Articles of Calatoria Inimii

David Servan Schreiber sau superba generozitate a unui ramas bun

2011-07-15 14:07:13 agnis

David Servan Schreiber este pe cale de a prsi

dimensiunea ncarnat. Este cineva care nu tie cine este David Servan Schreiber? Nu-i nimic,
rndurile de mai jos poate c vor spune cte ceva despre acest cu adevrat mare OM pe cale de
a-i lua rmas bun. Provine dintr-o familie care a fcut istorie. A devenit neurolog i psihiatru cu
merite academice. n 2003 a scris o carte care a zguduit mediile medicinei occidentale. Se
numete "Vindec". n aceast carte se ocup de unele dintre cele mai dramatice boli ale lumii
moderne, stresul, anxietatea i depresia. Gsete cauzele profunde ale acestora i dovedete
conexiunea acestor stari cu maladiile incurabile. Puini tiau pe-atunci c interesul lui DSS
pentru acest subiect provenea din propria sa experien. La 32 de ani fusese diagnosticat cu
cancer, iar investigaia sa ilumina rdcinile psihice ale bolii. n mod sincronic, scrierea crii a
fost nsoit de prima recidiv a bolii. Cartea a fost o adevrat lovitur sub centur dat
mediilor medicale i farmaceutice tocmai de unul care se presupunea c face parte din
establishment, cci tnrul Schreiber arta mijloacele simple, la ndemna oricui, de a iei de sub
imperiul depresiei, fr ajutorul medicamentelor sau al psihiatriei moderne. Cea mai puternic
industrie a planetei, cea medical i farmaceutic, primea o lovitur pe care nu avea s o uite
uor. Schreiber devenea n schimb o personalitate mondial. Ceea ce din perspectiva sistemului
putea fi considerat o trdare, din perspectiva oamenilor obinuii era un imens ajutor. Peste 4
ani, n 2007, DSS avea scoat un nou bestseller mondial, "Anticancer", n care avea s-i
pstreze abordrile neconvenionale, spre uimirea neputincioas a sistemului medical
occidental. Era o carte care dubla perspectiva cercettorului i a omului de tiin, cu aceea mult
mai dramatic a aceluia care se confruntase cu boala. Trecuse prin furcile caudine ale tuturor
ncercrilor: operaii, chimioterapie, recuperare. Nu era vorba despre o cercetare rece ci despre
o abordare total, inclusiv din perspectiv psihic i emoional. Din rndurile crii transpare
tensiunea omului care se lupt pentru viaa sa i exploreaz toate abordrile posibile. Cele mai
avansate cercetri asupra cancerului la nivel mondial stau alturi de metodele neconvenionale

precum lucrul psihologic, meditaia, respiraia sau vizualizrile. DSS

merge mai adnc dect oricine dintre contemporanii si n investigarea acestei maladii teribile a
secolului XX. Cartea sa a fost un dar nepreuit pentru milioane de oameni din ntreaga lume, care
a adus nu numai cunoatere i informaie, dar mai ales speran i ncredere c, n ultim
instan, puterea vindecrii st n minile noastre. Straniu dar semnificativ, scrierea acestei a
doua cri a coincis cu a doua recidiv a bolii. Ca i cum, de undeva, din nlimile rarefiate ale
sufletului, Sinele su a fi decis experiena complet a bolii pentru a sprijini scrierea crii. Ceea
ce mi se pare important aici este GENEROZITATEA. DSS ar fi putut, ca att de muli alii, s se
scufunde n boal, n suferin, s nu-i mai pese de nimic n faa ameninrii morii. Dar el a ales
altfel. A ales s transforme frica n expansiune i s-i mprteasc experiena ntr-o carte
care avea s-i ajute pe muli. Toate capacitile sale de om de tiin genial i de investigator
liber de orice prejudecat, aveau s se amestece cu experiena personal a bolii fr de care
crile lui nu ar mai fi fost aceleai. Ar fi putut s cad prad umbrei i fricii, dar a ales lumina i
iubirea. Ar fi putut s se nchid n drama personal, dar a ales deschiderea n folosul lui i al
tuturor. Sau poate c El a ales aceast experien tocmai pentru a o putea mprti cu aceia care
aveau nevoie de asta? Aceasta l-ar poziiona printre acele rarisime suflete care se manifest n
aceast dimensiune nu numai petnru experiena personal, ar i pentru un bine mai larg, al
Umanitii. Nu exist ntmplare, ci doar sinconiciti. "Vindec" a fost prima carte pe care, acum
7 ani, Elena Francisc a ales s o publice atunci cnd a nfiinat editura, i care a avut un succes
uria printre cititorii romni. A urmat mai trziu "Anticancer", iar David Servan Schreiber a
devenit binecunoscut cititorilor romni, cci multora le-au folosit crile sale. Pot mrturisi acest
lucru, cci mii i mii de scrisori au venit pe adresa revistei Formula As n care am publicat
interviurile i articolele despre DSS i despre crile sale, scrisori din ntreaga ar.

