SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI

ADMINISTRATIVE
Relatii Economice Internationale si Integrare Europeana

TEORII ALE INTEGRARII EUROPENE

INTERGUVERNAMENTALISMUL

Profesor coordonator:
Student: Prof.univ.dr. George Voicu
Florin Parvu

2015

Interguvernamentalismul

Aparitia

interguvernamentalismului

si

principalii

reprezentanti:
Interguvernamentalismul si-a facut aparitia in domeniul teoriilor cu
privire la integrare, pornind de la ipoteza lui Stanley Hoffman (1966),
potrivit careia statul national, departe de a fi depasit, se dovedise a fi
``incapatanat`` sa reziste.
Perioada de la jumatate anilor `60 si jumatatea anilor `80 a fost
caracterizata drept ``era apatiei`` in cea ce priveste procesul de integrare,
limbajul teoretic si procesele de dezvoltare a Uniunii europene. In timp ce
o parte a cercetarilor vedea relansarea procesului de integrare ca pe o
confirmare a modelelor neofunctionaliste, a fost argumentat cu succes
modelul interguvernamentalismului, ce sublinia puterea de referinta a
statelor membre Uniunii Europene1.
Principalul exponent al interguvernamentalismului este Stanley Hoffman,
care desi a recunoscut carentele abordarii realiste, mai ales legate de
caracterizarea

statelor

nationale

ca

actori

unitari,

atacat

neofunctionalismul pe tema rolului elitelor nationale si a transferului de

competente de la nivel national la nivel supranational.
Interguvernamentalismul nu accepta asertiunea neofunctionalista a
rolului determinant al elitelor nationale si al grupurilor de interese in
progresul integrarii si in influentarea pozitiei guvernelor nationale,
apreciind ca statele nationale sunt actorii principali iar guvernele nationale
sunt unicele detinatoare de putere pentru ca poseda suveranitate juridica
si legitimitate politica2.

1 ``Procesul de guvernanta in UE``, Helen Wallace, William Wallace si Mark A.

Pollack, carte, http://www.slideshare.net/inessfox/wallaceprocesuldeguvernantainue, accesat la data de 10.09.2015

Interguvernamentalismul,

teoretizat

de

Stanley

Hoffmann,

reprezentat principalul raspuns la criza neofunctionalismului. Hoffmann a

aratat ca adeptii neofunctionalismului au privit evolutiile specifice procesul
integrarii prin analogie cu un mixer care marunteste cele mai diverse
produse, le modifica gustul si parfumul, inlocuindu-le cu un produs nou, cel
mai adesea cu un suc delicios (Hoffman, 1998).
Prin

contrast

cu

abordarea

neofunctionalismului,

Hoffmann

privilegiaza logica diversitatii, aratnd ca in domenii de importanta vitala

pentru

interesul

national,

natiunile

prefera

certitudinea

sau

chiar

incertitudinea auto-controlata a increderii in national, unei incertitudini

necontrolate a unui mixer netestat (Hoffmann, 1998). El este de acord ca
si alti actori si grupuri de interes joaca un rol important in procesul
integrarii, dar vede in guvernele nationale arbitri cu drept de decizie in
problemele esentiale3.
Pozitiile asumate de guverne sunt determinate de considerente
nationale, in special de impactul deciziilor privind integrarea asupra
economiei nationale, dar si asupra perspectivelor electorale ale partidului
de

guvernamnt.

Adeptii

acestui

curent

au

atras

atentia

asupra

importantei care revine politicilor nationale in procesul de integrare

europeana. Accentuarea rolului si influentei statului, care urmareste doar
realizarea egoista a propriilor interese, in special in domenii politic
sensibile, precum apararea nationala, securitatea nationala, politica
externa, au condus la dezvoltarea asa-numitei logici a diversitatii in locul
logicii integrarii (Hoffman, 1998).
De subliniat faptul ca Hoffamn face diferenta intre low politics and
high politics pentru a putea explica de ce in anumite domenii integrarea a
2 ``Interguvernamentalismul lui Stanley Hoffman``,articol,
http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/Interguvernamentalismul-luiSt75.php , accesat la data de 10.09.2015
3 ``Uniunea ruropeana intre federalism si intervurenamentalism Politici comune ale
UE``Prof. Univ.dr Gabriela Dragan, curs in format digital, http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=453&idb , accesat la data de 11.09.2015.

fost posibila, in timp ce in altele, nu, tocmai urmare a faptului ca statele au

fost reticente in a renunta la anumite atribute ale suveranitatii nationale,
prin transfer catre autoritati supranationale4.

Caracteristici:
Interguvernamentalismul

isi

are

originea

in

teoriile

relatiilor

internationale, respectiv in teoria realista. Conform realistilor, statelenatiune sunt actorii principali de pe scena internationala, dezvoltarea
relatiilor politice dintre state fiind rezultatul actiunii guvernelor nationale.
In acest decor international, realistii nu acorda prea multa importanta
actorilor supranationali sau transnationali, carora le recunosc utilitatea
numai in masura in care servesc interesele statelor membre. Cu alte
cuvinte,

actorii

supranationali

nu

trebuie

sa

urmareasca

obiective

transnationale, ci numai servirea celor nationale.

