Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reprezinta inregistrarea impulsurilor electrice care determina activarea si contractia cordului. Pe baza parametrilor specificivoltajul (amplitudinea) undelor, durata intervalelor si undelor, se analizeaza anomaliile in formarea si conducerea impulsului
electric.
Inregistrarea ECG de rutina utilizeaza 12 derivatii culese simultan:
6 plasate in plan frontal (DS, DUM), 6 in plan orizontal (DT). Ocazional se utilizeaza derivatii esofagiene.
Vectorcardiograma (VCG) inregistreaza spatial activitatea electrica a cordului, diferenta fata de ECG fiind modalitatea de
investigare si reprezentare a acestei activitati: tridimensional in VCG (frontal, sagital, orizontal), in plan in ECG.
Indicatii :
ECG poate fi utilizata in diagnosticul urmatoarelor stari patologice:
a) tulburari de ritm (formarea, conducerea impulsului electric);
b) tulburari de nutritie a miocardului (leziune, ischemie, necroza);
c) hipertrofia atriala si ventriculara;
d) pericardita.
Utilitatea clinica a vectorcardiogramei (VCG):
a) VCG este o metoda mai sensibila decit ECG in diagnosticarea infarctului de miocard, dar nu atit de specifica;
b) VCG este mai specifica decit ECG in evaluarea hipertrofiei sau dilatarii cavitatilor ventriculare;
c) Permite diferentierea etiologica a anomaliilor de conducere intracardiaca.
2. Monitorizarea ECG tip Holter
Este o metoda de inregistrare continua pe banda magnetica a ECG pe durate mari de timp (24 sau 48 de ore). Clasic
inregistrarea se realizeaza pe un casetofon miniatural, portabil cu viteza mica de derulare a benzii (1, 2 - 2 mm /sec).
Sistemul de inregistrare dispune de un ceas (sincronizat cu sistemul magnetic de inregistrare) si de un canal de inregistrare /
marcare a evenimentelor (durere, palpitatii) percepute de pacient.
Se inregistreaza simultan doua trasee ECG. Pacientul are un carnet in care noteaza: :
- activitatea desfasurata;
- simptome aparute in timpul monitorizarii;
- momentul aparitiei simptomelor (marcat prin apasarea tastei "eveniment").
Analiza automata a traseului se face la viteze de 60, 120, 180 de ori mai mari decit cea de inregistrata.
Indicatii :
a) analiza tulburarilor de ritm (mecanism de producere, corelarea cu simptomele clinice);
b) verificarea functionarii unui pace- maker;
c) verificarea eficientei si a lipsei de toxicitate a medicatiei antiaritmice.
3. INREGISTRARI DE POTENTIALE HISSIENE
(Hissiograma)
Este un test invaziv utilizat pentru diagnosticul si tratamentul aritmiilor ventriculare. Hissiograma exploreaza sistemul
conductor cardiac prin electrod- cateter inserat prin vena (datorita riscului mare al insertiei arteriale) si avansat pina in inima
dreapta sub control radiologic.
Electrograma fascicolului Hiss este inregistrata simultan cu / si trebuie raportata la ECG de suprafata . Deflexiunea atriala
(A) corespunde undei P, iar cea ventriculara (V) corespunde complexului QRS. Deflexiunea hissiana H este plasata intre
acestea (in intervalul P- Q) si nu apare pe ECG de suprafata. Intervalul A-V este impartit de deflexiunea H intr-o portiune
suprahissiana (A-H) si una infrahissiana (H-V). Intervalul A-H exprima timpul de conducere atrio- nodala, iar H-V pe cel din
sistemul Hiss- Purkinje. Electrograma hissiana permite interpretarea unor aritmii care nu pot fi descoperite pe ECG de
suprafata.
Utilitate clinica:
a) intervale A - H prelungite indica afectiuni ale nodului A - V in conditiile eliminarii oricaror influente vegetative;
b) intervale H - V prelungite indica afectiuni ale sistemului Hiss - Purkinje;
c) timp de recuperare sinusala prelungit = disfunctia nodului sinusal (sick sinus sindrome);
d) conducere sino-atriala prelungita semnifica bloc sinusal (de iesire);
e) complex Hiss larg / desfasurat semnifica o leziune a fascicolului Hiss;
f) inducerea unei tahicardii ventriculare sustinute prin utilizarea unui stimul prematur confirma diagnosticul de tahicardie
ventriculara recurenta.
D. EXPLORAREA PARAMETRILOR BIOMECANICI
I. FONOCARDIOGRAFIA
Reprezinta inregistrarea grafica a aparitiei, frecventei si lungimii sunetelor cardiace Zgomotele cu originea la nivelul cordului
si marilor vase sint inregistrate la suprafata corpului, corespunzind sunetelor ascultate cu ajutorul stetoscopului. Tehnica
moderna implica utilizarea detectiei electronice, a amplificarii si inregistrarii sunetelor cardiace. Fonocardiograma este
inregistrata simultan cu ECG, pulsul carotidian si frecventa respirator
Utilitate clinica:
- depistarea afectiunilor valvulare
- detreminarea timpilor sistolici.
