Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
UNDE ELASTICE
Producerea unei unde elastice se poate realiza numai dac exist dou elemente
principale si anume, sursa de oscilatii si mediul elastic de propagare.
Sursa de oscilatii poate fi constituit dintr-o varietate de sisteme fizice.
Ca surse de oscilatii putem considera:
-
instrumentele muzicale.
Mediul elastic de propagare a undelor elastice reprezint un mediu continuu format din
particule materiale (atomi, ioni, molecule), ntre care se exercit forte elastice. De regul, orice
form de agregare cunoscut: solid, lichid, gazoas sau plasm poate fi considerat ca mediu
elastic.
Din exemplificrile asupra celor dou elemente ale producerii undei elastice se observ
c ele sunt indispensabile si nu pot exista dect simultan.
De exemplu: dac exist sursa de oscilatii dar nu exist mediul elastic, nu apare unda
elastic; un clopotel situat sub un vas de sticl vidat nu produce sunet deoarece nu exist mediu
elastic (aerul).
Pe Lun nu pot fi transmise sunetele de la un cosmonaut la altul deoarece nu exist
atmosfer
ns poate exista si fenomenul invers, s fie mediu elastic dar fr surs de oscilatie:
-
n concluzie unda elastic apare numai dac exist sursa de oscilatie (perturbatia) si
mediul elastic de propagare.
109
Aceast clasificare consider att elemente proprii undei elastice dar si elemente
caracteristice mediului de propagare.
Se defineste front de und locul geometric al punctelor din mediul elastic intrate n
miscare oscilatorie n acelasi moment.
Se defineste suprafat de und locul geometric al punctelor care sunt la un moment dat
n aceeasi faz de oscilatie.
Definitiile arat c exist un singur front de und si o infinitate de suprafete de und.
ntr-un mediu elastic izotrop si omogen viteza de propagare a undelor elastice fiind
aceeasi n toate directiile, frontul si suprafetele de und devin sfere concentrice cu centrul n
sursa de oscilatie.
Considernd o directie de propagare n spatiu a undelor elastice care s treac prin
centrul sursei de oscilatie, ansamblul fenomenelor oscilatorii dup aceast directie constituie
raz de und.
Se defineste raz de und dreapta perpendicular pe suprafata de und ntr-un punct
dat, orientat de la surs spre exterior n sensul propagrii undei.
110
) (
y( x, y, z, t ) = A x i + A y j + A z k cos K x x + K y y + K z z t
sau
(
(
)
)
y( x, t ) = A x cos K x X + K y y + K z z t
y( z, t ) = A z cos K x X + K y y + K z z t
(IV. 1)
(IV. 2)
Unde sferice. Dac geometria sursei de oscilatie este punctiform sau sferic atunci
suprafetele (fronturile) de und sunt sfere concentrice iar undele poart denumirea de unde
sferice. n acest caz perturbatia se propag n toate directiile de la surs, razele de und sunt
drepte radiale care ies din sursa de oscilatie n toate directiile. (Fig. IV. 2)
A
cos(K r r t )
r
(IV. 3)
unde:
r este distanta radial de la surs;
Kr este vector de und dup directia radial.
La o distant destul de mare de sursa de oscilatii, razele de und au valori mari, curbura
suprafetelor se micsoreaz, adic fronturile de und au o curbur mic si pot fi considerate ca
fronturi de und plan; undele sferice se transform n unde plane. Att undele plane ct si cele
sferice sunt de volum, adic perturbatia se propag n ntreg mediul elastic.
longitudinale. La momentul initial (t=0) cnd perturbatia este absent toate particulele
mediului elastic ocup pozitii de echilibru egal deprtate ntre ele. O perturbatie cu viteza v
aplicat particulei din punctul O, dup un timp t=T/4, se va gsi la o distant egal cu
amplitudinea oscilatiei A. n acest moment viteza particulei este nul si sub actiunea fortelor
elastice dintre particule, acestea vor cpta o acceleratie ndreptat spre pozitia de echilibru. n
acelasi moment particula din O1 , aflat n pozitia de echilibru va avea viteza v, iar dup un
timp t=T/2 particula din O va reveni n pozitia de echilibru cu viteza v ns de sens contrar. Tot
n acest timp T/2 particula din O1 va avea elongatia maxim A, iar particula din O2 aflat n
echilibru va avea viteza v. Dup un timp 3T/4 particula din O va avea elongatia maxim A,
particula din O1 va fi n pozitia de echilibru, particula din O2 va avea elongatia maxim A iar
particula din O3 va primi viteza v. Dup un timp egal cu o perioad t=T, particula din O va
ajunge din nou n pozitie de echilibru si procesul de propagare se repet.
