RAPORTUL DINTRE COLECTIONARUL DE ARTA SI MUZEU AL BALINTESCU Intr-un eseu asupra creatiei artistice, Paul Valéry emite paradoxul cé ,,autorul este omul din lume cel mai rau situat pentru a cunoaste ceea ce altii numesc opera sa" si pentru a discuta despre ea, Si op rém o substituire de cuvinte, in locul autorului punindu-l pe colecti nar*, Nu este, intr-un anumit sens, $i el un creator ? Nu este, oare, si colectia de arta, o creatie distincta, izvorita fie din ,dragostea pentru ordine in lucrurile materiale, unita. cu adevarata dreptate si cu dorinta de frumuseje” (John Ruskin), fie dintr-o contemplatic indelungata, in- sofité cu acea plicere universal valabil&, placerea estetica (J. Volkelt) sau din necesitatea obsedanta de a privi si a poseda opere de arta dato- rité clreia un amator devine colectionar (K. H. Zambaccian),, fie — cum spunea cu vorba de tainé sculptorul Gheorghe D, Anghel — dintr-un desavirsit simt moral, numai asa putind sluji ,la inobilarea, ta purifi- carea sufletului omenesc" ? . Colectia de arté este — pind la urmi — o suprema daruire, o dato- rie sacra. Ai primit de la oameni, pe c&rari necunoscute simturilor imediate, ceca ce este roua si clinchet de cristal, ai avut ingdduinta perpetua, pe care numai pictura fi-e da, de a privi lucrurile in masura fn care au fost cindva contemplate cu dragoste (Paul Valéry). si se in- timpla apoi in sufletul tau, pe tacute, o prefacere naturala, ca o pirguire de mar tozenna, bucurie fara egal si intreg — luminoasd, asemenea unui zbor de pasare pe deasupra arborilor, cind este iarasi dimineafa insorita si primavara: te desprinzi de tine insuti si redai celor mulfi ceea ce pentru ei a fost inféptuit initial, iar de-acum poarté aura unei mari iubiri. Eternul omenesc prins bundoara in bronzurile lai Gheorghe D. Anghel, al&turi de intrebarile asupra existen{ei si miraculoasele fesai- turi cu lumina si culoare caracteristice tablourilor lui Ion Tuculescu de pildd, nu mai sint strinsura si placere unui singur om, ci tuturor la in- * Din prezentul material excludem pe acei indivizi — foarte numerosi de alt- {el — care string tablouri sau alte obiecte de art& din cauze extraestetice, cat sno- bismul, mania, moda, tezaurizarea valorilor materiale, asigurarea zilei de miine, ne- gustoria, cupiditatea etc. De cele mai multe ori nici nu te $tiu adevdratul pref. 152demind, in orice clipa, pentru rodnicul $i instructivul dialog dintre om si arta. Tot ccea ce se intimplad cu o colectie particularé de arta de la achizifionarea primului tablou sau primei sculpturi, pind la trecerea ei in folosinta tuturor, este un act de creatie cu mulliple implicatii social- culturale pind adinc, in viitor. Dar, despre toate astea este dificil si vorbesti, in parte fiindu-ti necunoscute, desi, intocmai ca un autor in opera sa, ai parcurs toate clapele creafiei, ai strabatut multe rascruci, ai stat la indoialé la ras- pintia muJtor drumuri (Paul Valéry); unele opere le-ai achizitionat fara nici un efort, printr-o simpld intimplare, iar ja altele ai ajuns dup& mullé truda, traversind greut&f{i ce paéreau de netrecut inifial, facind sacrificii, urmarindu-l ; un fel de vis cu r&d&cinile infipte deopotriva in realitatiile epocii tale si in credinja proprie ca au fost create intr-adins pentru tine $i fi se cuvin. Putem spune deci, in deplina liniste, despre o colectie de arta, nu numai ca poarté pecetea epocii in care s-a format, dar cé ea defineste si un om cu personalitatca si caracterul propriu, cu problemele, cu afi- nitdtile gsi resentimentele lui. Acest om este cel mai fidel prieten al artistilor plastici si... al publicului, el facind legatura intre creatia pri- milor si public. Pastrind, alaturi de marile muzee, patrimoniul artistic al unui popor, colectionarul isi asuma astfel, deplin constient, o mare responsabilitate si va face totul sa corespunda, avind fata de opera de arta aceleasi indatoriri ca si muzeul, cum vom constate mai departe. Ba, am putea spune ca intre un colectionar si opera de arta legaturile merg mai departe, devin organice (ceea ce nu poate fi In cazul unui muzeu), de aici decurgind grija parinteascd a colectionarului pentru »freamatul cel mai mindru si cel mai misterios al sufletului” (Elie Faure) investit intr-un tablou sau intr-o sculptura, de un artist. Ca si corespunda intru totul acestor cerinfe, ,,colectionarul trebuie s& posede insusiri naturale de receptivitate, ce se dezvolta treptat printr-o educatie vizuala si intelectual ce rafineaz& ochiu! si stmfurile" (K. Zambaccian) ; trebuie s& fie infr-o continua depasire de sine insusi. Nu se poate preciza cind au aparut in lume primele colectii parti- culare de arta. In antichitate, dacé un cet&f{ean cumpara o sculpturd ori o picatura, nu se gindea s& impodobeasca interiorul casei sale, ci un templu. Astfel, Pliniu il citeaz& pe Alcibiade care a comandat pictorului Aglaphon dowd tablouri, avindu-] pe el drept personagiu central, pe care |e-a plasat apoi intr-un loc public. Dupa cucerirea Greciei antice, patricienii romani au deprins gustul frumosului, stringind pe c&i aflate la indemina celui puternic $i pentru propria lor desfatare, obiecte de arta. Asemenea ,,obiecte” erau si in atentia primilor regi franci si merovingieni, acestora plicindu-le sa-si impodobeasca& palatele cu cle. Contemporanii le numeau ,,curiozitafi". Ca in loate sectoarele activitétii omenesti, Renasterea avea s& In- semneze un revirment deosebit si pentru colecfiile particulare de arta. Abia acum se poate vorbi cu adevarat de asa ceva, respectivele colectii dovedindu-se de-a lungul secolelor calea principala de imbogatire a muzeelor jumii, o parte devenind insele muzee celebre. Printre cele mai cunoscute in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, citém colectiile alc&tuite de papii Iuliu II si Leon X, Francisc I, pe bra- 153tele c&ruia se spune cd ar fi murit Leonardo da Vinci, Carol Quintul, Leurentiu de