Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INFLAMATIA
INFLAMATIA
GENERALITATI
DEFINITIE SI ETIOLOGIE
Inflamatia (flamma = flacara) este raspunsul direct al tesuturilor vascularizate la agresiuni interne si
externe:
infectii microbiene,
agenti chimici,
agenti fizici:
diferente de temperatura,
electricitate,
iradiere,
factori mecanici
tesut necrotic
reactii imune
hipersensibilitate la complexe imune
reactii autoimune.
Orice organ si tesut este susceptibil la inflamatie, gradul si natura acesteia fiind in functie de:
bolnav (starea de sanatate, de nutritie, de imunitate)
de natura si severitatea noxelor.
GENERALITATI
Avantajele inflamatiei
1. localizeaza si izoleaza agresiunile tisulare, protejand astfel tesutul sanatos vecin;
2. neutralizeaza si inactiveaza substantele toxice produse de factori umorali si de enzime;
3. distruge (Iimiteaza) cresterea micro-organismelor infectioase;
4. prepara aria tisulara pentru vindecare si reparare, eliminand tesuturile devitalizate si resturile
celulare.
GENERALITATI
Dezavantajele inflamatiei
1. durerea si edemul asociate inflamatiei dau diferite grade de incapacitate morfologica si
functionala;
2. poate duce la rupturi de organe (apendicita perforata), hemoragii (marirea granulomului
tuberculos) etc.
3. formarea de tesut cicatriceal excesiv, cu aderente, contractura, cheloid;
4. formarea de fistule: abdominale, perirenale, bronhopleurale, cu empiem pleural;
5. se poate propaga prin distrugerea tesutuiui sanatos vecin;
6. leziunile produse de inflamatie pot duce la dezvoltarea altor leziuni inflamatorii: glomerulonefrita,
artrita, reactii alergice (bronsita alergica), miocardita, encefalita.
Celulele participante la inflamatie
I.
Polimorfonucleare neutrofile
II.
Polimorfonucleare bazofile
III.
Polimorfonucleare eozinofile
IV. Mastocite
V. Macrofage
VI.
Limfocite
Factorul stimulator al coloniilor si factorul de necroza tumorala care servesc la raspunsul imun
Interferonul alfa- ajuta in blocarea replicarii virale
Precursori ai prostaglandinelor care sunt in legatura cu IL-1 (efect pirogenic) induc semnele
fazei acute a inflamatiei, ca temperatura si leucocitoza in sangele periferic (deplasarea spre stanga
a formulei leucocitare cu o crestere a PMN-urilor imature).
4) Functia de vindecare si reparare:
- prin fagocitoza ajuta la eliminarea resturilor celulare
- elibereaza factori proliferatori ai fibroblastelor
VI) Limfocitele
Consideratii generale:
Limfocitele si toate derivatele lor se gasesc in toate tesuturile, in toate tipurile de inflamatie, in
special dupa agresiunea acuta a PMN urilor.
Toate limfocitele deriva din celulele stem din maduva osoasa. Celulele stem se diferentiaza in
limfocite la nivelul organelor limfoide primare (timus, maduva osoasa). De aici, migreaza pe cale
sanguina spre organele limfoide secundare ( splina, limfoganglioni si centrii germinativi limfatici
din tot corpul: inelul Waldayer, placile Peyer, apendice).
Tipuri de limfocite
1. Limfocite B
2. Limfocite T
3. Limfocite nude sunt limfocite citotoxice fara a avea criterii de diferentiere in LB sau LT.
1. Limfocitele T
Sunt denumite dupa maturarea in timus
Se gasesc in ariile paracorticale ale limfoganglionilor, intre foliculi.
Ele reprezinta aprox 70% din sangele periferic
Functiile limfocitelor T (LT) in inflamatie:
1. Limfokinele produse si eliberate de LT atrag celulele (macrofage, PMB) care servesc ca mediatori
nespecifici ai inflamatiei induc inflamatie locala
2. LT citotoxice lizeaza celulele tinta fara lezarea celulelor vecine- functie importanta in infectia
virala si in rejectia transplantului.
3. LT sensibilizate sunt responsabile pentru initierea hipersensibilitatii intarziate (hipersensibilitate
de contact sau hipersensibilitate de tip tuberculinic).
2. Limfocitele B
Se gasesc la periferia arilor corticale ale limfoganglionilor si in centrii germinativi ai foliculilor
secundari, cuprinzand aprox 15% din limfocitele circulante
Se pot diferentia spre producerea de Ig, luand numele de plasmocite. Fiecare plasmocit produce
un singur tip de imunoglobulina: Ig G, IgM, IgA,IgD si IgE
Functiile LB in inflamatie
1. Anticorpii neutralizeaza toxinele produse de bacterii
2. IgG functioneaza in opsonizare: aglutinarea anumitor bacterii cu stoparea multiplicarii si a
imprastierii acestora facand mai usoara fagocitarea lor de catre macrofage
3. Anticorpii specifici pentru suprafata antigenica a bacililor Gram negativi produc bacterioliza in
prezenta complementului.