Mai sugestiv, aceste moduri de propagare sunt reprezentate n Fig. IV. 5 a pentru unde
longitudinale si n Fig. IV. 5 b pentru unde transversale.
114
Unde de plac (undeLamb) sunt unde care apar n plci n locul undelor transversale,
cnd grosimea plcii este comparabil cu lungimea de und a undelor elastice. Particulele
mediului descriu o miscare eliptic ntr-un plan perpendicular pe directia de propagare a
frontului de und si apar n plci sub forma a dou unde simetrice si asimetrice. Detectarea
undelor Lamb este dificil deoarece undele reflectate n plac cad nclinat pe suprafata
acesteia, deplasarea fiind functie de unghiul de incident si de frecvent.
Modurile de propagare descrise mai sus sunt cele mai frecvente moduri care apar n
examinarea nedistruciv a materialelor.
115
unde sonore (sunete) cuprinse ntre 20 Hz si 20.000 Hz (20 Hz<f<20 KHz), produc
senzatia nedureroas de sunet; reprezint intervalul de audibilitate al omului.
(20 KHz <f<600 MHz) produc senzatia de durere asupra organului auditiv
uman.
-
undele hipersonore (hipersunetele) avnd frecventa cuprins ntre 600 MHz si 100
GHz (1 GHz=109 Hz).
unde nedispersive la care viteza undei ntr-un mediu omogen si izotrop este
constant pentru toate lungimile de und din grupul respectiv de unde.
116
Lungimea de und, notat , reprezint distanta msurat pe raz ntre dou puncte
consecutive care prezint aceeasi faz de oscilatie. Aceast distant variaz cu frecventa si
cuviteza de propagare a undelor elastice prin material: = vT =
v
f
Existenta lungimii de und arat c unda elastic este periodic n timp, adic:
x
x
A sin t = A sin (t + T)
v
v
(IV. 4)
de unde
x
x
t = t + T 2
v
v
x
x
= t + T 2
v
v
T = 2 T =
(IV. 5)
v
v
(IV. 6)
de unde
x
x+
t = t
+ 2
v
v
cu
t
x
x
= t
+ 2
v
v
v
adic:
2 v 2v v
= 2 =
=
= = vT
v
2 f f
(IV. 7)
2 2 2f
=
=
=
vT
v
v
117
(IV. 8)
K = K n
(IV. 9)
unde n - este vectorul unitate orientat n sensul propagrii undei elastice, normal pe suprafata
de und n punctul atins de und.
Faza undei elastice defineste argumentul (unghiul) functiei trigonometrice armonice
care descrie elongatia undei, de forma:
x
( x , t ) = t
v
(IV. 10)
Dac n expresia sursei de oscilatie exist si faz initial constant 0 , atunci expresia
fazei undei elastice este:
x
( x , t ) = t + 0
v
(IV. 11)
Dac unda elastic se propag n sensul versorului n dus din punctul P (Fig. IV.7)
und va avea aceeasi faz si aceeasi elongatie la un moment dat cu cea din punctul P(x), adic:
( P ' ) = ( P)
sau
x
( r , t ) = ( x, t ) = t
v
118
(IV. 12)
x = r cos = r n
(IV. 13)
si deci:
x
r n
2 r n
r , t = t
= t
= t
v
v
vT
sau
2 r n
r , t = t
= t K r
unde K =
(IV. 14)
2
n - vector de und.
t K r = ct
(IV. 15)
dx
dt
(IV. 16)
(IV. 17)
sau
vf =
dx 2 v f
= =
= =
=v
dt K T 2 T
f
(IV. 18)
deci viteza de faz a unei unde plane monocromatice este egal cu viteza undei.