tiam de ctva timp c David Servan

Schreiber la o nou carte: "Ci de a ne lua rmas bun". Celelalte dou cri aduseser cu ele
recidiva bolii i intuiam c din nou screrea sa este rezultatul unei experiene personale. De data
aceasta, experiena de a trece dincolo de aceast dimensiune, fizic. Yilele trecute am aflat c
David Servan Schreiber este pe cale de a muri. i din nou alege altfel dect ar face cea mai mare
parte dintre noi. Cu GENEROZITATE. Din nou, aceast ultim carte a sa, va nsoi milioane de
oameni care vor parcurge aceeai dram, va rspunde acelorai ntrebri pe care i le-a pus i
el. Din nou, milioane de oameni vor ti, datorit scrierilor sale, c nu sunt singuri i nu au fost
niciodat singuri pe drumul experienei lor, oricare ar fi fost aceasta. David Servan Schreiber

este pe cale de a muri, aa cum a trit. Generos. Am vzut-o pe Elena cu ochii nlcrimai.
Legturile sale cu familia Schreiber sunt puternice, cci drumurile lor s-au intersectat mereu, n
mod sicronic. La ora cnd scriu aceste rnduri, David Servan Schreiber se afl la Paris, n casa n
care s-a nscut, trindu-i poate ultimele ore ale acestei viei. Ar putea fi un moment trist dac
noi nu am alege altfel. Din perspectiva Cltoriei Inimii, a sufetului aflat n ncarnare, nu exist
moarte, ci doar transformare. Nu exist destin, ci doar alegere a unei experiene, oricare ar fi ea,

