GENEZA Introducere »Prima carte a Bibliei este, din mai multe motive, una dintre cele mai intere- Sante si fascinante sectiuni ale Scriptui Bibliei si caracterul variat si remarcabil al continutului ei - ocul ef in Canon, relatia cu restul id tot atdtea elemente care fac din ea una dintre cele mai proeminente carti din Sfanta Scripturd, Cu o veritabild pdtrundere spirituald, oamenii lui Dumnezeu din toate timpurile s-au aplecat asupra acestei céirti, acorddndu-i toatd atentia." I. Locul unic in Canon Geneza (in greaca inseamni ,,fnceput“), numita de evrei Beresit (in ebraica: ,,.La in- ceput“), isi merit numele. Aceast4 carte incitant& ofera singura relatare adevarati a creatiei, facuti de Singurul care S-a aflat acolo — Creatorul! Prin robul Siu Moise, Duhul Sfant schi- teaza inceputurile barbatului, femeii, csi toriei, cdminului, pdcatului, jertfelor, cetatilor, comertului, agricuiturii, muzicii, inchinirii, limbilor, raselor si popoarelor lumii. Toate acestea in primele unsprezece capitole ale cirtii. Apoi, de la capitolul 12 la 50 vedem conturandu-se inceputurile lui Israel, ,,po- porul esantion“ al lui Dumnezeu, care tre- buia si devin’ microcosmosul spiritual al popoarelor lumii. Vietile patriarhilor Avra- am, Isaac, Iacov si ale celor doisprezece ai s4i — mai ales a cucernicului Iosif — inspirat milioane de oameni, de la coy pand la cercet&torii profunzi ai Vechiului ‘Testament. Pentru deslusirea celorlalte saizeci si cinci de c&rti ale Bibliei ¢ necesara o inte- legere temeinicd a Genezei. Toate celelalte scrieri sunt cladite pe aceasti admirabil de Proportionati structura literar’. Y. Autoral Suntem de acord cu vechea inv&tétura ebraica si crestin’, conform céreia Geneza a fost scrisd si compilati de Moise, omul iui Dumnezeu si iegiuitorul lui Israel. De vreme ce toate evenimentele din Geneza 29 ~ W. H. Griffith Thomas sunt anterioare lui Moise, este aproape sigur ci Moise s-a folosit de manuscrise stravechi $i probabil de relatiri orale, dupa cum la calauzit Duhul Sfant. Vezi Intro- ducerea la Pentatewh pentru o discutie despre paternitatea lui Moise. HI. Data Cej mai conservatori cercetitori dateaz in_general Exodul cam pe la anul 1445 Cr, De aici deducem c& Geneza ar fi pu- tut fi scrisa fntre aceastd dat si moartea lui Moise, cam patruzeci de ani mai tarziu. Este, bineinteles, posibil ca aceasta carte a Pentateuhului si fi fost scrisi inainte de Exod, caci toate evenimentele din Geneza preced acest mare eveniment. Vezi Introducerea la Pentateuh, pentru detalii suplimentare. TY. Context si teme Cu exceptia celor care sunt deosebit de porniti impotriva Bibliei, iudaismului sau crestinismului, aproape toat& lumea este de acord c4 Geneza este o fascinanti relatare a vremurilor foarte indepirtate, continand naratiuni de mare frumusete, cum ar fi cea despre Iosif. Dar s& vedem, pe scurt, care este fun- dalul acestei prime c&rti din Biblie. Cei care resping ideea unui Dumnezeu personal tind sd plaseze Geneza in catego- ria colectiilor de mituri, adaptate dup’ mi- turile mesopotamice p&géne si ,.curatate de elementele lor politeiste daunatoare, pentru construitea unei religii monoteiste. Altii, mai putin sceptici, vad tn Geneza30 ~~ Geneza o colectie de epopei (saga) sau legende, cu oarecare valoare istorica. ~-Altii, in schimb, vad in naratiunile Ge- nezei explicatii ale originilor tucrarilor din naturi si cultura (denumite, in limbaj tehnic: esiologii). E drept ci exisrd etiotogii in Vechiul Testament, mai ales in aceastd carte a inceputurilor (de ex. originea pica- tului, a curcubeului, 2 poporului evreu), dar sub nici o forma faptul acesta nu face ca explicatiile s& fie mai putin istorice Geneza este istorie. Ca orice istorie, este supus interpretirilor. Este istorie teotogi- cd sau fapte narate in tiparui planului vin. Bine s-a spus ca: ,History is His story‘ (Joc de cuvinte, cu traducere aproxi- mativa: ,,istoria este povestea Lui", n.t). Desi Geneza este prima carte a . legii", exist foarte putin material juridic in ea. Este ,,Lege“ (Torah, in ebraich mai in- seamni si instruire) prin- faptul c& pune temelia pentru toate celelalte carti, de 1a Exod la Deuteronom sipentru darea de ciitre Dumnezeu a Legii prin Moise. Se poate spune ci Geneza pune temelia intregii istorii biblice — chiar a istoriei. Temele gemene ale binecuvanticii gi blestemului sunt intrefesute cu grij& in toatd structura Genezei si, bineinteles, a in- tregului Cuvant al lui Dumnezeu. Ascul- tarea aduce bogitia binecuvantarii, iar neascultarea reversul, Marile blesteme sunt pedepsele aduse peste om prin: Ciidere, Potopul universal si Incurcarea limbilor la Babel. Marile binecuvdntdri sunt promisiunea unui Rascumpirator, mantuirea unei 1i- m&site prin Potop si alegerea unui popor deosebit, Israelul, care sa fie canalul prin care si se reverse harul lui Dumnezeu. Daca Geneza cuprinde fapte de naturi istoric’, de unde a stiut Moise "toate genealogiile strivechi, disciiile, eveni- mentele si interpretarea lor corect’? Mai intai, este util si mentionam ca arheologia a sustinut (nu a ,,dovedit“, ci a confirmat si a ilustrat) relatarea Genezei in multe privinte, mai ales in ceea ce priveste patriarhii si obiceiurile lor. Unii din liberalii secolului al XIX-lea, cum ar fi Hartmann,! au opinat ci Moise