Din conditia invariantei fazei aplicat pentru un moment t+dt ntr-un punct x+dx,
obtinem:
119
sau
(x + dx, t + dt ) = (x , t ) + dt Kv f dt = (x, t ) + dt dt = ( x, t )
deci:
(x + dx, t + dt ) = (x, t )
(IV. 19)
r , t = A sin t K r = A sin t K n r
(IV. 20)
care se propag ntr-un mediu elastic omogen si izotrop ntr-o directie oarecare.
n x x + n y y + nz z = n r
(IV. 21)
cu n 2 = n 2x + n 2y + n 2z = 1 si r = x i + y j + z k
Vom efectua derivatele partiale de ordinul 1 si 2 ale acestei functii r , t n raport cu
vectorul r si cu timpul t.
Vom obtine:
120
= AKn x cos t K n r
x
= AK 2 n 2x sin t K n r = K 2 n 2x
x 2
= AKn y cos t K n r
y
= AK 2 n 2y sin t K n r = K 2 n 2y
y 2
= AKn z cos t K n r
z
2 2
AK
n
sin
n r = K 2 n 2z
z
2
z
= A cos t K n r
t
= 2 A sin t K n r = 2
t 2
2
x
2
y
2
z
= K 2 n 2x + n 2y + n 2z = K 2
(IV. 22)
deoarece: n 2x + n 2y + n 2z = 1 .
Din derivata partial temporal functia are relatia:
=
2 t 2
(IV. 23)
K 2
+
+
=0
x 2 y 2 z 2 t 2
dar cum
(IV. 24)
K 1
= , se obtine n final:
v
2
x 2
2
y 2
2
z 2
121
v 2 t 2
=0
(IV. 25)
2
x 2
2
y 2
2
z 2
se obtine:
unde v =
v 2 t 2
=0
(IV. 26)
(IV. 27)
F
l
- ca fiind tensiunea elastic, iar =
- ca fiind deformarea, obtinem:
S0
l0
= E
(IV. 28)
(x , t )
x
(IV. 29)
122
dF = S 0 d
(IV. 30)
dm
t 2
(IV. 31)
cu
dm = 0 dV = 0 S 0 dx
Considerm o comprimare a perturbatiei si atunci:
S0 d =
d = 0
dar cum d =
0 S 0 dx
t 2
2
t 2
dx
dx atunci:
x
2
= 0
x
t 2
(IV. 32)
2
=E
x
t 2
(IV. 33)
si nlocuind, se obtine:
E
2
2
= 0
x
t 2
sau
0 2
=0
E t 2
x 2
2
(IV. 34)
Comparnd aceast relatia cu ecuatia diferential a undelor elastice (IV. 23) obtinem
expresia vitezei undelor longitudinale ntr-un mediu elastic solid finit.
vf =
E
0
(IV. 35)
doi
densitatea mediului.
123
Ky 2
2
(IV. 36)
unde K constanta elastic a mediului, y deformatia absolut, iar Fe=-Ky forta elastic.
Se defineste densitatea de energie ca fiind energia total raportat la unitatea de volum
a mediului elastic n starea neperturbat.
W=
W
Wc
Wp
; Wc =
; Wp =
V0
V0
V0
sau:
Wc =
m 0 u2
Wc m 0 u 2 0 V0 u 2 0 u 2
; Wc =
=
=
=
2
V0
2V0
2V0
2
(IV. 37)
Ky 2
Wp
; Wp =
2
2 V0
F
y
u
;=
=
S
l0 v
elastice.
tiind
v2 =
K=
ES EV0
=
iar
l0
l 20
y = l 0
atunci Wp =
E
atunci:
0
124
Ky 2 EV0 2 l 20 E 2
=
=
dar
2
2l 0 V0
2
cum
v 2 0 u 2 0 u 2
Wp =
=
2
2
v2
(IV. 38)
ecuatia
undei
y = A sin( t Kx)
dup
(IV. 39)
directia
de
propagare
si
viteza
(IV. 40)
0 A 2 2 T cos 2 ( t Kx )dt =
1 T
W = 0 W( t )dt =
0
T
T
0 A T 1 + cos ( t Kx )
A
dt = 0
=
0
T
2
T
2 2
2 2
(IV. 41)
0 u 2max
2
= 2 2f 2 A 2 0
adic densitatea medie a energiei totale este direct proportional cu ptratul frecventei (f2 ) si cu
ptratul amplitudinii (A2 ).
dW
dt
= W v d S
(IV. 42)
unitatea de timp
i=
dW d
=
= Wv
dSdt dS
125
sau
i = 0 u 2 v = 0 vA 2 2 cos 2 ( t Kx)
(IV. 43)
I=
1 T
1 T
1 T
i( t )dt = 0 0 vu 2 dt = 0 0 vA 2 2 cos 2 ( t Kx)dt =
0
T
T
T
vA 2 2 T 1 + cos 2( t Kx)
0 vA 2 2 0 vu 2max
= 0
dt
=
=
0
T
2
2
2
(IV. 44)
n propagarea undelor printr-un mediu elastic apar diferite fenomene care pot fi
explicate prin aplicarea unor anumite metode. n acest context, principiul lui Huygens ofer o
metod experimental pentru constructia suprafetelor de und si explicarea fenomenelor care
apar la suprafata de separatie dintre dou medii elastice diferite.
