Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dorinla de putere a mai multor na(iuni, fiecare incercind fie s[ mengintr, fie str
rtrstoarne statu-quoul, conduce inevitabil la o configuragie numittr balantra de puterer
gi la politicile ce-gi propun menlinerea ei. Am spus in mod intengionat inevitabil. Aici
ne confrunttrm din nou cu eroarea fundamentaltr care a afectat studiul politicii internationale gi ne-a umplut de iluzii. Aceasta rezidtr in conceplia potrivit cfueia oamenii au
de ales intre politica de putere gi rezultanrl stru obligatoriu, balanla de putere, pe de
o parte, gi o modalitate diferittr, superioard de politictr mondialtr, pe de alttr parte. De
asemenea, aceasti concep(ie gregittr insistl :rsupra faprului ctr politica externtr bazatd
pe balanla de putere este una dintre multele strategii externe posibile gi doar pro$tii
Si ticlloSii o vor alege pe prima, respingdnd-o pe cealalttr.
Vom demonstra in urmtrtoarele pagini ci balanga internalional5 de putere este doar
Echilibrul social
Balanla de putere drept concept universal
ca sinonim al
este folosit in mod obignuit in
"echilibrului"
"balantrei"
gi
gtiinld
politicd. Echilibrul inseamnl
frzic6,
economie
biologie,
stabilitatea in interiorul unui sistem compus din mai multe forte autonome. De cAte
ori echilibrul este pernrrbat fie de fo4e externe, fie din cauza schimbtrrii elementelor
Conceptul
multe $tiinte
1.
Sintagma balanld de putere este folositil in text cu patru sensuri diferite: 1) politictr
urmtrrind anumite rezultate ; 2) sure de lucruri ; 3) distributie aproximativ egaltr a puterii;
sau 4) orice distribulie de putere. Oriunde este utilizatll f?lrtr precizlri, sintagma se refertr
la o stare de lucruri realtr, in ciue puterea este distribuitit aproximativ egal intre mai multe
naliuni. Pentru sensul referitor la orice distribugie de putere, vezi pp. 241 9i urm.
2M
3.
BALANTA
DEPUTERE
2O5
in cuvintele lui John Randolph, ,pogi acoperi cu restriclii pergamente intregi, insl
doar puterea poate limita puterea'4.
4.
5.
Citat duptr William Cabell Bruce, Iohn Randolph of Roanoke (G.P. Putnam's Sons, New
York 9i Londra, 1922), vol. II, p. 2ll.
Fapnrl ci, de$i balanta de putere este un fenomen social unirarsal, funclionarea gi rezultatele
sale sunt diferite ln politica interntr 9i internagionaltr este evident. Balanla de putere
opreaztr in societatea internll in cadrul relativ stabil al societilii iftegrate, fiind menlinuttr
de un consens puternic Ai de puterea de obicei de necontestat a guvernului central. Pe scena
internalionaltr, unde consensul este slab gi nu existil o autoritate supremtr, stabilitatea
societtrlii 9i libertatea componentelor sale depind, in mai mare mtrsurtr, de funcgionarea
balanlei de putere. Mai multe detalii vor fi oferite ln capitolul 14.
C/. Si J. Allen Smith, The Grwth and Decadence of Constitutional Governnent (Henry Holt,
New York, 1930), pp. 241-242: -in absenla oriclrei modalitl(i comune gi impa4iale de a
interpreta dreptul internalional gi de a supraveghea relagiile internalionale, fiecare stat este
preocupat nu numai str-gi sporeascii autoritatea, ci 9i sI previnl, pe cit posibil, orice cregtere
a autoritilii statelor rivale. Instincol de autoconserrrare intr-o lume a statelor independente
206
6.
The
BALANTA DE
PUTERE
207
unui document, de neschimbat decf,t prin voinla cettrlenilor ingigi, nici una dintre
ramurile iuvernului nu a fost capabill str le asimileze sau s[ le subordoneze pe
celelalte... fiecare igi menline independenla gi poate str i se opuntr celorlalte, in
anumite limite.
Dar exist2l intre organismele politice gi func1ii (adictr intre persoanele care ocuptr
temporar acelagi post) o rivalitate necesar constanttr despre care dl Darwin a artrtat ctr
existtr printre plante gi animale gi, la fel ca in cazul plantelor gi animalelor, gi in sfera
politicl aceasttr lupttr stimuleazl(tecare institulie sau func1ie str-gi exercite la maximum
puterea pentru conservarea sa gi pentru dezvoltarea aptitudinilor sale, oriunde este
posibil acest lucru. Fiecare ramurtr a guvernului american a incercat s[-gi extindtr
atribugiile gi puterile; fiecare a inaintat in anumite direclii, dar in altele a fost
constrdnstr de presiunea egaltr sau mai puternictr a celorlalte ramuriT.
Documentul nr. 51 din The Federalist a dezvtrluit structura de putere a ,echilibrului
dinamic" sau ,,a paralelogramului schimb[tor de forfe", dupd cum l-a numit Charles A.
Beards: ,,... defectul trebuie compensat, planificAnd structura interioarl a guverntrmintului astfel incit componentele sale constitutionale s[ fie in stare, prin relaliile dintre
ele, str se mentintr la locul potrivit... Dar cea mai sigurtr protectie impotriva concentrtrrii
graduale a puterii in acelagi departament const[ in a oferi celor ce-l conduq mijloacele
constitutionale necesare gi motivele personale pentru a rezista dominaliei celorlal1i...
Mtrsurile de precaulie trebuie str fie, in acest caz, ca gi in altele, propo4ionale cu
pericolul atacului. Amb(iile trebuie s[ blocheze ambiliile. Interesul oamenilor trebuie
legat de drepturile constitulionale ale locului...". Scopul aranjamentelor constitutionale
respective ,,este de a proteja o parte a societl1ii impotriva nedrept[1ilor altor ptrdi.
Interese diferite existi inevitabil in rdndul variatelor categorii de cet51eni. Dactr o
majoritate poate fi reunitl de un interes comun, drepturile minoritii(ii vor fi nesigure".
Autorul, Madison, se a$tepta str protejeze drepturile minorittrgii ,,prin existenla in
societate a unor categorii atat de diferite de cetigeni, inc6t o asociere nedreapttr a
majorittrtii sI devin[ de-a dreptul improbabilS, dactr nu imposibiltr... Societatea instrgi
va fi separat5 in atitea ptr4i, interese gi clase de cetileni, incdt drepturile indivizilor
sau ale minorit[1ii vor risca pufin din partea coalizlrii interesate a majorittrlii".
Securitatea va consta in ,,multitudinea intereselor', iar gradul de siguranlS .va
depinde de numtrrul intereselor": Charles A. Beard a rezumat astfel filosofia guver-
utilizate de Federalisf, ale lordului Bryce Si ale lui Charles A. Beard referitoare la
amliza structurii gi dinamicii guvernimfrntului american, pentru a fl evidente principalele
7.
8.
9.
The Americqn Commonwealth (Macmillan, New York, 1891), vol. I, pp. 390-391.
The Republic (Viking Press, New York, 1944), pp. 190-191.
Ibid. Cf. de asemenea John C. Calhoun, ,,A Disquisition on Government", in The Worl<s
of John C. Calhoun (A.S. Johnston, Columbia, l85l), vol. I, pp. 35-36, 38-39.
208.
BALANTA DE
PUTERE
2W
continua, m[rirea puterii uneia determindnd o acliune cel pulin proporfionali din
partea celeilalte, pAnd cind natiunile implicate iSi schimb[ obiectivele politicilor
imperialiste - dacd nu renun(I de-a dreptul la ele - sau pdni cind una dintre ele
cigtigi sau crede cI a ob;inut un avantaj decisiv. Atunci, fie cea mai slabd se supune,
fie chestiunea este decisl prin rizboi.
Atdt timp cat balanta de putere funcgioneazl cu succes, ea indeplinegte doutr
funclii. Creeazd, o stabilitate fragill in relatriile dintre naliuni, o stabilitate aflatd tot
tinrpul in pericol de a fi perturbat[ si deci tot timpul avdnd nevoie de a fi restabilitS.
Ea este insi singura stabilitate disponibilS, linind cont de conditriile modelului de
putere. Suntem in prezen{a unei contradiclii interne inevitabile a balantrei de putere.
Una dintre funcliile pe care se presupune cd le indeplineste este stabilitatea rela[iilor
de ptrtere intre naliuni; dar acestea sunt, dupi cum am vizut, prin propria lor naturl
supuse schimbdrii continue. Ele sunt in mod esential instabile. Deoarece greutf,tile
care determini poziliile relative alc talerelor au tendinla de a se schimba continuu,
devenind fie mai grele, fie mai ugoare, oricdt ar incerca balanla de putere sI atingd
stabilitatea, ar fi fragil5 gi supusd unor ajustdri continue in acord cu schimbf,rile
survenite. A doua functie pe care o balanli de putere reugitl o indeplinegte in
respectivele condi(ii este dc a asigura eliberarea unei naliuni fatr5 de dominalia alteia.