3. Limfocitele nude tipuri:
a) Limfocite natural kiler (LNK) sunt importante in respingerea transplantelor de maduva osoasa
si sunt o forma de aparare de prima linie fata de infectiile virale si fata de dezvoltarea tumorilor.
b) Limfocitele killer sunt capabile sa lizeze celulele tinta (target cells) acoperite de anticorpi
specifici- citotoxicitate mediata celular dependenta de anticorpi
c) Limfocitele activate killer morfologic si functional sunt asemanatoare cu LNK, dar au un mai
mare domeniu de celule tinta. Ele devin citotoxice sub stimularea cu IL-2, limfokine care
autoactiveaza LT
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
I)
Clasificarea din punct de vedere etiologic
II)
Clasificarea din punct de vedere al evolutiei
III)
Clasificarea din punct de vedere morfologic
I)
Mai exista termeni consacrati, mai putin corecti, dar larg utilizati:
angina,
pneumonie,
pleurezie,
rinita,
furuncul,
abces,
flegmon,
empiem.
INFLAMATIA ACUTA
Definitie
Inflamatia acuta reprezinta o crestere brusca a circulatiei si celularitatii cu ajutorul unei varietati
de mediatori chimici, in urma actiunii directe a unor factori externi sau interni.
Fiziopatologie
Procesele dezvoltate in inflamatia acuta sunt, in ordinea aparitiei:
1. vasodilatatia, care produce caldura locala si congestie;
2. cresterea permeabilitatii vasculare, care produce edem local;
3. influx de PMN-uri;
4. influx de monocite - macrofage;
5. fagocitoza;
6. eliberarea de enzime intracelulare din fagocite.
Semnele cardinale clasice ale inflamatiei (descrise de Celsus):
1. caldura locala(calor),
2. congestie (rubor),
3. tumefiere (tumor),
4. durere (dolor),
5. tulburari in functionalitate (functio laesa).
Modele morfologice:
- raspunsul inflamator este caracterizat prin formarea unui exsudat (mixtura a fluidului continand
celule si proteine) care contine proteine in exces de 3 g/I si are o greutate specifica de peste 1015 g/l.
Clasificare
Exista patru tipuri majore de exsudat in inflamatia acuta, in functie de agentul etiologic si structura
tesutului in care se dezvolta procesele inflamatorii:
1. seros,
2. purulent,
3. fibrinos,
4. hemoragic
Exista si forme de trecere sau predominant alterative.
Inflamatia seroasa
Reprezinta etapa initiala a tuturor inflamatiilor exsudative
Caracteristic - continutul apos: este redus cantitativ ca celularitate si proteine fata de continutul
altor tipuri de exsudat.
se gaseste:
in special , in tesutul conjunctiv (Iichid fara structura, colorat palid cu eozina, care
dilacereaza fibrele conjunctive formand flictene, bule);
pe seroase (in cavitatile naturale lichid serocitrin in pleura, pericard, peritoneu, efuziuni
articulare si fluid spinal)
pe mucoase (catarul seros).
! poate fi exemplificat si prin fluidul din arsurile termale de grad secundar, cutanate.
Evolutia inflamatiei seroase poate fi :
fie "restitutio ad integrum",
fie spre inflamatia serofibrinoasa
in cadrul colectiilor de lichid la nivelul cavitatilor seroase,
in lichidul serocitrin, apar depozite de fibrina, galbuie
Inflamatia necrotica
este o particularitate a inflamatiei fibrinoase;
se produce fibrina in exces, epiteliile se necrozeaza si tesutul modificat se elimina rezultand
ulceratii;
etiologia poate fi:
o bacteriana bacilul dizenteric
o ingerarea de substante caustice acide Ieziuni in esofag si stomac.
Inflamatia purulenta
(piogenica, supurata)
Definitie
- prezenta exudatului purulent
Macroscopic
lichidul are consistenta si culoare variabila in functie de agentul patogen:
puroiul pneumococic este bine legat, verzui;
puroiul stafilococic este galbui, usor filant (curge usor);
puroiul streptococic este cenusiu, murdar, grunjos etc.
Microscopic
puroiul contine mari cantitati de:
PMN-uri,
piocite globule de puroi, provenite din PMN-uri lipsite de nucleu, cu prezenta de lipide si
glicogen intramembranar,
detritus necrotic
colonii microbiene.
Inflamatia purulenta
(piogenica, supurata)
Definitie
- prezenta exudatului purulent
Macroscopic
lichidul are consistenta si culoare variabila in functie de agentul patogen:
puroiul pneumococic este bine legat, verzui;
puroiul stafilococic este galbui, usor filant (curge usor);
puroiul streptococic este cenusiu, murdar, grunjos etc.
Microscopic
puroiul contine mari cantitati de:
PMN-uri,
piocite globule de puroi, provenite din PMN-uri lipsite de nucleu, cu prezenta de lipide si
glicogen intramembranar,
detritus necrotic
colonii microbiene.
Etiopatogenie
- infectiile microbiene pot avea poarta de intrare cutanata, mucoasa, germeni vehiculati prin sange
(bacteriemie, septicemie).
- la nivelul plamanului diagnosticul de gangrena pulmonara se pune cand in sputa apar resturi de
fibre elastice;
asocierea fuzospirilara da "noma" sau gangrena obrazului.
Inflamatiile alterative
- insotesc inflamatiile exsudative sau proliferative:
inflamatii catarale acute
angine ulceronecrotice,
inflamatii gangrenoase,
necroza din TBC,
sifilis