Fonocardiografia poate fi utilizata in completarea ascultatiei, fara a o putea inlocui.
II. SFIGMOGRAFIA.
Reprezinta inscrierea grafica a variatiilor de volum ale unei artere in timpul ejectiei ventriculare stingi. Sfigmograma centrala
(carotidograma) se diferentiaza de cea periferica atit ca forma cit si ca moment de aparitie. Graficul inregistrat central
(carotidograma) traduce fidel variatiile presionale; cu ct ne apropiem de periferie, momentul de aparitie al undei catacrote va
fi mai tardiv, unda va avea vrful mai rotunjit, amplitudinea mai mica, iar unda dicrota va fi mai intirziata si mai stearsa.
Utilitate clinica:
1) Calcularea timpilor sistolici
a) Perioada de preejectie (PPE) de la unda q (ECG) pina in punctul "e" (carotidograma), din care se scade timpul de
propagare a undei pulsatile (TTI= 0,02 s). PPE este formata din timpul necesar cuplarii excitatiei cu contractia si perioada de
contractie izovolumetrica.
b) Perioada de ejectie a ventriculului stng (PEVS) : situata intre punctele "e" si "i"(carotidograma).
2) Aprecierea cronologiei zgomotelor si a suflurilor:
- zgomotul de inchidere a valvelor aortice (A2) se inscrie fonocardiografic inainte de incizura "i" la 0, 02 s ;
- clicul sistolic aortic se inscrie putin inaintea piciorului "e", sau concomitent cu el ;
- suflul sistolic de regurgitare sting incepe inainte de "e" si se termina dupa "i".
3) Aprecierea gradului stenozei aortice , insuficientei aortice si cardiopatiei hipertrofice obstructive, in functie de morfologie.
4) Determinarea vitezei de propagare a undei pulsatile. Se inscrie simultan pulsul unei artere principale si a unei ramuri
periferice (carotida - radiala ; humerala - radiala) prin utilizarea a doua traductoare. Se stabileste diferenta de timp ntre
momentele aparitiei virfurilor la aceeasi revolutie cardiaca (T) si se masoara distanta dintre cele doua puncte de explorare .
Unda pulsatila prezinta o viteza de propagare de 7- 9 m/s diferita de viteza de propagare a undei sanguine de aproximativ 0,
5 m/s.
III. JUGULOGRAFIA
Reprezinta inregistrarea retrograda, la nivelul venei jugulare , a variatiilor presionale din cordul drept
Utilitatea clinica :
1. Aprecierea zgomotelor diastolice ale cordului drept : Z IV drept coincide cu vrful undei a ; Z III drept coincide cu nadirul
undei y ; clacmentul de deschidere a tricuspidei este sincron cu unda v .
2. Aprecierea patologiei cordului drept :
a) stenoza tricuspidiana: unda a ampla, iar panta descendenta a undei y este lenta.
b) insuficienta tricuspidiana: stergerea depresiunii x , care poate deveni chiar pozitiva.
IV. APEXOCARDIOGRAFIA
Inregistreaza miscarile virfului inimii, corespunzind in cazurile obisnuite cu activitatea mecanica a ventriculului sting.
Utilitate clinica:
1. Identificarea zgomotelor cardiace. Virful undei A este sincron cu Z IV atrial sting iar virful undei F este sincron cu Z III de
umplere ventriculara stinga . Nadirul undei O este un punct de reper pentru clacmentul de deschidere a mitralei
2.cresterea amplitudinii undei A este legata de cresterea presiunii telediastolice in VS, care va fi ampla in toate situatiile care
se insotesc de insuficienta ventriculara stinga;
TESTE DE EFORT IN EVALUAREA FUNCTIEI CARDIO -PULMONARE
I. Metodologia testelor de efort
II. Parametrii monitorizati
III. Factori limitaNTI AI capacitatII de efort
a) Indicatii
1. Preventive:
- masurarea gradului capacitatilor fizice (conditia fizica);
- depistarea afectiunilor coronariene latente la subiectii cu risc crescut.
2. Diagnostice:
- diagnosticul diferential al durerii toracice (angina de efort, angina de repaus, dureri atipice);
- aprecierea capacitatii functionale a a bolnavului cardio pulmonar; - determinarea prognosticului si gravitatii bolii.
3. Reabilitare: desemnarea candidatilor la programul de reabilitare cardio pulmonara.
b) Tipuri de teste de efort:
1. Cicloergometrul:
- permite masurarea efortului (in wati sau in kg / m / min);
- permite mentinerea relativ imobila a toracelui (culegere EKG facila);
- cost mic, spatiu ocupat redus.
2. Covorul rulant (treadmill):
- tip de efort obisnuit, fiziologic pentru persoane neantrenate;
- permite realizarea celui mai mare consum de oxigen ( la calcularea consumului O2 intra si greutatea corporala) .