Din cauza caracterului esential instabil gi dinamic al balanlei - trlstrturi care nu
sunt intampl5toare sau trecdtoare, ci naturale $i eterne -, independenta natiunilor
implicate este, la rindul sdu, precarl gi in pericol. Aici, inctr o datI totugi trebuie
spus ctr, date fiind c,onditiile modelului de putere, inilependenla fiecdrei natiuni nu se
poatebaza pe altceva decdt pe puterea sa, pentru a impiedica forta altei nafiuni s[ o
supunS. Diagrama urmdtoare ilustreazd situalia
2to
Modelul competiliei
in cel de-al doilea model, al competiliei, mecanica balan[ei de putere este la fel
independenta
lui C va fi in pericol
- adici
BALANTA DE PUTERE
2Lr
fi
permanent garantatl
Micile natiuni gi-au datorat intotdeauna independenla fie balantei de putere (Belgia
ltrrile Balcanice pind la al doilea rdzboi mondial), fie preponderenlei unei puteri
10.
Worles
331.
212
protectoare (micile natiuni ale Americii Centrale gi de Sud gi Portugalia), fie lipsei
lor de atractivitate pentru aspiraliile imperialiste (Elve(ia gi Spania). Abilitatea unor
asemenea na[iuni de a-gi mentine neutralitatea s-a datorat unuia sau altuia dintre
Divide et impera
Prima metod[ gi-a glsit manifestarea clasici in maxima ,,divide et impera", in afara
impunerii de condilii oneroase in tratatele de pace $i de incitarea la trddare gi
revolulii. Ea a fost utilizatl de natriunile care au incercat s[-gi sldbeasci rivalii sau sI-i
mentrind asa cum erau, divizdndu-i ori mentindndu-i divizali. in epoca moderntr, cele
mai consistente gi importante politici de acest tip sunt cea a Franfei fatr5 de Germania
gi strategia Uniunii Sovietice fatrd de restul Europei. Din secolul al XV[-lea pin[ la
sfdrgitul celui de-al doilea rlzboi mondial, principiul pemanent al politicii franceze
consta in a favoriza implr[irea imperiului gefinan intr-un numdr de state mici gi
independente sau in a preveni unificarea lor. Sprijinirea prinlilor protestantri de citre
Richelieu, a Confederaliei Rinului de ctrtre Napoleon I, a prinlilor din sudul Germaniei
de cltre Napoleon al III-lea qi sustrinerea migctrrilor separatiste e$uate de duptr primul
rdzboi mondial sau opozitria fa1[ de unificarea Germaniei dupl a doua conflagratie toate igi gdsesc numitorul comun in consideraliile balantrei de putere din Europa, pe
care Franla o gisea ameninlatd de un stat gennan puternic. in mod asemlnitor,
Uniunea Sovietictr - din anii '20 pdnd. in prezent - s-a opus hotirit tuturor planurilor
de unire a Europei, presupundnd cf, imbinarea fo4elor divizate intr-un ,bloc occidental" ar oferi inamicilor Uniunii Sovietice o putere atit de mare, incit i-ar pune in
pericol securitatea.
Cealaltd metod[ de balansare a puterii mai multor nafiuni constf, in sprijinirea
natiunii mai slabe. Aceasttr metodl poate fi aplicati prin doutr mijloace diferite: B igi
poate cre$te puterea suficient pentru a egala, dac[ nu chiar deplgi, puterea lui 24, gi
viceversa; sau B iqi poate combina puterea cu cea a celorlalte natiuni care urmtrresc
obiective politice in ceea ce o privegte pe,4, sinratrie in care r{ se va coaliza cu toate
natiunile cu obiective identice fald de B. Prima alternativl este exemplificattr de
politica de compensagii gi prin cursa inarmlrilor, la fel ca gi prin dezarmare ; a doua,
prin politica alianlelor.
lnanAnnr
214
Compe nsatiile
Compensatriile teritoriale erau un instrument uzual in secolele al XV[I-lea gi al XIX{ea
pentru men(inerea unei balante de putere care fusese perturbati sau unna a fi ameninlattr
de achiziliile teritoriale fdcute de o natiune. Tratatul de la Utrecht din 1713, care a
pus caplt rtrzboiului pentru succesiunea la tronul Spaniei, a recunoscut pentru prima
oartr in mod expres principiul balangei de putere prin compensalii. A prevtrzut
diviziunea majoritl1ii posesiunilor spaniole, europene gi coloniale intre Habsburgi gi
Bourboni, ad consemandum in Europa equilibrium, a$a cum era scris in document.
Cele trei irnpi+iri ale Poloniei din 1772, 1793 gi 1795 , care intr-un anumit sens au
marcat sf6rqitul perioadei clasice a balangei de putere, din motive pe care le vom discuta
ulteriorr, i-au reafirmat esenta, procedind la principiul compensatiilor. Deoarece achiziliile teritoriale in contul respectivului stat de cdtre oricare dinte naliunile interesate Austria, Prusia gi Rusia - prin excluderea celorlalte ar fi r[stumat balanla de putere, cele
trei naliuni au cizut de acord str imparti teritoriul intr-un asemenea mod, incit distribulia de putere intre ele str fie aproximativ egald cu cea de dinainte. in tratatul din 1772,
incheiat intre Austria gi Rusia, chiar era stipulat ctr ,,achizi1iile... vor fi complet egale,
fiind interzis ca dimensiunea unei portiuni sd deplgeasctr partea celuilalt".
desemnind
Astfel, competilia dintre Franla, Marea Britanie gi ltalia pentru dominalia Etiopiei a
fost temporar solutrionati duptr modelul polonez, prin tratatul din 1906, care imptrrlea
lara in trei sfere de influengd, desemnate pentru a stabili balantra de putere regionaltr
lntre naliunile implicate. in mod asemlntrtor, rivalitatea dintre Marea Britanie gi
Rusia legati de Iran a condus la tratatul anglo-rus din 1907, care delimita sferele de
influenli ale semnatarilor Ei o zond neutrtr sub controlul Iranului. Aici, compensalia
consttr nu numai in cedarea suveranititrii, ci mai curind in rezervarea pentru beneficiul
exclusiv al unei anumite na(iuni a unor teritorii pentru pxploatare comercialtr, infiltrare
politici $i milihre gi, eventtral, instaurarea suveranititrii. Cu alte cuvinte, o nafiune are
dreptul sI acgioneze in propria sferl de influenli in absenla concurenlei sau opoziliei
altei naliuni, f?ird a deline drepturi exclusive asupra teritoriului in cauz[. in replicd,
cealaltr putea si pretinde acelea5i drepturi pentru propria sa sferi de influen1i.
1.
Yezip.233.
putnnu
215
,:l
Inarmarea
Principalul mijloc prin care o naliune incearci sI menlinf, sau sI restabileasci balanla
consolidare a echilibrului de putere prin reduceri echivalente ale inarmdrii este oarecum
similar[ celei a compensatiilor teritoriale. Amlndoui necesittr o evaluare cantitativl
a influenlei pe care acordul il va exercita probabil asupra puterii lor. Dificultatea de
arealiza acest lucru - in corelarea, de pild[, a puterii militare franceze din 1932 cu
puterea militard reprezentat[ de potenlialul industrial al Germaniei - a contribuit la
e$uarea majoritlgii tentativelor de a crea o balantrS stabill de putere prin dezarmare.
Singurul exemplu de succes a fost Tratatul Naval de la Washington din 1922, princare
Marea Britanie, Statele Unite, Japonia, Frantra 9i Italia au cdzut de acord sI-gi reducd
proporfional Si s6-Si restrAng[ inarmarea naval[. Dar trebuie remarcat c[ acest tratat
era un acord general politic Ai teritorial in Pacific, care a incercat sd stabilizeze
relatriile de putere pe baza predominanlei anglo-ame ricanez .
Alianlele
Cea mai important[ manifestare istoricd a balantrei de putere se reg[segte insd nu in
echilibrul a doud natiuni izolate, ci in relaliile dintre o na{iune sau o alianf5 de naliuni
si o alti aliantd.
2.
Problema dezarmirii va
216
ale natriunilor nu sunt de obicei atit de precise gi limitate in ceea ce prive$te regiunea
geografici, obiectivele 5i politicile adecvate cum erau interesele americane gi britanice de
3.
4.