Medicis, cardinalul Leopold de Toscana, Vasari, lordul Arundel, Margareta de Austria, Maria Stuart, Richelieu, Caterina de Medicis, Mazarin, Fouquet, Colbert, Ludovic al XIV-lea, lordul Hert- ford etc. Pasiunea pentru stringerea operelor de arta ia avint in secolul al XVIll-lea, colectionarii — recrutati din toate clasele sociale — fiind din ce in ce mai numerosi. Secolut al XIX-lea va cunoaste o adevarata inflorire in privinta aceasta, datorité burgheziei care ,,a sustinut si in- tretinut intreaga miscare artisticé si culturala" a secolului, dezvoltarea muzeejor existente si aparitia altora datorindu-se in primul rind initia- tivei si donatiilor particulare. Un singur exemplu este edificator : Muzeul Luvru, infiinjat initial pe baza colectiilor regilor Franfei, ajunge posesorul de astézi al impresionantelor valori plastice nationale, prin donatiile facute de La Caze pentru secolul al XVIJI-lea, Thomy—Thierry si Moreau Nelaton pentru arta secolului al XIX-lea si Cammondo si Caillebot pentru epoca cantemporana (K. H. Zambaccian).* Printre marii colectionari de arté ai secolutui al XIX-lea fi mai citim pe Campana, fratii Goncourt, Thiers, Cernuscki, Dutuit, dr, Geor- ges de Bellio 5.a. Sa ne oprim putin Ja ultimul, recunoscut ca un mere prieten al im- presionanftilor, colectia sa servind ulterior la Infiintjarea Muzeului Mar- mottan din Paris, Se cuvine s& amintim c& intr-o sal& spatioas’ a numi- tului muzeu este expus—la loc de cinste — portretul dr. Georges de Bellio, facut de pictorul roman Nicolae Grigotescu. De altfel, de Bellio era roman sadea, stabilit in jurul anului 1851 la Paris, — poate ca o consecinjé a revolutici burghezo-dernocrate de la 1848 in farile romane ; cercetarile de arhiva aduc uneori la lumini documente surprinzatoare prin continutul lor istoric. Se numea Gheorghe Bellu, fiul lui Alexandru si nepotul] unui mare vistier al Vaiahiei, Stefan Bellu. Dupd mama se trégea din Barbu Vacirescu. Educatia estetic& si-a facut-o, desigur, in casa pdrinteascé, completindu-si-o la curtile boierilor contemporani de buna seama si a baronului Lens (aga-i apare numele scris in chiri- lica vremii), socotit printre principalii colectionari romani de arta de alunci. La Paris, dr. Georges de Bellio se cis&toreste cu Catherine Rose Guillement. E adevarat, nu se cunosc aproape de loc originile colectiei sale ; se cuagse in schimb tofi impresionistii achizitionati de e) intr-un fel sau altul: * Marile funda|ti de peste hotare, celebre in primul rind pentru colecfiile lor de arta din toate timpurile si de la toate popoarcle, sint — de asemenea — rodul fubi- rii do frumos, gustului ales, abnegafiei si inijiativei unor persoane particulare. In $a- rile respective foacd rolul unor puternice centre de stiinji si cultur’, cu ramificatil multiple, depasind prin posibilitatile materiale, libertatea de manifestare si raza de activitate, institutiile similare de stat. Citém in acest sens Fundajia Gulbenkian, insu- gurat& oficial in urma cu citiva ani de zilo la Lisabona si ctitorité de Calust Sarkis Gulbenkian (#863—1955). Biblioteca si impresionenta colectie de arta incepind cu cele mai vechi timpuri gi ajungind in primele decenii ale secolului al XX-lea, intereseazai eopotriva Egiptul antic, Grecia si Roma antic, Orientul islamic, Extrem — Oricntul si arta european din evul mediu ping Ja zi. Totul beneficiazi de o conceplie moderna de conservare, expunere 5i cercetare si de ,exceptionale condifii tehnice”. 154Cézanne — 5 Degas —2 Manet —8 Monet — 35 Morissot — 4 Pissaro — 10 Renoir —8 Sisley —6 Explicabil num&rul mare de tablouri semnate Claude Monet; acestuia i-a fost — multé vreme — cel mai sigur sprijin, aproape sin- gurul sprijin (Remus Nicolescu). Daci Gheorghe Bellu a devenit de Bellio, s-a instrainat complet de tara si nu s-a gindit s-o inzestreze macar cu o parte din celebrii sai impresionisti, altfel se prezinté lucrurile cu majoritatea colectionarilor romani de arta. Cum vom vedca, unii sint fondatori de muzee, alfii de colectii publice, tofi fara deosebire tinind casi deschisé pentru cine dorea sa le contemple comorile de arté*; ba mai mult, vor fi pentru pinacotecile si muzeele statului surse inepuizabile de imbogatire a pa- trimoniului propriu. Cei dintii colectionari de arta din Roménia, atestati documentar, apar cé&tre sfirsitul secolului al XVillI-iea si in prima juenatate a secolu- lui al XIX-lea. Vorbind despre ci, vorbim de fapt despre primii fonda- tori de muzee sau pinacoteci, fie cd le-au fondat direct, fie ci au con- tribuit la fondarea Jor prin donatii substantiale, Bundoaré baronul Samuel! Brukenthal. isi construieste la Sibiu o cladire monumentala in stilul epocii care si-i serveasc& drept locuinja proprie $i totodaté de ad&post al celor circa 16000 de volume cérti (printre ele fiind manuscrise rare, incunabule etc.) si al colectiilor pro- prii de arta, arheologie $i numismaticd, deja celebre. Tablourile prove- neau in parte din colectia imperialé vienez’, din colectia Reitzer si altele, In anul 1790 clidirea era terminat& deoarece Brukenthal des- chide in ea o serie de expozifii cu caracter personal. Conform clauzclor testamentului donatorului, Muzeul Brukenthal se deschide pentru prima data ca institutie publica, ,,in luna februarie a anului 1817, fn cadrul unei festivitafi ce a avut loc in aula Gimnaziului Evanghelic din Sibiu". * Un Ioc aparte In rindurile acestora fl ocupi Mihail Kogalniceanu, Pujini ca el au fubit si sprifinit artele, ,Multipla si vasta activitate a lui Mihail Kogilni- ceanu (...) nu_l-e impiedicat s&-si consacre timpul unul project m&ref: edificarca unui muzeu de art& al Principatelor romane” (lie Kogdlniceanu). Cal&toriile frecvente peste hotare, cu vizitarea statornicé a muzeclor de arta si a colectiilor particulare din stra- indtate si numeroasele studi de specialitate intreprinse de el, su numai cd i-au de- s&virsit un gust Indscut pentru frumos, dar l-au si determinat