CAP.

I Introducere
1. Ce este Constitutia?
R: Constituia este legea fundamental a unui stat n care sunt consemnate principiile
de baz ale organizrii lui, drepturile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor.
2. Ce este Dreptul Constitutional?
R: Dreptul constituional este ramura de drept care este format din normele juridice
care reglementeaz relaiile sociale fundamentale care apar n procesul instaurrii,
meninerii i exercitrii statale a puterii.
3. Scurt istoric despre Constitutie?
R: Pe 1 iulie 1866 a fost adoptat prima Constituie a Romniei. Dupa extinderea
teritoriului naional n 1918, o nou constituie a fost aprobat pe 29 martie 1923. n
perioada comunist Constituia a fost modificat n 1948, 1952 i 1965. Dup
Revoluia din 1989, o nou Constituie a fost adoptat n 1991.
CAP. II PRINCIPII GENERALE
1. Ce inseamna : - Stat independent;
- Stat national;
- Stat suveran;
- Stat unitar si indivizibil.
R: Stat national la baza statului sta o natiune, cea romana.
Stat suveran si independent caracterul suveran presupunand capacitatea acestuia
de a decide singur, fara nici o interventie din partea vreunei puteri straine sau
concurente, in toate problemele interne sau externe.
Stat unitar si indivizibil Romania este un stat unitar, avand o legislatie unitara
aplicabila intregului teritoriu si un singur sistem jurisdictional. Caracterul indivizibil
implica faptul ca statul roman, sau oricare din cele trei elemente ale statului nu pot fi
divizate pentru a fi cedate sau incredintate vreunui alt stat.
2. Forma de guvernamant si exemple?
R: n dreptul constitutional, prin forma de guvernamnt ntelegem, n general, modul
n care sunt constituite si functioneaza organele supreme ntr-un stat.
1. Monarhia
Ca forma de guvernamnt, se caracterizeaza prin aceea ca seful statului este un
monarh (rege, domn, mparat, print, emir), absolut sau nu, ereditar sau desemnat dupa
proceduri specifice n functie de traditiile regimului constitutional.
Monarhia este cunoscuta din cele mai vechi timpuri si a fost cea mai raspndita forma
de guvernamnt, n evolutia monarhiei se pot identifica: monarhia absoluta, monarhia
limitata, monarhia parlamentara dualista, monarhia parlamentara contemporana.
Monarhia absoluta, ca cea mai veche forma de monarhie, se caracterizeaza prin
puterea discretionara n stat a monarhului. Aceasta forma specifica pna la Revolutia
1

franceza, a existat pna aproape de timpurile noastre, fiind de mentionat ca la

nceputul secolului al XX-lea existau nca doua imperii absolute si anume Imperiul
rus si Imperiul otoman.
Monarhia limitata (constitutionala), asa cum o arata chiar denumirea, se
caracterizeaza prin limitarea puterilor monarhului prin legea fundamentala a starului
(constitutia). Cu toate aceste limitari, monarhul are un mare rol, atributiile
parlamentului fiind reduse.
Monarhia parlamentara dualista este o forma a monarhiei constitutienale, n care
monarhul si Parlamentul stau, din punct de vedere legal, pe o pozitie egala.
Monarhia parlamentara contemporana, ntlnita astazi n Anglia, Belgia, Olanda,
tarile scandinave, ca o expresie a traditiei si istoriei acestor tari, are mai mult un
caracter simbolic. Monarhul pastreaza unele prerogative precum dreptul de a dizolva
Parlamentul, dreptul de numiri n functii superioare, dreptul de a refuza semnarea
unor legi.
2. Republica
Este acea forma de guvernamnt n care, asa cum se spune, cetatenii se guverneaza
singuri, desemnndu-si sau alegnd un sef dg stat, denumit de regula presedinte. In
republica guvernarea se nfaptuieste prin reprezentanti alesi dupa proceduri electorale.
Aici seful de stat-presedintele de republica - este ales fie direct prin vot universal, fie
de catre Parlament, desemnare ce determina clasificari ale acestei forme de
guvernamnt.
Republica parlamentara se caracterizeaza prin alegerea sefului de stat de catre
Parlament, singur sau completat cu delegati, n fata caruia de altfel si raspunde,
nuantat desigur. Datorita acestui lucru, pozitia legala a sefului de stat este inferioara
Parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda).
Republica prezidentiala se caracterizeaza prin alegerea sefului de stat de catre
cetateni, fie direct prin vot universal, egal, secret si liber exprimat, fie indirect, prin
intermediul colegiilor electorale (S.U.A., de exemplu).
3. Evolutia formei de guvernamnt a Romniei
Evolutia formei de guvernamnt n Romnia a exprimat ntreaga evolutie istorica, de
la formarea statului unitar romn (1859), pna n prezent, n acest sens vom aminti ca
potrivit Statutului lui Cuza (l 864) puterile publice erau ncredintate "Domnului, unei
Adunari ponderatrice si Adunarii elective", domnia caracteriznd deci institutia de sef
de stat.
Constitutia din anul 1866, sub-sectiunea I "Despre domn", reglementeaza monarhia
ca forma de guvernamnt, stabilind ereditatea n linie descendenta directa,
legitimitatea cu excluderea copiilor nelegitimi, primogenitura, masculinitatea, cu
nlaturarea urmasilor de sex feminin. Este interesant de retinut ca si Constitutia din
anul 1866 denumeste seful de stat tot domn, capitolul II fiind intitulat "Despre Domn
si Ministri". Dupa proclamarea Regatului (1881) domnul "ia pentru sine si