Demonstratie
Se consider o surs punctiform de oscilatii S (ca fiind surs primar (Fig. IV. 8)).
Aceast surs este cuprins n interiorul unei suprafete nchise .
Enunt
Undele care se propag n afara unei suprafete nchise care cuprinde n interiorul ei si
sursa S sunt identice ca efect cu undele care s-ar obtine prin suprimarea sursei primare S si
nlocuirea ei printr-o multitudine de surse secundare (elementare) uniform repartizate pe
suprafata .
126
Adic, se poate considera c toate punctele mediului elastic care se gsesc situate pe o
suprafat de und pot produce unde ca si sursa primar, devenind astfel surse secundare de
oscilatii (se admite c toate sursele secundare produc acelasi efect ca si sursa primar).
(Fig. IV. 9)
- Unde plane
n acest caz, suprafetele de und sunt suprafete plane. Sursa primar S trebuie s fie o
surs finit de generare a undelor plane (Fig. IV. 10). Suprafetele de und sunt plane paralele
ntre ele (1 2 ). La unde plane, razele de und sunt mereu perpendiculare la suprafata de
und.
127
128
IV. 7. 2. Fenomene care apar la suprafata de separatie dintre dou medii elastice diferite
O und care n propagarea sa ntlneste o suprafat de separatie poate suferi: 1) o
abatere de la directia initial ns rmnnd n acelasi mediu elastic(reflexie); 2) o abatere de la
directia initial (incident) si trecnd n cel de-al doilea mediu elastic (refractie).
Reflexia undelor
S considerm o suprafat de separatie XX ntre dou medii elastice 1 si 2 diferite
(Fig. IV. 12). Pe aceast suprafat XX cade o und plan format din trei raze paralele 1, 2, 3
care ating n aceeasi ordine suprafata de separatie. Razele extreme ating suprafata de separatie
XX n punctele A si B. Suprafata de und a razelor reflectate se obtine cu ajutorul
principiului lui Huygens; astfel punctul A se obtine prin construirea sferei cu centrul n punctul
A avnd raza egal cu distanta BB, ceea ce nseamn c n timp ce raza din B ajunge n B,
raza din A reflectndu-se ajunge n A cu aceeasi vitez de propagare.
129
Dac timpul de propagare al undei pe distanta AA (tAA) este egal cu tBB (adic
tAA=tBB ) rezult:
BB' AA '
=
BB' = AA '
(IV. 45)
Legile reflexiei
-
2
2
=
si Kr =
=
i i
r r
dar cum :sin i=sin r si KI=Kr rezult c si proiectiile lor sunt egale:
K iAB ' = K rAB'
sau
Ki n = Kr n
(IV. 46)
Refractia undelor
Refractia undelor reprezint fenomenul de schimbare a directiei de propagare a undelor
elastice la suprafata de separatie dintre dou medii elastice diferite. Pentru aceasta, s
considerm o suprafat de separatie XX dintre dou medii elastice diferite (1) si (2),
130
omogene si izotrope cu vitezele de propagare a undelor elastice v1 si respectiv v2 (v1 >v2 ) (Fig.
IV. 13)
Undele plane reprezentate prin razele SA; SB; SC, cad pe suprafata de separatie XX n
punctele A, B, C sub un unghi de incident . Conform principiului lui Huygens, punctele
materiale A, B, C pot fi considerate ca surse secundare de oscilatii si care emit unde n mediul
(2), cu schimbarea directiei de propagare si cu viteza v2 . Toate punctele materiale din cadrul
sistemului incident de unde plane S care sunt n concordant de faz cu punctul A se afl
situate pe suprafata plan de und AD din mediul (1). Identic, suprafata plan de und pe care
se afl punctul C este planul CD situat n ntregime n mediul (2). Deoarece, AD si CD sunt
suprafete de und ale aceluiasi sistem de unde S fiind doar situate geometric n medii diferite,
rezult c timpul necesar propagrii undelor de la D la C n mediul (1) este acelasi cu timpul
necesar propagrii undelor de la A la D n mediul (2), adic tDC=tAD.