sé adune cu mare grije si cu infinite precaufiuni tn privinta autenticitatii, diferite ,,Colectii muzeistice” (Dan Simonescu). Ceea ce a f&cut timp de 25 de ani. In casa sa sub form’ de templu grecese, aflaté pe ling’ arcul de triumf de astizi, deschisi oricul si 1a orice ori dorea s&-{ viziteze ,,muzeul”, al&turi de piesele cu inscriptii grecesti si iatine antice, alaturl de ceramica ‘greco-romani, de icoanele si mobilierul vechi, se impuneau cele 90 de tablouri in ulei pe pinzi si pe lean, apartinind unor pictori care fac de totdeauna mindria marilor muzee : Tizian, Tintoretto, Guido Real, 1. Carraci, Caravaggio, V4 quez, Rubens, Franz Hals, Snyders, lordaens etc. 155De la rolul crearii unei ambiante de parada si lux la curfile impe- riale, regale si nobiliare, obisnuit in secolele antcrioare, iatd ca obie lele de art& incep s& serveasca si in fara noastré la educarea si desfa- tarea sufleteascé a enilor de toate conditiile sociale. De-a lungul anilor, se vor g&si si minti tuminate, minti instruite, capabile de allru- ism si d&ruire, care sé contribuic la cresterea noului rol al artei, ajun- gind ca in zilele noastre, datorita inoirilor revolutionare survenite in viata poporului roman, s@ asistim la o adevarata proliferare de muzee gi colectii particulare de utililate publicé, nu numai la orase, ci si la sate, in care ,masele largi au posibilitatea de a cunoaste nemijlocit si intr-o formé deosebité de cxpunere, adevérate comori de arta", cum avea si spund colecfionarul Moise Weinberg in sesiunca comunicarilor stiintifice a muzeelor de arta, tinutaé Ja Bucuresti in iunie 1966. Trecind acum in Tara Romaneasca $i Moldova, constatém ca cele mai cunoscute colectii de arta in prima jumatate a secolului al XIX-lea sint ale familiilor C. Negri, Sofronie Virnav, Stirbei, Brincoveanu, Lens, Ghica, Crefulescu etc., alcdtuite, ,cum era si firesc intr-o perioadé_cind la noi dezvoitarea picturii de sevalet cra Ja inceputurile ci" (Petre Oprea), din tablouri felurite, din toate epocile, de pictori strdini, pre- cum si din obiecte de arta decorativa si altele, ceea ce dddea colectiilor un caracter ,,cclectic’. Ba mai mult, coicctionarii respectivi adunau deopotriva originale si copii, mergind pind acolo incit comandau unor pictori $i sculptori contemporani sau unor firme specializate in asa ceva si le execute copii de pe operele celebre din strdindtate, cum este cazul boierului Nicolae Cretulescu (Petre Oprea). Obiceiul acesta s-a extins in tot secolu! al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea cind Jocul vechii boierimi pamintene cu impunatoare hrisoave de inzestrare din partea voievozilor {arii, f-a luat nova boierime, provenita din aren- dasii primilor si din negustori, In colecjia Dinu Mihail din Craiova gi in cea a lui Vorvoreanu figurau numeroase copii, dupa cum reiese din fondurile personale de arhiva ale numitilor. Cele trei gratii ale lui Canova si nimfele iesite dintr-o pietrarie din Florenta la inceputul se- colului actual, figureazi si acum in Muzeul de Arta Craiova. Colectia Eliza si Paut Capeleanu din Rimnicul Vilcea, donata de acestia Liceului Alexandru Lahovary in 1924 pentru infiinfarea unui muzeu si transferaté in 1967 la Muzeul Judetean Vilcea cu prilejul infiinfarii sectiei de arte plastice, cuprinde numeroase copii executate de Oprisan Radulescu, Dimitrie Serafim si.. Jean Al. Steriadi. Ultimul figureaza cu o copie de pe Nicolae Grigorescu. Dupad Muzeul Brukenthal din Sibiu, o institutie similaré, dublata side ,,Scoala frumoaselor arte” pentru infiintarea $i propdsirea lor, se inaugureaza la Iasi in ziua de 26 octombrie 1860, datorita rivnei picto- rului Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, care-i va fi suflet neobosit pina la sfirsitul vietii. Este vorba despre Pinacoteca-Muzeu national de pic- luré din Moldova. La inaugurare sint expuse 103 lucrari provenite din donafiile unor colectionari. Astfel, Sofornie Virnav doneaza cele 15 ta- blouri vechi de mare valoare, cumparate in anul 1845 de la marchizul de Las Marismas, Costache Negri doneazd intreaga sa colectie alcé- tuité din 39 tablouri vechi, punind clauza ,,ca tablourile sd ramina tot- deauna neclintite la Iasi’, iar avocatul Costache Dosiade a donat 30 de 156tablouri. li putem considera pe cite trei nu cé au contribuit fa infiinfa- rea Pinacotecii moldovene, ci fondatori ai ei. Cu trecerea anilor, Pinacoteca se va imbogafi nu prin achizifitle facute sporadic de stat, ci tot prin donatii, cum este de pildi cea a pictorului C. D. Stahi. In anu! 1880, din totalul celot 246 exponate cite figurau in Pinacotecé. 184 erau donate, In a douva jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului a} XX-3ca, numérul fondatorilor de inslitufii muzeale din Romania sau al stimulatorilor activitatii acestora prin felurite donatii, creste. Noua generatie de colectionari foarte exigenti $i sensibili Ja nivelul estetic superior atins de pictura tui Grigorescu si Andreescu {din care canza isi indreapta preferintele c&tre arla autohtona), izbuteste sa-si concretizeze o parte din intenfiile ctitoricesti si umanitare. Astfel, Ion Kalinderu fon- deazi muzeul care-i va purta numele, imbogafit apoi substantia! de fra- lele siu Nicolae Kalinderu cu opere de Nicolae Grigorescu si lon Andreescu, dr. V. A. Ureche inaugureazaé la Galati 0 importanta biblio- tecé in ale carei incdperi se afla si un muzeu mixt, dr. Constantin Esau isi Jasa intreaga avere, inclusiv colectia de arté, Ateneului Roman fon- dat tot de el, Emanoil Protopopescu-Pake isi constituie colectia de pic- tori si scuiptori strdini si romani in jurul cclor opt tablouri achizitionate de la Jean Baron Eder, C.C. Arion isi face cu exigenta si gust rafinat o colecie proprie, juristul si omul de culturé Ioan I. Movila, originar dintr-o familie de vechi bojeri moldoveni, achizifioncazd cu sirg ta- blouri apartinind artei universale {gcolile intaliana, florentina, fla- manda, spaniola