n-at fi putut scrie Pentateuhul, fiindcd scrisul nu fusese inca inventat! Acum noi stim ci Moise ar fi putut scrie in ori- care din vechile grafii, fiind instruit in toata stiinta egipteand. Moise a folosit fara indoiali relatari pre- luate de la Iosif, precum si tablele, perga- mentele si traducerile orale aduse din Mesopotamia antica de catre Avraam si descendentii sai. Acestea includeau, de buni seam, genealogiile, sectiunile majo- Te, cunoscute sub denumirea de ,,generatiile tui Adam* etc. fn ultima instant, toate acestea nu sunt totusi- suficiente. Duhul Sfant al lui Dumnezeu I-a inspirat pe Moise sii aleaga exact materialele care trebuiau incluse si si ignore restul! manuscriselor. Tot El a furnizat probabil detaliile conversatiilor si ale altor lucruri prin revelatie directa, Ajungem-astfel ja o problem de cre- dinjd. Ori este Dumnezeu capabil sa creeze © asemenea lucrare prin slujitorii Sai, ori nu. Credinciosii tuturor generatiilor, din timpurile cele mai strvechi si pana astizi si-au pus pecetea ci Dumnezeu este ade- vara. Arheologia ne poate ajuta sd reconstituim cultura patriarhilor pentru a face mai vii? relatirile Bibliei, dar numai Duhul Sfant poate revela adevarul Genezei inimilor si Vietilor noastre, in fiecare zi. Cand citim Comentariul Biblic al Cre- dinciosului asupra cartii Geneza sau agupra oricdrei alte c&rti a Vechiului Testament, trebuie si ne bizuim pe ilu- minarea Duhului Sfant asupra Cuvdntului Sféint insusi pentru a beneficia cu adevirat de aceste comentarii. De fapt, un adevarat comentariu nu este un scop in sinc, ci o sigeatii Care ne indreapt& spre definitoriul moto: ,.asa vorbeste Domnul*.Geneza 31 ~SCHITA 1, PRIMELE EPOCI ALE PAMANTULUI (Cap. 1-11) Bommpapp B. . Creafia (cap. 1, 2) . Ispita gi c&derea (cap. 3) . Cain si Abel (cap. 4) Set gi descendentii sii (cap. 5) Raspandirea pacatului si potopul universal (cap. 6-8) Noe dup Potop (cap. 9) Tabelul natiunilor (cap. 10) Turnul Babel (cap. 11) |. PATRIARHII ISRAELULUI (cap. 12-50) A Avraam (12:1-25:18) 1. Chemarea lui Avram (12:1-9) 2. Drumul in Egipt si inapoi (12:10-13:4) 3. Experientele cu Lot si Melhisedec (13:5-14:24) 4, Mostenitorul promis al lui Avraam (cap. 15) 5. Ismael, fiul natural (cap. 16, 17) 6. Sodoma $i Gomora (cap. 18, 19) 7. Avraam si Abimelec (cap. 20) 8, Isaac, fiul Promisiunii (cap. 21) 9. Jertfirea lui Isaac (cap. 22) 10. Mormantul familiei (cap. 23) 11. O mireas& pentru Isaac (cap. 24) 12. Descendentii lui Avraam (25:1-18) Isaac (25:19-26:35) 1. Familia lui Isaac (25:19-34) 2, Isaac si Abimelec (cap. 26) . Tacov (27:1-36:43) Iacov il ingal& pe Esau (cap. 27) lacov fuge in Haran (cap. 28) Iacov, sotiile si descendentii si (29:1-30:24) Iacov, mai siret decdt Laban (30:25-43) . Intoarcerea lui lacov in Canaan (cap. 31) imp&carea lui Iacov cu Esau (cap. 32, 33) . Picatele de la Sihem (cap. 34) . Intoarcerea la Betel (cap. 35) . Descendentii lui Esau, fratele lui acov (cap, 36) VPI AWAWN . Iosif (37:1-50:26) 1. Iosif vandut rob (cap. 37) 2. Inda si Tamar (cap. 38) 3. Ispitirea lui Iosif si biruinta Jui (cap. 39) 4. Iosif tilmaceste visul bratarului gi al pahamicului (cap, 40) 5. Iosif tilmaceste visurile tui Faraon (cap. 41) 6. Fratii lui losif tn Egipt (cap. 42~44) 7. Iosif se descoperd fratilor sii (cap. 45) 8. Reintregirea familiei lui Iosif (cap, 46) 9. Familia lui losif in Egipt (cap. 47) 10, Binccuvantarea fiilor lui Josif de ctitre Iacov (cap. 48) 11. Profetiile Ini Zacov cu privire la fii s&i (cap. 49) 12. Moartea lui Tacov si apoi a lui Iosif in Egipt (cap. 50)32 Geneza Comentariu I. PRIMELE EPOCI ALE PAMANTULUI (CAP. 1-11) A. Creatia (eap. 1, 2) 1:1 ,,La inceput Dumnezeu...“ Aceste prime trei cuvinte ale Bibliei constituie temelia credintei, Crede aceste trei cuvinte si vei crede si cea ce urmeazi in Biblie. Geneza oferd singura relatare competent a creatiei, care are sens pentru ‘oamenii din toate timpurile, sensuri cu ade- virat inepuizabile. Relatarea divina afirma existenta lui Dumnezeu, nu inceared sé 0 dovedeascd. Biblia ii numeste intr-un anu- mit fel pe cei ce se decid sé nege faptul existentei lui Dumnezeu. Le spune nebuni (Ps.14:1 si 53:1). Dupa cum Biblia incepe cu Dumnezeu, tot asa El trebuie si fie primal si fn vietile noastre. 4:2. Una dintre cele cateva interpretiri conservatoare ale relatirii Genezei despre creatie, ipoteza creatie-reconstructic, spu- ne cd intre versetele 1 si 2 s-a petrecut 0 mare catastrofa, poate ciderea lui Satan (vezi Ezechiel 28:11-19)2 Aceasta a fiicut ca tot ceea ce Dumnezeu crease la origine perfect si devind pustiu si gol (tohu wabo- hu). De vreme ce Dumnezeu nu crease pimantul pustiu si gol (vezi Isaia 45:18), numai un cataclism puternic ar fi putut explica conditiile haotice din versetul 2. Adeptii acestui punct de vedere scot in evi- denti ca, de fapi, cuvantul tradus prin ,era" (hayetha) putea fi tradus si prin: devenise.* Deci, paméntul_,,devenise pustiu si gol". Duhul lui Dumnezeu Se misca pe dea- supra apelor, in pregatirea marelui act creator gi de reconstructie care avea si urmeze, Versetele urmitoare descriu cele sase zile ale creatiei si reconstructiei care au pregatit paméntul pentru a putea fi locuit de oameni. 