului, in caz de nevoie.
- obligatia juridica = indatorirea prevazuta de lege de a indeplini/executa drep
tul subiectiv. Este masura dreptului subiectiv pentru ca orice drept da nastere
unei obligatii corelative. Ea asigura dreptul. Executarea obligatiei = punerea i
n practica a dreptului subiectiv.
- drepturile subiectiva se clasifica: dupa intinderea efectelor:

- absolute = efecte erga omnes, sunt opozabile tuturor si

- relative = subiectul obligat este precis determinat in raportul juridic in
cheiat.
- clasificarea obligatiilor juridice
- active (de a face ceva, de a avea). Indatoriri care presupun o conduita pe
ntru o actiune.
- pasive (a nu face ceva). Indatorirea de a avea o conduita constand intr-o
abtinere sau intr-o inactiune.
C. OBIECTELE
- Definitie = actiunile si inactiunile pe care le intreprinde titularul dreptul
ui subiectiv (N. Popa, p. 237); conduita partilor din cadrul raportului juridic.
- A nu se confunda cu bunul in sine. Se pune semnul egalitatii cand avem in vede
re actiunile si inactiunile pe care le intreprinde titularul dreptului subiectiv
, adica subiectul de drept. Cu alte cuvinte, este vorba de conduita partilor din
raportul juridic. Atunci cand obiectul consta intr-o actiune, titularul dreptul
ui subiectiv trebuie fie sa dea, fie sa faca sau sa aiba o anumita calitate. Dac
a este vorba de o inactiune, atunci el tb sa aiba o atitudine de abtinere, adica
sa nu faca ceva.
- obiectul se apreciaza prin raportare la norma de drept care il reglementeaza.
Deci daca norma juridica prevede o actiune si obiectul raportului consta intr-o
inactiune, atunci vom avea un raport juridic de conflict, pentru ca norma de dre
pt a fost incalcata. Cand norma de drept pretinde o inactiune iar obiectul (cond
uita partilor) a constat intr-o actiune, norma juridica a fost incalcata si se v
a angaja in raspunderea juridica a sub de drept, devenind parte a raportului jur
idic de conflict.