orict de dramatic
. Adevrata compasiune este aceea de a onora
orice experien, de a fi alturi de cel care trece prin ea, prin simpla prezen. Compasiune nu
nseamn, niciodat, mil. Ci onorare. Aa s-au nscut aceste rnduri. Din alegerea noastr de a-l
nsoi pe David Servan Schreiber, n aceste momente de trecere dintr-o dimensiune n alta. O
vom face mpreun cu voi, toi aceia care suntei, n mod contient, n Cltoria Inimii. O vom face
mpreun cu toi aceia care au beneficiat vreodat de crile, curajul i generozitatea sa. O vom
face n felul nostru, de exploratori ai contiinei, cci David Servan Schreiber este unul dintre
noi. Cum vom face asta? Simplu. Vom respira adnc, la captul acestor rnduri sau ori de cte ori
ne vom aminti despre el, i i vom fi alturi cu inima, mulumindu-i pentru toate darurile pe care
le-a adus umanitii n aceast via. Onornd experiena, alegerile i opera acestei viei ale sale.
i mulumim, David Servan Schreiber! Horia urcanu i Elena Francisc A trai n lumin - un
interviu cu David Servan Screiber n dialog cu Horia urcanu pentru revista Formula AS, 2008
"Cancerul poate fi invins prin mijloace la indemana oricui" Medic psihiatru de renume international,
autor de carti cu succes urias, David Servan Schreiber s-a confruntat el insusi cu cancerul. O lupta in
care a invins si a carei experienta o comunica in speranta de a fi de folos Povestea celui pe care presa
internationala il numeste familiar DSS este una de roman. Psihiatru si neurolog de anvergura mondiala,
David Servan Schreiber avea de la bun inceput toate atuurile pentru a deveni o vedeta. Foarte carismatic,
binecunoscut pentru ca este fiul cel mare al faimosului JJSS (Jean Jacques Servan Schreiber - fondatorul
revistei L. Express si autor al cartii "Sfidarea Mondiala"), David se afirma ca cercetator in domeniul
neuropsihiatriei, la una dintre cele mai celebre universitati medicale americane, cea din Pittsburg. In 2003
lanseaza o carte care avea sa devina un bestseller mondial, "Vindeca stresul, anxietatea si depresia, fara
medicamente si fara psihanaliza", bulversand lumea psihiatriei prin concluzia sa scandaloasa: boala
secolului 21, stresul (anxietatea, alienarea), poate fi contracarata fara medicamente, prin mijloace
naturale aflate la indemana oricui. Patru ani mai tarziu vine cu o noua "bomba": "Anticancer". Lumea afla
stupefiata ca faimosul si carismaticul DSS a suferit el insusi de un cancer la creier. Dupa o operatie,
chimioterapie si toate demersurile pe care le cunoaste medicina conventionala, atunci cand parea ca totul
a intrat in normal, cancerul sau a recidivat. A urmat o noua operatie, numai ca de data aceasta, tanarul
cercetator si-a dat seama ca mijloacele acceptate de medicina conventionala nu sunt suficiente. Pentru a
se vindeca complet, avea nevoie sa stie mai mult. Astfel, fondeaza pe langa Universitatea de Medicina din
Pittsburg un centru de cercetari "integrative", care pleaca de la premisa ca pentru a combate boala
trebuie sa apelam, inainte de toate, la psihic si la fortele sufletesti. Ani de zile face cercetari aprofundate in
domeniul cancerului, se consulta cu cei mai mari experti mondiali, participa la conferinte de pe intreaga
planeta si digera toata literatura stiintifica pe tema cancerului. Concluzia sa: "Cancerul este mai mult o
chestiune de stil de viata. Fiecare dintre noi avem in corp celule canceroase, dar boala nu se
declanseaza la toti. Am vrut sa aflu care este motivul pentru care unii dintre noi fac cancer si altii nu. Ceea
ce am descoperit este faptul ca, asa cum toti avem celule canceroase in corp, tot asa avem si mijloacele
naturale de a ne apara impotriva cancerului. Nu trebui decat sa invatam sa ne servim de aceste mijloace
naturale". Fara sa nege nici un moment medicina conventionala, si dupa ce a testat pe el insusi toate
recomandarile pe care le face, David Servan Schreiber explica felul in care putem sa ne folosim de
mijloacele noastre naturale de aparare impotriva acestei boli, care a devenit principala cauza a mortalitatii
in lumea contemporana. In interviul pe care mi l-a acordat pentru revista "Formula AS", l-am rugat pe
celebrul om de stiinta franco-american sa explice cat se poate mai clar programul anticancer, elaborat
prin propria sa experienta de lupta cu boala, pe care a izbutit s-o invinga de doua ori. "In stadii