DTFERTTE
217
218
Mult mai des intAlnittr este adlugarea angajamentelor ideologice la cele materiale
din acelaEi trataC. Astfel, Alianla celor trei lmpIratri din 1873 prevedea asisten(a militard
intre Austria, Germania gi Rusia in cazul unui atac indreptat impotriva oric[reia
dintre ele gi sublinia solidaritatea celor trei monarhii impotriva subversiunii republicane.
in
Trebuie menlionat cd SfAnta Alianti gi Carta Atlanticului s-au altrturat de obicei angajamentelor materiale din alte documente legale.
The Prince, capitolul 21.
purpp,rt
2rg
puterii. tn istoria recenttr, putem evidenlia relagiile dintre Statele Unite gi Spania in
legdturtr cu bazele militare gi cele cu Arabia Sauditi pentru petrol.
Interpretarea eronate a alianEei anglo-americane menfionatl mai sus ilustreazl gi
confuzia dintre alianlele limitate gi cele generale. in era rdzboiului total, aliantrele tind
sE devintr generale, in sensul in care se refer5 la interesele globale ale participantrilor,
7.
220
Franlei sau pe care le-ar dobindi Franta prin implicarea SUA'. Alianlele franco-ruse din
1935 Si 1944 Si cea anglo-rustr din 1942 sunt alte cazuri similare. Validitatea legald
a tratatelor Ei invocarea lor propagandisti pot induce ugor in eroare observatorii in
leglturtr cu eficienla lor realtr. Evaluarea corectd necesit[ examinarea politicilor 9i a
acliunilor concrete pe care ptrrlile le-au intreprins pentru implementarea unei alianle.
Aceste consideralii au o deosebittr importanltr pentru alian[ele dintre o putere
nucleartr z{ gi una nonnuclear[ B indreptattr lmpotriva unei alte puteri nucleare C. Va
risca z4 distrugerea sa nucleartr de cltre C pentru a-gi respecta obligaliile fat/ de B?
Riscul major implicat treze$te lndoieli asupra calit{ii operationale a acestei alianfe.
lndoiala respectivI, enuntatil pentru prima dattr explicit de generalul De Gaulle, a
sllbit legltura dintre Statele Unite gi unii dintre cei mai importanli aliati ai lor.
Fiind incollili din toate ptr4ile, cartaginezii au fost obligali sd apeleze la toti aliatii. in
cursul actualului rlzboi, Hieron fusese cel mai prompt in a le rdspunde cererilor gi era
acum mai complezent dec6t de obicei, fiind convins ctr era in interesul s[u, atit pentru
proteclia posesiunilor siciliene, cdt gi pentru prietenia cu romanii, ca oragul sI
supravieguiasctr 9i ca puterea dominantii str nu-gi atingl uqor scopurile finale. Aici a
gandit foarte intelept gi atent, pentru ci aceste chestiuni nu trebuie niciodatii neglijate
gi nu ar trebui str contribuim la oblinerea unei puteri amt de mari de cdtre un stat, incat
nimeni str nu indriizneasctr s[-gi suslintr nici micar drepturile recunoscutes.
8.
Polybius, vol.
I, p. 83.
PUTERII
221
f{r{
ca ceilalli si nu-l contrabalanseze prin alianle sau rfuboi dactr era necesiu gi nu ar fi
fost inplept si renunle la interes ; la fel s-a intAmplat cu acea Ligi (despre care Guicciardini
spunea cI reprezenta securitatea Italiei) incheiat[ intre Ferdinand, rege al Neapolelui,
Lorenzo Medici gi Ludovic Sforza, stipAnitori unul al Floren(ei, celllalt al Milanului.
configuragie a unei puteri preponderente vizdnd dominalia mondiali, care a trezit opozifia
unei coalilii pentru menfinerea independenfei. Manifestul prin care Prima Coalitie a
iniliat respectivele conflicteinlT92 declara c[ ,,nici o putere interesati in menlinerea
balangei de putere in Europa nu poate sI priveasci indiferent regatul Franfei, cdndva
o greutate importanti in aceastl balantr5, ajuns acum in situatria de a suporta tulburlri
interne gi ororile haosului Si anarhiei care intr-un fel i-au distrus existen(a politic6". Iar
atunci c6nd rdzboaiele se apropiau de sfArgit, scopul puterilor aliate inctr era, dupd cum
se specific5 in textul Convenliei de la Paris din23 aprilie 1814, acela ,,de a pune caplt
nenorocirilor Europei gi de a face linigte prin dreapta distributie a fo4elor intre natiunile
din care este alcdtuiti" - adici printr-o noui balantrd de putere. Coalitia care a luptat
in al doilea rizboi mondial impotriu Germaniei 9i Japoniei gi-a datorat existenla aceleiagi
temeri comune a participan(ilor ftgI de nafionalismul celor doutr gi a urmlrit acelagi scop,
de a-gi men[ine independenla printr-o noul balanli de putere. La fel, incepind de la
t)')
serios afectattr. Atunci cdnd cregte gi mai mult, se poate provoca distrugerea intregii
magintrrii. Astfel, cdnd politica gi prudenla domnitorilor Europei pierd din vedere menlinerea unei balanle drepte intre puterile predominante, constitulia corpului politic este in
pericol : intdlnim, pe de o parte, violent5, iar pe de alta, sl5biciune; in prima, dorin[a de
a invada orice, in a doua, imposibilitatea de a impiedica acest lucru ; cel mai puternic
impune legi, cel mai slab trebuie str le respecte ; in cele din urrntr, totul concurtr la sporirea
dezordinii gi a confuziei ; ca un curent impetuos, cel mai puternic rupe zlgazurile, mlturdnd totul in cale gi expunind nefericitul organism revoluliilor celor mai dezastruoasee.
Este adevlrat cA printii igi permiteau s[ se ghideze dupl balanla de putere pentru
a-gi promova interesele. Realiz6nd acest lucru, era inevitabil ca ei sE schimbe taberele, sd
abandoneze vecNle aliante gi sX formeze altele noi ori de cdte ori
9.
li
se plrea
cI
balantra
Frederic cel Mare, ,,Considerations on the Present State of the Political Body of Europe",
in (Euvres de Friddric le Grand @udolph Decker, Berlin, 1848), vol. YlIl, p. 24.
Traducerea a fost realizattr din franceztr.
purnnn
223
adaptate timpurilor
noastre? Dacf, Franla a ocupat Spania, era oare necesar sd asediem Cadizul pentru a
evita consecintele ? Nu, m-am uitat in altd parte gi am ciutat material de compensa[ie
intr-o altii emisferd. Uitandu-m[ la Spania pe care au cunoscut-o strtrmogii nogtri, am
2U
decis ctr, dac5. Fran(a ia Spania, nu trebuie si ia Spania impreund ,,cu Indiile". Am
infiinlat Lumea Noutr pentru a reechilibra balanta celei Vechilo.
Aceastil tendinlS cltre o balanli globali de putere, functriondnd pebaza alianlelor
gi contraalian(elor, gi-a atins apogeul in timpul primului rizboi mondial, la care au
luat parte practic toate nafiunile lumii, intr-o tablrX sau alta. inslgi desemnarea
conflictului drept ,,mondial' indicl acest lucru.
Spre deosebire de al doilea rdzboi mondial, primul a luat na$tere exclusiv din
teama de consecinfele perturblrii balanfei europene de putere, ameninfat5 in doud
regiuni : Belgia si Balcanii. Situati la frontiera de nord-est a Fran[ei, pizind estul
Canalului Mdnecii, Belgia a fost un punct focal al rivalitltii dintre marile puteri, f5ri
a fi suficient de puternictr pentru a lua parte la ea. Era evident faptul cd independenla
sa era necesare pentru balan[a de putere in Europa. Anexarea ei de citre oricare
dintre marile natiuni ar fi flcut-o pe de{inltoare mult prea puternici pentru securitatea
celorlalte. Acest lucru a fost recunoscut incl din momentul in care Belgia gi-a oblinut
independenla cu sprijinul Marii Britanii, Austriei, Rusiei, Prusiei 9i Frantrei. Reunite
la [,ondra, Frile respective au declarat la 19 februarie 1831 cf, ,,au dreptul, iar
evenimentele le impun datoria de a veghea ca provinciile belgiene, dupl ce vor deveni
independente, sI nu afecteze securitatea generaltr $i balanta europeand de putere"rr.
kntru atingerea acestui scop, in 1839, cele cinci natiuni implicate au incheiat un traat
prin care declarau Belgia .stat independent gi permanent neutru", sub garangia colectivd
a celor cinci semnatari. Declaratria gi-a propus sI previnl o dati pentru totdeauna participarea Betgiei la balanta de putere europeani. incilcarea neutrantidi de citre Germania
a cristalizat, in 1914, ameninlarea la adresa echilibrului din partea acestui stat gi a permis
Marii Britanii sI-gi justifice participarea la rizboi de partea Franlei, Rusiei 9i alialilor lor.