Geometric, putem scrie:
DC = v 1 t DC ; AD ' = v 2 t AD '
DC
DA '
si sin CAD = sin i =
; sin ACD = sin r ' =
rezult c:
AC
AC
sin i DC AC DC v 1
=
=
=
=n
sin r ' AC DA ' DA ' v 2
deci:
131
sin i v1
=
= n = ct
sin r ' v 2
(IV. 47)
numr constant pentru mediile date, egal cu raportul vitezelor de propagare a undelor n cele
dou medii sau cu indicele de refractie n.
Experimental, s-a constatat c planul razelor incidente nu se modific la trecerea undei
dintr-un mediu elastic n alt mediu elastic.
raportul
sin i v1
=
=n
sin r ' v 2
Discutii
-
Kr =
=
= K2
2 v2
Ki =
iar :sin i =
K1AC
K
si sin r = 2 AC
K1
K2
de unde
K1AC
K sin i
v 2 sin i v 2 sin i
= 1
=
=
K 2 AC K 2 sin r v1 sin r v 1 sin r
132
K1AC
= 1 K 1AC = K 2 AC
K 2 AC
adic K1 sini=K2 sinr
sau vectorial
K1 n = K 2 n
(IV. 48)
SR
vS
(IV. 49)
Urmtoarea oscilatie (urmtorul maxim) emis de sursa sonor dup o perioad T, adic la
timpul t+T, va pleca din S unde ajunge ntre timp sursa si va atinge receptorul n R la timpul:
t2 = t + T +
S' R '
vS
(IV. 50)
S' R'
SR
S' R' SR
t
=T+
vS
vS
vS
u
u
v u1
T' 1 + 2 = T 1 1 T' = T s
vs
vs
vs u2
(IV. 51)
(IV. 52)
unde f este frecventa de emisie, iar f frecventa de receptie. Dac cele dou sisteme sursa
sonor si receptorul se deprteaz, atunci:
v u2
f a' = f s
v s + u1
(IV. 53)
v u2
f a' = f s
vs m u1
(IV. 54)
deci n general:
Discutii
-
134
v + u2
f'= f s
f'> f
vs
- dac receptorul este fix (repaus) u2 =0
f'= f
-
vs
f'> f
v s u1
u
u
la viteze mici u1 si u2 <<vs 2 1 2 << 1
vs
vs
u
1+ 2
v + u2
vs
=f
f'= f s
u
v s u1
1 1
vs
dar
1 + u 2
1
u
= 1 + 1 = f ' = f
u
vs
vs
1 1
vs
u
1 + 1
vs
u
u
u u
u + u2
f ' = f 1 + 2 + 1 + 2 2 1 = f 1 + 1
vs v s
vs
v s
u
= f 1 + 12
vs
u u
deorece 1 2 << 1 viteza u12 =urelativ , deci:
v 2s
u
f ' = f 1 + rel
vs
Este fenomenul dup care ntr-un anumit punct din spatiu (cmpul de unde) se
suprapune efectul a dou sau mai multe unde elastice diferite (surse diferite). Microscopic,
fenomenul const n solicitarea particulelor mediului de a efectua simultan mai multe miscri
oscilatorii; regula de compunere a acestor miscri, adic a pozitiilor (elongatiilor) a vitezelor, a
acceleratiilor, care este principiul superpozitiei, dup care elongatia rezultant este suma
fazorial a elongatiilor componente care se produc separat si independent una de alta.
135
Interferenta conduce la un fenomen stationar n timp si spatiu dac oscilatiile care se compun
au aceeasi frecvent si o diferenta de faz constant.
Sursele si undele elastice care prezint aceeasi frecvent si o diferent de faz constant
sunt numite surse (unde) coerente.
