P O V E S T E A

V O R B I I

Doi prieteni mpreun la un drum cltorind,Un urs le iei-nainte,

cu groaz spre ei viind.Unul dintr-nii, de fric, vzind ursul
furios,
Anton Pann
Se sui si se ascunse sus ntr-un copac stufos;
Celalalt, ntr-acest pericol singur dac s-a vzut,
S-a-ntins la pmnt ndat si n mort s-a prefcut.
Ursul dar totdeodat asupra lui cum sosi,
Pe la nas, pe la ureche, se plec a-l mirosi;
Iar el si tinu suflarea, s nu-l sim c e viu,
C ursul mort nu mnnc, dup cum zic cei ce stiu;si asa, de mort
gndindu-l, cum sta nesuflnd lungit,
Nicidecum neatingndu-l, l-a lsat i a fugit;
Iar prietenul su, care sta n copacul stufos,
Dup ce se duse ursul, l-a-ntrebat, dndu-se jos:
Ia spune-mi, mai frioare, ursul ce lucru-i opti
Cnd se puse la urechea-ti (sincepu a hohoti.)
Mi-a poruncit rspunse sa tiu pzesci c-un prieten ca tine s nu
mai cltoresc.