mostenitorii sai, titlul de Rege al Romniei". Monarhia este mentinuta si de

constitutiile din 1923 si din 1938.
Forma monarhica a fost nlocuita cu forma republicana de guvernamnt prin Legea
nr. 363 din 30 decembrie 1947. Republica a fost consacrata prin constitutiile din anii
1948, 1952, 1965.
Dupa revolutia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 2 s-a reafirmat forma de
guvernamnt republicana, iar potrivit legislatiei, s-a instituit functia de Presedinte al
Romniei. Constitutia actuala a Romniei prin articolul l stabileste ca forma de
guvernamnt a statului romn este republica. Presedintele Romniei este ales prin vot
universal si nu este subordonat Parlamentului.
3. Notiune de stat de drept?
R: Noiunea Stat de drept este, n general, utilizat pentru a sublinia diferenele
existente ntre regimurile democratice i regimurile autoritare (dictatoriale). n teoria
politic, prin stat de drept se nelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor
generatoare de ordine juridic. n statul de drept, statul este garantul libertilor i
drepturilor individuale, totodat, asigurnd securitatea intern i extern a cetenilor
prin instituii democratice. Instituia superioar creia i se subsumeaz alte legi i
norme este Constituia. Din perspectiva statului de drept, Constituia - ca norm
superioar - este o expresie a cetenilor i reprezint puterea popular. Prin
mecanismele democratice de control prevzute ntr-un stat de drept este asigurat
conformitatea normelor inferioare cu cele superioare.
4. Separarea puterilor in stat (tot ce stii despre asta)?
R: Separarea puterilor n stat, numit adesea doar "separarea (sau i separaia)
puterilor", este un termen politic creat i folosit pentru prima dat de gnditorul
politic francez al epocii Iluminismului Charles de Secondat, Baron de Montesquieu,
constituind un model de guvernare a tuturor statelor democratice de astzi.Conform
acestui model, puterea statului trebuie divizat n diferite compartimente cu puteri i
responsabiliti separate i independente. Cea mai normal separare a acestor puteri
este cea tripartit, care se ntlnete la majoritatea naiunilor moderne, unde este vorba
de puterile legislativ, judiciar i executiv, cu meniunea c aceste funcii nu au
voie s se afle n aceeai mn. Acest principiu a fost enunat nc de ctre John
Locke ("Two treatises on government", 1690) i mai ales de ctre C. de Montesquieu
("De l'esprit des lois", 1748) n lupta mpotriva statului absolutist, principiul acesta
devenind baza statului constituional modern. Prin separata transmitere a funciilor
ctre parlament, guvern, administraie, precum i ctre judectori independeni,
puterea statal este inut n echilibru prin intermediul unor controale reciproce
(echilibrul puterilor), aprnd astfel pe ceteni de eventualele aciuni despotice ale
statului.
5. Suveranitatea Nationala?

R: Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea suprem

politic (legislativ, judiciar sau/i executiv) asupra unei regiuni
geografice, unui grup de oameni sau asupra lor nii. n general, doctrina
dreptului internaional a mbriat teza potrivit creia suveranitatea, ca
instituie, ...apare din momentul n care ncep s existe state.Conceptul
de suveranitate, dei exista deja, de fapt, a fost recunoscut prin Tratatele
de la Westfalia (1648). n "Enciclopedia Blackwell a instituiilor politice",
suveranitatea este definit ca situaia n care nici o autoritate extern nu
are putere politic sau juridic ntr-un stat.

Suveranitate = calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independen;

putere suprem.
Suveranitate naional = independena unui stat fa de alte state.
Suveranitate de stat = supremaie a puterii de stat n interiorul rii i independen
fa de puterea altor state.
6. Teritoriul este nealiniabil (ce inseamna) si organizarea administrativa a
teritoriului?
R:
CAP. III
1. Ce este cetatenia?
R: Legatura juridico-politica permanenta ce exista intre stat si cetatean se numeste
cetatenie. Cetenia este n exclusivitate o chestiune de stat. Acest
principiu se desprinde cu deosebit claritate din dispoziiile
constituionale i legale conform crora stabilirea drepturilor i
ndatoririlor cetenilor romni, a modurilor de dobndire i de
pierdere a ceteniei romne, constituie un atribut exclusiv al
statului.
ARTICOLUL 5
(1) Cetenia romn se dobndete, se pstreaz sau se pierde n condiiile prevzute
de legea organic.
(2) Cetenia romn nu poate fi retras aceluia care a dobndit-o prin natere.
2. Drepturile cetatenilor romani?

