Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Afectivitate
Atenie
Comportament
Condiionare
Contiin
Creativitate
Cunoatere
Emoie
Gndire
Imaginaie
Instincte
Inteligen
Limbaj
Memorie
Motivaie
Nevroz
Percepie
Psihometrie
Psihoz
Reprezentare
Stres
Suflet
Voin
Traum
Psihologia (din limba greac: psych = suflet, logos = tiin) este tiina care
studiaz comportamentul uman, inclusiv funciile i procesele mentale ca inteligena, memoria,
percepia, precum i experienele interioare i subiective cum sunt sentimentele, speranele i
motivarea, procese fie contiente, fie incontiente.
n acest cadru general al activitii psihice distingem urmtoarele categorii:
Coninut psihic sau de contiin: elementul care, ntr-un moment determinat, face obiectul unei
funciuni psihice.
Funciuni psihice: modalitatea specific a activitilor contiente independent de coninutul lor.
Mecanisme psihice: modalitatea specific a activitilor incontiente.
Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funciuni i mecanisme comune unei anumite funciuni
psihice (de ex.: sfera afectiv, sfera cognitiv etc.).
Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective i voluntare care pot
fi schematizate ntr-un mod abstract (personalitatea).
Psihologii adopt diverse modaliti n studiul activitii psihice. De exemplu, psihologia
experimental folosete metode tiinifice n descrierea i nelegerea cauzelor i relaiilor reciproce
ale unor procese diferite cum sunt percepia, nvarea, memorizarea i comportamentul social.
Psihologia umanistic face mai de grab investigaii calitative pentru a cerceta experienele
subiective ale fiinelor umane.
De la nfiinarea primului laborator experimental de psihologie de ctre Wilhelm Wundt n 1879 la
Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care provenea,
pentru a deveni o specialitate de sine stttoare cu o serie de direcii i subspecialiti, care
dispun doar n parte de un limbaj comun.
S2(B)Validitatea, procedee de validare.
Testul ca sa fie considerat o masura buna a domeniului de evaluare este necesar sa obitnem o serie
de informatii care sa reflecte faptul ca testul masoara ceea ce si-a propus. Validitatea se refera deci la
relatia dintre scorul obtinut la un test si un anumit criteriu sau performanta externa.
Prin validitate intelegem stabilirea unei concordante unei concordante dintre notele de evaluare ce
se obtine prin teste si notele ce se dau acelorasi subiecti in viata.
In teoria testului psihologic, validitatea este un concept central, beneficiind in mod prioritar de
atentia tuturor celor preocupati de aplicarea si, mai ales, construirea testelor.