Sunteți pe pagina 1din 9

STRUCTURA ATOMULUI – Teorie

1.Stuctura atomului

1.1.Generalit i. Modele atomice. Numere cuantice.

Atomul este format dintr-un nucleu în care sunt concentrate toate sarcinile
pozitive i aproape toat masa i din electroni ce se rotesc în jurul nucleului pe diferite
orbite.
Au fost propuse mai multe metode atomice, îns primul model dinamic
fundamentat tiin ific este modelul atomic al lui Niels Bohr (1913), valabil numai
pentru cel mai simplu atom, nucleul de hidrogen.
Acest model dinamic porne te de la ideea c atomul este indefinit stabil în
timp, f r s emit energie, iar dac emite sau absoarbe energie, aceasta ia numai
valori, ce corespund liniilor caracteristice din spectru. Din aceast cauz Bohr
apeleaz la teoria lui Max Planck, conform c reia energia este i ea discontinu , ca i
masa, fiind alc tuit din cuante elementare hv, a c ror m rime depinde de frecven a ν
la care se produce aceast emisie sau absor ie de energie ; h fiind o constant
universal , constanta lui Planck, reprezentând cuanta elementar de ac iune (6,2559
*10-34 j*s).
Pe baza acestor idei, Bohr emite urm toarele postulate care stau la baza
modelului s u atomic.
• Electronii în atomii neexcita i se modific în c mpul nucleului f r s
absoarb sau s emit energie, pe anumite orbite permise circulare, sta ionare.
• În atomii excita i se produc mi c ri discontinuie ale electronilor, care au loc
cu absor ie sau emisie de cuante de energie.
Rezult c electronul se rote te în jurul nucleului, numai pe acele orbite care
satisfac în acela i timp dou condi ii :
a) condi ia de echilibru dinamic al electronului, pe o orbit circular , sta ionar , care
const din egalitatea for ei centrifuge cu for a de atrac ie coulombian :
m⋅ v2 e2
=
r 4πε 0 ⋅ r 2
10 7
unde : ε0 - este permitivitatea vidului ε 0 = 2
= 8.85417 ⋅ 10 −12 Frad/m;
4πc
m - masa electronului (m=9.10984*10-31 kg) ;
e - sarcina electronului (e=1.60201*10-19 C).
b) condi ia de cuantificare
Ca o noutate fa de prevederile fizicii clasice i în contradic ie cu aceast ,
Bohr aplic atomului de hidrogen ideea cuantific rii energiei. Momentul cinetic al
electronului, care se mi c pe orbite sta ionare, permise în jurul nucleului, raportat la
îngreaga orbit , este un multiplu întreg n al cuantei lui Planck, h ( unde, n=1,2,3,...
irul numerelor naturale întregi ).
h
Rela ia de cuantificare devine : mv2πr = nh sau mvr = n

În conformitate cu aceste condi ii de cuantificare, m rimea razei permise
h 2ε 0
electronului este dat de rela ia : r = n2
πme 2

1
Raza primei orbite, orbita fundamental , de cea mai joas energie, va fi :
h 2 ε0
r = n2 2
= 0,529 ⋅ 10 −10 m
πmc
Pornind de la acelea i rela ii, prin calcule simple se deduce rela ia pentru
e2 1
viteza electronului în atom : v= ⋅
2 ⋅ ε0h n
Deci viteza electronului corespunde st rii fundamentale, n=1 va fi :
e2
v= = 2,18 ⋅ 10 6 m ⋅ s −1
2 ⋅ ε0 h
Energia total a electronului pe o orbit permis (Et) este dat de suma
mv 2 e2
energiei cinetice (Ec) i a energiei poten iale (Ep): E t = −
2 4πε 0 r
Semnul minus pentru energie poten ial ( ca i pentru energia total ) rezult
din condi iile de normare care s-au f cut, considerând c electronul în atom se afl
într-o groap de poten ial, energia lui maxim egal cu 0, corespunde elctronului scos
din atom, când n= ∞ i rn= ∞.
Înlocuind în ultima rela ie raza i viteza, se ob ine expresia energiei
electronului :
me 4 1
E=− ⋅ 2
8ε 02 ⋅ h 2
n
Modelul lui Bohr permite calcularea frecven elor liniilor spectrului optic al
atomului de hidrogen. La excitarea atomului de hidrogen (absor ie de energie )
electronul efectueaz un salt între o orbit ini ial caracterizat prin num rul cuantic
n1 i o orbit final catacterizat prin num rul cuantic n11.
Starea de excitare dureaz cca. 10-8s, timp dup care are loc tranzi ia
electronului pe un nivel energetic inferior, înso it de emisia unei cuante de energie
corespunz toare, tranzi ie reflectat de apari ia unei linii spectrale bine definite.
Diferen a de energie dintre cele dou st ri ∆E, reprezint deci, cuanta de energie
absorbit sau emis , când saltul se face spre nucleu :
∆E = E11 -E1 = h•ν
me 4 1 1
E=− − 2
8ε 02 h 2 n12 n11