cte....), dar si picturii romanesti contemporane, cum sint Evreul galitian de Nicolae Grigorescu si Doamna cu scrisoare de Sava Hentia™, iar Virgil Cioflec formeaza une din cele mai pretioase colectii ale vremii, in care stralucesc ca o jerba de lumina uleiurile si pastelurile pictorului Stefan Luchian, ce va fi donat& Universitatii clu- jene in anii 1929—1930. Colectia Virgil Cioflec constituie fondu] de baza al palrimoniului Muzeului de Arta Cluj. La raspintia dintre cele doud veacuri, se impun ins& atentiei tutu- ror, dintr-un motiv sau altul, colectionarii Alexandru Vlahuta, Vasile Gh. Mortua, Anastase Simu, profesor dr. Ion Cantacuzino si acela care a facut totul pentru a intretine in jurul sau o atmosfera de senzational si legend&" (I. L, Georgescu), figura insolité a societafii bucurestene de atunci, dup& expulzarea din Franta, unde isi facuse studiile, isi for- mase legaturi intinse in lumea scrisului si artei si frecventase cercurile anarhiste : Al. Bogdan — Pitesti. Prin ei inauguram seria colectionarilor cu preocupari de mecenat la diferite trepte** $i a celor care si-au pus fie harul, fie indeminarea iniru ale scrisului sau oratoria In slujba arlelor in general, cu deosebire in slujba arteior plastice, unii, ca Al. Bogdan Pitesti, atingind vehementa in articotcle lor, iar alfii, ca * Intreaga colectic a fost donata stallui de sotie si fiul Tui Ioan 1, Movila in anu] 1937, intzind in Pinacoteca Municipiului Bucuresti, situaté pe fostul bulovard Lascar Catargiu. ** Vasile Gh. Mortun, Al. Bogdan —Pitesti, profesor dr. lon Cantacuzino, dr. Gh. Olaru, Octay Mosescu (acesta, cind era primar la Balcic, ie-a dat pictorilor ple- juri de casa) etc. 157Gh. Oprescu, devenind in Romania prima personalitate in critica plas- ticd si istoria artei romanesti si universale***. Desi au fost animafi de ginduri mari, inmugurite dintr-un adevarat patriotism, colectiile lor — printre cele mai reprezentative pentru om si epocd, adevarate tezaure artistice — au patimit multe avataruri, fie din intimplarea vremurilor, cum zice cronicarul, fie din neintelegerea sau reaua intelegere a oamenilor, spunem noi. Nici una nu se mai afla in starea gindita de parintele ei spiritual; ba, unele s-au imprastiat si ratdcit ca frunza in vint. Sa luém de exemplu colectia lui Alexandru Vlahuta, fruct nobil al unei prietenii alese: aceea dintre tindrul poet si venerabilul maestru al picturii romanesti, Nicolae Grigorescu. Constituité de-a Jungul a 15 ani, era cea mai unitaré a vremii, ,,detinind prioritatea atentiei si inleresului amatorilor de arta" (Petre Oprea). Explicabil, pe ling& lu- créri izolate de Aman, Artachino, Dimitrie Mihdilescu, N. Vermont, Artur G. Verona, Ipolit Strimbu, Kimon Loghi, Stefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Gh. Petrascu ete., in colectia Viahuté figurau initial 71 tablouri de Nicolae Grigorescu. Nici statul nu avea atitea si de importanta lor, afrima Gh. Oprescu in 1912. Poetul nu s-a oprit aici; a inchinat vietii $i operii marelui sau prieten o monografie cu numeroase reproduceri, popularizindu-o astfel, a imprumutat tablourile la orice expozitie din jara sau de peste hotare, a finut mereu casa deschisd pentru cine dorea sa le vada, bucurestean, strain sau caélator roman in lecere prin Bucu- resti. Indeplinind atifia ani funcfiile unui muzeu, colectionarul Alexan- dru Vlahuta a obosit. Dacd addéugdm si grija perpetua pentru acest fezaur national, care il macina, infelegem. Din cele 71 tablouri de Nicolae Grigorescu, in prezent nu se mai cunosc decit 9 lucrari. Treburile politice — fiind unu! din fruntasi in epoca sa — nu-} impiedicd pe Vasile G. Morfun si sprijine cu toate resursele morale si intelectuale de care dispunea miscarea cultural-artistica romaéneascad de la sfirsital secolului al XIX-lea si inceputal secolului al XX-lea $i sé alc&tuiasc& o colectie renumita de arté, reprezentativa pentru arta am- belor secole (desi al XX-iea abia incepuse), cu gindul precis de-a o ada- posti si pune la indemina publicului Jarg intr-un muzeu construit spe- cial. Razboiul a redus planul marelui cunoscator si animator al artelor, nelipsit aproape de la nici un vernisaj mai important, al celui ce-i spri- jinea pe artisti fie direct, fie cumparindu-le lucrari din expozitii, la o cladire ramasa pe rosu din pricina rdzboiulni. Nu se stie precis ce opere figurau in colectia sa si care le este soarta. Din amintiri si publicistica vremii ne dém seama ca nu lipseau C, D. Rosenthal, Gh. Tattarescu, C. D. St&ncescu, Gh. D. Mirea, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Luchian, Stefan Popescu, Artur G. Verona, Gh, Pe- trascu, Lascar Vorel, alaturi de pictori oarecare. In pasiunea daruitoare pentru arta si artisti, Vasile G. Mortun era un liric, gindind despre miraculoasele jocuri de lumini, umbre si linii ale picturii aidoma lui Elie Faure: ,,Pictura, in care ideia poate sa fie vaga daca sentimentul este puternic, compozitia sumara dac& expresia *** Alexandru Viahutd, Al. Bogdan — Pitesti, Gh. Oprescu, Victor Eftimh K. H. Zambaccian, Octav Mosescu, dr, Mircea Iliescu, dr. Gelavien Fodor ete, 158este izbitoare, subiectul imprecis daca obiectu! este redat cu forta, dia- Jectica Incilcité daca imaginatia este arzitoare si liberad, este limbajul ce se potriveste cel mai bine cu spiritul romantic, a carui lege este lirismul". Colectia sa a fost calea prin care a grit lumii, a fost con- fesiunea unui mare om, Daca intenfiile ctitoricesti ale unui Vasile G. Mortun si altor colec- fionari au fost frinte de ,isforie’, juristul Anastase Simu a avut feri- cirea (sau norecul) sé $i le vada infaptuite incé din anul 1910, Zeci de ani, Muzeul Simu, inaltat ca un templu grecesc in plin centrul Capital a fost locul unde generafii dupa generajii de elevi si studenti, impreund cu marele public, si-au facut educafia esteticd. Ma numar printre ei $i mi-l reamintesc asa cum era in anul 1954, strdajuit