OSTEOPOROZA

Fiind o boala osoasa care demineralizeaza osul, fragilizandu-l, osteoporoza detine un record
absolut: este cea mai importanta cauza de fracturi la persoanele de peste 50 de ani, fiind
vinovata de aproape 80% din totalul lor. Va puteti imagina ce urmeaza de aici: durere,
spitalizare, interventii chirurgicale, posibile complicatii si o lunga perioada de recuperare,
cheltuieli s.a.m.d.
Osteoporoza inseamna descresterea masei osoase. Aceasta descrestere a masei osoase face
ca osul sa fie fragil si in anumite conditii sa se fractureze. Termenul de 'porosis' inseamna poros
si descrie foarte bine structura macroscopica a osului osteoporotic. Osul normal are gauri mici la
interior, pe cand la cei afectati de osteoporoza aceste gauri sunt mult mai mari.
CAUZE ALE APARITIEI OSTEOPOROZEI
1.Menopauza si andropauza:
Menopauza, prin deficitul de estrogeni, joaca un rol important in aparitia osteoporozei, fie daca
menopauza a fost spontana sau indusa chirurgical (in urma histerectomiei cu anexectomie
pentru diferite afectiuni ginecologice, cel mai frecvent pentru fibroame uterine).
In concluzie, femeile aflate la mai mult de 5 ani de la menopauza ar trebui sa se investigheze
pentru osteoporoza.
2-Hiperparatiroidismul
Hiperparatiroidismul, fie el primar sau secundar, este implicat in aparitia osteoporozei.
Paratiroidele sunt glandele endocrine implicate in mentinerea unui nivel adecvat de calciu in
organism. Mentinerea nivelului calciului se realizeaza cu ajutoul hormonului paratiroidian (PTH).
Daca exista o glanda paratiroidiana care secreta PTH in exces , atunci se pune diagnosticul de
adenom paratiroidian iar examenele de laborator vor indica hipercalcemie cu calciurie si o
valoarea crescuta a PTH-ului
Singura cale de rezolvare a adenomului paratiroidian este cea chirurgicala, cu extirparea
glandelor paratiroidiene hiperfunctionale!
3-Hipocalcemia ( scaderea calciului din sange )
Un aport alimentar neadecvat de calciu ( < 400 mg/zi ) duce la hipocalcemie ( scaderea
nivelului sanghin de calciu ), cu activarea secundara a hormonului paratiroidian ( PTH ). PTH-ul
va activa osteoclastele, cu distructie secundara osoasa si cu eliberarea de calciu in sange. Astfel
se va reface concentratia normala de calciu.
4-Alcoolismul cronic:
Alcoolismul cronic afecteaza maduva osoasa, implicit precursorii medulari ai osteoblastelor ,
astfel incat sinteza osoasa este mult scazuta, cu aparitia osteoporozei.
5-Deficitul de vitamina D (hipovitaminoza D)
Vitamina D este implicata direct in metabolismul calciului. Deficitul de vitamina D determina
hipocalcemie si hiperparatiroidism secundar, care in final vor duce la aparitia osteoporozei.
Bolile de ficat sau de rinichi impiedica activarea vitaminei D.
6.Osteoporoza post-medicamentoasa
O serie de medicamente sunt implicate in aparitia osteoporozei. Cele mai importante
medicamente sunt reprezentate de corticosteroizi ( care se folosesc mai ales in tratamentul
bolilor autoimune ), chimioterapicele ( prin afectarea precursorilor medulari ai osteoblastelor) ,
anticonvulsivantele ( sunt inductoare enzimatice si inactiveaza metabolitii activi ai vitaminei D ),
heparina ( prin afectarea hidroxilarii renale a vitaminei D ) si litiul .
7.Osteoporoza din alte boli endocrine
In boala Cushing, unde exista un nivel crescut de cortizol plasmatic, osteoporoza rezulta din
inhibarea osteoblastelor si prin scaderea absorbtiei de calciu; de asemenea este suprimata si

functia ovariana, cu scaderea nivelului estrogenului. Tireotoxicoza este implicata in aparitia