declansate deja, tumorile canceroase trebuie operate" - Care este diferenta intre terapia anticancer
pe care o propuneti dvs. si abordarea medicinei clasice in ceea ce priveste cancerul? - In primul rand, as
vrea sa precizez un element foarte important: atunci cand cancerul s-a declansat deja, atunci cand exista
deja o tumora canceroasa, asa cum s-a petrecut in cazul meu, abordarea medicinei clasice este singura
posibila pentru stadiul in care se afla stiinta in acest moment. Operatia, chimioterapia si celelalte masuri
care se iau in acest caz mi-au salvat viata. Exista si ceea ce stiinta numeste "remisii spontane", adica o
retragere a tumorii, uneori definitiva, dar mecanismele ce se pun in miscare in aceste cazuri rare nu sunt
descifrate de catre stiinta in acest moment. Pur si simplu, nu stim cum se petrece acest lucru. Dar in
majoritatea lor covarsitoare, tumorile canceroase trebuie operate. Nici un moment nu am sustinut faptul
ca medicina clasica trebuie evitata, ci dimpotriva. Ceea ce s-a petrecut cu mine m-a facut insa sa-mi pun
intrebari. Dupa ce am facut tot ceea ce puteam sa fac cu mijloacele traditionale de tratament, m-am
intors la viata mea obisnuita, mi-am reluat lucrul la universitate si la Centrul de cercetari integrale in
medicina, parea ca totul reintrase in normal. Voiam sa uit de cancer. Numai ca, intr-o buna zi, medicii miau spus: "Stiti, cancerul a revenit". Cand ai trecut odata pe langa moarte, viata este altfel, are o savoare si
o intensitate fantastica. Asa era pentru mine. Revenirea cancerului a fost ca o recadere in infern. Atunci
am inceput sa-mi pun cu adevarat intrebari: Ce se intamplase? De ce revenise cancerul? Faptul ca o
tumora canceroasa se dezvolta in corpul meu nu este un lucru normal. Avem mii de mici celule
canceroase in corp, dar ele raman inactive pana cand ceva anume le face sa se trezeasca. Ce anume
activeaza aceste celule canceroase? Nu stim. Dar stim ca intr-un fel sau altul, corpul nostru isi
mobilizeaza mijloacele sale de aparare naturale, curata terenul si blocheaza dezvoltarea acestor celule
maligne. Corpul meu nu-si facuse treaba bine, din moment ce cancerul meu se reactivase. De ce? Voiam
un raspuns la aceasta intrebare si acesta a fost punctul din care au pornit cercetarile mele ulterioare.
Stiinta medicala conventionala se intereseaza in primul rand de tumora: trebuie detectata si apoi distrusa
prin orice mijloace - chirurgicale, radioterapie, chimioterapie... Nu exista alta cale, trebuie sa faci asta. Dar
pe mine ma interesa si restul. Abordarea mea a fost sa pornesc de la ceea ce inconjoara tumora,
"terenul" pe care aceasta se dezvolta si care ii influenteaza evolutia. Stim ca pentru a se dezvolta, o
tumora are nevoie de un mediu inflamatoriu, fara de care aceasta nu ar putea rezista sistemului nostru
imunitar. Deci e nevoie, pe de-o parte, sa determinam ce creeaza acest mediu inflamatoriu, si pe de-alta,
sa aflam elementele care stimuleaza mecanismele noastre de aparare. Apoi, tumora, pentru a se
dezvolta, are nevoie sa creeze noi vase sanguine, pentru a primi oxigenul de care are nevoie. Trebuia