Preocuparea Austriei, Marii Britanii 9i Rusiei pentru men(inerea balanlei de putere
din Balcani a coincis cu slibirea puterii turce in regiune. R5zboiul Crimeii din 1854-1856
a fost purtat de alianla dintre Franla, Marea Britanie gi Tirrcia impotriva Rusiei, pentru a
se pdstra echilibrul in spaliul respectiv. Tratanrl de alian{i din 13 martie 1854 declara ci
,,existenla intre actualele frontiere a lmperiului Otoman este de o importanlS esential5
pentru balanla de putere intre statele europene". Rivalititrile $i conflictele ulterioare, in
special evenimentele care au condus la Congresul de la Berlin din 1878 gi la rlzboaiele
balcanice din 1912 gi 1913, erau eclipsate de teama c[ una dintre natriunile interesate de
zona Balcanilor poate obtine o cre$tere disproportrionati in raport cu celelalte.
in anii premergitori primului rlzboi mondial, importan(a balanlei de putere a sporit.
AvfutC in vcdere cdTripla Alianl5 dintre Austria, Germania Ei Italia pirea c[ balarseazl
aproximativ Antanta dintre Franla, Rusia gi Marea Britanie, combinaliile de putere care
au obginut un avantaj decisiv in Balcani puteau duce ugor la un cigtig decisiv pe plan
european. Aceastii temere a motivat Austria, in iulie 1914, si incerce reglarea conturilor
cu Serbia o dati pentru totdeauna gi a determinat Germania sI sprijine necondilionat
Austria. Aceeagi frici a adus Rusia in situagia de a susiine Serbia, iar Franla, Rusia.
in mesajul telegrafic din 2 august 1914, adresat regelui George al V-lea al Angliei,
10. Speeches ofthe Right Honourable George Canning (Londra, 1836), vol. VI, pp. 109-111.
Ll. Protocols of Conferences in London Relative to the Affairs of Belgium (1830-1831), p, 60.
pursRlt
225
farul rus a rezumat situatria foarte bine cdnd a suslinut cI efectele dominafiei Austriei
asupra Serbiei .ar rdsturna balanta de putere in Balcani, care reprezintd un interes
vital pentru imperiul meu, la fel ca gi pentru acele puteri care doresc mentinerea
,,Custodele" balantrei
Ori de cdte ori balanfa de putere se realizeazd, prin intermediul alianlelor - cum s-a
intimplat, in general, de-a lungul istoriei Europei Occidentale -, se disting doud
posibile variatii ale modelului. Pentru a utiliza modelul balanlei, sistemul poate fi
compus din doul scale, in fiecare regdsindu-se naliunea sau natiunile identificate cu
aceeagi politicl a stafu-quoului sau a imperialismului. De obicei, natiunile continentale
ale Europei au folosit balanla de putere in acest fel.
t2. British
Documents on the Origins of the War, 1898-1914 (His Majesty's Stationery Office,
226
Cu toate acestea, sistemul poate consta gi din doutr talere plus un al treilea
element, ,custodele' balanpi sau echilibratorul. Acesta nu se identificd intotdeauna
cu strategiile unei naliuni sau ale unui grup. Singurul obiectiv in cadrul sistemului
const6 in menlinerea balanlei, indiferent de politicile concrete pe care le servegte ea.
in consecinltr, echilibratorul igi va arunca greutatea cdnd pe un taler, cdnd pe celtrlalt,
ghiddndu-se duptr un singur criteriu - acela al poziliilor lor relative. Astfel, el se va
indrepta intotdeauna spre cel c:lre pare a fi mai ridicat, care este mai ugor. intr-o
perioadl scurttr a istoriei, el poate deveni, consecutiv, prietenul gi dugmanul tuhror
marilor puteri, cu condi(ia ca acestea din urml str ameninle succesiv balanla,
incercdnd str obgintr dominagia asupra celorlalte gi ca ele str fie ameningate de allii care
iEi doresc supremaiia. Pentru aparafraza o afirmalie a lui Palmerston, degi custodele
balanlei nu are prieteni pe vecie, el nu are nici inamici pe vecie; are numai interesul
permanent de a menfine lnstrpi balanga de putere.
Echilibratorul se afltr tntr-o pozilie de ,,splendid[ izolare", separat prin propria voin1tr.
in timp ce talerele balantrei trebuie sd riralizeze intre ele, el trebuie str refuze str se lege
permanent de oricare dintre ele. Custodele balanlei asteapttr cu o decaEare prudenttr str
vadil care taler are mai multe ganse str coboare. Izolarea sa este ,,splendidl" deoarece,
prin politica sa externf,, dustr inteligent, poate obtine pregurile cele mai mari de la cei
pe care-i ajuttr, sprijinul stru sau refuzul acestuia constituind factorul decisiv tn lupta
pentru putere. Acest sprijin, indiferent de beneficiul pltrtit, este tot timpul nesigur gi
se schimb[ concomitent cu balan(a, astfel ctr politicile sale trezesc resentimente gi
sunt supuse oprobriului moral. ln acest mod a fost privitil Marea Britanie, cel mai
important echilibrator al modernitilii, considerdndu-se ctr-i lastr pe altii si-i poarte
rdzboaiele, ctr menfine Europa divizatl pentru a domina continentul pi c[ instabilitatea
strategiilor sale face imposibile alianlele. ,Perfidul Albion" a devenit un cligeu in
spusele celor care fie nu au reugit si-i ob1intr sprijinul oricdt de mult s-ar fi strlduit,
fie l-au pierdut duptr ce au plitit un pret care li s-a plrut prea rnare.
Custodele balanlei ocupl pozilia-cheie a sistemului balantrei de putere, deoarece
aceasta determinl rezultatul conflictului de putere. in consecintrd, el a fost denumit
,arbitrul" sistemului, decizdnd cine va cAgtiga gi cine va pierde. FtrcAnd imposibiltr
pentru orice nagiune sau combina(ie de na(iuni ob(inerea dominatriei asupra altora,
arbitrul gi-a mentrinut propria independen(i, la fel ca gi pe a celorlalte naliuni, gi deci
este un factor foarte puternic in politica internalionaltr.
purrnl
respectul pe care politicile aseminltoare le-au adus Marii Britanii. Doar Venefia, in
secolul al XVI-lea, Ei Marea Britanie, incepAnd cu domnia lui Henric al VlII-lea, au
fost capabile si facl din men[inerea balan{ei intre alte naliuni piatra de temelie a
politicilor lor externe, folosind cele trei metode de mai sus, separat sau combinate.
ldeea a aptrrut pentru prima dattr in legtrturi cu venetienii, intr-o scrisoare adresatd
in 1553, de regina Maria a Ungariei ambasadorului imperial in Anglia. Ea a artrtat ctr
italienii au motive intemeiate de a se opune Frantei, dar, a continuat ea, .$titi cum se
tem de puterea unuia sau a altuia dintre cei doi prinli [Carol Quintul gi Francisc I] Ei
cdt de preocupali sunt si-qi echilibreze puterea'ra. ln anii urmtrtori, Venetia a refivzt
ofertele de alian[5 care i se inaintaserf,, iar decidengii francezi au caracterizat situalia
asemtrnltor, cu o referinli speciali la aspectele de izolare $i deta$are fa1[ de alianla
cu oricare dintre ptr4i. in 1554, de pildtr, un ambasador venefian i-a explicat un astfel
de refuz lui Henric al ll-lea al Franlei prin teama republicii c5, in cazul mortii lui
Carol Quintul, Spania ar deveni inferioartr Franlei; totugi, Venelia incerca ,,sI men(intr
lucrurile in echilibru (tener le cose in equale stato)". Un alt ambasador povestea ctr
francezii explicau politica externtr a Veneliei prin suspiciunea acesteia fati de cresterea
puterii Franlei gi Spaniei. Ea dorea s[ previntr ,inclinarea balanlei de oricare dintre
pd4i (que la bilancia non pendesse da alcuna parte)". Ambasadorul a adf,ugat cl
,,aceast2[ politicl este ltrudati $i chiar admirat[ de oamenii inteligenli; in aceste
wemuri fulburi, cel slab nu-gi gEsegte protecfia altundeu decAt in Republica Veneliei 9i
deci italienii, mai ales, ii doresc independenta 9i ii incurajeaztr pregtrtirile de rtrzboi"rs.
