Stiinta dreptului penal este o stiinta normativa. Denumirea dreptului penal provine de la latinescul poena = pedeapsa O alta denumire folosita este cea de drept criminal care provine de la cuvantul crimen = infractiune S-a incercat adoptarea unei denumiri care sa le cuprinda pe celelalte, drept al apararii sociale, insa aceasta denumire nu este folosita. Ion Tanoviceanu (1924) Dreptul penal este aceea ramura a dreptului public care se ocupa de infractiuni si de pedepsele ce trebuiesc aplicate acelora care le comit. DEFINITIA DREPTULUI PENAL sistemul normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala(1) prin interzicerea ca infractiuni sub sanctiuni specifice numite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, in scopul apararii acestor valori(2), fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le savarsesc. (1) OBIECTUL DREPTULUI PENAL = relatii de aparare sociala; intinderea acestor relatii: Relatii de represiune Relatii de represiune si de conformare (2) SCOPUL DREPTULUI PENAL: Prevenire Sanctionare NECESITATEA DREPTULUI PENAL: necesitatea apararii valorilor sociale existenta fenomenului infractional si necesitatea combaterii acestuia Criminalitate: legala = totalitatea infractiunilor care se savarsesc aparenta = totalitatea infractiunilor care sunt cunoscute de autoritatile statului reala = totalitatea infractiunilor dovedite cifra neagra a criminalitatii = criminalitatea ascunsa necesitatea reglementarii actiunii de aparare a valorilor sociale ocrotirea sistemului de valori prin prevederea faptelor periculoase si a pedepselor ocrotirea individului impotriva actiunii arbitrare a organelor statului APARAREA STATULUI DIN PERSPECTIVA ISTORICA 1. Perioada prestatala razbunarea - nelimitata - limitata (talion) compozitia - intelegerea intre victima si agresor
2. Dupa aparitia statului apararea valorilor sociale a devenit o functie
importanta a statului; compozitia a fost preluata de stat, iar suma de bani a fost preluata sub forma de amenda TRASATURILE DREPTULUI PENAL 1. CARACTER AUTONOM - obiect propriu de reglementare - *teza caracterului subsidiar dreptul penal nu reglementeaza relatii sociale proprii ci doar relatii sanctionare, complementare altor relatii de drept - exista valori speciale ocrotite numai de dreptul penal: sentimentul de mila ( incriminarea faptei de lasare fara ajutor a unei persoane aflate in dificultate a carei viata, sanatate sau integritate corporala e in pericol si care nu e in putinta de a se salva), profanarea de cadavre sau morminte - exista valori sociale protejate prin intermediul normelor de drept civil, muncii s.a., dar si prin intermediul dreptului penal fara ca acesta sa devina auxiliar 2. CARACTER UNITAR ( art. 236 din L. nr. 187/2012) Partea generala # drept penal general (comun, ordinar) Partea speciala # drept penal special 3. CARACTER DE DREPT PUBLIC parte a raportului juridic e statul FUNCTIILE DREPTULUI PENAL Prevenirea savarsirii de infractiuni - incriminarea faptelor periculoase - amenintarea cu sanctiunea Asigurarea cadrului legal de realizare a apararii sociale (aratarea faptelor periculoase, a sanctiunilor ce se vor aplica precum si modul cum va avea loc tragerea la raspundere penala) - ocrotirea societatii - ocrotirea individului impotriva abuzurilor Asigurarea dezvoltarii noilor valori sociale POLITICA PENALA - parte a politicii generale ce cuprinde masuri si mijloace de combatere a fenomenului infractional la un moment dat - doua directii - prevenire - reprimare - dreptul penal e principalul instrument al politicii penale - politica penala se poate realiza si prin intermediul normelor apartinand altor ramuri de drept, dar si prin mijloace educationale, culturale, economice etc.