deci sa aflu care sunt factorii ce influenteaza toate acestea, conform unei logici simple. Trebuia sa inteleg
cum functioneaza aceste mijloace naturale de aparare, inainte de a le utiliza, de a le stimula, si chiar de a
le amplifica, daca este posibil. Si, ca sa va raspund in sfarsit la intrebare, ceea ce diferentiaza abordarea
mea de cea clasica este ideea de a actiona asupra acestor elemente care favorizeaza dezvoltarea
tumorii, in loc sa astept ca ea sa creasca, pentru a putea fi operata. In plus, de a actiona asupra mediului
in care se instaleaza tumora in asa fel incat ea sa se "sufoce". "Am testat totul pe mine insumi" - Cu
aceasta noua abordare este posibila vindecarea cancerului sau vorbim doar de prevenirea lui? - Pentru
mine nu exista o ruptura intre a preveni si a vindeca. Un cancer este in acelasi timp si tumora, si mediul in
care ea se dezvolta. Este un intreg. Si as vrea sa mai precizez aici ca aceasta viziune a importantei
"terenului" pe care se instaleaza tumora nu este numai a mea, ci si a unora dintre cei mai importanti
cercetatori ai cancerului de pe planeta, care au confirmat valoarea acestei abordari si au recunoscut ca
ea constituie o innoire majora, in ceea ce priveste tratamentul cancerului in acest moment. In ceea ce ma
priveste, ganditi-va la faptul ca eu nu eram un cercetator care studiaza pentru ca este pasionat de
subiect, nici pentru ca eram platit pentru asta. Eu eram bolnav de cancer, tumora recidivase si acest
lucru ma speria de moarte. Cercetarile mele trebuiau sa ia in calcul orice ipoteza care mi se parea viabila
si m-am aruncat in aceste cercetari cu o determinare a carei miza era chiar viata mea. Am intrat si am
studiat toate bazele de date asupra cancerului pe care mi le punea la dispozitie lumea medicala si la care
aveam acces ca si cercetator, am maturat toata presa stiintifica a acelor ani, m-am pus la curent cu toate
descoperirile de ultima ora, am verificat toate ipotezele aflate pe masa de lucru ale cancerologilor celor
mai faimosi din lume. Am pus totul cap la cap, pentru ca erau informatii foarte dispersate, si astfel am
reusit, dupa o munca uriasa care a durat ani de zile, sa formulez un fel de... doctrina anticancer. Am
testat totul pe mine insumi, si daca acum sunt in viata si sanatos, acest lucru ma face sa sper ca ideile
principale ale acestei doctrine sunt valabile, cel putin ca principii. In ziua in care am fost convins ca ceva
fundamental s-a schimbat in evolutia bolii mele, am decis ca lucrurile aflate de mine pot fi utile multor
bolnavi aflati in aceeasi situatie. A fost momentul in care am scris Anticancer, care este o carte foarte
personala, caci cuprinde povestea mea, dar si una stiintifica, pentru ca acolo sunt rezultatele cercetarilor
mele din tot acest timp. "Pot spune fara teama de a ma insela ca exista un stil de viata anticancer" Care sunt concluziile? - Ca este esential sa studiezi, sa pregatesti si sa ameliorezi terenul pe care se
instaleaza cancerul. Si, contrar a ceea ce se credea pana acum, cancerul nu este o chestiune genetica in
principal, ci o chestiune de stil de viata. Pot spune acum, fara teama de a ma insela, ca exista un stil de

