UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ȘI ARTE

Specializarea: Metode fizico-chimice de analiză pentru controlul calităţii vieţii şi mediului

FIZICA MEDIULUI
Încălzirea globală

Coordonator științific, Masteranzi,

Conf.univ.dr. Claudia STIHI Ioana Raluca BELCEA (EFTENE)
Iulian EFTENE
 Cuprins

 1 Ciclurile climatice .
◦ 1.1 Ciclul solar
◦ 1.2 Ciclul glaciar
 2 Evoluţia climei
◦ 2.1 Evoluţia în evul mediu
◦ 2.2 Evoluţia în perioada actuală
 3 Cauze ale încălzirii
◦ 3.1 Efectul de seră
 3.1.1 Explicaţia fenomenului
 3.1.2 Vaporii de apă
 3.1.3 Dioxidul de carbon
 3.1.4 Metanul
 3.1.5 Ozonul
 3.1.6 Alte gaze cu efect de seră
◦ 3.2 Fenomene sinergice
◦ 3.3 Efectul antropic
 4 Efecte ale încălzirii
◦ 4.1 Efecte asupra atmosferei
◦ 4.2 Efecte asupra hidrosferei
◦ 4.3 Efecte asupra litosferei
◦ 4.4 Efecte asupra biosferei
 5 Consecinţe
 6 Lupta împotriva încălzirii globale
 7 Concluzii
 8 Bibliografie
 Încălzirea globală
Încălzirea globală este creşterea continuă
a temperaturilor medii înregistrate ale
atmosferei în imediata apropiere a solului,
precum şi a apei oceanelor, constatată în
ultimele decenii.
Temperatura medie a aerului în
apropierea suprafeţei Pământului a crescut
în ultimul secol cu 0,74 ±0,18 °C.
 1.Ciclurile climatice

Ciclul zi-noapte (ciclul circadian)

Ciclul anual (anotimpuri)

Ciclul solar

Ciclul glaciar
 1.1Ciclul solar
Ciclul solar, este o variaţie a activităţii solare cu
o durată medie de 11,2 ani, însă se cunosc
cicluri solare cu durate între 8 şi 15 ani. Se
presupune că un ciclu solar este determinat de
câmpul său magnetic, care se inversează o dată
la 11 ani, un ciclu magnetic complet durând de
fapt 22 de ani. Activitatea solară este
caracterizată prin numărul de pete solare,
numărul de erupţii solare şi radiaţia solară. Cel
mai bun indice este considerat cel al radiaţiei de
2,8 GHz, adică a radiaţiei cu lungimea de undă
de 10,7 cm.
 1.2 Ciclul glaciar
În ultimii 400 000 de ani au avut loc trei mari
glaciaţiuni :
glaciaţiunea Mindel, care a durat între anii
650 000 – 350 000 î.Hr.,
glaciaţiunea Riss, care a durat între anii 300 000  -
120 000 î.Hr. şi
glaciaţiunea Würm, care a durat între anii
80 000 – 10 000 î.Hr.
Tot în era cuaternară, înainte de cele trei
menţionate a avut loc glaciaţiunea Günz, care a
durat între anii 900 000 – 700 000 î.Hr.
Studiul climei din vechime, de exemplu din
cuaternar (de acum 1,8 milioane de ani) şi
până astăzi se poate face pe baza
carotajelor din Antarctica, cum a fost cazul
staţiei Vostok, carotaje care pot extrage
gheaţă de la adâncimea de 3500 m.
Vechimea gheţii este de câteva sute de mii
de ani. Compoziţia izotopică a oxigenului
extras din gheaţă permite reconstituirea
temperaturii atmosferei pe o perioadă în
urmă de până la 700 000 de ani.
 CORELATIA DINTRE TEMPERATURA , CONCENTRATIA
DE DIOXID DE CARBON SI AEROSOLI INREGISTRATA LA
STATIA VOSTOK
Evolutia climei-Evoluţia temperaturilor
în ultimii 2000 de ani
Variaţiile climatice în evul mediu n-au fost
aşa de mari ca în perioadele glaciaţiunilor.
Totuşi, în ultima mie de ani se observă o
perioadă caldă în secolele al X-lea şi al XI-
lea, perioadă numită maximul medieval.
Este epoca în care vikingii au descoperit
Groenlanda, al cărui nume, „Ţara verde”
indică un peisaj cu vegetaţie, nu acoperit de
zăpezi şi gheţuri.
În continuare însă, în perioada (1550 - 1850)
a urmat o răcire, mica eră glaciară, în care
iernile au fost foarte reci, în special cea dintre
anii 1708 - 1709.
 Evoluţia în perioada actuală
Conform temperaturilor reconstituite de
climatologi, ultimul deceniu din secolul al
XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea
constituie cea mai caldă perioadă din
ultimii 2000 de ani . Epoca actuală este
mai caldă cu câteva zecimi de grad faţă de
maximul medieval. Evoluţia
temperaturilor, conform Global Historical
Climate Network (română GHCN –
Reţeaua pentru urmărirea climatului
global), în ultimii ani este următoarea:
 Evoluţia temperaturilor în ultimii ani
Creşterea temperaturii medii anuale faţă de media perioadei 1951 -
1980, conform GHCN
Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Creşterea de 0,35 0,12 0,14 0,24 0,38 0,30 0,40 0,57 0,33 0,33
temperatură  
[°C]
Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2009 2009 2010