1:3-5 In prima zi Dumnezeu a po- tuncit ca lumina s& straluceascd in in- tuneric si a separat Lumina de intuneric ca doud cicluri distincte. Acest act nu tre- buie confundat cu crearea soarelui, lunii si a stelelor in a patra zi. In 2 Corinteni 4:6 apostolul Pavel face o paraleld intre sepa- rarea initial a luminii de intuneric si con- vertirea picitosului. 4:6-8 Anterior zilei a doua, se pare cil piméntul era complet inconjurat de un strat de api, probabil sub forma vaporilor densi. in ziua a doua Dumnezeu a des- partit acest strat, in partea ce acoperea partial piméantul si partea ce forma partial ii, intre cele dou’ parti aflandu-se stra- turile atmosferice (firmament sau intin- dere). Dumnezeu a numit intinderea Cer ~ adic, intinderea spatiului aflat ime- diat deasupra pamantului (nu spatiul stelar, nici al treilea cer, unde locuieste Dumnezeu). Versetul 20 clarifici faptul ci este vorba de [atmo]sfera in care zboard pisdrile. 1:9-13 Apoi, Dumnezeu a poruncit uscatului si iasi din apele care acopereau planeta. Astfel s-au niiscut uscatul si mirile. De asemenea, in a treia zi, El a poruncit vegetatiei si arborilor de tot felul si rasara din pimant. 4:14-19 De abia in a patra zi, Dumnezeu a agezat pe cer soarele, luna si stelele ca luminatori si ca modalitate de stabilire a unui calendar. 1:20-23 A cincea zi a fost martora um- plerii marilor cu pesti sia paméntului cu pistri si insecte. Cuvantul tradus prin »pasari inseamni ,.zburStoare“ si include lilieci si, probabil, insecte zburiitoare, 1:24, 25 in a sasea zi Dumnezeu a creat pentru ptima oard animale si reptile. Legea reproducerii este stipulati prin repetarea cuvintelor ,,dup’ felul lor“. Exist& variatit semnificative in ,,tipurile* vietii biologice, dar nu existi schimbare a tipului unei vietuitoare fn altul. 1:26-28 Coroana creatiei lui Dumnezeu a fost aducerea pe lume a omului, dupa chipul si aseminarea Lui. Aceasta Inseamna ci omul a fost agezat pe paint ca reprezentant al lui Dumnezeu si ch fi seam&na lui Dumnezeu in anumite privin- fe. Asa cum Dumnezeu este Trinitate (Tatal, Fiul si Duhul Sfint), tot asa si omul este o fiintd tripartita (spirit, suflet si trup).Geneza 33 Ca si Dumnezeu, omul poseda intelect, o naturi moral, capacitatea de a comunica cu semenii lui si o natur&’ emotionala care depiseste instinciul. Nici vorbi de aseménare fizici aici, In contrast cu ani- malele, omul este un inchinator, comunicd prin sunete articulate si mai este si creator. Versetul 26 prevede existenta Sfintei Treimi, facind o aluzie la ea: Apoi Dumnezeu (Elohim, piural] a zis (verb la singular in ebraici): ,,S4 facem [plural] om dupé chipul nostru... Biblia descrie originea sexelor ca act creator al lui Dumnezeu. Evolutia n-a fost nictodaté in stare sii explice cum au aparut sexele. Oamenilor li s-a poruncit: ,,Cresteti si inmultiti-va.“* Dumnezeu i-a dat omului mandatul de a supune creatia si de a o stipani — de a folosi, dar nu de a abuza de ea. Crizele moderne ale mediului inconjurator terestru se datoreaza licomiei, egoismului si negli- jentei omului. 1:29,30 Reiese clar din aceste versete c& animalele av fost la inceput erbivore si ci omul era vegetarian. Acest lucru s-a schimbat ins&i dupa Potop (vezi 9:1-7). Au fost cele sase zile ale creatiei efectiv zile de 24 de ore, sau au fost ere geologice? Sau au fost ele zile de ,,viziune dramatica“* ‘in dmpul cdrora relatarea creatiei i-a fost revelaté lui Moise? Nici o dovada fick n-a putut s& infirme faptul c& au fost literalmemte zile solare. Expresia ,,seari gi dimineati“ indic& zile de 24 de ore. fn ori- care alti parte din VT aceste cuvinte inseamna zile normale. Adam a trait pe parcursul zilei a saptea si a murit in al 930- lea an al vietii sale, deci a saptea zi nu putea fi 0 er geologic’. Ori de cite ori se foloseste cuvantul asociat cu un numér in VT (de ex. ,,prima zi“ etc.) ea inseamnd o zi in sens literal. Cand Dumnezeu a poruncit poporului Israel si se odihneasca in ziua Sabatului, S-a bazat pe faptul cX El fnsusi S-a odihnit In a saptea zi, dupa sase zile de muncd (Ex. 20:8-11). Interpretarea consecventi cere aici acelasi inteles al cuvantului ,.zi*. Totusi, exist’ o dificultate in faptul o¥ ziua solara, aga cum o stim cu totii, se pare cA nu incepuse decat din a patra zi (vs, 14- 19). Din punct de vedere biblic, crearea cerurilor si a pamantului este nedatata. Tot aga si crearea omului. in orice caz, se dau genealogiile si, chiar admitind unele goluri in cadrul acestora, omul nu ar fi putut exista pe pamani de milioane de ani, cum sustin evolutionistii Intelegem din Ioan 14, Col 1:16 si Evrei 1:2 ci Domnul Isus a fos: Agentul activ tn creatic. Pentru minunile inepuizabile ale creatiei Sale, El este vred- nic de inchinare vesnica, 1:31 La sfargitul celor sase zile ale creatici Dumnezeu a vazut tot ceea ce facuse si toate erau foarte bune. -3 Dumnezeu S-a odihnit din activi- tatea Lui creatoare in a saptea zi. Aceasta nu este odihna gustati de cel obosit, ci tepausul satisfactiei incheierii unei sarcini bine indeplinite. Desi Dumnezeu nu i-a poruncit omului si respecte Sabatul acum. El l-a invitat principiul unei zile de odihnad din sapte. 