viata anticancer, care reduce substantial, pe de-o parte, riscul de a ne imbolnavi de cancer, pe de-alta
parte, odata ce ne-am imbolnavit deja, creste substantial sansa de a reveni la o sanatate buna, de a ne
vindeca definitiv de aceasta maladie, in asa fel incat ea sa nu mai recidiveze. Stiu ca prin ceea ce afirm,
merg cumva contra curentului acceptat. Doctorii le spun femeilor ca daca mamele sau bunicile lor au avut
cancer la san, atunci riscul lor este mai mare. Eu estimez acest risc la nu mai mult de 15%, restul de
85% fiind influenta mediului, a obiceiurilor alimentare, a stresului psihologic. Vreti o dovada? Ei bine, copiii
adoptati la nastere au acelasi risc de a face cancer cu parintii lor adoptivi, nu cu parintii lor biologici, ceea
ce inseamna ca determinanti sunt factorii de viata, nu factorii biologici. In China sunt regiuni intregi fara
nici un caz de cancer. Credeti ca este vorba despre o gena asiatica? Nici vorba, pentru ca odata emigrati
la Chicago, procentul de cancere al chinezilor este acelasi, foarte ridicat, cu al americanilor. Deci, este
vorba despre stilul de viata in primul rand. Exista studii foarte serioase, care arata ca pentru cei nascuti
dupa 1940 riscul de cancer este de trei ori mai mare decat al celor nascuti inainte de anul acesta, ceea
ce confirma ipoteza mea. In secolul 20 totul s-a schimbat. - Care sunt factorii ce constituie acest "stil de
viata" la care va referiti? - Foarte pe scurt, stilul de viata occidental este exact acela care favorizeaza
aparitia cancerului. Mediul in care traim este incarcat cu cea mai mare cantitate de factori recunoscuti
drept cancerigeni, care au existat vreodata pe planeta. Franta este al treilea mare consumator de
pesticide dupa America si Japonia, si nu intamplator, statisticile cancerului au aceeasi ordine. Miile de
produse toxice care exista astazi nu existau inainte. Acesta este un factor. Miscarea - parte integranta
a terapiei anti-cancer Al doilea: alimentatia care cuprinde grasimi, zahar, carne, alimente industriale,
surse de dezechilibru dezastruoase pentru sanatate, pentru ca animalele si agricultura sunt saturate cu
produse chimice cancerigene. Apoi urmeaza alti factori fundamentali care, la un loc, creeaza mediul
pentru dezvoltarea tumorilor, cum ar fi sedentarismul. Exista numeroase studii ce demonstreaza ca
mecanismele de aparare ale corpului contra cancerului sunt stimulate direct de activitatea fizica. Nu
trebuie sa faceti sport de performanta. Este suficient o jumatate de ora de mers pe zi, dar sa fie chiar in
fiecare zi. Acesta este minimul. Tesuturile adipoase sunt principalul mediu de stocare al toxinelor
cancerigene, excesul de estrogeni si testosteron care stimuleaza cresterea tumorilor, nivelul de zahar in
sange, toate acestea contribuie la inflamarea tesutului si favorizeaza cancerul. Sportul le diminueaza.
Dupa o operatie de cancer, activitatea fizica regulata diminueaza substantial riscul recidivei, iar studiile la
care am avut acces dovedesc acest lucru. Odata cu chimioterapia sau radioterapia, trebuie inceput
imediat un program de educatie fizica. Riscul unei recidive scade cu 75% in cazul acelora care fac sport
in mod regulat. Personal, in timpul celor 13 luni de zile in care am facut chimioterapie, am alergat in
fiecare zi. Evaluarea regulata a celulelor mele imunitare mi-a dovedit efectul miscarii asupra intregului
sistem imunitar. "Concentrati-va atentia catre interior" - Ce puteti sa spuneti despre factorul
psihologic? Cat de important este psihicul in lupta contra cancerului? - Este un factor fundamental. De mii
de ani, toate marile traditii mistice ale orientului ca si cele occidentale sustin ca este posibil sa tinem sub
control mecanismele interioare ale fiintei, toata fiziologia corpului, prin concentrarea spiritului si a atentiei
in interior. Vehiculul acestei concentrari este respiratia, care poate fi directionata oriunde in corp. Si
meditatia. Sunt numeroase studii astazi care dovedesc faptul ca respiratia este una dintre cele mai bune
metode de a reduce impactul stresului lumii contemporane asupra corpului nostru. La randul ei, meditatia
este una dintre cele mai bune modalitati de a restabili armonia fiziologiei noastre si in consecinta de a
stimula mecanismele noastre naturale de aparare. In Statele Unite exista programe de respiratie si
meditatie pentru bolnavii de cancer, in sute de clinici oncologice. Rezultatele au fost evidente. Nimeni
dintre cei care sufera de o boala cronica, nu numai cancer, dar si alte tipuri de boli considerate incurabile,
nu ar trebui sa ignore acest adevar: a petrece timp, in fiecare zi, singur cu sine, a concentra toata atentia
asupra propriei fiinte este un act de iubire fata noi insine. Este un demers enorm de important. Este
conditia esentiala pentru a incepe sa armonizam fortele de vindecare interioare ale corpului. - Concret,
cum ar trebui sa procedam? - Fara sa intru in detalii, poarta catre interior si catre controlul functiilor subtile
ale corpului este, cum spuneam, respiratia. Asezati-va confortabil, cu spatele drept. Sunt suficiente doua
adanci respiratii lente si profunde, insotite de toata atentia noastra, pentru a simti imediat ca ceva se
destinde in interiorul nostru. Atentia insoteste apoi fiecare inspiratie, apoi se lasa purtata de o lunga
expiratie a aerului care paraseste corpul. Apoi, pauza. Invatam sa ne lasam sa curgem in aceasta pauza,
din ce in ce mai profund. Acolo, in aceasta pauza, vom descoperi ca suntem cel mai aproape de fiinta
noastra intima. Apoi, la capatul acestei pauze, fara nici cel mai mic efort - in afara de acela de a ne
focaliza atentia - o mica scanteie se reaprinde singura si declanseaza o noua inspiratie. Aceasta este
insasi scanteia vietii, care este intotdeauna in noi, chiar daca nu suntem constienti de ea. A deveni
constienti de aceasta scanteie inseamna sa suflam peste ea, sa o reaprindem. Atunci cand o descoperim
pentru prima data, avem o adevarata revelatie. Invatam ca putem avea acces la ea in orice moment al
vietii noastre, atunci cand avem nevoie sa ne racordam la sursa noastra de energie. Odata descoperit
calmul si blandetea aflate la capatul expiratiei, vom reveni mereu la acesta sursa. Dupa putina practica,
cum vom avea un moment, fie la coada la supermarket, fie intr-un blocaj de circulatie, vom profita pentru