Creşterea de 0,48 0,56 0,55 0,49 0,62 0,54 0,57

temperatură
[°C]
 Anul 2007 a fost anul temperaturilor record. Iarna dintre 2006 - 2007
a fost cea mai caldă din ultimii 100 de ani, de când există observaţii
meteorologice în România. Totodată, în prima lună a anului 2007, a
fost depăşită temperatura maximă absolută a lunii ianuarie la 24 de
staţii meteorologice. Tendinţa de încălzire s-a menţinut şi pe timpul
verii. În luna iulie s-a înregistrat un număr record de 148 de cazuri cu
temperaturi maxime zilnice egale sau mai mari de 40 °C. Comparativ,
în luna iulie a anului 2004, maxima de 40 °C a fost atinsă sau depăşită
doar de două ori. La Calafat, în luna iulie s-a atins temperatura de
44 °C.] Temperatura maximă absolută a verii s-a înregistrat în toate
cele trei luni: la 53 staţii în iunie, 94 staţii în iulie şi la 17 staţii în
august. Totodată, a fost atins numărul maxim lunar de zile consecutive
caniculare, în care s-au înregistrat temperaturi de peste 35 °C şi de
nopţi consecutive tropicale, cu temperaturi mai mari de 20 °C.
 În general, anul 2007 este considerat un an al fenomenelor
meteorologice extreme.
 Şi în anul 2008 în România au apărut încă de la începutul verii
atenţionări speciale de caniculă.
3.Cauze ale încălzirii
 Clima se schimbă datorită forcingului extern, în funcţie
de influenţa deplasării pe orbită în jurul Soarelui,
erupţiilor vulcanice şi efectului de seră. Ponderea
diverselor cauze ale încălzirii este în studiu, dar
consensul oamenilor de ştiinţă este că principala cauză
este creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră
datorită activităţilor umane din epoca industrializării. În
special în ultimii 50 de ani, când se dispun de date
detaliate, acest lucru este evident. Cu toate astea, există şi
alte ipoteze, care atribuie încălzirea variaţiilor activităţii
solare.
 Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerţia termică a
solului şi oceanelor duce la presupunerea că starea
curentă a climei nu este în echilibru cu forcingurile.
Studiile pe modelele climatice indică că, chiar dacă
concentraţiile gazelor cu efect de seră s-ar menţine la cele
ale anului 2000, clima tot s-ar mai încălzi cu 0,5 °C.
3.1 Efectul de seră
Efectul de seră este un fenomen natural prin care o
parte a radiaţiei terestre în infraroşu este reţinută de
atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu
efect de seră care reflectă înapoi această radiaţie.
Efectul actual al existenţei gazelor cu efect de seră
este că temperatura medie a Pământului este cu cca.
33 °C mai mare decât ar fi în lipsa lor, adică este de
cca. +15 °C în loc să fie de -18 °C. În acest sens,
efectul de seră este benefic, el asigurând încălzirea
suficientă a Pământului pentru a permite dezvoltarea
plantelor aşa cum le cunoaştem noi azi.
 Prezentarea schematică a elementelor
componente ale circuitului apei în natură
3.1.3 Ciclul carbonului
 Concentraţiile de dioxid de carbon în
atmosferă măsurate la Mauna Loa, în Hawaii.
 4.Efecte ale încălzirii-
4.1Efecte asupra atmosferei
 Efectele asupra atmosferei se manifestă prin creşterea
vaporizaţiei, a precipitaţiilor şi a numărului furtunilor.
După cum s-a spus mai sus, creşterea temperaturii duce la
creşterea cantităţii de vapori de apă care poate fi conţinută
în atmosferă. Deşi în secolul al XX-lea vaporizaţia s-a
redus ca urmare a întunecării globale, în perioada actuală
vaporizaţia creşte datorită încălzirii oceanelor. Pentru a se
realiza echilibrul circuitului apei în natură trebuie să
crească şi nivelul precipitaţiilor. Creşterea precipitaţiilor
poate duce la intensificarea eroziunii în unele zone, de
exemplu în Africa, ceea de poate duce chiar la
deşertificare, sau la favorizarea creşterii vegetaţiei în
zonele aride. Unii oameni de ştiinţă consideră că
vaporizaţia crescută va genera furtuni. În general uraganele
apăreau doar în Atlanticul de nord. Totuşi, în 2004 a apărut
primul ciclon în Atlanticul de sud, ciclonul Catarina, care a
afectat Brazilia. Deşi a avut o viteză a vântului de 40 m/s
(144 km/h), unii dintre meteorologii brazilieni zic că n-ar
fi fost uragan.
4.2 Efecte asupra hidrosferei

