Universul durerii lui Octavian Goga

Ratacitor, cu ochii tulburi,

Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stapane,
In fata stralucirii tale.
In drum mi se desfac prapastii,
Si-n negura se-mbraca zarea.
Eu in genunchi spre tine caut:
Parinte, - oranduie-mi cararea!"

Prin aceste versuri se deschid porile ctre universul poetului Octavian Goga. El este
cel care continu linia poeziei de specific national inceputa de Alecsandri si continuata de
Mihai Eminescu, George cosbuc, Lucian Blaga. Goga este nceputul unei noi epoci pentru
sufletul romnesc, pentru ca nimeni n-a ntrecut la vigoarea, puritatea i muzica limbii,
bogia culorilor, originalitatea ideilor, senintatea concepiilor, candoarea expresiilor i
fondul sntos naional, ce se concentreaz n creaiile sale. Poezia lui Goga se vrea regina
unei suferine ridicat la rang universal: este o suferin a lumii sau, cu exprimarea din
Rugciune, "jalea unei lumi". Ea are revelaia fiinei rvite, a universului pustiit, cu
echilibru i armonii pierdute, cu atita zel su sublim, atita balans si combinare.
Durerea are mai multe fee, de aceea este necesar de a stabili direcia ei n
poeziile poetului naionalist, Octavian Goga.
Interpretarea poeziei lui Octavian a oscilat ntre dou extreme: a fost considerat cnd
reprezentativ( numai pentru aspiraiile Ardealului dinainte de Unire), cnd desprins
aproape total de orice conjunctur politic. G. Clinescu afirma: "dup Eminescu i
Macedonski, Goga e ntiul poet mare din epoca modern, sortit prin simplitatea aparent a
liricii lui s ptrund tot mai adnc n sufletul mulimii, poet naional totdeodat i pur ca i
Eminescu". n acest fel, cele dou extreme erau conciliate n simultanietatea lor, dar
posteritatea a pus din ce n ce mai mult accentul pe dimensiunea suferinei materializate att
de concret n Rugciune, Plugarii, Noi i Oltul - poemele care deschideau volumul de debut.
Goga se deosebeste de samanatoristi in viziunea de ansamblu asupra satului, prin
permanenta tendinta de a scruta adanc aspectele sociale ale vietii satului. El nu
idealizeaza nici satul si nici taranul, nu se limiteaza la surprinderea elementelor pitoresti,
decorative. Dimpotriva, in conceptia lui Gogataranul nu are pe nimeni care sa-l apere. De
aceea poetul lor leinchina aceste versuri convertite in imn si elegie:

Al vostru-i plansul strunei mele, /Crestini ce n-aveti sarbatoare, /Voi, cei mai buni
copii ai firii, /Urziti din lacrimi si sudoare.
In creatia sa este izbitoare frecventa metaforelor si a termenilor de origine
religioasa, termeni si structuri biblice, invocatii (rugaciune, Doamne, Parinte,
Stapane, Altar, strana, icoana, ispita, tamaie).Desi apar termeni eclectici,
poezia sa nu are un caracter religios, ci social deoarece nu intalnim in operele sale o sete
de durere sau de autoflagelare precum circula in textele sfinte ci o durere determinata de
realitatile social-nationale. Totusi aceasta abundenta de termeni religiosi se poate
explica prin faptul ca in familia lui Goga au existat preoti timp de generatii astfel incat
filonul de literatura religioasa va fi substantial in plamadirea stilului poetic si va
determina specificul creatiei sale. Goga depaseste impasul epigonic post-eminescian si
reuseste o ridicare a liricii romanesti dominata inca de momentul eminescian catre noi
culmi ale creatiei si realizand o noua liricizare a poeziei.Traditia si inovatia se imbina
surprinzator in opera lui Goga, resimtindu-se in poemele sale insa o mica influenta
eminesciana si o mare influenta venita din religie, din graiul popular si din doinele
populare. Mesianismul prezent in opera sa este de origine romantica, miraculosul crestin,
atitudinea profetica si militanta incadrandu-se perfect in liniile acestui curent literar.
Particularitatile estetice ce pot fi descoperite in opera marelui poet sunt invocatia retorica,
hiperbola, simplitatea limbajului, expresiile populare si limba vechilor cazanii reuninduse in incercarea de a demonstra vechimea locurilor. Goga considera ca menirea poetului
este una istorica, iar formula sufleteasca trebuie sa fie una bazata pe intelegerea si lupta
pentru independenta nationala.El va fi un poet cetatean, un artist ce a dat glas credintelor,
idealurilor ,durerilor si nadejdilor unui popor greu incercat. Versurile sale pling in acele
lacrimi ale dezamagirii care unii le citesc, dar putini care le inteleg. Acei, spre care el
racneste temele sale de lupta pentru libertate si dreptatea sociala nu-l aud,insa este auzit
de cei neputinciosi care se hranesc din sperante desarte. Iata in ce consta aceasta durere.
Ascultati, deschidetiva inima si sufletul spre o schimbare, aruncati ancore spre un
viitor mai bun dar nu pierde funia trecutului.
Adevratele poezii ncep acolo unde se sfresc pe hrtie.