Exemplul clasic de echilibrator a fost oferit totugi de Marea Britanie. Lui Henric
al VIII-lea ii este atribuiti maxima cui adhaero praeest (,cel pe care-l suslin va
cdgtiga"). Se spune ctr a comandat picturi ginind in mdna sa dreapttr talere perfect
balansate, unul dintre ele ocupat de Fran[a, celilalt de Austria, gi fnnnd in mdna
stAng[ o greutate gata de a fi aruncatd. Despre Anglia sub Elisabeta I se spunea ctr
,,Fran(a gi Spania sunt precum talerele balanlei Europei, iar Anglia - indicatorul sau
echilibratorul balanlei"r6. ln 1624, un pamflet francez il invita pe regele Iacob sI
urmeze gloriosul exemplu al Elisabetei gi al lui Henric al VIIIlea, ,care gi-a jucat
atAt de bine rolul intre imptrratul Carol Quintul gi regele Francisc, f?lcindu-se temut
gi curtat de amindoi gi lindnd balanta dintre ei".
Odati cu aparilia lui Ludovic al XIVJea ca nou aspirant la monarhia universaltr,
a devenit din ce in ce mai obignuit in Anglia si in alte pdrti ale lumii sI se considere
cd este misiunea Angliei sd facl pe ,,arbitrul' Europei, me{inandu-i in balanlS pe
Habsburgi gi pe francezi. Acelagi standard a fost aplicat sever politicilor externe ale
lui Carol al ll-lea gi Iacob al ll-lea, care i s-au altrturat lui Ludovic al XIV-lea, cel mai
important rival al puterii britanice, impotriva Olandei, gi in sprdinul strategiilor
antifranceze ale lui William al III-lea. Odati cu rlzboiul pentru succesiunea la tronul
L4. Papiers d'4tat du Cardinal de Granvelle (Paris, 1843), vol. IV p. l2l.
15. Eugeno Alb6ri, Le Relazioni degli Ambiasciatori Veneti al Senqto, partea
I (Florenla,
1862), vol. ll, pp.287,464.
16. William Camden, Annales of History of the Most Renowned and Victorious Princess
Elizabeth, Late Queen of England (Londra, 1635), p. 196.
2X
Nu intimplltor autonomia acestor sisteme este mai mare, iar subordonarea lor mai
pugin obserrrabill cu cit sunt mai indep[rtate geografic de centrul luptei pentru pulere
cu cit opereazl la periferia celui dominant, in afara razni de ac(iune a marilor puteri.
Astfel, o balanfi de putere italiantr relativ autonomtr s-a putut dezvolta in secolul
al XV-lea, in timp ce aten[ia puterilor majore era indreptati in alttr parte. ln cea mai
mare parte a istoriei civilizatiei occidentale, diferitele sisteme ale balan(ei de putere
din Asia, Africa gi America erau in intregime independente faftr de configuratria
naliunilor europene, p6ntr intr-atit incdt erau aproape necunoscute pentru ele.
Balanla de putere in emisfera de vest pintr la cel de-al doilea rlzboi mondial $i, in
Europa de Est, pdntr la sfArgitul secolului al XV[Ilea, Si-a datorat dezvoltarea relativ
autonome poziliontrrii periferice. tmpd4irea Poloniei, in scopul menlinerii balangei
de putere regionale, a fost intreprinstr de nafiunile direct interesate, fdrl interferenfa
altora. Alianta semnat[ ln 1851 intre Brazilia 9i Uruguay impotriva Argentinei pentru
ptrstrarea echilibrului sud-american a armt doar o legtrturtr indeptrrtattr cu sistemul
european. Pe de alttr parte, putem acum s[ vorbim despre o balanltr de putere
autonomtr african[. Deoarece populagiile locale au inceput s[ ia parte la competitria
pentru putere, intre ele Si cu state din afaia continentului lor, Africa nu mai este doar
un obiect al luptei pentru putere, cu centrul in alt spa[iu geografic.
Cu cdt este o balantl local[ de putere mai intim legattr de cea dominantil, cu atAt are
mai puline ganse de a opera autonom gi tinde mai mult s[ devini o manifeshre localtr a
celei de-a doua. Balanla de putere din interiorul Confederaliei Germane, de la Frederic
cel Mare pdn[ la rtrzboiul din 1866, oferI un exemplu de situalie de mijloc intre
autonomia deplintr gi integrarea completl Si imbini un oarecare grad de autonomie cu
integrarea in sistemul superior. tn timp ce, duptr cum am vlzut2, echilibrul dintre Prusia
gi Austria constituia o preconditrie pentru menginerea liberttrgilor membrilor Confederagiei,
consecinltr, invingltorii din primul rtrzboi mondial au incercat prin mtrsuri legale,
2.
3.
p. 330.
231
economice 9i politice str previntr fuziunea statelor respective. Mai mult, ln logica
situaliei respective, Hitler a privit anexarea Austriei ca pe un pas necesar in drumul
ctrtre rlsturnarea echilibrului european de putere.
Balantra balcanicl a indeplinit o functie similartr incepind cu sfdrgitul secolului
al XIX-lea. Aici, in mod asemtrntrtor, mentinerea echilibrului intre na(iunile balcanice
a fost privittr drept o condifie preliminartr pentru mentinerea celui european. De cdte
ori acesta era ameninlat, marile nafiuni interveneau pentru al reface. Declaralia tarului
la inceputul primului rdzboi mondial, citati mai sus4, ilustreazd, aceastL legtrturtr.
mondiall de putere.
Concomitent cu sfArgitul expansiunii s-a produs schimbarea greutedlor principale
dinspre Europa ctrtre alte continente. La inceputul primului rlzboi mondial, in 1914,
cele mai importante puteri erau predominant europene: Marea Britanie, Franla gi
Rusia pe un taler, iar Germania gi Austria pe celllalt. La sfdrgitul celui de-al doilea
rizboi mondial, greutl[ile respective erau fie in intregime noneuropene, ca in cazul
Statelor Unite, fie predominant noneuropene, ca in cazul Uniunii Sovietice. in
consecinltr, intreaga structur[ a balanlei de putere s-a schimbat. La sfirSitul primului
rdzboi mondial $i chiar la inceputul celui de-al doilea, ambele talere ale balan(ei erau
predominant europene; numai greutdtile proveneau de pe tot globul. Principalii
protagoni$ti ai competi(iei pentru putere gi mizele majore ale acesteia inctr se centrau
pe Europa. Pentru aparafraza afirmatriile deja citate ale lui George Canning, puterile
noneuropene au fost invocate numai pentru a redresa echilibrul de pe acest continent.
ln cuvintele lui Churchill din 1940, ,,Lumea Noui, cu toattr puterea Si fota sa, vine
in ajutorul gi pentru eliberarea celei Vechi'.
Asttrzi, balanla de putere europeani nu mai este centrul politicii mondiale, in jurul
cf,reia sd se grupeze echilibrele locale, profund legate intre ele sau mai mult sau mai
pulin autonome. Echilibrul actual din Europa a devenit doar o funcgie a balanlei globale
de putere, in care greuttr$le principale sunt Statele Unite gi Uniurna Sovietictr, amplasate
pe talere diferite. Distribuiia europeand a puterii este numai unul dintre rezultatele
concrete pentru c:re se desfdgoar5 competilia de putere intre aceste doutr state.
4.
5.
Yezi p.224.
Pentru alte schimbtrri structurale, vezi capiolul 21.
232
Ceea ce este adevtrrat pentru fostul sistem dominant se aplictr Ei celor locale
tradilionale. Balanla de putere din Balcani, nu mai pulin decat cele din Orientul
Apropiat 9i lndeplrtat, au tmptrrttrgit soarta primului. Ele au ajuns simple functrii ale
unei noi balanle globale, simple Jaaae" unde se desf{$oard rivalitatea pentru putere.
S-ar putea spune ctr, dintre toate sistemele locale, doar cel sud-american a ptrstrat o
anumittr autonomie, sub proteclia predominantrei Suatelor Unite6.
6.
tolul
21.
istorie, politica balantei de putere a reugit str previntr orice tentativl de dominalie
universalil. A reugit gi in menlinerea majorittrlii membrilor sistemului, incepind cu
sfdrgitul Rtrzboiului de Tleizeci de Ani in 1648 pAntr la lmptr4irea Poloniei la sfirgitul
secolului al XVil-lea. Dar dominafia generaltr a unei naliuni a fost prevenitl doar cu
preful rtrzboiului aproape continuu intre 1648 gi 1815 gi care, in secolul XX, a afectat
practic intregul glob. Cele doul perioade de stabilitate, una inceputl in 164E, alta
in 1815, au fost precedate de eliminarea totaltr a unor state mici, printr-un mare
numtrr de acliuni similare izolate de aceeagi nafurtr, cum a fost distrugerea Poloniei.