2:4-6 Numele Domnut Dumnezeu Uehova Elohim] apare pentru prima oar3 in versetul 4, dar numai dupd crearea omului (1:27). Sub numele de Elohim, Dumnezeu este Creatorul. Sub numele de Iehova, El este fn relatie de legimant cu omul. Nereusind si vad& acest lucru, unii critici ai Bibliei au conchis c& aceste nume diferite atribuite lui Dumnezeu nu se pot explica decat prin existenta mai multor autori. Aceasta este istoria (vs.4) se referd la ‘inceputurile descrise in capitolul 1. Verse- tul 5, care spune: ,.nu era pe pamant nici un copicel si nici o iarbi nu incoiltea inex", descrie conditiile de pe pimant in versetul 1:10, cind a aprut uscatul, dar fnainte ca vegetatia si apari. Paméntul era udat de un abur, nu de ploaie. 2:7 Acum ni se ofera o relatare mai complet a crearii omului. Dumnezeu i-a plimadit trupul din tarana piméntului, dar numai implantarea suflérii lui Durmnezeu |-a fScut o fiinti vie. Adam (,,rosu" sau »firana) a fost numit dup’ pimantul rosu din care a fost modelat.34 Geneza 2:8-14 Gridina pe care Dumnezeu a sidit-o in Eden era fnspre est, adicd estul Palestinei, punctul de refering pentru toate directiile in Biblie. Era situat in regiunea Mesopotamiei, lang’ fluviile Hidechel (Tigru) gi Eufrat. Pornal cunostingei binelui si rilului a prilejuit punerea la incercare a ascultarii omului. Singurul motiv pentru care era gresit si m&n4nce din acest fruct era faptul ci Dumnezeu spusese asa. Si diverse forme, acest fruct se afld printre noi. 2:15-23 Pedeapsa pentru nerespectarea acesiei porunci a fost moartea (v.17) — moarttea spirituald, instantanee si moartea fizicl, progresiva. in procesul denumirii animalelor si pasdrilor, Adam trebuie si fi observat c4 acestea sunt femele si masculi. Fiecare avea un partener similar lui insusi si totusi diferit. Aceasta La pregatit pe Adam pentru un ajator aseminator cu el insusi. Mireasa lui a fost intocmiti din coasta lui, pe cand Adam dormea. Tot asa, din coasta lui Cristos a fost luatd Mireasa Lui gi pusi la ad&ipost pe cand El Isi varsa sfngele fntr-o agonie de nespus. Femeia nea fost fuati din capul lui Adam pentru a-l dornina, nici din picioare pentru a fi cil- cat in picioare, ci de sub bratul lui, pentru a fi protejaté, si de lang’ inima lui, pentru a fi iubité. Dumnezeu i-a dat autoritate lui Adam inainte de a picatui. Pavel co- menteazA acest fapt in legatar cu ordinea creatiei (barbatul a fost creat mai intdi cu scopul creatiei (femeia a fost facut pentru barbat) (1 Cor, 11:8, 9). De aseme- nea, desi Eva a p&ctuit mai intai, este scris c& prin Adam, capul, a intrat picatul in lume. El a avut pozitia de cap al familie’ si, prin urmare, a purtat raspunderea. Versetul 19 devine mai clar prin folo- sirea mai mult ca perfectului in englezi:> »DomMNut Dumnezeu facuse toate fiarele campului*, adici inainte de a-l face pe om. 2:24 Prin cuvintele versetului 24 Dum- nezeu a instituit cisdtoria monogami’, Ca toate institutiile divine, ea a fost instituita pentru binele omului si nu poate fi inclea- ti, fri ca acest act si alragd consecinte grave. Legitura cdsniciei ilustreazi legitu- ra dintre Cristos si biseric& (EI 2:25 Desi Adam si Eva traiau tr Edenului fri imbricdminte, nu le era rusine. B. Ispita si cderea (cap.3) 3:1-6 Sarpele care i s-a aritat Evei este revelat mai tarziu ca fiind nimeni altul decat Satan insusi (vezi Apoc. 12:9). Accia care cauti sii demitologizeze* Biblia cred cf aceast relatare a ciderii ar fi doar ale- goricd, iar nu literala, citand in sprijinul opinie! lor faptul cdi sarpele era cuvantator. rit Evei de cdtre sarpe 28? Apostolul Pavel negresit credea ca da (2 Cor. 11:3). La fel si apostotul Ioan (Apo. 12:9; 20:2). De fapr, nu este singura ocazie in care un animal a vorbit in Biblie. Durmnezeu i-a dat glas migarijei lui Balaam pentru a impiedica nebunia profetului (Nu. 22) si apostolul Petru a acceptat acest lucru ca fapt veridic si autentic (2 Pe. 2:16). Acesti trei apostoli au fost inspirati de Duhul Sfant si serie ceea ce au scris. De aceea, a respinge fap- tul c& relatarea ciderii a fost un eveniment real, petrecut intocmai cam ne este descr inseamna a respinge, de fapt, inspiratia Sfintei Scripturi. Existi alegorii in Biblie, dar aceasta nu e una dintre ele. Observati pasii care au afundat rasa ‘umani in picat. Mai intdi Satan a strecurat fn inima indoiala fati de Cuvantul lui Dumnezeu: .A spus Dumnezeu chiar aga?" E] a rastiimacit cuvintele lui Dum- nezeu, ficdndu-le s& para cf El le-ar fi interzis lui Adam si Evei si manance din orice pom. Apoi, Eva a spus cf ei nu tre- buie si mandnce sau ,si se ating’ de fructul pomului care era in mijlocul gradinii*. Dar Dumnezeu nu spusese nimic despre .atingerea* pomului. Apoi Satan a contrazis categoric cele spuse de Dumnezeu despre inevitabilitatoa jadecatii ce se va abate asupra tuturor celor care nu asculti, intocmai ca si adeptii lui care inc mai neagi realitatea iadului sia pedepsei eterne. Satan L-a reprezentat trunchiat pe Dumnezeu, ca pe Unul care ar ti incercat sii impiedice pe Adam si Eva si intre in posesia a ceea ce era bun pentru ei. Eva aGeneza 35 cedat tiplei ispite:.pofta c&mii (bun de méncat), pofia ochilor (plicut Ia privit) si mAndria vietii (an pom de dorit pentru a te face intelept), Procedand astfel, ea a actionat independent de Adam, capul ei. Ba ar fi trebuit si-1 consuite pe el, in loc si-i uzurpe autoritatea. {in cuvintele ea a luat din fructul sau sia maneat" se afla expli- catia tuturor bolilor, durerilor, suferinielor, temerilor, vinovitiilor si a morjii care au ipastuit cu toate omenirea de atunci incoace. Cineva a spus c&: ,Ruinarea paméntului si milioanele de morminte exis- tente atest faptul ck Dumnezeu a avut drep- tate, iar Satan este mincinosul." Eva a fost amégiti (1 Tim. 2:14), dar Adam a actionat de bund voie si cu deliberati rizvritire im- potriva lui Dumnezeu. ‘Umanismul secular perpetueazi minciu- na lui Satan: ,,Vei fica Dumnezeu." 