osteoporozei prin turnover-ul metabolic crescut .
8.Alte cauze implicate in aparitia osteoporozei
Sindroamele de malabsorbtie si de malnutritie determina hipocalcemie si hipovitaminoza D .
Bolile genetice cel mai des asociate cu osteoporoza sunt reprezentate de osteogeneza
imperfecta, sindromul Marfan, hemocromatoza si porfiria. Sarcoioza si amiloidoza sunt boli
asociate mai rar cu osteoporoza. Bolile hematologice asociate cu osteoporoza sunt mielomul
multiplu, siclemia si hemofilia.
CUM DIAGNOSTICAM OSTEOPOROZA?
Cea mai buna metoda de diagnosticare a osteoporozei in momentul de fata este
osteodensitometria prin absorbimetrie cu raze X. Masoara indici specifici, scorul T fiind cel mai
important. Diagnosticul de osteoporoza se pune cand scorul T este mai mic sau egal cu 2,5, iar
de osteopenie cand acest scor se gaseste intre -1 si -2,5.
OSTEOPOROZA SE CLASIFICA IN:
Osteoporoza secundara
Osteoporoza idiopatica juvenila
Osteogeneza imperfecta
Osteoporoza secundara
Osteoporoza secundara poate afecta, in egala masura, copiii si adultii si apare cel mai frecvent
ca urmare a unei boli sistemice cronice sau ca reactie secundara la diverse tratamente.
Printre bolile, medicamentele sau comportamentele individuale ce implica un risc (mai mult sau
mai putin ridicat) de aparitie a osteoporozei, se numara:
- artrita reumatoida juvenila, diabetul zaharat , sindromul Cushing, sindromul de
malabsorbtie, anorexia nervoasa, patologie renala;
-medicamente:antiepileptice, corticosteroizi,agenti imunosupresori, anticoagulante, litiu,
antidiabetice
-comportamente cu risc :fumat, consum abuziv de alcool, expunere la metale grele ,
imobilizare prelungita la pat sau perioada lunga de inactivitate, dieta inadecvata .
Artrita reumatoida juvenila reprezinta un bun exemplu de patologie cronica ce determina
aparitia osteoporozei secundare, atat prin prezenta bolii in sine, cat si prin medicatia pe care
pacientul este nevoit sa o ia o perioada foarte lunga de timp. Exista studii care au demonstrat
ca un foarte mare procent din copiii cu artrita reumatoida au si un indice de masa osoasa mult
mai redus decat in mod normal, cu demineralizarea in special a regiunilor diafizare din jurul
articulatiilor afectate de procesul reumatoid.
TRATAMENT
In momentul in care un copil a fost diagnosticat cu osteoporoza secundara, primele etape in
procesul ameliorarii si eventual vindecarii lui sunt reprezentate de identificarea corecta si
tratarea bolii de baza. Daca osteoporoza a aparut ca urmare a unui anumit tratament, dozele
medicamentului incriminat ar trebui reduse cat mai mult posibil.
Se poate lua in considerare chiar si inlocuirea medicamentului daca exista o varianta cu
eficienta terapeutica dovedita si in care medicul are incredere. O parte importanta in
tratamentul copiilor cu osteoporoza secundara este reprezentata de regimul alimentar, care ar
trebui sa fie cat mai bogat in Calciu si vitamina D si de exercitiile fizice regulate
Osteoporoza idiopatica juvenila
Osteoporoza idiopatica juvenila este o afectiune primara de origine necunoscuta, al carei
diagnostic se pune, de obicei, prin excluderea altor boli si/sau efecte adverse ale unor terapii ce
modifica structura, compozitia si echilibrul mineral al osului si prin prezenta fracturilor. Aceasta
forma foarte rara de osteoporoza apare, in mod tipic, in cazul copiilor aparent sanatosi si se pare

ca debutul ei este caracteristic anilor prepubertari (inainte de instalarea pubertatii). Intervalul

este destul de larg: 1- 13 ani. De obicei, aceasta forma de osteoporoza are caracter autolimitant
si in cele mai multe situatii se remite de la sine, pe masura ce se instaleaza pubertatea.
Semne si simptome
Adesea, osteoporoza idiopatica juvenila este muta din punct de vedere simptomatic, boala
facandu-si simtita prezenta relativ tarziu, cand procesul patogen este destul de evoluat si a
afectat deja arhitectura osului. Printre primele semne de osteoporoza idiopatica sunt: durerea in
regiunea vertebro-lombara joasa, la nivelul bazinului si membrelor inferioare, acompaniata de
durere la mers care jeneaza si limiteaza mult activitatea fizica a pacientului.
Deformari frecvente sunt:
-cifoza (accentuarea curburii cervicale a coloanei),
-tasarea corpurilor vertebrale cu scaderea semnificativa in inaltime,
-deformari ale sternului si cutiei toracice,
-asimetria in lungime a membrelor inferioare cu aparitia consecutiva a schiopatatului.
Unele din aceste malformatii au caracter reversibil daca tratamentul este prompt si corect
si daca varsta pacientului nu este inaintata in momentul remiterii osteoporozei idiopatice.
Diagnostic
Diagnosticul de osteoporoza idiopatica juvenila se face adesea tarziu, cand apar deja fracturi
sau dureri intense ce impun prezentarea copilului la medic si investigarea amanuntita a starii
sale de sanatate. Pe langa examenul fizic atent si complet si anamneza riguroasa, pacientul va fi
supus unor investigatii paraclinice specifice acestei patologii.
Astfel, se vor efectua:
- Radiografii osoase
- Tehnici imagistice cu sensibilitate crescuta: osteodensitometria DXA, DPA
(osteodensitometria cu absorbtie duala de fotoni) si CAT (computer tomografie axiala)
Scorul obtinut in urma acestei determinari poate fi interpretat astfel:
- peste -1.0: normal
- intre -1.0 si -2.5: osteopenie (densitate osoasa mica, situatie ce precede osteoporoza)
- sub -2.5: osteoporoza.
Tratament
Nu exista o schema terapeutica precisa si specifica osteoporozei juvenile, aceasta avand in
multe cazuri, caracter remisiv (dispare spontan). Datorita complicatiilor de natura ortopedica pe
care aceasta afectiune le asociaza (fracturi de oase lungi sau corpi vertebrali), specialistii
recomanda diagnosticarea cat mai rapida a osteoporozei juvenile si tratamentul suportiv, in
scopul evitarii aparitiei acestor complicatii
Masurile terapeutice
- fizioterapie, utilizarea carjelor
- adoptarea unei diete bogate in Calciu si vitamina D
- administrarea de medicamente de tipul bifosfonatilor
Alte medicamente utile sunt: calcitriol, calcitonina.
Tratamentul acestei boli va fi stabilit de medicul curant, tinand seama de varsta pacientului,
starea generala de sanatate, antecedentele medicale, extinderea bolii, toleranta individuala a
pacientului pentru diversele proceduri terapeutice. In cazul osteoporozei secundare, tratamentul
trebuie adresat bolii de fond.
Alte recomandari terapeutice includ: scaderea in greutate sau reducerea cantitatii de
cafeina din dieta