a ne intoarce acolo, in interior. Centrul respiratiei, situat la baza creierului, este sensibil la toate moleculele
ce sunt schimbate in permanenta intre creierul emotional si organele corpului, inclusiv sistemul imunitar.
Racordandu-ne la respiratie, ne apropiem de pulsatia functiilor corporale vitale si le conectam la gandire.
Experimentele cu bolnavii care practica respiratia si meditatia au dovedit ca la capatul a numai opt
saptamani dormeau mai bine, se simteau in mod clar mai putin stresati si aveau sentimentul ca viata lor
devenise mai plina. Mai mult decat atat, la nivelul sistemului imunitar, celulele imunitare isi regasisera
forma initiala, foarte eficienta in a lupta contra cancerului. Meditatia de origine asiatica si corespondentul ei
european, rugaciunea, care in formele ei cele mai evoluate este tot un tip de meditatie, sunt cele mai la
indemana mijloace psihologice de crestere a capacitatii corpului de a se apara. Ele conduc la
armonizarea diferitelor niveluri ale fiintei, pe care eu o numesc "coerenta cardiaca", adica racordarea
creierului la inima. "Oamenii cu o viata emotionala inhibata favorizeaza aparitia cancerului" Psihologia de tip clasic poate sa ajute in vreun fel la cresterea acestei capacitati naturale a corpului de a
se apara? - Cu siguranta. Si de aceea, asistenta psihologica specializata ar trebui sa functioneze in cazul
tuturor acelora care se confrunta cu cancerul. Numai ca aceasta idee este recenta si abia acum
descifram mecanismele psihologice care contribuie la declansarea bolii. Exista elemente psihologice
comune multora dintre aceia care se imbolnavesc si acesta este un adevar statistic. Ca si in cazul meu,
este vorba despre persoane care in copilarie nu s-au simtit complet acceptate sau care au suferit o
trauma, cu parinti reci sau prea exigenti sau pur si simplu distanti. Ca sa fie acceptati de acestia, crezand
ca astfel vor fi iubiti, acesti copii s-au conformat ei la maximum cerintelor, mai curand decat sa asculte de
propriile lor dorinte. Ei sunt aceia care nu indraznesc sa se supere niciodata, care devin adulti "cu
adevarat de treaba", care evita conflictele si care-si ignora nevoile si dorintele, cu alte cuvinte, care refuza
sa se exteriorizeze sentimental si senzorial. "Marele secret este a trai in lumina" In speranta de a-si
asigura un confort emotional, ei isi investesc de multe ori fiinta intr-un singur aspect al vietii lor, acesta
fiind serviciul, familia, afacerea, mariajul sau copiii. Punctul central de sprijin odata pierdut, in urma unui
divort, a concedierii, a retragerii la pensie, durerea traita in copilarie se redesteapta. De multe ori este inca
si mai distrugatoare, pentru ca exista impresia ca nu-i putem scapa, orice am face. Acest traumatism
secund face loc sentimentelor de neputinta, de disperare, de abandon, care deterioreaza rapid echilibrul
psihologic si corporal. Aceasta a doua lovitura venita la maturitate loveste devastator, exact in acelasi loc,
iar edificiul psihic, apoi cel fizic, se prabuseste. Pacientii deprimati la varste adulte, cu o viata emotionala
inhibata si incorsetata, manifesta o inflamare violenta la nivelul "terenului" pe care se instaleaza cancerul,
favorizand astfel tumora. Nu este o presupunere, ci un fapt dovedit stiintific. Aici intervine psihologia
clasica: a-i invata pe oameni sa gestioneze o situatie de criza. Nu stresul in sine ne ucide, ci felul in care
raspundem stresului si sentimentelor de neputinta, de dezechilibru interior si de abandon care ne
invadeaza. In ultima instanta, acest mecanism este unul emotional, generat de sentimentul lipsei de
iubire. A iubi si a fi iubit este un reper absolut, un sprijin care impiedica dezechilibrul psihologic. A nu avea
acest reper este echivalentul derivei. - Un sfat final? - Nu credeti niciodata in retetele-miracol, caci
acestea nu exista. Nici nu asteptati ca statul sau industria alimentara sau laboratoarele farmaceutice sa
descopere vreun medicament-minune. Actionati voi insiva. Luati-va in mana viata pe toate planurile, in
ceea ce priveste alimentatia, miscarea, psihicul si mediul in care traiti. Nu trebuie sa renuntati la medicina
conventionala, dar nici nu trebuie sa va bazati exclusiv pe ea, asteptand vindecarea. Puteti, prin mijloace
foarte simple, care tin in primul rand de vointa voastra si de increderea in puterile propriului vostru corp de
a se vindeca. Ajutati-va corpul sa se vindece! Corpul are nevoie de mangaiere si de blandete. Mergeti la
masaj. Faceti sport. Si... nu va neglijati sufletul. Despre acesta din urma putini pomenesc atunci cand
este vorba despre cancer, desi a avea grija de sufletul nostru este fundamental, pentru ca nu exista
echilibru fizic fara cel sufletesc. Dati-va timp voua insiva, stati cu voi, imprieteniti-va cu corpul vostru si cu
inima voastra, dati-va atentie, fiti blanzi cu voi. In felul acesta, corpul vostru va fi mai pregatit si mai
puternic in lupta cu orice maladie. Nu e nevoie sa faceti un cancer pentru a avea grija de voi insiva, nici
pentru a fi mai atenti la frumusete si la bucurie. Marele secret este a trai in lumina. PS. Daca vi se pare
interesant, mergei mai departe cu un alt articol despre DSS : "Dimensiunea psihic a bolilor
incurabile"