3:7-13 Prima urmare a picatului a fost sentimentul rusinii si al fricii. Sorturile din irunze de smochin vorbese despre incer- carea omului de a se salva printr-o religie a faptelor bune, fir jertfi de singe. Cand Dumnezeu le cere socoteali, pacdtosii se scuzi, Adam a spus: ,Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie cu mine“..ca si cum L-ar fi invinuit pe Dumnezeu (vezi Pro. 19:3), Evaa spus: ,Sarpele..." (v.13). In dragostea si indurarea Sa, Dumnezeu Si-a cutat creaturile cdzute, intreband: wUnde esti? Aceasta intrebare dovedeste dova lucruri: ci omul. era pierdut si ci Dumnezeu venise si caute, A demonstrat pacatul omului si harul lui Dumnezeu.¢ Dumnezeu ia initiativa tn ce priveste man- tuirea, demonstrand chiar jucrul de care Satan a fcut-o pe Eva sd se indoiascd: dragostea Lui. 3:14 Domnul Dumnezeu a blestemat sarpele Ja degradare, dizgratie si infrin- gere. Faptul ci sarpele este blestemat mai mult ca toate animalele sau ca orice alt animal de camp se referi aici mai curand la reptile, decdt la Satan, 3:15 Dar versetu! 15 se referd chiar la diavolul insugi. Acest verset este cunoscut sub denumirea de: protoevangheliun, insemndnd ,,Prima Evanghelie“, intrucat se prezice aici ci va exista o permanent ostiliiate intre Satan si femeie (repr tand intreaga omenire} si intre simanta lui Satan (agentii lui) si Simanta ei (Mesia). Samanta femeii va zdrobi capul diavolului, o rani mortal ce simbolizeaza invingerea lui, Aceast rand i-a fost fiicuth la Calvar, cind Mantuitoru) a triumfat decisiv asupra diavolului. Satan, la rindul lui. avea si-i zdrobeascd lui Mesia calca- inl. Cleaiul rinit vorbesie aici despre suferinga si chiar despre moarte fizi nu ca infrangere finald. Astfel, Cri suferit pe cruce si chiar a muril, dar a invi- at dintre cei morti, victorios asupra pAcatu- lui, iadului sia fui Satan. Faptul c& El este numit Siminta femeii ar putea sugera nasterea Lui din fecioara. Observati buni- tatea lui Dumnezeu in faptul cd a promis venirea Ini Mesia inaintea pronuntirii sentintei din versetele urmitoare. 3:16-19 Pacatul are consevinte ine- vitabile. Femeia a fost condamnata la suferintele nasterii. Ea avea si fic supust sofului ei. Barbatul a fost condamnat si-si cAstige painea din pamantul care fusese blestemat cu spini si palimid’. Accasta ar ‘insemna trudé si sudoare pentru el. Apoi la sfarsitul vietii. el insusi se va intoarce in térana. Ar fi de notat aici cA munca tn sine nit este un blestem; de cele mai multe ori. ea este mai degrabi o binecuvantare. Blestemul il constituie suferinta, truda, frastrarea, transpiratia si oboseala ce sunt asociate cu munca, 3:20, 21 Adam a dat dovada de credintt numind-o pe sotia lui Eva... mama tuturor celor vii, avand in vedere ci nu se niiscuse nici un copil pan atunci. Apoi Dummnezeu le-a furnizat haine din piei, prin moartea unui animal. Acestea intruchipeazi hainele nepribinirii, care sunt déruite pAcitosilor prin séingele varsat de Mielul lui Dumnezeu. pe care ie putein jmbraca pe baza credintei. 3:22-24 A existat o umbri de adevar in minciuna lui Satan ci Eva va deveni ca Dumnezeu (v. 5), Dar ea si Adam au in- vatat prin meioda dureroasi a experientei, cum si discearni intre bine si rau. Dacd ar fi mancat din pomul vietii, ar fi twilit vesnic36 Geneza in trupuri supuse bolilor, degeneririi si neputintelor. Astfel, doar mila lui Dumnezeu a fost aceea care i-a impiedicat s& se intoarcé in Eden, Heravimii sunt fiinte ceresti a cliror menire este s& ,apere sfintenia lui Dumnezeu impotriva_man- driei pe care si-o arog omul cizut.“7 Adam si Eva au fost chemati si decid& cine a mintit: Dumnezeu sau Satan. Ei au decis ck Dumnezeu a mintit. ,.Fard credint& este cu neputint si-I fim placuti lui Dum- nezeu". Astfel numele lor lipsesc din ga- leria marilor etoi ai credintei, de la Evrei MW. Mediul ideal din Eden nu a putut impie- dica pitrunderea picatului, Nu fntr-un me- diu ambiant adecvat se afl raspunsul la problemele cu care este confruntat omul. C. Cain si Abel (cap. 4} :1 Adam a cunoscut-o pe Eva, sotia lui, in sensul c&.a avut relatii sexuale cu ea. Cand s-a nascut Cain, ea a recunoscut cA aceast nastere a fost posibild doar cu aju- torul lui Dumnezeu. Punindu-i numele Cain (,,achizitie"), Eva va fi orezut proba- bil c& a dat nastere Semintei Promise. 