la intrarea de ciatre Universitate de cele doud statui monumentale ale sculptorului Gh. D Anghel: Ion Andreescu gsi Stefan Luchian. Bogata in opere romanesti si straine (erau reprezentate mai toate {arile curopene), colectia Ini Anastase Simu a fost strins& Incepind din tinercte nu atft pentru pla- cerea proprie, cit spre a fi de ,folos binelwi obstesc" (Marius Bunescu). Gustul pentru arta i s-a deschis in timpu! studiilor universitare la Paris si Bruxelles, nemaiavind apoi alta preocupare decit crearea unui muzeu. Paralel cu achizifionarea tablourilor, gravurilor si sculpturilor — unele mai celebre decit altele — colectionarul a infeles cé 0 responsabilitate ja fel de mare cu cea culturala este si aceea a prezentarii lucrarilor in condifii optime, a unei sigure adapostiri si a conservarii lor. In acest sens a facut numeroase studi. In anul 1927, fondatorul Simu va dona statului roman ctitoria sa. Ulterior, cele mai importante lucrari vor fi transferate la Muzeul de Arta al R. S, Romania, restul trecind in nowa cladire a Muzeului Simu de pe str. Biserica Amzei. Un alt muzeu bucurestean, caruia un om de bine i-a durat zidurile, iar cifiva — prin rivna $i mult suflet — |-au facut cunogcut pind peste hotare prin achizifii si donatii, a fost Muzeul Toma Stelian. De infiin- jarea si activitatea lui este legat numele unui renumit savant si om de sentimente alese roman, o personalitate intru totul luminoasa, pro- fesor dr. Ion Cantacuzino (1863—1934) care ,,ajunsese in pragul seco- Iului al XX-lea posesorul uneia dintre cele mai mari colectii de arta din fara, profilata pe arta francezad" (Petre Oprea). Dragostea pentru arté, pentru frumos a mostenit-o din strabuni, hranindu-si-o la Paris, in timpul studiilor Jiceale si universitarc, cu tot ceea ce oferea ,,orasul lumina” in acest sens. Amintim cé era deseori fatilnit in casa pictorului Puvis de Chavannes, casatorit cu o Cantacuzino. In anul 1910 colecfia sa (de preferinja desene si gravuri) depisise cifra de 10000. Nu se marginea numai la a colectiona opere de arta direct, nu prin intermediari —, ci tsi invita colaboratorii, prietenii si cunoscutii mai apropiafi la discutii despre arta, inifiindu-i in tainele ei si stimulindu-i la crearea de colectii proprii. Profesorul dr. Ion Can- tacuzino ramine primul dintr-o suité prestigioasd de medici romani care si-au alcatuit colectii de arta renumite, unele fiind donate in parte muzeelor sau servind prin achizifionare la imbogatirea patrimoniilor artistice ale acestora, iar altele devenind in zilele noastre — ca urmare 159Ja schimbarile revolufionare din viata poporului roman — colectii de utilitate publica, cu regim similar muzeelor*. Daca in colectia sa se gaseste prea pufind pictura autohtona. pro- fesorul dr. Ion Cantacuzino are marele merit c&é a intrezarit in labo- rantul siu Dimitric Ghiata pe marele pictor de mai tirziu, cd l-a ajutat sa-si faci studiile la Paris $i a recomandat altor colecfionari sa-i cum- pere lucrdrile. in anul 1931, profesorul dr. Ion Cantacuzino imprumuta Muzeului Toma Stelian, gospodarit cu dragoste si competent’ de Gh. Oprescu, cele maj teprezentative lucrari din colectia proprie, acestca raéminind dupa moartea savantului in proprietatea numitului muzeu, conform do- rinfelor sale testamentare.,. fara clauze. Publicul le poate admira ori- cind in salile Muzeului de Arta al R. S. Romania, Muzeul Toma Stelian incelind de-a mai exista ca institutie separata de cultura. O alté mare pierdere pentru arta romaneascé din toate timpurile, asemandtoare cu vinzarea colecfici Mihail Kog&lniceanu, de data aceasta insd in sensul cd n-a ramas unitara, sub forma de muzeu, intre zidurile accleasi cladiri, un conac boieresc din satal Viaici, judetul Olt, s-a materializat in anu] 1924 decembrie 3, cind ,ciocanul portareilor” pecetluia risipirea colecfiei Al. Bogdan-Pitesti. Ar fi fost prvmul muzeu de arta la fara cum rivnise in gind si tn scris creatorul colecfici care cuprindca 22 uleiwri si 29 desene si acuarele de Stefan Luchian, 106 de Vermont, 114 de Camil Resu, 120 de Iser, 32 de Pallady, 16 de Tonitza, 17 de Stefan Dimitrescu, 9 de Steriadi, 45 de Darascu, 4 sculpturi de Brancusi, |{ de Paciurea, numeroase icoane si racle vechi etc..., in total 967 piese, afaraé de gravurile si alie obiecte de arta depozitate fard nici o evidenta prin sertare si biblioteca. Moartea inainte de vreme a colectionarului (1a 51 ani}, unele pro- bleme familiale cu dedesubturi si revolt&toarea ingustime de vederi a autoritatilor statului roman de atunci au hotarit insa altfel. Vor mai trece citeva decenii ca visul lui Al. Bogdan-Pitesli sa-1 realizeze pe alte meleaguri si in condifii cu totul noi, de libertate deptina a artei si cul- turii, de intelegere totala si sprijin din partea statului, alfi iubitori de framos care n-au beneficiat nici pe departe de posibilitatile materiaie ale lui Aj. Bogdan-Pitesti: un doctor de tara, un calaitor peste mari si tari si un arhivist-muzeograf. Al. Bogdan-Pitesti, prin viata si activitatea sa, defineste mai mult decit oricate colectionar roman raporturile dintre un colectionar $i muzeu, raporturile dintre acesta si arta-artisti. Abia intors din Franja §] g&sim in anul 1896 in fruntea grupului de artisti independenti pro- testatari, adunati in Asociatia artistica Neana si inlemeietori ai revistei cu acclasi nume, in ale c&rei pagini Al. Bogdan-Pitesti isi clama fara nici o teama conceptiile proprii in materie de arté. Nu numai atit, si le transpunea in fapte. In primul rind creeaza colectia proprie ce-a repre- zental ani de-a rindul atit cantitativ, cit si calitativ, un adevarat muzeu, * Dr. Gh, Olaru, dr. C. Angelescu, dr, €, Tonescu— Mihdesti, dr. Ton Dumi- trescu-Popovici, dr. C. Dona, dr. Al. Slitineanu, dr. Al, Ciucé, dr. Mihai Ciucd, dr. Stinculeanu, dr. Mircea Iiescu, dr. Stefan Jianu, dr. Aurel Siligeanu, dr. Octavian Fodor, ay, Ghit Dumitrescu, dr. Maria Avramescu, dr. Alice Maghern. 