1 1
E = Rhc − 2
n12
n11
unde, R - constanta lui Rydberg (1.097373*10-7 m-1 ).
me 4 1 1
R= sau E = Ei ⋅ − 2
8ε 02 ⋅ h 3 c n12 n11
unde :
Ei - energia de ionizare a hidrogenului (n1= 1 i n11= ∞ );
Ei - Rhc â13.6 eV â 2.188 * 10-18 j.
Cunoscând energia se poate calcula frecven a :

2
∆E 1 1
γ = = Rc ⋅ 2 − 2 sau num rul de
h n1 n11
und :
1 E 1 1
=ν' = = R⋅ 2 − 2
λ h⋅c n1 n11
În figura de mai jos este redat corela ia între liniile spectrale seriile i
tranzi iile electronului pe diverse nivele de energie dup teoria lui Bohr, pentru
atomul de hidrogen.

n=1
n=2
n=3

n=4

n=5

În mecanica ondulatorie, orbitele electronice - concepute ca net definite în


teoria lui Bohr - sunt înlocuite prin func ii de probabilitate, printr-o distribu ie în timp
a sacrinilor electrice, într-un nor electronic difuz.Electronul este considerat ca o
sarcin punctiform , c reia conform principiului incertitudinii a lui Heisenberg, nu i
se poate determina în acela i timp pozi ia i viteza, dar i se poate prevedea
probabilitatea ca s se g seasc într-o anumit regiune din jurul nucleului.
Schrödinger (1962), pornind de la conceptul ondulatoriu al electronului, a
stabilit o ecua ie, numit ecua ia de und . Aceasta descrie starea electronului în atom,
legând prin intermediul unei „func ii de und Ψ”, coordonatele în spa iu ale
electronului energia total Et i cea poten ial Ep, pe care acesta le posed .
În coordonate carteziene ecua ia lui Schrödinger este de forma :
∂Ψ 2 ∂Ψ 2 ∂Ψ 2 8π 2 m
∂x 2
+
∂y 2
+
∂z 2
+
h2
( )
Et − E p Ψ = 0

sau simplificat, folosind „operatorul laplacian” :


2
∇2Ψ +
8π m
h2
( E t − E p )Ψ = 0

3
Prin interpretarea solu iilor ecua iei lui Schrödinger, chimistul dispune de
modele matematice concrete, pe baza c rora s - i poat reprezenta edificiile atomice
ale substan elor.
Potrivit ecua iei de und , electronul nu are traiectorii precise. Unda sta ionar
electronic are maxime i minime. Electronul se mi c foarte rapid undeva în spa iul
care înconjoar nucleul. Pentru a putea defini totu i starea electronului în atom, se
recurge la înlocuirea determinismului cauzal din teoria clasic cu prevederi de
probabilitate.
Atomul trebuie imaginat ca având un nucleu înconjurat de un nor electronic.
Probabilitatea de a g si electronul într-un element de volum dV este dat de produsul
Ψ2 dV; unde Ψ2 indic densitatea norului electronic la un moment dat, într-un
anumit punct al spa iului
dP = Ψ 2 dV = Ψ ⋅ Ψ ∗ ⋅ dV
Probabilitatea ca electronul s se g seasc la momentul t în volumul V este
dat de integrala :
P(V , t ) = Ψ 2 dV = ΨΨ * dV
V V
Probabilitatea de a întâlni electronul în spa iul exterior devine certitudine când
se satisface condi ia de normare: ΨΨ * dV = 1
V
Astfel mecanica cuantic substitue no iunea de traiectorie a electronului
considerat ca orbit plan , cu no iunea de nor electronic, cu densitate de probabilitate
mai mare sau mai mic într-un punct dat. Din motive intuitive ne folosim în
continuare de no iunea de orbitali, în elegând prin ace tia regiuni în jurul nucleului în
care probabilitatea de a întâlni electroni este maxim (densitatea maxim a norului
electronic).
Din rezolvarea ecua iei de und a lui Schrödinger putem afla m rimea, forma
i orientarea orbitalilor.Starea electronului în atom fiind determinat de patru numere
cuantice, cuantificarea impunându-se de la sine în rezolvarea ecua iei lui Schrödinger.
• n - num rul cuantic principal poate lua valorile 1,2,3,...(n∈N*) i
determin energia i amplasarea nivelelor electronice. Pentru fiecare
valoare n, a num rului cuantic principal se ob in n2 solu ii matematice ale
ecua ie lui Schrödinger. Fiecare din cele n2 solu ii corespunde unei st ri
energetice a electronului, unei func ii de und orbitale, sau pe scurt unui
orbital atomic. Deci num rul maxim de orbitali corespunde unui nivel
energetic n, este n2.
• l - num rul cuantic azimutal (sau secundar) determin forma spa ial a
orbitalilor. Pentru un n dat l, poate lua valorile : 0,1,2,...(n-1) deci l∈N, 0
≤ l ≤ n-1 . Un nivel este scindat în l subnivele separate, notate cu s,p,d,f,g,
corespunz tor valorilor lui l.
• m - num rul cuantic magnetic, determin orientarea în spa iu a orbitalilor.
El ia toate valorile întregi de la -1 la +1 trecând prin 0. Num rul cuantic
magnetic, m, reprezint num rul total de orbitali de egal energie
corespunz tor unui subnivel l. Într-un câmp magnetic exterior intens,
aceast degenerare dispare, ap rând o sciziune a subnivelului l
corespunz tor.