4:2-6 Cuvintele: Dup un timp oare- care din versetul 3a presupun o crestere substantialii a populatiei lumii. Trebuie s& fi existat un moment in care Cain si Abel s& fi fost invatati c& omul piicditos nu se poate apropia de Dumnezeu decat prin san- gele unei jertfe inlocuitoare. Cain a respins aceasta revelatie si a adus o jertfa fara sfinge, alcZtuit’ din legume si fructe. Abel a crezut in revelatia divina, aducdind drept jertfi animale, demonstrandu-si astfel credinta si indreptitirea inaintea lui Dumnezeu (Evrei 11:4). El a adus drept jertfé intaiu! nascut din turmele lui, spunand, tn fapt, ci Domnul merit tot ceea ce este mai bun. Jertfa lui Abel ne ‘ndreaptd privirile spre jertfa inlocuitoare a Mielului lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii. 4:7 Fiindcd mania invidioasd a lui Cain a fost, de fapt, 0 crima in stare incipient’, Dumnezeu i-a vorbit, avertizindu-I cu dra- goste. Versetul 7 poate fi inteles in cateva feluri: 1, Daca faci bine [pocaindu-te], vei putea ridica privirea din nou, eliberat de minie si vinovatie. Dacd nu faci bine {continuand si-l urasti pe Abell, pacatul bate la usa, gata s te disteug’. Dorinta lui [a lui Abel] se va tine dup’ tine jadicd el va recunoaste intietatea ta] si tu-l vei con- duce" [adicd dacé faci bine}. 2. .Dac& faci bine (sau. cum spune Septuaginta: ,,Daci jertfesti corect") nu vei fi oare acceptat?” Facerea binelui se refer’ la jertfa. Abel a facut bine, ascunzindu-se in spatele unei jertfe acceptabile. Cain a ficut rau, aducdnd o jerthi fart singe toat{ comportarea fui ulterioara n-a fost dec&t rezultatul legitim aj acestei false inchinari.® 3. Traducerea Revised Stancared Version spune: Dac faci bine, nu vei fi oare acceptat? Jar daci nu faci bine, piicatul se tupileazi la usd; el te doreste, dar tu trebuie s&-l tii in frau." 4. F. W. Grant spune in a sa Numerical Bible: ,.Dac& nu faci bine, o jertf de piicat se furigeazii sau te asteapti la usi."® Cu alte cuvinte, scdparea fi st&tea la indemini, daca o dorea. 4;8-12 Atitudinea rea a lui Cain, de mnie invidioasi, a fost in curand transpusi in practic’, prin uciderea fratelui situ. Desi Abel este mort, el continua si ne dea o mir- turie despre faptul c4 viata de credinta este cea care conteazd (Evrei 11:4), Cand intre- barea plina de dragoste a Demnului a fost ntampinatd cu o ripostd obraznica, lipsitd de pocdinti, Domnul a rostit sentinta de judecata asupra lui Cain: din acel moment avea sii fie incapabil de a se intretine din roadele pamantului, urmand si ritaceasci, in schimb, prin pustiu ca fugar. 4:13-16 Viicdreala smiorcaiti a lui Cain dezvaluie remuscare pentru consecintele picatului, si nu pentru vinovitia lui, Dar chiar si atunci Domnul a linistit teama fugarului ci-si va pierde viata, pundnd un semn protector asupra lui Cain si un biestem asupra oricui |-ar fi omorat. Cain a plecat din prezenta Domnului - cea mai trista dintre toate plecarile. 4:17-24 Cain s-a casatorit cu sora lui sau cu alté mudi de snge. Dup% cum s-aGeneza 37 mentionat, Geneza 4:3 presupune c¥ intre timp populatia lumii a crescut, iar Geneza 5:4 afirm& concret ci Adam a avut fii $i fiice. Casitoria intre rude apropiate nu era interzisd atunci (dup cum nu prezenta pericole pe plan genetic). Versetele 17-24 enumer urmasii lui Cain si aparitia unei noi serii de obarsii: primul oras, denumit Enoh; primul caz de poligamie; fnceputul cresterii organizate a animalelor; inceputul muzicii si a prelu- crarii metalelor; primul cAntec avand ca tema violenta si virsarea de singe. in can- tec, Lameh explici sotillor sale ca a ucis.... un tandr intr-un gest de autoapirare, dar fiinde& nu fusese preme- ditat, cum fusese uciderea lui Abel de c&tre Cain, Lameh avea si fie mult mai scutit de represalii 4:25, 26 fn acest punct, aducdnd o izbitoare ugurare, este introdus4 spita eviavioas& a lui Set. Prin aceasta spiti de descendenti avea si se nasca, in cele din urmii, Mesia, Cand s-a nascut Enos (care inseamnii ,,fragil“ sau ,,muritor‘), oamenii au inceput si foloseascd numele Dom- NULUOI (Jehova) cu referire la Dumnezeu sau poate cA au inceput si cheme numele lui Iehova in cadrul unei inchiniri publice. D. Set si descendenfii lui (cap. 5) Capitolul 5 a fost definit drept: ,,.Dan- datorita des Tepetatei expresii ,.si apoi a murit*. Este consemnati spita lui Mesia de la Adam la Sem, fiul lui Noe (comparati cu Luca 3:36- 38). 5:1-17 Adam a fost creat dupa ase- m&narea lui Dumnezeu. Set s-a ndscut dup’ chipul tui Adam. intre timp, a avut loc Cderea si chipul lui Dumnezeu impri- mat in om a fost degradat de picat. ‘Versetul 5 consemneaz implinirea fizicd a ceea ce Dumnezeu spusese cd se va intam- pla in 2:17; implinirea spirituald a avut loc fn ziua cand Adam a pacdtuit. §:18-24 Enoh si Lameh care sunt mentionati aici nu trebuie confundati cu cei din capitolu! 4. Enoh din versetul 18 este al saptelea de la Adam (Iuda 14), nu al treilea, Prin credinfé Enoh a umblat cu Dumnezeu timp de trei sute de ani si viata lui a fost plicuta inaintea Domnului (Evrei 11:5), Se pare cA nasterea fiului stu a avut © influenta sfintitoare si innobilatoare asupra vietii sale (v. 22a). Este bine si inc um se cuvine, dar si mai bine este s& rami statomic pana la sfarsit. Cuvantul umblare implica o relatie statornici si pro- gresivi, si nu doar o cunoastere efemeri. Umblarea cu Dumnezeu este o preocupare de o viat& si nu numai o joac’ de o ord, Enoh a fost stramutat la cer inainte de potop, exact asa cum biserica va fi ripita inainte de ,,necazul cel mare“ (1 Tes. 4:13- 18; Apoc. 3:10), §:25-32 Metusala a trait mai mult decat oricare alt om de pe pamant (nou sute saizeci si noua de ani). Daca, asa cum afirm’ Williams, numele Metusala inseamni ,,va fi trimis“!