Topirea calotelor polare

Retragerea şi dispariţia gheţarilor,

topirea zăpezilor

Ridicarea nivelului mării, acidifierea

oceanelor, oprirea termosifonului salin
4.3 Efecte asupra litosferei

Încălzirea globală determină ridicarea

temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea
lui, favorizând incendiile de pădure. Între 20
iunie şi 8 iulie 2008 în California se
declanşaseră deja 18 000 de incendii,
devastând 241 600 ha. În afară de
perturbarea ciclului carbonului, incendiile
pot duce la eroziunea solului, analog cu
efectele despăduririlor
4.3 Efecte asupra biosferei
 IPCC prezintă o serie de observaţii privind influenţa
încălzirii globale asupra biosferei, observaţii care arată
destabilizarea locală a climei şi dereglarea anotimpurilor.
Aceste observaţii nu sunt însă distribuite uniform, 96 % din
ele au fost efectuate în Europa şi America de Nord şi doar
2,75 % în alte continente. Conform acestora, anotimpurile
apar desincronizat faţă de prevederile astronomice, cu un
avans local de până la două săptâmâni. Acest lucru
influenţează de exemplu perioadele de migraţie ale păsărilor.
Un studiu asupra comportamentului sezonier al 130 de specii
de animale a arătat un decalaj de cca. 3,2 zile pe deceniu, iar
în unele zone, de exemplu la Torino, chiar mai mult, de 4,4
zile pe deceniu. Fenomenul se observă şi la plante. În
Europa, frunzele şi florilor apar în medie mai repede cu 2,4 -
3,1 zile, iar în America de Nord cu 1,2 - 2,0 zile pe deceniu.
Momentul atingerii maximului anual al CO2 în atmosferă în
emisfera nordică confirmă avansul anotimpurilor, în 1990 el
fiind atins cu 7 zile mai devreme ca în 1960.
 5.Consecinţe
Economice
Asupra agriculturii
Asigurări
Transport
Inundaţii
Trecerea de nord-vest
Sănătate
Apărare
6.Lupta împotriva încălzirii globale
Concluzii
 Încălzirea globală este, conform observaţiilor, un fapt
incontestabil Comunitatea ştiinţifică admite că
principala cauză a încălzirii globale este creşterea
concentraţiei de CO2 din atmosferă ca rezultat al
activităţii umane.
 Efectele încălzirii globale degradează calitatea vieţii pe
Pământ. În cadrul UE se discută despre limitarea
încălzirii globale, care prevede măsuri pentru limitarea
încălzirii globale la 2 °C, în contrast cu adaptarea la
încălzirea globală, care prevede măsuri pentru reducerea
efectelor încălzirii globale.
Vă mulțumim pentru
atenție!