4
Câmp puternic
E m=+1
n
e
r Absen câmp m=0
g
i l=1
e
m=-1

• s - num rul cuantic de spin caracterizeaz mi carea de rota ie a


electronului, în jurul axei proprii, deosebind cei 2 electroni care ocup un
orbital. Poate lua valorile ± 1 /2.

1.2.Orbitali atomici

Solu iile func iei de und Ψ difer dup valorile luate de numerele cuantice n,l
i m. Astfel din solu ia func iei de und pentru n=1, l=0 i m=0(Ψ100) rezult c
orbitalul 1s ( ca i to i orbitalii s) are o simetrie sferic cu nucleul plasat în centrul
atomului ( vezi figura de mai jos) în cazul atomului de hidrogen probabilitatea de a
g si electronul în interiorul sferei este de 90 %.

+
2 a0

Sfer
nodal

Orbitalii 1s, 2s, 3s,... .a.m.d. difer numai prin dimensiunea lor, determinat
de num rul cuantic principal n, care ia respectiv valorile 1,2,3...
Orbitalii se g sesc în toate nivelele i constitue singurul orbital de nivel K. În
fiecare nivel exist un singur orbital s (2*0+1=1). În fiecare orbital s ( având l=0) este

5
de cea mai joas energie. Fiind de simetrie maxim nu se pune problema orient rii în
spa iu, în prezen a unui câmp magnetic exterior, m = 0.
Pentru valorile lui l > 0 apar simetrii mai complicate, orbitalii fiind întret ia i
de plane nodale, ceea ce face ca func ia de und s se anuleze în dreptul nucleului.
Când l=1 se ob ine simetria celor trei orbitali px, py, pz, distribui i în trei direc ii ale
axelor de coordonate (deci formeaz între ei unghi de 90 0), nuceul fiind în origine.
Orbitalii p sunt compu i din 2 lobi identici a eza i de o parte i alta a unui plan nodal
care trece prin centrul nucleului atomic (vezi figura de mai jos). În planul nodal
densitatea electronic este nul . Semnele + i - pe lobii orbitelor au rolul de a

z y z y z y

+ +
• - + -
-
2p
px py pz

ar ta discorcondan a de faz dintre regiunile situate de o parte i de alta a planului


nodal.
Pentru l = 2 se ob in orbitali d forma i din 4 lobi separa i între ei prin dou
planuri nodale, perpendiculare între ele.
Orbitalii d sunt în num r de 2 l + 1 = 2*2 + 1 =5. Cei 5 orbitali se împart din
motive de asem nare în dou subgrupe :

a) dε : dxy, dyz, dzx, ( figura de mai jos) a eza i de-a lungul bisectoarelor celor 4
unghiuri drepte pe care le fac cele dou axe de coordonate care definesc planul ce
con ine axele orbitalilor respectivi ;

z z z

+ + - +
- y - y y
+ -
- + -
+
x x x

dyz dxz dxy


PN x0y PN x0y PN x0z
x0z y0z y0z

6
b)dγ : dz2 - y2 i dz2 (rezultat din contopirea orbitalilor analogi dz2 - x2 i dz2 -y2 ).

z z
z
+ +
- -
+ + y y - y
-
- -
+ +
x x x
2 2
dx – dz – dz2 –
y2 x2 y2
z z
-
+
- +
- y y
-
- -
+
+
x - x

dz2
PN conic
Figura 2.16. Orbitalii 3d reprezenta i în coordonate carteziene

1.3.Num rul maxim de electroni

Conform principiului excluderii a lui Pauli, într-un orbital nu pot exista decât
maxim 2 electroni i ace tia de spin opus. tiind c num rul de orbitali dintr-un
subnivel energetic este de 2 l + 1 rezult c num rul maxim de electroni dintr-un
substrat va fi de 2(2l + 1).
Num rul maxim de electroni corespunz tor unui nivel energetic n va fi :
l = n −1 l = n −1
2( 2l + 1) = 2 ( 2l + 1) = 2n 2
l=0 l=0
În tabelul de mai jos se prezint num rul maxim de electroni într-un atom pe
nivele energetice, subnivele i orbitali ( pentru n cuprins între 1 i 3 ).