Ceea ce este important pentru discufia noastrl este cd aceste acliuni au fost
intreprinse tocmai in numele principiului balanlei de putere, a ctrrui principaltr pretengie
de a servi drept principiu al sistemului modern de state era indispensabil[ pentru
menlinerea independengei statelor individuale. Balanla de pu0ere nu numai ctr a eguat
in asigurarea independenlei Poloniei, dar insugi principiul comperuiatiei teritoriale a
fiectrrui membru pentru cre$terea teritorial[ a orictrrui altul a dus la distrugerea sa.
Eliminarea Poloniei in numele balantei de putere a fost primul Si cel mai spectaculos
exemplu al unei serii de imptrrfiri, anextrri gi distrugeri de state independente, care,
din 1815 Si pnnl in prezent, au fost toate indeplinite in numele aceleiagi idei. Egecul
de a-gi indeplini funcgia pentru statele individuale gi de a o realiza pentru sistem ln
ansamblu, prin alte mijloace decit rtrzboiul real sau potenfial, indictr cele trei
sltrbiciuni ale sale in calitate de principiu ctrltruzitor al politicii internafionale:
nesiguran[a, lipsa de substan(tr gi inadecvarea.
234
puternictr dactr deline mai mult spa[iu? Examinarea elementelor puterii naiionale a
artrtat ctr rtrspunsul poate fi afirmativ, instr cu rerorve atit de mari, incit aproape il
contrazic. Dimensiunea teritoriului francez era mai mare la sf6rginrl domniei lui
Ludovic al XIV-lea decAt la inceputul acesteia, dar Franga era mai slabtr atunci.
Aceeagi relalie inversl a m[rimii teritoriului 9i puterii nationale este revelattr de o
compamtie intre puterea Prusiei la moanea lui Frederic cel Mare in 1786 cu cea de
peste un deceniu. Pdntr la inceputul secolului al XIX-lea, Spania gi Tircia delineau
teritorii vaste, deptr$indu-le pe cele ale orictrrei mari puteri europene. tnstr ele fdceau
parte dintre cele mai slabe naliuni implicate in politica internalionali. tn timp ce
geografia, din care face parte dimensiunea teritorialtr, reprezint[ intr-adevtrr un factor
al puterii na(ionale, el nu este decit unul dintre numero$ii factori inclugi. Chiar daci se
iau in considerare, duptr modelul compensaliilor de la sfdrgitul secolului al XVIII-lea,
calitatea teritoriului gi calitatea gi cantitatea populaliei, tot avem de-a face cu mai
puiine componente dec6t totalul celor din care este alcltuitd puterea nationall. Acelagi
lucru este adevf,rat daci lutrm in calcul cantitatea gi calitatea armelor.
Caracterul national gi mai ales moralul nafional gi calitatea guvernirii, cu accent
pe politica externe, sunt cele mai importante, dar gi cele mai eluzive elemente. Este
imposibil pentru observatorul scenei contemporane sau pentru cel care exploreazd
tendinlele viitoare str aprecieze chiar gi cu o acuratege aproximativi contribuliile
relative ale acestor componente la puterea diferitelor nagiuni. Mai mult, calitatea lor
este supusd unei schimbdri continue, inobservabile in momentul producerii, revelate
ctrror corctinrdine poate fi stabiliti doar retrospectivr. Dupi cum spunea Bolingbroke,
puterii, sau indemAnlrii, sau curajului, nici increderea pe care le inspirf ele. Cei in
ascensiune nu-gi simt imediat puterea, nici nu au increderea ln sine pe care le-o va da
ulterior experienla. Obsenatorii cei mai preocupali de mria$ile balanlei respective gre$esc
deseori la fel 9i din aceleagi cauze . Ei continutr sil se teamtr de o putere care nu-i mai
poate rtrni sau continutr str nu se teamtr de una care pe zi ce trece devine mai puternictrz.
politice importante. Se ia ca punct de plecare cel mai sigur factor cunoscut, se imbintr
cu ceilalli in mtrsura posibilittrlilor gi se trage cea mai corectl concluzie posibiltr.
l.
2.
236
Pentru ca lucrurile s[ fie mai clare, voi oferi un exemplu. Rusia incearcd sd obtin[
sprijinul regelui Danemarcei. Ea ii ofertr ducatul de Holstein-Gottorp, care apa{ine
Marelui Duce al Rusiei, 9i sper[ str ob1intr sprijinul stru definitiv. Dar regele Danemarcei
este imprevDibil. Cum am putea prevedea toate ideile care-i trec prin capul sf,u tinir ?
Favorilii, amantele si ministrii care-l influenleazd Ei-i ofer[ avantaje din partea altei
puteri ce-i par mai mari decAt cele oferite de Rusia nu-l vor face oare sl-gi schimbe
alialii ? O nesigurantl asemtrnf,toare, degi de hecare dati sub alttr formtr, domintr toate
manifestdrile politicii externe, astfel incAt marile alianfe au deseori un rezultat contrar
celui anticipat de membrii lor3.
Scrise atunci cAnd perioada clasictr a balantei de putere se apropia de
sfir$it,
aceste
cuvinte nu $i-au pierdut nimic din relerrangtr cind au fost testate prin evenimentele
recente. Compozilia alianlelor gi contraalianfelor care ar fi putut fi anticipattr in
august 1938, imediat inainte de sf6rgitul crizei cehoslovace, era cu siguranttr diferittr
de cea care avea str existe peste un an, la inceputul celui de-al doilea rtrzboi mondial
Si de cea care s-a dezvoltat peste lnctr doi ani, ca urmare a atacului de la Pearl Harbor.
Nici un decident, oric6t de mtrrete i-ar fi fost cuno$tinlele, ingelepciunea gi capaci0atea
de anticipare, nu ar fi prevtrzut toate aceste evolulii $i nu si-ar frbazat politicile de
balanl.il de putere pornind de la ele.
Imediat inainte de declangarea primului rdzboi mondial in iulie 1914, nu era deloc
clar dac[ Italia igi va indeplini obligatriile prev[zute in Tratatul Triplei Alianle,
altrturdndu-se Germaniei gi Austriei in r[zboiul impotriva Frantrei, Marii Britanii 9i
Rusiei, dacl va rlmine neutrd sau dacl se va alltura celeilalte ptrrti. Oamenii de stat
responsabili ai Germaniei $i Austriei nu erau siguri, pe 30 iulie 1914, nici cI Rusia
se va opune Austriei pentru menlinerea balanlei de putere in Balcani. in acea zi,
ambasadorul britanic la Berlin raporta guvernului s[u ctr ,,un conflict general era
imposibil, deoarece Rusia nici nu voia, nici nu putea str porneasctr la r5zboi"a. Duptr
cum spune diplomatul, aceeagi opinie predomina gi la Viena.
Nu era clar pentru nimeni dintre cei interesali nici dac[ Marea Britanie va intra in
rdzboi de partea Frantei gi a Rusiei. La 1 iunie 1914, ministrul de Externe britanic
afirma in Camera Comunelor, confirmind o declaratrie din anul precedent a pri
mului-ministru, ctr Marea Britanie nu era legati prin vreo obligalie necunoscutl
hrlamentului gi publicului care ar putea s-o atragtr intr-un rtrzboi. Guvernul britanic
era convins ctr schimbul secret de scrisori dintre miniqtrii de Externe britanic gi
francez din noiembrie l9l2 nu i-a afectat libertatea de actriune in cazul unui rtrzboi
continental. Franla gi Rusia depindeau de interventia britanictr, f{rd a fi sigure de ea5.
3.
4.
5.
Am ctrzut de acord cii aceste consultilri intre expe4i nu sunt gi nici nu trebuie privite ca
angajamente care obligtr oricare dintre guverne str aclioneze intr-o situagie care nu a aptrrut
gi poate nu va deveni niciodatit o realitate. De exemplu, dispunerea flotelor franceztr gi
britanictr din prezent nu se bazeaztr pe nici o promisiune de a colabora in caz de rtrzboi.
Agi precizat totugi ctr, dactr oricare dintre guverne are motive serioase str anticipeze un atac
neprovocat din partea unei te4e puteri, ar putea deveni esengial str cuno$ti pe cine pogi
conta, pentru asistenltr armattr.
Sunt de acord ctr, dactr oricare dintre guverne are motive serioase str anticipeze un atac
neprovocat din partea unei te4e puteri sau un eveniment care str ameninle pacea generaltr,
ar trebui imediat discutat cu celtrlalt dacl amindoutr guvernele ar trebui str aclioneze
impreuni pentru a preveni agresiunea gi mengine pacea gi, dactr se petrece evenimentul,
asupra mf,surilor pe care ar trebui str le adopte in comun. Dactr respectivele decizii implictr
Ibid., p.363.
Ibid., p. 284.