Se consider dou surse coerente s1 si s2 care produc unde elastice care se propag prin
spatiu si se ntlnesc n punctul P, la distantele x1 si x2 (Fig. IV. 15)
S1
x1
P
x2
S2
Fig. IV. 15
cu K =
2 2
=
=
numr de und
v
v
Dac elongatiile n punctul P sunt coliniare atunci elongatia rezultant este suma
componentelor adic:
y = y1 + y2
(IV. 55)
unde
A = A12 + A 22 + 2A1 A 2 cos
136
(IV. 56)
2 x
unde - diferenta de faz si x diferenta de drum
n acest mod
A = A12 + A 22 + 2A1 A 2 cos
2x
2x
= +1 = cos 2n
2x
= 2n atunci
x = n
(IV. 57)
Deci amplitudinea rezultant este maxim dac diferenta de drum x este un multiplu
ntreg n de . Astfel Amax=A1 +A2
Determinarea valorii minime:
cos
2x
= 1 = cos( 2 n + 1)
sau
2x
( 2 n + 1)
= ( 2 n + 1) x =
(IV. 58)
137
y1 = A0 sin (t - kx )
(IV.59)
si reflectat de obstacolul O,
y2 = A0 sin (t + kx + )
iar rezultanta n punctul P este:
y = y1 +y2 = A0 sin (t - kx) + A0 sin (t + kx + )
Folosim un artificiu de calcul, adic:
y = A 0 sin t + kx + + sin t + + kx + sau
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
cos t +
sin kx +
2
= 2 A 0 sin t + cos kx +
2
2
2
sau
y( x, t ) = A( x) sin t +
cu
A( x) = 2A 0 cos kx +
(IV. 60)
Amplitudinea undei stationare A(x) este constant n timp si de aceea se numeste und
stationar si trece prin valori extreme ,maxime si minime.
Valori maxime (Amax) cnd:
x=
kx +
n
2
n
cu k =
si n - numr ntreg. Deci x =
k 2k
2 2 2
2 4
138
= n si
2
Distanta dintre dou maxime succesive ale amplitudinii undei stationare este:
x = ( n + 1)
n +
=
2 4
2 4 2
( IV. 6 1 )
Punctele n care amplitudinea undei stationare este maxim si n care particulele mediului se
afl n stare de oscilatie maxim se numesc ventre; distanta dintre dou ventre succesive este
egal cu /2 iar diferenta de faz este de radiani.
2
cos( 2 n + 1) =
kx = ( 2 n + 1)
si kx +
2 2
x=
= ( 2 n + 1)
2
2
cu x =
( 2n + 1)
4
( 2 + 1)
2k
sau
( 2 n + 1)
2k
2 2
4
sau
x = ( 2( n + 1) + 1)
( 2n + 1) +
=
4 4
4 4 2
(IV. 62)
mediului se afl n repaus (nu oscileaz); distanta dintre dou noduri succesive este /2 iar
diferenta de faz este radiani.
Distanta dintre un ventru si un nod este:
x =
unde
= ( 2 n + 1)
2n =
2
2 2
sau
139
x =
=
2 2 4
(IV. 63)
ventre,
particulele
mediului
ymax =
particulele
mediului
printr-un
amplitudinea
si
nod
oscilatia
si
schimb
sensul
iar
feno-menul
de
Atenuarea
reprezint
proces
dou
mecanisme
(IV. 64)
140
dA
= dx
A( x)
si integrnd , obtinem:
ln
A
= x
A0
sau
A = A 0 e x
(IV.65)
(IV.66)
I ( x) = I 0 e 2x
(IV.67)
Coeficientul de atenuare depinde de propriettile undei elastice prin care se propag unda.
n cazul propagrii
dup Ox
n figur
142
1 = 1t k 1x
2 = 2 t k 2 x
(IV.68)
dx 2 1
=
=
sau
dt
k2 k1
k
d
dk
(IV.69)
v==
vg =
de unde = vk si deci
d d( v, k )
dv
dk
dv
=
=k
+v
= v+ k
dk
dk
dk
dt
dk
dv d
d dk
d
d 2
d
2
2
=
=
2k 1 = 2 =
dk dk k dk
2
k
2 dv 2
dv
= v
d 2
d
(IV.70)
Aceast formul este valabil si pentru grupuri formate din mai multe unde cu conditia ca
frecventele s difere n intervale mici n medii omogene si izotrope.
Mediu anizotrop
r
Se mentine conditia egalittii fazelor n spatiu si timp dar pozitia r si numrul de und
r
k sunt tridimensionale. Propagarea unui astfel de grup de unde se face cu amplitudinea
rezultant maxim si localizat ntr-un punct numit centrul grupului.