Strat K L M
n 1 2 3
l 0 0 1 0 1 2
m 0 0 -1 0 +1 0 -1 0 +1 -2 -1 0 +1 +2
s ±1/ ±1/ ±1/ ±1/ ±1/ ±1/ ±1/ ±1/ ±1/2 ±1/2 ±1/2 ±1/ ±1/2 ±1/
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
simbol 1s 2s 2px 2py 2pz 3s 3px 3py 3pz 3dxy 3dyz 3dx 3dx2- 3dz
2 2
z y
2
2n 2 8 18

7
1.4. Reguli privind distribu ia electronilor pe nivele energetice ale atomilor
izola i, în stare fundamental

În construc ia înveli ului electronic, trebuie s inem seama de :


• principiul excluziunii a lui Pauli, conform c ruia într-un atom nu pot exista doi
sau mai mul i electroni în aceea i stare energetic , ei nu trebuie s difere cel pu in
prin num r cuantic de spin;

• regula „sumei n+l minim”, conform c reia orbitalii se completeaz în ordinea


valorii minime pentru suma n+l, iar când acelea i valori îi corespund mai multe
posibilit i se acord prioritate orbitalului pentru care n are valoarea minim .
Exemplu, pentru n + l =5 exist 3 posibilit i : 3 + 2, 4 + 1 i 5 + 0, iar ordinea
complet rii va fi : 3d, 4p, 5s ( tabelul de mai jos )

n n+ m s Configura ie
electronic
1 0 1 0 ± 1/ 2 1s2
2 0 2 0 ± 1/ 2 2s2
1 3 -1,0,+1 ± 1/ 2 2p6
3 0 3 0 ± 1/ 2 3s2
1 4 -1,0,+1 ± 1/ 2 3p6
2 5 -2,-1,0,+1,+2 ± 1/ 2 3d10
4 0 4 0 ± 1/ 2 4s2
1 5 -1,0,+1 ± 1/ 2 4p6
2 6 -2,-1,0,+1,+2 ± 1/ 2 4d10
3 7 -3,-2,-1,0,+1,+2,+3 ± 1/ 2 4f14
5 0 5 ± 1/ 2 5s2
1 6 ± 1/ 2 5p6
2 7 ± 1/ 2 5d10
3 8 ± 1/ 2 5f14
6 0 6 ± 1/ 2 6s2
1 7 ± 1/ 2 6p6
2 8 ± 1/ 2 6d10
3 9 ± 1/ 2 6f14
7 0 7 ± 1/ 2 7s2

• regula lui Hund, care se refer la subnivelele pentru care l = 0, deci care con in
mai mul i orbitali de egal energie. Regula Hund precizeaz c orbitalii degenera i
( de egal energie ) p, d, i f se completeaz mai întâi pe rând câte un electron de
spin paralel ( semicompletarea orbitalilor) dup care treptat se cupleaz electronii
de pe fiecare orbital. Reprezentând orbitalii prin liniu e ordinea de completare a
subnivelelor p i d este cea din figur .

8
Q7 _ ___
P6 _ ___ ____ ______
O5 _ ___ ____ ______
N4 _ ___ ____ ______
M3 _ ___ ____
L2 _ ___
K1 _

| | |
s p d

Aceast regul mai poart denumirea de „ principiul multiplicit ii maxime ”,


adic a num rului maxim de electroni necupla i. Aranjarea aceasta este mai stabil din
punct de vedere energetic.
Ca o consecin se tinde s se ating starea de semicompletare cu electroni ai
unui subnivel.
Ex: 24 Cr : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d5.
Starea de minim energie, deci de stabilitate maxim , este dat de completarea
întregului subnivel cu electroni culpa i.
Ex: 10 Ne 1s2 2s2 2p6
29 Cu 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d10.
Ca elemente grele se constat o inversiune energetic între nivelele (n-1)d i
ns. Astfel, dac la completarea electronului distinctiv se respect cerin ele sumei n + l,
în atomii mai grei, din cauza condi iilor de atrac ie i ecranare apare o rearanjare a
succesiunii energetice a nivelelor, astfel c ele urmeaz irul numerelor cuantice
principale n, iar în cadrul acestora irul cresc tor pentru valorile pe care le ia l.
În felul acesta în exemplele de mai sus men ionate succesiunea electronilor va
fi :

24 Cr : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1


29 Cu 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1

iar electronul care se îndep rteaz cel mai u or va fi unul 4s i nu 3d, de i acesta s-a
înscris ca electron distinctiv, al 24-lea la Cr i respectiv al 29-lea la atomul de Cu.