238
EVALUAREA BALANTEI DE
PUTERE
239
cd, dacX talerele pot fi rtrsturnate prin rlzboi aproape de punctul unde erau inainte de
marea devialie, chiar dactr nu exact acolo, restul poate fi llsat in seama lntAmpltrrii, pe
care o buntr politic[ o poate folosiro.
ultima dati cind relaliile internafionale au fost conduse dup[ regulile clasice ale balanlei
de putere. Austria era decisl str schimbe definitiv echilibrul din Balcani in favoarea sa.
Credea ctr, degi Rusia nu este inctr gata de loviturtr, puterea sa era in cre$tere gi deci
am6narea acliunii decisive va face ca distribulia de putere str-i devintr mai pulin avantajoastr. Calcule similare erau efectuate la Berlin in legiturtr cu balanla dinne Germania gi
Rtrsia. Pe de alti parte, ultima era hotirdtl str nu-i permittr Austriei si schimbe distribulia
de putere zdrobind Serbia. Ea a calculat cd o astfel de sporire brusc5 a puterii inamicului
potengial poate sd deptr;eascl viitoarea sa cre$tere. Partial din aceste motive legate de
calculele rusegti, Marea Britanie a refuzat, pnnl in ultimul moment, str-gi declare sprijinul pentru alianla franco-rustr. Duptr cum declara ambasadorul britanic la Berlin pe
30 iulie l9l4 : ,,O astfel de declaralie, de$i ar trezi ezitfiri in Germania, ar putea, la fel
de bine, sI determine Rusia str aclioneze ; dactr Rusia ar ataca Austria, Germania ar ftebui
rl. Statul-Ma.|or
str vintr in ajutorul stru, indiferent dacd se teme sau nu de flota britanictr"
general al Germaniei, intr-un memorandum adresat cancelariei imperiale in 29 iulie
1914, analiza mecanismele balanlei de putere cu o surprinzitoare claritate: Rusia
fi
aliatul stru, Rusia, este atacat. Astfel, alian(a franco-rustr, prczgfiatl ca pur defensivtr,
formattr numai ca rtrspuns la planurile agresive ale Germaniei, va fi activati gi va
incepe masacrul reciproc al naliunilor civilizate ale Europeirz.
lo. ,,On the Study and Use of History", p. 291.
u. British Documents, p. 361.
t2. Max Montgelas gi Walter Schuecking (ed.), Outbreak of the World Wr : German Documents
Collected by l{arl Kautslq (Oxford University Press, New York, 1924), p. 307.
2&
pi(i
elocvent ritmurile diferite gi dinamicile cre$terii in putere ale celor dou[ tipuri de
state. intr-o asemenea curstr a inarmtrrilor, trtrrile statu-quo vor pierde, iar pozilia lor
de putere se va deteriora intr-un ritm accelerat odatl ce aceasta se prelungeqte.
Tlmpul este de partea na{iunilor imperialiste, talerul lor cobordnd din ce in ce mai
mult pe zi ce trece sub greutatea puterii lor, in timp ce talerul natiunilor statu-quo se
va ridica incontinuu. Devine din ce in ce mai dificil pentru ultimele sI redreseze
balanp, iar ele nu pot s[ nu congtientizpze ci, dacl nu se inverseazdradical tendinp,
EVALUAREA BALANTEI DE
PUTERE
241
este adevlrat numai presupundnd ci ea este folositi doar pentru scopul admis al
protectiei. Dar am vizut deja cum dorinla de putere a natiunilor preia principiile gi
le transformd in ideologii pentru a se disimula, explica gi a se justifica. Acelagi lucru
s-a intimplat gi cu balanla de putere. Ceea ce am spus mai sus in legtrturl cu
popularitatea ideologiilor antiimperialiste in genere i se aplicl gi ei.
Natiunile care se doreau imperii au pretins adesea ce tot ceea ce voiau era
echilibrul. O natriune ciutind doar menfinerea statu-quoului a incercat deseori sd dea
schimbtrrii acestuia aparenta unui atac la adresa balanlei de putere. Cdnd au intrat in
conflict Anglia Ei Franla, in 1756,la incepuhrl Rezboiului de gapte Ani, au0orii brianici
au justificat politica lSrii lor in termenii necesitdtrilor balanlei europene de putere, in
timp ce omologii lor francezi au pretins ci Franla era obligattr str se opun[ suprematiei
britanice pe mare pi in America de Nord, pentru a restaura
comergului".
"balantra
Cand puterile aliate i-au trimis lui Napoleon, in 1813, conditiile de pace, ele au
invocat principiul balantrei de putere. Cdnd impfuatul le-a respins conditiile, el a invocat,
la r6ndul stru, ,,echilibrul dreprurilor gi intereselor". CAnd, in prima parte a lui 1814,
aliatrii au transmis un ultimatum, cerind ca Franfa str renunte, in numele balantrei de
putere, la toate cuceririle fdcute din 1792, rcprezenhntul francez a replicat: ,Nu
doresc oare suveranii aliagi... sI stabileasci un echilibru drept in Europa? Nu asta
declari cI doresc ? Ptrstrarea aceleiaEi puteri relative pe care a awt-o a fost singura
dorin[5 a Franlei. Dar Europa nu mai este aceeagi ca acum 20 de ani". $i a ajuns la
concluzia c5, fnand cont de geografie gi strategie, chiar $i ptrstrarea malului stAng al
Rinului ar fi insuficienti pentru pdstrarea balanlei de putere in Europa. Diplomalii
alia{i au replicat: ,,Retrigdndu-se intre frontierele din 1792, Franla rf,mdne una
dintre puterile cele mai mari ale continentului datoriti poziliei centrale, bogtrliei
solului, naturii granitrelor, numtrrului 9i distributriei fortificatiilor'. Astfel, ambele
pI4i au incercat sd aplice principiul balantrei de putere aceleiagi situalii Ei au ajuns la
242
s[ fie considerattr
europeni gi coloniile lor... Abuzurile tiraniei sunt limitate prin influenfa reciproctr a
fricii 9i ruginii; republicile au dobAndit ordine 9i stabilitate ; monarhiile au adoptat
principiul libertdgii sau, cel pu3in, pe cel al moderatiei ; iar un oarecare siml al onoarei
gi justiliei este introdus de spiritul vremii chiar 9i in cele mai deficitare corstitulii. Pe timp
de pace, progresul cunoagterii este accelerat de imitarea atat de multor rivali activi:
pe timp de rtrzboi, fo4ele europene sunt folosite in competilii temperate gi indecisera.
in
L4.
era
The Decline and Fall of thq Roman Empire (Modern Library Edition), vol. II, pp. 93-95.
O relatare la fel de strtrlucitii a efectelor benefice ale balanlei de putere se intalneste intr-o
contribulie anonimtr la Minburgh Review, vol. I (ianuarie 1803), p. 348 : ,,Dar, dac6 nu ar fi
existat aceastil strntrtoas[ gelozie a vecinilor rivali, pe care politicienii moderni au invd[at s-o
preluiasctr, cAte cucerti pi schimblri de stipAniri s-ar fi produs, in locul unor rtrzboaie in care
s-au pierdut citera vieli inutile 9i s-au irosit milioane inutile ? Cite regiuni importante ale
globului nu ar fi fost inecate in sdnge, in locul a cdtorva sute de marinari luptind inofensiv pe
intinderile aride ale oceanelor $i a c6torva mii de soldagi practicdnd un sistem de lupt5 gtiingific,
regulat gi liniStit, in tlri special alese, folosite ca arene unde pot fi decise disputele naliunilor ?
Ne putem, intr-adevdr, uita la istoria ultimei sute de ani ca la cea mai ltrudabiltr de cAnd
existi omenirea; perioada cea mai bunl pentru educagie, megtequguri gi industrie, pentru
virtulile moderate gi bunul-sim1, pentru rafinamenul guverntrrii gi concomitenta rdspindire
a libertllii ; mai presus de toate, pentru acea perfecti stipdnire a artei administrlrii, care a
stabilit nigte reguli generale de comportament intre naliuni, a prevenit rdsturnarea imperiilor
gi absorbirea statelor slabe de cdtre vecini, a limitat cuceririle ,5i a fdcut din scoaterea
spadei din teactr ultima solulie, in timp ce, in alte epoci, era cea dintii".