143
r
Expresia fazei a unei unde elastice din grup la momentul t si punctul r este:
r r
= t - k r
iar n centrul grupului de unde , unde amplitudinea este maxim, fazele undelor coincid si
d = 0
r r r r
dt + t d - r d k - k d r = 0
r
r r
dar t = ct si r = ct atunci t d - r d k = 0 . La momentul imediat ulterior t + dt si pentru un
r
r
punct r + d r al centrului de unde, avem:
cu
r
r r
r r
r r
(t + dt)d - ( r + d r )d k = 0 sau t d + dt d - r d k - d r d k = 0
r r
dt d - d r d k = 0
r r
dk x +
dk y +
dk z si v g dk = v gx dk x + v gy dk y + v gz dk z
k x
k y
k z
r
Cum d = vg d k atunci pe proiectie rezult:
rezult d =
dk x +
dk y +
dk = v gx dk x + v gy dk y + v gz dk z
k x
k y
k z z
iar prin identificare se obtine:
v gx =
; v gy =
; v gz =
;
k x
k y
k z
r
v g = grad rk = kr
dar cum
grad kr =
sau
(IV.71)
r
r
r
i+
j+
k
k x
k y
k z
144
si
v gx =
; rezult
k
vg =
d
dk
Metoda grafic
Se reprezint grafic v = f(); se admite c aceast dependent este redat de o curb
monoton cresctoare (Fig.IV.20)
Tangenta la curb n punctul P intersecteaz
axa vitezei v() n punctul P. Figura arat c
ordonata punctului P este chiar viteza de grup
(vg) ca fiind o vitez constant, caracteristic
ntregului grup de unde elastice. Conform
figurii putem scrie:
v g = v( ) PP' = v( ) tg = v( )
vg = v
dv
d
dv
. Deci
d
(IV.72)
se obtine si prin aceast metod grafic (formula lui Rayleigh) ntre viteza de grup (vg) si cea
de faz v().
Discutii
- Dispersie normal
Dac
dv
> 0 atunci din formula lui Rayleigh, vg < v. Viteza de faz v creste ca si
d
cresterea lui , adic undele lungi se propag mai repede dect cele scurte , avnd ca rezultat o
destrmare a grupului de unde, deoarece undele scurte rmn n urma celor lungi.
- Dispersia anormal
145
dv
d
dv
dv
< 0 atunci vg > v si v g = v +
> v . Viteza de faz scade cu cresterea lui
d
d
Dac
(lungimea de und); undele scurte se propag mai repede dect cele lungi iar grupul se
destram .
- Mediu nedispersiv (absenta dispersiei)
Dac
dv
= 0 atunci vg = v, grupul nu se destram , rmne constant n timp.
d
Miscarea
sinusoidal
caz
periodice
particular
sau
al
miscrii
oscilatorii.
Tratarea
pe
teorema
lui
Fourier
periodic
poate
fi
(IV.73)
trigonometrici de forma:
x = f(t) =A0 + (A1 cost + B1 sin t ) + (A2 cos2t + B2 sin2t) + + (An cos nt + Bn sin nt )
(IV.74)
x = f (t) =
n =
n =0
(IV.75)
O astfel de expresie este cunoscut sub denumirea de serie Fourier, unde frecventa este
fundamental iar 2 , 3, , n sunt armonici. n expresia de mai sus se observ c intervin
o serie de constante (coeficienti) A0 , A1 , A2 , , An si B1 , B2 , B3 , , Bn , n care constanta A0
reprezint termenul de ordinul zero, iar numrul n reprezint ordinul miscrii oscilatorii
armonice (periodice) sau ordinul armonicei. Termenul de ordinul nti, A1 cost + B1 sin t,
are frecventa minim, f1 , apoi urmeaz termenul de ordinul doi, A2 cos2t + B2 sin2t, care are
frecventa f2 = 2f1 , ca n final s obtinem termenul de ordinul n, An cos nt + Bn sin nt cu
frecventa fn = nf1 = n/2.
Determinarea coeficientului A0
Pentru determinarea coeficientului A0 se multiplic ambele prti ale expresiei (IV.71) cu dt si
apoi se integreaz pe un interval egal cu o perioad T corespunztoare oscilatiei fundamentale.