160scopul ei fiind nu numai muzeal, ci si de.a stimula valorile prin achi- zitii direct de la artisti; transforma casa sa din strada $tirbei Voda nr, 38 intr-un cenaclu al scriitorilor si artistilor, pus in slujba telentu- lui autentic, aci domnind spiritul boem, ironia si indemnul, confrunta- rea intre opinii si mai presus de toate cultul pentra frumos; 0 parte din casa si-o adapteaza in atelier dotat cu toate cele necesare picturii multora le asiguraé hrana si un cdmin cald; in conacul sau de la Viaici ii gizduieste pe Ressu, St. Dimitrescu, Dardscu etc., acestia, aldturi de Luchian, Pallady, Steriadi, St. Popescu, Tonitza si alfii fiind nelipsiti din casa aflaté pe Stirbei Voda. Colectia sa, ag arisipita prin ciocanul portareilor, a alimentat ani si ani la rind muzeele, pinacotecile si co- lectiile particulare dintre cele doua razboaie, cum este de exemplu colectia Kricor H. Zambaccian, cea mai bogat& gsi valoroasé dintre toate, ca si a lui Al. Bogdan-Pitesti la vremea ei, un adevarat muzeu (organic, sistematic), inainte de a deveni in martie 1947, prin acte ju- decdatoresti, muzeu al statului. Kricor H, Zambaccian n-a fost numai un colectionar de arta avizat, cu rafinament fndscut si o aleas& cultura, ci si un activ critic plastic si memoralist. I se cerea avizul asupra autenticitafii unor lucrari gi asupra valorii estetice a unor lucrari de arté contemporana. Astfel, in 1954 septembrie 20, este printre cei care isi_dau girul asupra statuii monumentale ,,Pictoru! Stefan Luchian" de Gheorghe D. Anghel. In colectia sa, devenité Muzeul Zambaccian, figureaza lucrari de picturé si sculptura dintre cele mai reprezentative pentru arta romaneasca in- cepind cu ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea si ajungind aproape la zi. Aldturi de lucrarile lui Nicolae Grigorescu, Ion Andre- escu, Stefan Luchian, Petrascu, Pallady, Tonitza, Darascu, Al. Padina, Horia Damian, Ion Juculescu, Brancusi, Paciurea, Anghel, Medrea, Han etc, figureazi un m&nunchi cu totul prefios de lucrari ale artisti- jor francezi moderni, -ca Sisley, Pissaro, Renoir, Cézanne, Marquet, Bonnard, Matisse, Utrillo, Derain, un peisaj de Corot si 0 compozifi de Delacroix. Drept recunostin}& pentru meritele lui deoscbite in do- meniul artei si culturii in general, statul roman democrat-popular i-a acordat inaltul titlu de membru al Acadesniei. Dintre numeroasele colecfii particulare de arta recunoscute ca atare intre cele doud razboaie mondiale, majoritatea devenite dupa aceea surse principale de achizijionare pentru muzee si pentru colectionarit contemporani, un caracter aparte il prezinté aceea a ,soldatului artei romanesti", cum i se spunea pe drept cuvint lui Gh, Oprescu, donata Academici Romane in anul 1962* impreund cu clidirea in care era 1 arhiva proprie si biblioteca bogata si foarte prefioasé pentru editiile sale rare, princeps sau cu autografe celebre. Cred ca aceasta fi era destinatia de la inceputurile ei: sa fie a intregului popor. De altfel, colectia Gh. Oprescu devenise publicé fnainte ca fondatorul ei s-o doneze ; putea oricine s-o viziteze dumincca, iar la cerere si in alte zile. Asa am cunoscut-o si eu prin anii 1948—1950 si am raémas cu jmpresia c& o cunosteam de ani si ani, obiectele expuse, de ja covoa- rele vechi — orientale sau romanesti — la mobilier, de la miniaturile * Aceeasi destinafie dind-o gi Victor Eftimiu colectiei sale. 11 ~ Anuaral Burldava, vol. HI — ed. 288 161persane la mapele cu desene si gravuri celebre din secolele XV--XX, de la Andreescu la Courbet, totul foarte echilibrat, unitar si invdluit intr-o atmosfera intima de caémin, creind senzatia aceasta reconfortanta. Colectionarul, profesorwl $i indrumatorul a generatii intregi de studeati, stimuletorul talentelor, organizatorul de muzee, istoricul si estetul Gh, Oprescu, sub 0 aparen{& scortoasa si Inapoia unei voci stridente de sticla sparté, ascundea um suflet sensibil, inteleyiter, capabil de sacrificii materiale pentru un értist; tolusi, un om cu un ceh terior de invidiat. A fost cel care a incurajat gindurile mele de colec- fionar intr-o vreme cind eveam un salariu de ,,paleograf f4ra nici o gra- dafie” si visuri cit roata carului mare de pe cer, Dar iaté c&é in viata intregului popor roman, in nazuinfele si vre- rea oricarui jertfitor la aliarul frumosului si adevarului prin frumos, fie el un modest slujitor sau o personalilate recunoscuta, apare. un prag csenfial, asa cum ar fi hotarul dintre noapte si zi : 23 August 1944, La inceput greu, apoi din ce in ce mai ferm, colecfionarii romani realizeaza deplin in ceea ce se cheam& noblefea pasi du-i $i pe alfii la cultul frumosului ca [actor instructiv $ lectiile lor, strinse cu mari sacrificii si rabdare numai de ci stiute (ospa- tart] pluri-estet Apostol ar putea spune multe), devin memoriale si de tate publicd prin acte generoase de donafie citre stat sau de des- chidere Iargé a portilor pentru mic si marc; adevadrate muzce, putem spunc*. Altele, cum sint colectiile dr. Aurel Siligeanu, Octay Mosescu, Apostol, T:beriu Puica, dr. Marietta Jianu ctc., desi nu se incadreaza inca intr-una ori alta din cele dowd categorii enunjate, pot fi vizitate — la cerere — de oricine, fiind ,nu numai un exempin de devojiune, ut:] si artistului, ci $i propagatoare ale bunului gust” (Radu Petrescu). Ca sé nu rémind parca mai prejos de colectionari, descendentii artistilor plastici sau artistii Ingisi, urmind exemplul izolat al Anei Aman dinaintea primului razboi mondial (1904}, fondeazé muzee si -oleefii publice sau doneaz& muzeelor loturi masive cu operele proprii. Citém astfel muzeele Gh, M. Tattarescu, Frederic Stork si Cecilia Cu- yescu-Stork, Cornel Medrea (Bucuresti), lon Jaiea {(Constanja}, colectia Iser (Bucuresti) si donafiile facute de Marius Bunescu la Caracal, Dimi- trie Chifa la Ty. Severin si Bucuresti, Mihaela Eleutheriade la Bucu- resti, Georgeta Ariimescu-Anderson la