Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
Pag.
I.Notiuni
introductive..3
II.Originile colindelor.4
III.Importanta colindelor si valoarea lor misionara..5
IV.Concluzii....8
V.Bibliografie.9
I.Notiuni introductive
Sarbatorile crestine ale Nasterii Domnului, Anului Nou si Bobotezei au in viata
crestinilor o semnificatie aparte. Ele trezesc rezonante afective de inalta sensibilitate creand o
atmosfera de bucurie si un farmec cu totul specifice in trairea religioasa. La acestea contribuie in
cea mai mare masura traditia veche si scumpa a colindelor ,care infatiseaza evenimentul
extraordinar al venirii in lume al Fiului lui Dumnezeu intrupat.
Colindele au nsoit mereu viaa zbuciumat a poporului romn, ncercnd s-i aline
suferinele i s-l ntreasc n credina sa n Dumnezeu. Dintotdeauna romnul a tiut s colinde,
trind cu intensitate farmecul Crciunului. De cum ncepea postul, se organizau cetele de
colindtori, care i pregteau repertoriul i, apoi, n ajunul Naterii Domnului mergeau la
colindat, nu numai la rudenii, ci n ntreg satul sau spaiul n care locuiau. O cas colindat
beneficia de binecuvntarea lui Dumnezeu. ns, dac o gospodrie i avea porile ncuiate,
nsemna c se refuz mesajul divin al venirii n lume a lui Iisus Hristos. Obiceiul colindatului s-a
meninut pn n zilele noastre i prin mila lui Dumnezeu, va dinui pentru totdeauna.
Motivatia alegerii temei
Am ales aceasta tema deoarece, colindul este, as putea spune, o rentoarcere la copilria
dup care tnjim toi, la frumoii ani n care ne bucuram de dragostea i afeciunea mamei, care
ne-a nvat prima rugciune i cea dinti colind. Vznd-o, cu ochii minii, pe Maica Domnului
aplecat cu atta druire asupra Pruncului Iisus n ieslea Betleemului, imi aduc aminte, cu
nostalgie, cu ct emoie colindam n serile lungi ale iernii, n timp ce afar ningea linitit i
zpada se aternea ca un covor peste cas i peste curte. Pare o imagine feeric, de basm, dar
chiar aa era i cred c fiecare copil simte la fel Crciunul n sufletul su nevinovat. ntre
Naterea Domnului i colinde exist o legtur intrinsec: Crciunul se oglindete n colinde, iar
colindele au ca scop principal preamrirea venirii n lume a Fiului lui Dumnezeu pentru fericirea
etern a omului.
Prin urmare, s preuim n adevrata lor valoare aceste perle ale cretintii, care sunt
colindele. S nu le dm uitrii, ci din an n an s le intonm cu o plcere deosebit i sporit,
simind acea bucurie i mulumire sufleteasc pe care numai colindele ni le pot produce:
Hristos Se nate / Venii la nchinare / Cu vesel suflet / Vesel cntare.
II.Originile colindelor
Datina colindatului la poporul roman este straveche, avandu-si obarsia in vatra vechii
Dacii. Chiar daca nu poate fi precizata cu exactitate data aparitiei acestui obicei, continutul
poetico-literar al colindelor indica faptul ca ele vin din adanc de istorie crestina si
romaneasca,unele chiar dinaintea formarii poporului roman, adica din secolul I, din vremea in
care Sfantul Apostol Andrei propovaduia Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos pe teritoriul
Dobrogei.1
Colindele aveau functiune rituala, aceea de urare pentru fertilitate, rodire si belsug.Un alt
scop des intalnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele si de reintalnire cu cei plecati
dintre noi.In acest sens ,ele mostenesc functiunea sarbatorilor pagane ale Saturnaliilor,
Calendelor lui ianuarie si a Dies Natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificatia initiala a
colindelor s-a pastrat doar atmosfera sarbatoreasca, de ceremonie, petreceri si urari.
Colindul romanesc, prin forma sa simpla si prin mesajul pe care-l exprima, este glasul sfant
al Sfintei Evanghelii extins sau transmis in sufletele si-n casele dreptcredinciosilor crestini.
Colindul reprezinta ecolul popular si artistic al cantarilor bisericesti liturgice. Ele se revarsa
asupra tuturor celor care le canta si le asculta lumina cunostintei de Dumnezeu, intarind credinta
ortodoxa, pace si bucurie dumnezeiasca.4 Este o manifestare nepretuita, zestrespirituala pe care o
mostenim din mosi-stramosi .El este sfant pentru ca transmite un mesaj ceresc, o veste de la
Dumnezeu. Colindele sunt de doua feluri: coline religioase si colinde laice .Colindele religioase
au o origine literara si e refera la Iisus Hristos ,la Maica Domnului.Cele lumesti au caracter liric
si sunt adaptate de colindatori la situatia celor care le canta. Sunt inspirate din Sfanta Scriptura si
din Sfanta Traditie, iar prin versurile lor duioase si pline de credinta se descifreaza versurile
adanci ale unei trairi religioase autentice.
Majoritatea colindelor au in centrul lor persoana Mantuitorului, descriind mai ales
intruparea si nasterea Lui cea mai presus de fire. Este prezenta si Maica Domnului in versurile
colindelor romanesti alaturi de Fiul Sau iubit. Astfel, Fiul lui Dumnezeu s-a nascut
Din Fecioara Maria
Din neamul lui Avraam,
Din samanta lui David,
Din Duhul Sfant zamislit,
caci ,
La evenimentul Nasterii sunt de fata toate planurile creatiei si ale firii:cerul reprezentat
prin ingeri, ingerii cantau si se bucurau, lumea cuvantatoare a pamantenilor infatisata prin
pastori Trei crai de la Rasarit/ Spre stea au calatorit, si lumea necuvantatoare , infatisata
prin plante si animale.
Sarbatoarea Craciunului a reprezentat dintotdeauna un moment important, insemnand
Nasterea Mantuitorului Hristos, Fiul lui Dumnezeu care coboara si se naste ca Fiu al
Omului(Matei 16,13). Colindatul a fost initial chiar la Nasterea Domnului, moment in care
martorii la acest eveniment au dat de stire intregii omeniri despre aflarea Mantuitorului Am
gasit pe Mesia(Ioan 1,41), Am aflat pe Acela despre care au scris Moise in Lege si proorocii,
pe Iisus, Fiul lui Iosif din Nazaret (Ioan 1,45).5
Actualizand in fiecare an amintirea Nasterii Domnului Iisus, colindatorii duc cu ei la
casele credinciosilor voie buna, cinstea si dragostea, asa cum se poate observa din urarile:
Troscotel de langa drum,
Voie buna cui ma-nchin.
Troscotel de langa cale,
Cinste si dragoste in fata dumitale.
Colindele indeamna pe credinciosi sa fie buni mereu, dar mai ales acum, cand s-a nascut
Pastorul cel bun:
Acuma pe la Craciun,
Tot omul sa fie bun.
Sfanta Scriptura
IV. Concluzii
V.Bibliografie
Sfanta Scriptura.
Traditia