Perioada anilor 70, caracterizata prin termenul de euroscleroza, a
accentuat caracterul interguvernamental al procesului de integrare.
Europa s-a confruntat in aceasta perioada cu doua crize petroliere, cu
somaj ridicat, inflatie si reducerea ritmurilor de crestere economica.
Asadar, in aceasta conjunctura economica nefavorabila, statele
membre s-au concentrat tot mai mult pe aspectele interne, in detrimentul
procesului de integrare. Pe acest fond, eforturile de reducere a barierelor
non-tarifare au scazut in intensitate, in vreme ce, in comertul intracomunitar au aparut noi obstacole. In plus, si activitatea Comisiei a intrat
in declin, in timp ce Consiliul de Ministri a devenit cea mai importanta
institutie a CEE5.

4 Idem

Teoria lui Hoffman a cautat sa explice perioada anilor 60-70,

perioada caracterizata prin stagnarea procesului de integrare europeana si
reaparitia sentimentelor nationaliste la nivelul elitelor din diferite state
membre.
Criticand logica neofunctionalista a metodei comunitare sau metodei
Jean Monnet, metoda frecvent mentionata in documentele oficiale ale UE,
Hoffman a relevat prevalarea logicii diversitatii si limitele obiective ale
efectului de antrenare, precum si faptul ca in domeniul intereselor
nationale vitale guvernele mentin un control strict asupra procesului de
decizie si nu accepta compensatii sau transferuri de prerogative.
In abordarea critica a neofunctionalismului Hoffman face distinctie
intre sfera low politics politici economice si sociale si sfera high politics
politici externe, de securitate si aparare6.
Ambiguitatea implicita a logicii neofunctionaliste a integrarii ar
putea parea acceptabila guvernelor nationale cand iau decizii in domeniul
politicii comerciale sau in domeniul politicii agricole, dar in sfera high
politics scopurile clare si consistente reprezinta o cerinta esentiala pentru
orice guvern responsabil. In sfera low politics grupurile de interese pot
influenta mai mult actiunile si politicile guvernelor nationale, desi nu sunt
singurii factori de influenta.
Conceptia interguvernamentalista a lui Hoffman sustine ca guvernele
nationale au mai multa autonomie in procesul integrarii decat in viziunea
neofunctionalismului, in sensul ca ele sunt actori politici independenti, si
ca procesul avanseaza doar in masura in care guvernele sunt dispuse sa-l

5 `` Uniunea ruropeana intre federalism si intervurenamentalism Politici comune ale

UE``Prof. Univ.dr Gabriela Dragan, curs in format digital, http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=453&idb , accesat la data de 11.09.2015.

6``Interguvernamentalismul lui Stanley Hoffman``,articol,

http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiintepolitice/Interguvernamentalismul-lui-St75.php , accesat la data de 10.09.2015

sprijine si ca apar influente restrictive ale factorilor exogeni, din cadrul

sistemului international global, asupra autonomiei guvernelor nationale.
Viziunea interguvernamentalista a prevalat in state ca Franta si
Marea Britanie, care au considerat ca controlul proiectului european
trebuie sa ramana ferm in mainele guvernelor nationale, ceea ce ar
insemna pe plan institutional un rol puternic al Consiliului European si al
Consiliului de Ministri, in timp ce Comisia Europeana si Parlamentul
European ar avea un rol secundar. Interguvernamentalistii s-au pronuntat
adesea pentru slabirea calitatii de executiv a Comisiei Europene, care ar
trebui sa fie un fel de serviciu civil insarcinat cu initiative, sugestii si
implementarea de masuri.
Parlamentul European ar fi trebuit sa devina un simplu organ
legislativ care ar adopta legislatie secundara si ar urmari implementarea
ei, organ care ar putea avea si o a doua camera reprezentand regiunile si
actionand

pentru

aplicarea

principiului

subsidiaritatii

impreuna

cu

parlamentele nationale.
Prevederile Tratatului de la Lisabona, de reforma institutionala nu
consolideaza vadit dimensiunea interguvernamentala a UE, poate cu
exceptia presedintelui Consiliului European si a ministrului de externe(Inalt
Reprezentant PESC)7.
In concluzie, interguvernamentalismul considera statul-natiune ca
reprezentnd cel mai mare posesor de putere, principalul initiator,
supervizor si adesea chiar distrugator al procesului de integrare initiat in
afara granitelor nationale. Astfel, daca referirea la integrare se potriveste
neofunctionalismului si celorlalte teorii supranationale ale constructiei europene,
nu trebuie uitat interguvernamentalismul si incapatanarea acestuia de a se referi
la cooperare si nu la o integrare europeana tintind un scop abstract si inutil.

7 ``Interguvernamentalismul lui Stanley Hoffman``,articol,

http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/Interguvernamentalismul-luiSt75.php , accesat la data de 10.09.2015

Bibliografie:

``Procesul de guvernanta in UE``, Helen Wallace, William Wallace si

Mark A. Pollack, carte, http://www.slideshare.net/inessfox/wallaceprocesuldeguvernantainue, accesat la data de 10.09.2015

``Interguvernamentalismul lui Stanley Hoffman``,articol,

http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiintepolitice/Interguvernamentalismul-lui-St75.php , accesat la data de
10.09.2015

`` Uniunea ruropeana intre federalism si intervurenamentalism Politici

comune ale UE``Prof. Univ.dr Gabriela Dragan, curs in format digital,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=453&idb ,
accesat la data de 11.09.2015.