Galati etc. Sculptoral Gheorghe D, Anghel gindea s construiasci in Bucu- resti cu mijloace materiale proprii, o clidire care s& deviné Muzeul Gheorghe D. Anghel. Daca viata nu i-a ing&duit ca sd-si indeplineasc& gindul, a lasat in schimb drept unic mostenitor al s&u dup& moarte, statul roman. In sfirsit, datorita tot fnoirilor revolufionare din fara noastra de dupa 23 August 1944, a fost posibil s4 apara Ia sate primele muzec de arté (afiliate unor muzee judefene), rod al donatiilor colectionarilor parliculari. Cum explicé dr. Gheorghe Vintilé fundarea Muzeului de arta ,Dinu gsi Sevasta Vintili" din Topaiu, in care, aldturi de Aman, Grigorescu, Luchian, Petragcu, Pallady, Tonilza ete., figureaza artisti * Inginer N, Minovici, dr. Alcxandru Slatineanu, Gh. Severeanu, Mena 5i ar. C, N. Dona, profesor Garabet Avachian, Ion Minulescu si Claudia Milian, Moise Weinberg, Serafina si Gh. Raut etc.. 162din generafia noud ca Bitan, Piliujaé, Almajan etc.? Prin-dorinfa de a construi ,,un now focar de cultura, alaéturi de cele antice de la Capidava si Carsium", in satul in care au trudit p&rintii s&i. Dar pe Alexandru Balintescu ce }-a determinat s4 inzestreze satul Costesti — Vilcea cu o parte din capodoperele sculptorului Gheorghe Anghel* ? ,,Erau indatoriri de neocolit: pragul casei parintesti, pa- mintul primilor pasi, tablita si abecedarul unci toamne indepartate, slraébunii care vegheazé ling& radacina pinilor din cimitir si ne cala- uzes2 drumul intru infaptuirile temeinice ale zilei de miine", a spus donatorul cu prilejul simpozionului Gheorghe D. Anghel desfasurat in ziua inaugurarii oficiale a muzeului, la Costesti Vilcea, “sigur, acelasi imbold intim l-a determinat si pe célatorul Mihai Tican-Rumano sé inzestreze Berevoiestii sai natali (Muscel) cu 290 lu- crari de pictura si peste 30 scuipturi. Sintem ceea ce sintem datorita strabunilor nostri $i pamintului pe care fl céleém zilnic, Acum, cind en parcurs sumer o parte a colectiilor particulare de arta din ard, urmarindu-te soarta (sint inca destule; bundoara, un lap- tar din Bucuresti este posesorul a circa 30 picturi de Dimitrie Ghiata ; nu le araté nim&nuia), si incercéam o impartire a lor dup& preferinte. Se impun in primul rind colectiile pe care le-am putea numi monografice, in sirinsura anumitor pasionati — pe Hing& alfi artisti — impunindu-se ne perieriaté, cu obsiinatie aproape, un singur artist. Citam astfel ,,sla- nea” lui Alexandru Vlahuta pentru Nicolae Grigorescu, a lui Moise Wabterg pentru losif Iser, a Serafinei si lui Gh. R&ut pentru Pallady $i a lui Alexandru B&linteseu — de data aceasta este vorba de un sculptor ~- pentru Gheorghe D. Anghel. Preferinte vadite au mai ard- tat: Al. Bogdan-Pitesti pentru Luchian, Ressu si Dardscu, Virgil Cioflec pentru Luchian, Apostol pentru Pallady, Stefan Jianu pentru Pallady si Ciucurencu, dr. Mircea Niescu pentru Dimitrie Ghiata, dr. Aurel Sili- geanu pentru Petrascu, Tonitza si Pallady, Octav Mosescu pentru Luchian Grigorescu si Steriadi etc. Alte colectii nu dovedesc o preferinjA deosebité pentru un artist oarecare, ci pentru un gen de arta, cazul profesorului dr. Ion Canta- cuzino (grafica) si intr-o masur& a proiesorului Gh, Oprescu (grafica), colectia celui din urma putind fi orinduita si in alta categorie : colec- fionari care string tot felul de obiecte de art& (culté sau populard) din Telurite timpuri si de la diferite popoare, incluzind in pasiunea lor gi istoria: Gheorghe Severeanu, ing. N. Minovici, dr. Alexandru Slati- neanu, profesor Garabet Avachian etc. Din cele expuse pina acum, n-am epuizat decit o parte a raportu- rilor existenle intre un colectionar de arta si muzeu. Succint, vom ardta in conlinuare gi ale raporturi, inclusiv p&rtile lor negative. Organizarea expozifiilor, a marilor expozifii retrospective, tema- lice etc. in fara si pesle hotare nu este posibil’ fara contributia colec- fionarilor particulari. Dam un exemplu edificator in privinta aceasta: * Anterior, donase Muzeului de arta Craiova o colecjie de 200 desene si schite de Eugen Dragutescu, mijlocise donarea catre acelasi muzeu a colectiei Dinu Albu: lescu — Bucuresti, iar recent a donat Muzeului Judetean Vilcea 350 lucrari de grafica ale pictorului de origine viiceana lon Brodeala, 163expozifia Gh. Petrascu organizaté fn anul 1972 de Muzeul de arta al R. S, Romania, a cuprins 221 tablouri repartizate astfel : 61 Muzeul de arta al R.S.R. si alte muzee. 14 K, H, Zambaccian. 14 dr. Dona. 10 dr. Aurel Siligeanu. 122 Sica Alexandrescu, dr. Octavian Fodor, dr. Maria Avramescu si alti colectionari. In total, colectionarii (l-am inclus aici si pe K. H. Zambaccian) au contribuit cu 160 tablouri Ja organizarea expozitici. Un alt exemplu in acest sens ni-] oferd retrospectiva Gheorghe D. Anghel organizaté de Muzeul de arta Craiova in anul 1967. Jumatate din Incrarile expuse apartineau colectiei Alexandru Balintescu. Colecfionarii particulari merg mai departe: organizeaz& expozifii itimerante in fara. Citém in acest sens cazurile lui Moise Weinberg, Octav Mosescu, Ghitd Iancu si Nicolae Bar&scu. De asemenea, ei simt o adevirata satisfactie intelectuala si ofere enuzeografilor toate datele privitoare la viata ‘si opera artistilor repre- zentafi in colecfie, absolut necesare pentru intocmirea unor ample studii monografice si a catatoagclor stiintifice, Ba mai enult, intervin pe ling& confrafii lor sau pe lingi amatorii de arta ce nu si-au materializat inca pasiunea iatr-o colectie recunos- cutd ca atare, sd imprumute muzeclor lucrarile proprii sau sé dea relatii despre ele, ajungindu-se pina la stadiul cind tabloul respectiv era pe sevalet sau scuiptura pe sela. Sint nelipsiti la orice actiune cultural-educativa a muzeelor, la vernisajele expozitiilor, in ateliercte artistilor plastici (stimulindu-i prin cumpararea de Jucrari) si fac propaganda in acest sens printre cunos- cuti. fatrefin relafii cu muzeele si colecfionarii din