2M
infrdnt?i de coplegitoarea coalilie a fo4elor inamice; dar adversarii nu s-au gdndit s-o
zdrobeascl. Ei s-au luptat pentru obiectivul limitat gi precis al stabilirii independenlei
coloniilor fr1i de Coroana britanictr - colonigtii, deoarece pentru ei era un scop in sine, gi
alialii francezi, pentru cd, in evaluarea unui decident rafinat, secesiunea celor treisprezece
colonii americane de Imperiul britanic ar fi fost suficienti pentru a reface balan(a de
putere, care se inclinase in faroarea Marii Britanii ca urmare a victoriilor cumulate in cele
trei rtrzboaie precedente. in 1783, c6nd au oblinut o victorie pentru prima oarl in aproape
un secol, francezii s-au mullumit sd ating[ un obiectiv minim cu o economie maximf, de
efort. Nici o amintire ranchiunoas[ nu a tentat guvemul francez str se foloseascdde ocazie
pentru a regla nqte conturi mai vechi. Nu a fost nici mtrcar tentat sA hpte pentru anexarea
Canadei, principalul dominion american al Coroanei franc&ze, cuceritii de cea britanicl in
timpul Riizboiului de $apte Ani gi cedattr oficial de regele Ludovic regelui George prin
acordul de pace dn 1763, cu numai 20 de ani mai derrreme. in tratanrl din 1783, o Franli
victorioastr lisa Canada ca posesiune britanic[ gi lipsiti de cele treisprezece colonii,
iar Marea Britanie se putea felicita, in termeni gibbonieni, ctr a supravietuit firtr dezastre,
unei fluctuafii in balanla de putere in care ii venise rdndul s[-gi vadi prosperitatea
scdzdnd, dar ln care nici un riu major nu survenise in starea general5 de fericire a
societitii civilizate care era casa spiritual[ a supugilor regilor George 5i Ludovicrs.
Atenlia la menlinerea unei anumite egalitili gi a unui echilibru intre naliunile invecinate
asigurl linigtea tuturor. ln aceastii privin15, toate natiunile invecinate care intrefn
relalii comerciale formeaztr un mare corp gi un fel de comunitate. De exemplu,
cregtintrtatea este o mare republicd, cu interesele sale comune, temerile gi precauliile
sale. Toli membrii componenli trebuie, in interesul comun Ei in cel propriu al securittrlii
nalionale, str blocheze orice pas din partea oriclruia dintre cei care ar putea rtrsturna
sau
Europa formeazd, un sistem politic, un corp unde intregul este legat de relaliile gi de
interesele diferite ale nagiunilor din aceasti parte a lumii. Nu este, ca in Antichitate,
Arnold Toynbee, A Study of History (Oxford University Press, Londra, 1939), vol. IV,
149 (citat cu acordul editorului).
16. (Euvres (Paris, 1870), vol. III, pp. 349-350.
17. (Euvres compl?tes (Th. Lejeune, Bruxelles, 1827), vol. lO, pp. 172, 179.
15.
p.
EVALUAREA BAI-ANTEI DE
PUTERE
245
interesului comun pentru menlinerea ordinii 9i a liberttrlii. Aici apare celebra schemtr
echilibrului politic sau a balan(ei de putere, prin care se infelege o asemenea dispunere
a lucrurilor, incdt nici o putere nu predominl in mod absolut gi nu face legile altorals.
a
Afirmaliile scriitorilor igi gtrsesc ecoul in declaraliile decidengilor. Din 1648 pAnI
la Revolulia Franceztr din 1789, domnitorii gi consilierii lor au luat de-a gata uni[atea
moraltr a Europei gi se refereau uzual la ,republica Europei", ,comuni[atea prinlilor
cregtini" sau la ,,sistemul politic al Europei". Dar sfidarea Imperiului Napoleonian i-a
forlat str faci explicite fundamentele morale ale vechii balanle de putere. Sfinta
Alianltr gi Concertul European despre care vom discuta in detaliu mai tArziure sunt
incerctrri de a oferi o direclie institulionaltr acestor fo4e morale gi intelectuale care au
constiruit esenla balanlei de putere.
Thatatul Sfintei Alianle din26 septembrie 1815 obliga semnatadi - tofi suveranii
europeni, cu excepiia a trei dintre ei - la nimic altceva decit la aplicarea principiilor
crestine in relaliile dintre ei gi in tratamentul supugilor. lnstr celelalte natate din acelaqi
an care au incercat sil refactr sistemul politic european, cunoscute popular sub numele de
Sfdnta Alian15, erau indreptate impotriva revoluliilor de oriunde, mai ales, desigur, din
Franla. Deoarece Revolulia francnzl a fost marea fo4tr activtr care a distrus balanla de
putere, se credea ci orice revolugie va constitui o ameninlare similar[. Deci, principiile
legitimitdlii si inviolabilititii frontierelor din 1815 au devenit fundalia pe care cel pulin
Austria, Prusia gi Rusia au incercat str reconstruiasctr structura politictr a continentului.
in 1860, cdnd Franla a obtinut cedarea Savoiei 9i Nisei, in compensa(ie pentru
cregterile teritoriale ale Sardiniei in ltalia, Anglia a intervenit, invocdnd unul dintre
principiile din 1815. ,Guvernul Majestilii Sale", scria contele Russell, ministrul de
Externe britanic, ambasadorului din Franfa, ,,trebuie s[ remarce c[ o soliciiare a
cedlrii teritoriului vecinilor, din partea unui stat atAt de puternic cum e Franta, a
cdrei fosti politicd, nu prea indepirtattr, de mtrrire teritorial5 a adus numeroase
calamititi Europei, nu poate str nu trezeasctr resentimentul fiec[rui stat interesat de
balanla de putere gi de menlinerea ptrcii generale".
Definit ca diplomagie prin intermediul conferinlelor dintre marile puteri, care ar fi
rdspuns oriclrei ameninltrri la adresa sistemului politic prin acliuni coordonate, Concertul
European a devenit instrumentul prin care unnau s[ fie realizate principiile ini(iale
ale Sfintei Aliante gi apoi, duptr dezintegrarea ei culminind cu revoluliile din 1848,
interesele comune ale Europei. A functrionat in multe ocazii in cursul secolului, de la
aparilia sa ln 1814 pdnd la declangarea primului rtrzboi mondial, h 1914. Concepgia sa a unitiilii politice a Europei sau, in cuvintele omului de stat britanic Castlereagh,
.sistemul general al Europei" - a fost subliniattr in mai multe documente oficiale.
Astfel, puterile aliate au declarat, spre sfArgitul lui 1813, cii ,,nu vor depune armele...
inainte ca statutul politic al Europei str fie reafirmat gi inainte ca principiile imuabile
18. The Law of Nations (Philadelphia,1829), cartea a III-a, capitolul
19. Yezi capitolul 27.
III, pp.
377-378.
26
str prevaleze
real[". in
declaralia din 5 februarie 1814, duptr care este, de obicei, datat Concertul European,
reprezentantii Austriei, Marii Britanii, Prusiei gi Rusiei au declarat ctr nu vorbesc
numai in numele lSrilor lor, ci ,in numele Europei care formeaztr un singur tot".
Aceleagi naliuni, clrora
s-a alf,turat Franla, au stabilit in Protocolul 19 al
Conferinlei de la Londra din 1831 independenla Belgiei gi, in interesul balantei de
li
putere, au instituit
au
declarat: ,,Fiecare natiune are legile sale, dar Europa le are, de asemenea, pe cele
proprii; sursa lor rezidl in ordinea socialtr". in timpul rizboiului franco-prusac din
1870, ministrul francez Thiers, ctrutind inutil ajutor din partea altor naliuni europene
pentru a preveni rtrsturnarea balantei de putere de cltre Germania, se plAngea ctr
,,Europa nu este de gtrsit'. ln acea frazd,, ela tinut cont de acelagi principiu al unittrtii
europene care, din 1648, a fost inima balantei de putere. Tot la acesta a fdcut inutil
apel ministrul britanic de Externe, Sir Edward Grey, cdnd a invitat natiunile europene
str participe la o conferinll pentru a-gi soluliona diferendele. S-ar putea chiar susline
ctr
uni0llii morale, intelectuale gi politice a Europei gi ctr Germania nazistX filcea parte
din ea in 1938, cind Cehoslovacia a fost obligatd s[ cedeze regiunea Sudet[.
20.
Considerations on Representative Ga'ernment (Henry Holt, New York, 1882), p. 21. Cf. gi
remarcile profunde de lapp.235-236 despre importanla factorului moral pentru menginerea
balaryei de putere in politica interni: ,,Cind se susfine ctr problema line de moralitatea
politic[, nu ii dispare importanla. Chestiunile de moralitate constitulionalil nu sunt mai
pulin practice decAt cele legate de constitulia instrgi. Existen[a unor guverne gi tot ceea ce
le face pe altele durabile depind de respectarea practictr a doctrinelor moralititlii constitu-
EVALUAREA BALANTEI DE
PUTERE
247
248
Statele aveau granile at6t de bine definite gi erau atdt de organizate, lncdt o agresiune
impotriva lor nu putea reugi decAt dactr era moderattr gi direcgionati astfel incet
str
Acest consens
EVALUAREA BALANTEI DE
PUTERE
249