Prin integrare toti termenii n sinus si cosinus se anuleaz, rmnnd numai coeficientul A0
(termenul constant). Astfel putem scrie:
T
(IV.76)
de unde rezult c:
T
1
1
A 0 = f ( t )dt = x( t ) dt
T0
T0
(IV.77)
n =1
0
0
0
0
T
sin nt cos nt dt
forma:
147
cos 2 nt dt =
0
1 + cos 2 nt
T
dt = , deoarece
2
2
1
1 1
1
cos 2nt dt =
sin 2nT =
sin4 n = 0 .
20
2 2 n
4 n
2
2
A n = x cos nt dt = f ( t ) dt cos nt dt
T
T0
(IV.78)
Determinarea coeficientilor Bn
Mersul calculului matematic este identic cu cel pentru determinarea coeficientilor An , numai c
aici se vor multiplica ambele prti ale expresiei (IV.72) cu termenul sin nt, iar apoi se
integreaz pe o perioad T. Se obtine:
T
T
x
sin
n
t
dt
=
f
(
t
)
sin
n
t
dt
=
A
cos
n
sin
n
t
dt
+
B
sin
n
t
dt
sin
n
t
dt
n
n
n=1
0
0
0
cum,
T
2
ntdt =
1 cos 2 nt
T
dt = .
2
2
0
2
Bn = f ( t ) sin nt dt
To
(IV.79)
Observatie
Pentru determinarea coeficientilor An si Bn sumarea are loc numai pe intervalul n = 1 la
deoarece indicile n = 0 a fost deja folosit pentru determinarea coeficientului A0 .
Prin aceast modalitate s-au putut determina toti coeficientii A0 , An , Bn ai seriei
Fourier, care reprezint o serie convergent. Dificulttile de calcul ale coeficientilor Fourier
148
depind de natura si complexitatea functiei f(t). Cum , seria Fourier, am artat c este o serie
convergent, coeficientii An si Bn devin tot mai mici cu cresterea frecventei. Aceast
convergent poate fi mai rapid si un numr redus de termeni poate aproxima convenabil de
bine functia f(t) sau poate fi mai lent si atunci sunt luati n considerare un numr mai mare de
termeni.
n acustic, se manifest o convergent rapid a functiilor sau sunetelor compuse iar
numrul de termeni ai dezvoltrii Fourier pentru sunete este limitat si de propriettile urechii
umane, n sensul c la un rang mai mare armonicele respective se situeaz sub pragul minim de
audibilitate.
Dac functia compus f(t) prezint anumite proprietti de simetrie, atunci unii
coeficienti ai seriei Fourier se anuleaz. Astfel dac functia f(t) este simetric n raport cu axa
Ox, atunci toti termenii n sinus sunt nuli deoarece:
sin nt = - sin (-nt)
iar dac functia este simetric n raport cu originea axelor de coordonate, atunci termenii n
cosinus sunt nuli, deoarece:
cos nt = cos (-nt)
Metoda Fourier este util nu numai pentru a analiza curbe periodice dar si pe cele
neperiodice. n acest caz, curba se ntinde de la - la + si putem presupune c, acest interval
acoper o perioad. Diferenta esential dintre acest caz si cel studiat mai nainte este c n loc
de a analiza curba sub forma unui spectru discret de frecvente , 2, 3, . n, va trebui s-o
analizm
frecvente.
sub
forma
Amplitudinea
unui
spectru
continu
corespunztoare
de
fiecrei
149
sin 2 ( 0 )t
1
f ( ) = t A
4
1 ( 0 )
2
1
t A . Cum numrtorul fractiei dinte paranteze nu
4
este niciodat mai mare dect 1, cnd diferenta - 0 creste n valoare absolut , valoarea
functiei f() descreste de o manier oscilatorie. Intervalul de valori pentru care f() > 50%
din valoarea sa pentru = 0 corespunde conditiei:
1
(
0 )t <
2
2
sau -
< 0 <
t
t
2
, concluzionm c singurele frecvente ale cror amplitudini
t
Aplicatie
Sunet
general
sinusoidal
und
plan
pur
sau
monocromatic
su
este
segment
reprezentat
corespunztor
printr-un
frecventei
sunetului 0 . (Fig.IV.24)
Pentru
portiune
finit
undei
monocromatice limitat n timp si spatiu x , spectrul este reprezentat printr-o curb continu
centrat pe frecventa 0 a undei monocromatice infinite. (vezi figura IV.23)
151
152