alle fari si cumpara tot ceea ce tiparu] scoate in materie de arta. Isi aduc bucurosi contributia la stabilirea paternitafii sau autenti- citafit wnor lucrari. Colectionarii din vocafie (spre deosebire de negustori) nu instra- ineazé — prin vinzare sau sub o alta forma — lucrari din colecfia pro- prie, spre a nu-i stirbi valoarea. Dar (ca in toate cele omenesti exista si un dar), unii colectionari. pe care i-am nemi falsi colectionari, aduc si numeroase prejudicii. Neavind nimic comun cu arta si dovedind o totala lips4 de competenta, pun in circulatie lucrarile slabe ale unor artisti, lucrari de artisti me- diocri sau chiar falsuri, cum este cazul colectionarului X din Bucuresti. Tot ei fac presiuni pe cai J&turalnice sa le fie primite fucrari slabe in expozitiile retrospective. Nu de putine ori, colectionarii concureazd muzeele la actiunea de achizifionare, oferind prejuri mari, nereale, pentru o lucrare sau alta. RIBLIOGRAFIE 1. Acad. R.P.R. Dicfionar enciviopedic roman, vol. | A—C, Edit. Politicé, Bucuresti 1962, 2. Emilia Armesnu, Din istoricul Pinacotecii din fasi (1960—1892), Studii si cercetiri de istoria artei — Seria arta plastica, nr. 2/1966, p. 263. 1643. Arta, nr. 3/1970, p. 3, ‘X. Beattice Bednarik, © colectie de arta plasticd in Bucuresti In a doug jumdtale a secolulu al XIX-lea, Studii si cercetiri de istoria artel — Seria arta plastici, nr, 1/1970, p. 137. 5. Beatrice Bednarik, Opere de arfé din cotectif publice provenind din donatia ,Joan 1. Movila. Revista muzeelor si monumentelor — Seria muzee, nr. 2/1974, p. 68. 6, Constandina Breazu, Reconstiluirea unuf univers poetic: Cofectia lon Minulescu Claudia Milian, Revista Muzeelor, nr. 2/1968, p. 143. 7. Marius Bunescu, Anastase Simu si muzeul sdu, Revista Muzeelor, nr. 4/1967, p. 319. & Olga Busneag, O clitorie mazeaid, Arta, nt. 7/1971, p. 36. ©, Olga Busneag, Un muzeu cu program monogralic, Atta, ar. 3/1971, p. & 10. Olga Busneag, Vocafia Iser, Arta, nr. 2/1972, p. 24. 11, Francis Carco, Prietenu? pictoriior, Edit. Meridiane, Bucuresti 1970. 12, Paula Constantinescu $i Doina Schobell, Expozifia de picturd G, Petrascu, Muzeul de arta R. S. Romania, Bucuresti 1972. 43, Ton Crucean&, Muzeul de artd plasticd din comuna Berevoesti, Revista Muzeclor, nr. 6/1969, p. 520. 14, Petre Daiche, George Severeanu — colecfionar, Muzeograf, Revista Muzeelor, nr. 6/1971, p. 498. 15, N. Delaport si A. Tcodosiu, Opere de arta francezd in Muzeul Zambaceian, Arta Plastic&, nr, 3/1963, p. 162. 16. Vasile Dobrian, Colec{fa memoriala Iser, Arta Plastic&, nr. 1011/1963, p. 597. {7 Sabina Docman, Date despre Pinacoteca si Scoala de arte frumoase din Tasi, Studi si cercet&ri de istoria artei, nr. 3—4/1956, p. 301. 18, Mihai Driscu, Muzeul de artd Topalu, Arta, nr. 12/1970, p. 28. 19. Elie Faure, fstoria Artei, Edit. Meridiane, Bucuresti 1970. 20. 1. L. Georgescu. Ai. Bogdan-Pitesti colecfionarul, Arta, nr. 12/1970, p. 18 2.1 i, Georgescu, Cereut doctorului Ofaru si Jean Al. Sterladi, Arta, nr. 5/1970, p. 20. 22. \. L. Georgescu, Colecfia ,,Al. Bogdan-Pitesti* — imagine a unui moment plastic romdnese, Arta, nr. L/1971, p12. 23. HAM, Donatia Ardmescu, Arta, nr. 12/1972, p. 6. 24, Radu lonescu, Exporitia omagiala G. Opreseu, Arta, nr. 2/1972, p. 36. 35. Radu Tonescu, Muzeul de arlé af Academiei: Colectia G. Oprescu, Revista Mu- zeclor, nt. 2/1966, p, 143. 26. Radu Ionescu, Muzeul de arta ,,G. Oprescu", Arta, nr. 4/1972, p. 38. 27, lite Kogainiceant, Mihai Kogdiniceanu colecfionat de artd, Arta Plasticé, nr. 2/1958, p. 43. 28, Pierre Larousse, Grande dictionnaire universe, Tome quatriéme, Paris, fa. 29. Nicolae Lupu, Muzeu! Brukenthal la 150 de ani, Revista Muzeelor, nr. 9/1967, p. 411. 30. Marin Mihalache, Colectia Minulescu, Arta Plastic&, nr. 5/1968, p. 25. 31. Mihdilescu G.C., Muzeu! Paul Capelieanu, Tipografia $i Legatoria D. Apreotesei si V. Grabowski, Rm. Vilcea, 1923, 32, Octavian Mosescu, Alte vitralii, Edit. Litera, Bucuresti 1973. p. 17. 33. Remus Niculescu, De Bellio, emi des impressionnistes, Revue Roumaine dhistorie de Tart, 1964, p. 209. 34, Petre Oprea, Colectia ,,Apastol'’, Revista Muzeetor, nr. 6/1971. p. 520. 35, Potre Oprea, Colectia de arld Stefan Jianu, Revista Muzcelor, nr. 3/1072, p. 266. 36. Petre Oprea, Colectia de picturi de Grigorescu a poetului Alexandru Viahufd, Re- . vista Muzeelor, nr. 2/1971, p. 154. 37. Petre Oprea, Cu privire la expertizele tablourilor de artit (sec. XIX $i XX), Revista ‘Muzeelor, nr. 2/1968, p. 111. 38, Petre Oprea, Mihail KogdIniceanu colectionar de arta, Omagiu lui P. Constanti- eect cu prilejul implinirii a 70 de ani, Bucuresti, Ed, Acad. R.P.R., 1956, 669. 30. Petre Oprea, Profesor dr. I. Cantactizino, colectionar de artd francezd, Revista mu- zeelor si monumentelor — Seria muzee, nr. 2/1974, p. 72. 40. Petre Oprea, Vasile G. Morfun, colectionar de artd, Revista muzeelor, nr. 5/1968, p. 401. 41, Radu Petrescu, A. Apostol, Arta Plastic, nr. 1/1967, p. 30, 42. Radu Petrescu, Colecfia Sitigeant, Arta, nr. 1/1969, p. 20. 43, Mircea Popescu, George Oprescu, Arta, nr. 9/1969, p. 36. 44, Florica Postolache, Muzeul de artd ,,Dinu si Saveta Vintilé" din Topalu, Revista 165Muzeelor, nr. 3/1966, p, 244. 45. Revista Muzeelor, nr. 3/1972, p. 281288, 46, Revue roumaine dhistoire de l'art, George Opresco, Tome VI/969. 47, Dan Simonescu, La 150 de ani de ia nasterea lui Mihail Kogdiniccant (bibliogratul, muzeograful), Revista Muzeelor, nr. 5/1967, p. 399. 48. Tereza Sinigalia,, Sdrbatorirea Muzcului .,Dina si Sevasta Vintila’ din Topal, Revista Muzeelor, nr. 1/1971, p, 79. 49, Tudor Vianu, Istoria esteticer de ia Kant pina azé in texte alese, Instit, de arte grafice ,Bucovina", Bucuresti 1934, 50. Moise Weinberg, Despre -activitatea unor colectii parliculare de ulililate public, Sesiunea de comunicari stiintifice a muzcelor de art, iunie 1966, 51. K. H. Zambaccian, Pagin/ de artd, Edit. Casa Scoalelor, Bucuresti, 1943, p. 135,