Emotie de toamn

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra
ta.
M tem ca n-am s te mai vad, uneori,
Ca or s-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
Ca ai s te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o s se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci m apropii de pietre si tac,
Iau cuvintele si le-nec n mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
Intr-o dragoste mare.

Izvorul nopii
Frumoaso,
Ti-s ochii-aa de negri nct seara
Cnd stau culcat cu capu-n poala ta
Imi pare
C ochii ti, adnci, sunt izvorul
Din care tainic curge noaptea peste vi
Si peste muni i peste seuri
Acoperind pmntul
C-o mare de-ntuneric.
Aa-s de negri ochii ti,
Lumina mea.

Lacul

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni l ncarc,
Tresrind n cercuri albe
El cutremur o barc.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult i parc-atept
Ea din trestii s rsar
Si s-mi cad lin pe piept;
S srim n luntrea mic,
Ingnai de glas de ape,
Si s scap din mn crma
Si lopeile s-mi scape;

S plutim cuprini de farmec

Sub lumina blndei lune
Vntu-n trestii lin foneasc,
Undoioasa ap sune!
Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin i sufr
Lng lacul cel albastru
Incrcat cu flori de nufr.