1.

In cadrul procesului de RP, definit prin utilizarea modelului RACE, componenta de comunicare
este relevanta deoarece presupune implementarea unei decizii strategice, referindu-se la
procesul si modalitatile comunicationale prin care sunt atinse obiectivele unui program de RP.
Astfel, componenta de comunicare contine strategiile de transmitere si difuzare a mesajului si tacticile
care se subsumeaza/integreaza acestor strategii.
Strategiile de difuzare a mesajului presupun alegerile pe care un specialist in RP le face in functie de
relevanta pentru publicul tinta, dar si in functie de resursele organizationale. Astfel, alegerile vizeaza
defapt propuneri pe care specialistul in RP le face pe baza modelelor teoretice de comunicare.

2. Teoria stakeholderilor este introdusa in literatura de specialitate de James Grunich prin

teoretizarea modelului de comunicare organizationala bilateral simetric. In cadrul acestui model
audientele sunt concepute ca grupuri de parti interesate, acestea manifestandu-se ca publicuri
active prin asigurarea unei reactii constante la mesajul organizational.
In cartea Sandrei Olver de RP - Sunt descrise si caracterizate grupurile interesate ale unei organizatii in
functie de responsabilitatile pe care organizatia le are fata de aceste parti interesate. Astfel, partile
interesate ale unei organizatii sunt clientii, angajatii, competitorii, proprietarii, furnizorii, comunitatea,
guvernul, grupurile financiare, mediul (de afaceri) si mass-media traditionala.
Responsabilitatile pe care organizatia le are fata de partile interesate sunt structurate pe 3 dimensiuni:
a. Economica
b. Etica
c. Voluntariatului
Aceasta teorie a stakeholderilor muta accentul in cazul comunicarii organizationale pe importanta
feedback-ului in relatiile publice organizationale.
Feedback-ul are 3 arii de aplicabilitate: poza in telefon 1 , 2,
Receptarea mesajului nivelul la care noi ne vom stabili strategiile de comunicare
1. Receptarea mesajului:
- Elementul care face relatia dintre modelele liniare de comunicare si aceste modele
ulterioare de comunicare organizationala
In cazul modelelor de comunicare organizationala, acestea sunt compuse din 5 elemente ale procesului
de comunicare; al 5-lea fiind feedback-ul! Feedback-ul, in comunicarea de tip RP este continuu, procesul
in bucla facand astfel parte din orice model teoretic al comportamentului organizational prin
comunicare. Feedback-ul devine deci relevant in etapa de cercetare si evaluare, generand efecte pe
termen scurt, mediu si lung. Efectele feedback-ului asupra acestor termeni pot fi de natura tehnica, dar
si strategica. (ex: modificarea politicilor organizationale; imbunatatirea strategiei de comunicare;
modificari ale strcturii de profunzime ale unei organizatii pot viza inchideri de departamente,
restructurari interne sau extinderi, modificari de flux intern al activitatilor.
In receptarea mesajului, un prim element este atentia acordata mesajului.
Procesul de com presupune o interactiune constanta, de aceea trebuie stiut si inteles ca in acest proces
interactional, aceste 3 entitati pot avea interese si asteptari diferite fata de cele ale audientelor sale.

Trebuie sa intelegem ca tot in ceea ce priveste atentia acordata mesajului trebuie sa

segmentam publicul in functie de gradul de interes pe care acestea il au in raport cu surse
de informare.
Comunicare vizuala, auditiva, ceva de captat atentie pt public pasiv
Informationala si de relevanta pt publicul pasiv
Produsele, fiind incarcate de prea multa informatie, au efect invers si duc la respingerea produsului
Mesajul trebuie sa fie diferentiator prin informatie si mai ales prin formatul prin care este transmis,
pentru ca avand mai multe feluri de a transmite acelasi lucru, plictisesc si bruiaza.
Comunicare tactila:
Muzeul national din Londra permitea atingerea animalelor prin nu stiu ce context...
Channeling = plasarea informatiei importante la inceputul mesajului
Folosirea eficienta a limbajului se refera la utilizarea acelorasi reguli lingvistice, dar si contextual
lingvistice pentru a potenta intelegerea si retentia mesajului. Specialistul in comunicare trebuie sa
cunoasca diferentele de ordin cultural, diferentele de valori culturale, sociale, astfel incat sa nu se creeze
clivaje de ordin cultural sau bariere lingvistice.
Accesebilitatea limbajului prin folosirea simbolurilor, acronimelor si sloganurilor + evitarea jargonului,
cliseelor, bombastic, eufemism...
Credibilitatea mesajului se obtine, nu este data numai de sursa de informare (care e primul factor ce
confera credibilitate specialistul in comunicare e emitatorul); credibilitatea poate fi o problema pt
orice specialist, pentru ca 1. Daca Sursa de informare nu e credibila in comunicarea de criza/risc, atunci
trebuie inlocuita cu o sursa de com externa specialisti, experti. Organizatiile nu sunt percepute chiar cu
mare incredere,
Conteaza contextul de difuzare a mesajului. Comunicare hiper-trofiata (nesustinuta de fapte) nu este
suficienta.
Disonanta cognitiva = explicatie in PPT