°, aceasta ar putea fi o profetie, fiindc& potopul a venit in anu! mortii sale. Probabil ci prezicerea lui Lameh, exprimati prin numete fiului siu Noe, anticipa mangaierea care avea si vinii in lume prin Fiul mai mare al lui Noe, Domnul Isus Cristos. Noe inseamni ,,odih- n&, Cu trecerea anilor, viata omulvi s-a scurtat, Psalmul 90:10 prezintii ca normal varsta de saptezeci de ani. E, Rispandirea pacatului si potopul universal (cap. 6-8) 6:1, 2 Exist doui interpretiiri principale ale versetului 2. Prima este accea ci fiii lui Dumnezeu au fost ing: parasit sfera cuven torindu-se cu femei de pe pamént, o forma de perturbatie sexual care a fost extrem de detest: inaintea lui Dumnezeu. Cei care sustin acest punct de vedere sublini- az& ci expresia ,,fiii lui Dumnezeu“ din lov 1:6 si 2:1 inseamna .ingeri care au avut acces inaintea lui Dumnezeu."* De aseme- nea, ,,fiii lui Dumnezeu* ca termen pentru ingeri este 0 expresie semitic’ standard, Pasajul din Iuda 6, 7 sugereazi ci ingerii care si-au parisit starea de Ia inceput s-au flicut vinovati de un comportament sexual din cale afari de josnic. Observati cuvin- tele ,,ca Sodoma si Gomora* de la38 Geneza inceputul versetului 7, imediat dupa descrierea ingerilor cazuti. Principala obiectie adusi acestui punct de vedere este ci ingerii nu se reproduc sexual, dupa cAte stim. Matei 22:30 este folosit ca argument in sprijinul punctului de vedere conform caruia Isus ar fi declarat c& ingerii nu se cisitoresc. Dar ceea ce spune versetul este ca ingerit in ceruri nici mu se fnsoar’. nici nu se maritt. Ingeri, ‘mbricati in chip uman, i s-au ardtat lui Avraam (Gen. 18:1-5) gi transpare din text cA cei doi ingeri care s-au dus ia Sodoma ayeau un corp uman si erau capabili de a exprima emotii. Cealalti opinic este cA fiii lui Dum- nezeu ar fi fost descendentii evlaviosi ai lui Set, iar fiicele oamenilor erau urmasele liniei decizute a lui Cain. Argumentul este urmatorul: contextul precedent se ocupa de descendentii Iui Cain (cap. 4) si descendentii lui Set (cap. 5). Geneza 6:1-4 descrie c&satoriile dintre cele doua linii de descendenti. Cuvantul ingeri nu este gisit fn acest context. Versetele 3 si 5 vorbesc despre nelegiuirea omului. Daci ingerii au fost cei care au pacituit, de ce a trebuit si fie distrusi. gmenirea? Oamenii evlaviosi sunt numiti ,.fiii lai Dumnezeu”, desi nu in aceeasi exprimare ebraicd precum cea din Geneza 6:2 (vezi Deut. 1 Ps. 82:6; Os. 1:10; Mat. 5:9). Si acest punct de vedere are cdteva nea- junsuri. De ce au fost toti barbarii spitei lui Set teméatori de Dumnezeu si evlaviosi schimb, toate femeile spitei lui Cain au fost nelegivite? De asemenea, nu avem nici un indiciu 4 spita lui Set @ rémas evlavioasa. Daca a ramas, atunci de ce a trebuit sa tie distrust, impreund cu ceilalti oameni? De ce a produs aceasta unire intre barbati evlaviosi gi femei neevlavioase uriasii de care pomeneste Biblia? 6:3 Domaul a spus ck Duhul Lui nu Se va lupta pururea cu omul, dar ci va fio amAnare de o suté dowazeci de ani pana la declansarea judecatii potopulai. Dum- nezeu are indelungd rabdare, nedorind moartea pac&tosului, dar exist o limita. Petru ne spune ci Cristos a predicat prin Noe, insuflat de Duhul Sfant, oamenilor de Ginainte de potop (1 Pe. 3:18-20; 2 Pe. 2:5). Bi au respins ins mesajul, fiind acum vantemnitati* 6:4,5 Referitor la uriasi (ebr. nephitim. wcei clizuti") Unger explic&: Multi cred ci nefilimit aa fost somize’ urias vlistarele nefiresti rezuliate in urma coabit =fiicelor vamenilor” (femei muritoare) cu fi lui Demnezeu" Cingeri). Aceasti unite complet nefireasci, violind flagrant ordinea procreatii inslituiti de Dumnezeu, a fost 0 anomalie atti de revoltitoare incit a reclamat declansarea unei judeciiti la scart mondial. sub forma potopului,!? 6:6, 7 Faptul ci Domnului I-a parut rau nu presupune cA ar fi intervenit un gest arbitrar de rizgandire din partea Sa, chiar dacd aga i se pare omului. Mai curdnd. indici o atitudine dilerit’ din partea lui Dumnezeu ca raspuns la schimbarea com- portamentului omului. Fiindc& El este sfant, El trebuie si ia atitudine impotriva pacatului. 6:8-22 Noe a capatat indurare inain- tea Domnului si a fost prevenit si-si con struiasc& o area. Dimensiunile ej sunt date in coti (1 cot= 46 cm). Astfel arca avea 137 de metri lungime, 29 de metri litime si 14 metri indltime. Avea trei punti. Fereastra din versetul 16 era literalmente ,.un spatiu de tumin*, probabil o deschiziturS prin care si intre lumina si aerul, ce se intindea pe toati lungimea arcei. Noe a fost salvat prin har, un act al suveranitatii divine. Raspunsul dat de Noe a fost acela de a face tot ce-i poruncise Dummezeu (v. 22), un act de responsa- bilitate umand. Noe a construit arca pentru arsi salva familia, dar Dumnezeu a fost Cel care a inchis si sigilat usa. Suveranitatea divin si responsabilitatea umani nu sc exclad reciproc, ci sunt complementare. Noe (v. 9) si Enoh (5:22) sunt singurii oameni din Scriptura despre care se spune ca au umblat cu Dummnezeu. Dacd Enoh este un simbol al bisericii rapite la cer, Noe simbolizeazi ramasita credincioasé a lui Israel pastati in viafi pe tot parcursul Marii Stramtorari, pentru a tai apoi peGeneza 39 Arca luj Noe, reprezentata in functie de informatiile furnizate de un explorator care pretinde cf a vazut-o pe Muntele Ararat in 1908. pamant in timpul Mileniului. Versetul 18 mentioneazi pentru prima card