3. Proba de efort dinamic cu bratele (se aplica in caz de handicap motor la membrele inferioare).
4. Proba scaritei (Masters): proba clasica, dar rar utilizata in prezent.
5. Stimularea atriala cu sonda electrod (pacing atrial).
c) Metodologia testului de efort:
efort continuu (rectangular) ;
in trepte ( cu repaus sau fara repaus intre treptele de efort) .
Cel mai utilizat teste este cel cu cicloergometrul.
Tehnica probei :
1. Pretestarea:
- informarea pacientului asupra modului de desfasurare a probei cu obtinerea acordului acestuia;
- examenul clinic complet;
- EGC standard de repaus.
2. Testarea :
- se fixeaza derivatiile EKG, se masoara TA;
debitul cardiac).
1. Monitorizarea parametrilor electrici
Se realizeaza prin monitorizarea traseului ECG. Derivatia ECG se alege astfel incit sa permita decelarea cu acura-tete a
undei P si complexului QRS, pe un traseu cu linie izoelectrica stabila si fara artefacte. De obicei se aleg derivatiile
precordiale sau derivatia I standard.
n cadrul monitorizarii ECG se realizeaza si urmarirea simultana a valorilor frecventei cardiace (instantanee sau medii),
tehnica denumita cardiotahometrie , cu urmatoarele variante:.
- cardiotahometria cronometrica
- cardiotahometria osciloscopica (semiautomata)
- cardiotahometria integrata, digitalica (automata)
Indicatii de utilizare:
- afectiuni cardiace cu risc vital,
- ventilatie asistata,
- tulburari electrolitice majore.
In cadrul monitorizarii ECG intra si efectuarea unor electrocardiograme standard pe 12 derivatii, zilnic sau cu ocazia fiecarui
episod aritmic, pentru compararea cu aspectele vechi si surprinderea unor modificari cu implicatii terapeutice si prognostice.
2. Parametri mecanici
a). Presiunea arteriala sistemica
Monitorizarea acestui parametru poate semnala deficienta unor mecanisme cardio- vasculare reglatoare (compensatorii).
Determinarea presiunii arteriale se poate face prin:
- metode neinvazive (sfigmomanometrie, Riva- Rocci)
- metode invazive : plasarea intraarteriala a unui cateter, cu avantajul determinarii simultane a altor parametri (ABG- arterial
blood gases, oximetria, etc.).
La cateter se ataseaza un traductor de presiune arteriala si un sistem de afisare grafica / numerica a valorilor obtinute; este
utila mentinerea la indemina a unui sfigmomanometru cu mercur care permite etalonarea traductorului la intervale regulate.
b). Presiunea venoasa centrala (PVC).
Semnifica relatia dintre volumul sanguin circulant si capacitatea inimii drepte de a se adapta la acest volum. Se determina
prin manometrie (Claude): manometru cu apa simplu , cuplat cu un traductor si cu un dispozitiv de afisare a valorii.
Valori normale : 6- 12 cm H2O.
Utilitate clinica: verificarea terapiei de reechilibrare hidrica si electrolitica la pacienti care nu au semne clinice de afectare
cardio- pulmonara.
c). Presiunea capilara pulmonara (PCP).
Permite sa apreciem presiunea din atriul stng, egala cu presiunea telediastolica a ventricolului stng (PTDVS); reflecta
capacitatea VS de a raspunde adecvat la ncarcarea sanguina sistemica. Determinarea PCP se face prin introducerea
intracavitara a unui cateter cu balonas (sonda Swann- Ganz) ntr- un ram periferic al arterei pulmonare.
Valorile normale : pna la 18 mm Hg.
Valoarea este modificata la pacientii cu tulburari hemodinamice severe.Depasirea valorii de 24- 26 mm Hg nseamna
depasirea valorilor presiunii oncotice plasmatice si posibilitatea producerii edemului pulmonar.
d). Debitul cardiac
Permite aprecierea status- ului contractil al cordului, masurarea presiunilor vasculare pulmonare si sistemice. Se determina
prin metoda termodilutiei sau conform legii lui Fick :
consum oxigen
Debit cardiac = ------------------------------------------------diferenta A-V de continut n oxigen
Actualmente se utilizeaza etaje de biomonitorizare care cuprind:
- un canal pentru traseul ECG,
- 2 canale de nregistrare a presiunii sanguine ( arteriala,venoasa),
- o unitate de afisare digitalica si mediere electronica,
-unitate de alarma n caz de depasire a valorilor prestabilite (limite de frecventa sau presiune).
Etajul de monitorizare trebuie sa aiba acces direct si imediat la o unitate de nscriere grafica pe 12 canale a ECG compatibila
cu biomonitorul plasat la patul bolnavului, fiind astfel posibila nregistrarea unor momente semnificative in evolutia pacientului
(episoade aritmice etc.).