un lega&méant in Biblie. Scofield enu- mera opt legiminte: cel edenic (Gen. 2:16); cel adainic (Gen. 3:15); cel incheiat cu Noe (Gen. 9:16); cel avraamic (Gen. 12:2); cel mozaic (Ex. 19:5); cel palesti- nian (Deut, 30:3); cel davidic (2 Sam. 7:16) si Noul Legamant (Ev. 8:8). Acestea opt, la care se adaug’ cel incheiat cu Solo- mon, vor fi tratate in eseul care urmeaz’. E de prisos sii mentionim ca un subiect atat de complex cum este ce! al legamintelor a fost interpretat diferit de diversele scoli de teologie. Abordarea prezentati aici urmeazii linia premilenista si dispensatio- nalista. LEGAMINTELE MAJORE ALE SCRIPTURIT Legamantut edenic (Gen. 1:28-30; 2:16, 17) Legamantul edenic i-a dat omului, in inocenta lui, rAspunderea de a se tnmulti, de a popula pimantul si de a-l supune. 1 s-a dat autoritate peste intregul regn ani- mal. Ef urma s& cultive gridina si s% se hrneasci din toate roadele ei, cu exceptia rodului pomului cunostintei binelui si riu- lui, Neascuitarea de aceasti poruncii din urma avea s aducd moartea. Legdmantul adamic (Gen. 3:14-19) Dupa caiderea omului, Dumnezeu a blestemat sarpele si a prezis c&i va exista vrajmasie intre sarpe si femeie si intro Satan si Cristos. Satan avea si-L rineasci pe Cristos, dar Cristos avea si-I distrug’ pe Satan. Femeia va simti durerile nasterii si va fi sub autoritatea sotului ei, Paéméntul a fost blestemat. Omul se va lupta cu spinii si palamida in cultivarea lui. Munca lui va implica sudoare si truda si in final el se va ‘intoarce fn firAnd, din care fusese luat, Legiméntul cu Noe (Gen. 8:20-9:27) Dumnezeu i-a promis lui Noe ci nu va40 Geneza mai biestema pimantul si cd nu-l va mai distruge integral printe-un alt potop. El a dat curcubeul ca un garant al acestei promi- siuni. Dar legiimantul mai incladea si sta- bilirea guverniirii omenesti, inclusiv pu- terea de aplicare a pedepsei capitale. Dumnezeu a garantat regularitatea succe- siunii anotimpurilor, a tepetat indemnul dat omului de a popula pamantul si a reconfirmat stipanirea acestuia peste crea- turile inferioare. Omul putea adauga acum camea la meniul lui vegetarian de pana atunci. fn ceea ce-i priveste pe descendent lua Noe, Dumnezeu I-a blestemat pe fiul lui Ham, Canaan, si fie slujitorul ui Sem si lafet. El i-a dat lui Sem un loc de cinste, care stim ci implica si includerea in linia genealogicd a lui Mesia. Iafet se va bucu- ra de o mare expansiune si va locui in corturile lui Sem. Legimantal avraamic (Gen. 12:1-3; 13:14-17; 15:1-85 17:1-8) Legdméntul avraamic este neconditio- nat. Numai Dumnezeu, manifestindu-Se ca un cuptor aprins si o ficlic aprinsi*, a trecut printre cele dow’ buciiti ale animalu- lui jertfit din Geneza 15:12-21. Acest lucra este foarte semnificativ. Cand doi oameni Faceau (ebr. .iau") un legdmant, ei amdn- doi treveau printre cele dou buciti ale ani- malului pentru a arta ci sunt de acord cu condiiile legémantului, Dumnezeu nu ia pus conditii lui Avraam; de aceea promisi- unile enumerate mai jos se vor implini (si s-au implinit) indiferent ct de credinciosi aveau si fie urmasii lui Avraam. Aceia care nu vad nici un viitor pentru vechiul popor al lui Dumnezeu deseori incearcii s& prezinte acest legiimant ca find conditionat, cel putin in ceea ce priveste pimantul. Apoi acapareazi todite binecu- vantirile in folosul bisericii, lisdnd Israelul cu putin sau cu nimic. Legamantul include urmitoarele pro- misiuni facute lui Avraam gi urmasilor lui: o natiune mare (Israel); binecuvantari per- sonale pentru Avraam; un renume; 0 sursd, de binecuvantare pentru alli (42:2); favoruri divine pentru prieteni si blestem pentru dusmani; binecuvantiri pentru toate natiunile — implinite in Cristos — (12:3); stpanirea vesnicd a pimantului cunoseut sub numele de Canaan si mai tarziu ca Israel gi Palestina (13:4, 15,17); multi urmagi, naturali si spirituali (13:16; 1 paternitatea multor natiuni si regi - prin Ismael si Isaac - (17:4,6); 0 relatie special, cu Dumnezeu (17:76). Legimantul mozaic (Exod 19:5; 20:1-31:18) fn sensul cel mai larg, Legamantul Moazaic include cele Zece Porunci, descri- ind indatoririle fata de Dummnezeu si fat de aproapele fiecdruia (Ex. 20:1-26); numeroase reguli in ceea ce priveste v social a Israelului (Ex. 21:1 - 24:11); si porunci detaliate care privesc viata reli- gioasé (Ex. 24:12-31:18). Acest legamént a fost dat Israclului, si nu neamurilor. Era un leg&mént conditionat, cerand ascultarea omului si de aceea ..firea pamanteasci i ficea fri putere“ (Ro. 8:3a). Decaiogul n-a avut niciodata intentia si ofere man- tuire, ci mai curand s& condamne pacatul s esecul. Nou& din cele zece porunci se repeti in Noul Testament (cu except Sabatului), nu ca lege insotiti de pedeapsi, in cazul nerespectiirii ei, ci ca un compor- tament potrivit pentru cei salvati prin har. Crestinul este sub har, nu sub lege, dar este legat de Dumnezeu prin dragoste, moti- vatia suprema, Legiméntul palestinian (Deut. 30:1-9) Acest legiimant este in legaitur’ cu ocu- parea pimantului pe care Dumnezeu |-a promis lui Avraam de la raul Egiptului (izvorul Egiptului, nu Nilul) pana la marete rau," fluviul Eufrat (Gen, 15:18). Totusi. Israelul n-a ocupat niciodata acest teritoriu. fn timpul lui Solomon, farile din partea de est au plitit tribut (1 Regi 4:21.24), dar