R: dreptul la viata intima si familiala si privata, dreptul la libera exprimare, dreptul la

vot, dreptul de a fi ales, dreptul la sanatate integritate fizica si morala, dreptul la
confesiune religioasa, dreptul la libertatea intrunirilor, dreptul la un mediu sanatos,
dreptul la munca. accesul liber la justitie, dreptul la invatatura, dreptul la ocrotirea
sanatatii, dreptul la un mediu sanatos, dreptul la munca si protectia sociala a muncii,

interzicerea muncii fortate, dreptul la greva, dreptul de proprietate privata

libertatea economica, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai decent,

4

dreptul la casatorie, la protectie a persoanelor cu handicap, dreptul copiilor si al

tinerilor la protectie,
2. Apatrizii si starainii, expulzarea, extradarea.

ARTICOLUL.17
Cetenii romni se bucur n strintate de protecia statului romn i trebuie s-i
ndeplineasc obligaiile, cu excepia acelora ce nu sunt compatibile cu absena lor din
ar.
ARTICOLUL 18
(1) Cetenii strini i apatrizii care locuiesc n Romnia se bucur de protecia
general a persoanelor i a averilor, garantat de Constituie i de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acord i se retrage n condiiile legii, cu respectarea tratatelor i
a conveniilor internaionale la care Romnia este parte.
ARTICOLUL 19
(1) Ceteanul romn nu poate fi extrdat sau expulzat din Romnia.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetenii romni pot fi extrdai n
baza conveniilor internaionale la care Romnia este parte, n condiiile legii i pe
baz de reciprocitate.
(3) Cetenii strini i apatrizii pot fi extrdai numai n baza unei convenii
internaionale sau n condiii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrdarea se hotrte de justiie.
3. Modurile de dobandire a cetateniei?
R: Art. 4. (1) Cetatenia romana se dobandeste prin:
a) nastere;
b) adoptie;
c) acordare al cerere.
A. Prin nastere
Art. 5. (1) Copiii nascuti pe teritoriul Romaniei, din parinti cetateni romani, sunt cetateni
romani.
(2) Sunt, de asemenea, cetateni romani cei care:
a) s-au nascut pe teritoriul statului roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean
roman;
b) s-au nascut in strainatate si ambii parinti sau numai unul dintre ei are cetatenia romana.
(3) Copilul gasit pe teritoriul statului roman este cetatean roman, daca nici unul dintre parinti
nu este cunoscut.
B. Prin adoptie
Art. 6. (1) Cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie
prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani, iar adoptatul nu a implinit varsta de 18 ani.
5

(2) In cazul in care numai unul dintre adoptatori este cetatean roman, cetatenia adoptatului
minor va fi hotarata, de comun acord, de catre adoptatori. In situatia in care adoptatorii nu cad
de acord, instanta judecatoreasca competenta sa incuviinteze adoptia va decide asupra
cetateniei minorului, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit
varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia.
(3) Daca adoptia se face de catre o singura persoana, iar aceasta este cetatean roman, minorul
dobandeste cetatenia adoptatorului.
Art. 7. (1) In cazul declararii nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta
de 18 ani este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman, daca domiciliaza in strainatate
sau daca paraseste tara pentru a domicilia in strainatate.
(2) In cazul desfacerii adoptiei copilul care nu a implinit varsta de 18 ani pierde cetatenia
romana pe data desfacerii adoptiei, daca acesta domiciliaza in strainatate sau daca paraseste
tara pentru a domicilia in strainatate.
C. Prin acordare la cerere
Art. 8. (1) Cetatenia romana se poate acorda, la cerere, persoanei fara cetatenie sau
cetateanului strain, daca indeplineste urmatoarele conditii:
a) s-a nascut si domiciliaza, la data cererii, pe teritoriul Romaniei sau, desi nu s-a nascut pe
acest teritoriu, domiciliaza in conditiile legii pe teritoriul statului roman de cel putin 8 ani sau,
in cazul in care este casatorit si convietuieste cu un cetatean roman, de cel putin 5 ani de la
data casatoriei;
b) dovedeste, prin comportament, actiuni si atitudine, loialitate fata de statul roman si declara
ca nu intreprinde sau sprijina si nici in trecut nu a intreprins sau sprijinit actiuni impotriva
ordinii de drept ori a sigurantei nationale;
c) a implinit varsta de 18 ani;
d) are asigurate in Romania mijloace legale pentru o existenta decenta, in conditiile stabilite
de legislatia privind regimul strainilor;
e) este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru
o infractiune care il face nedemn de a fi cetatean roman;
f) cunoaste limba romana si poseda notiuni elementare de cultura si civilizatie romaneasca, in
masura suficienta pentru a se integra in viata sociala;
g) cunoaste prevederile Constitutiei Romaniei si imnul national.
4.Modurile de pierdere a cetateniei?
R: Art. 23. (1) Cetatenia romana se pierde prin:
a) retragerea cetateniei romane;
b) aprobarea renuntarii la cetatenia romana;
c) in alte cazuri prevazute de lege.
A. Prin retragerea cetateniei romane

Art. 24. (1) Cetatenia romana se poate retrage persoanei care:

a) aflata in strainatate, savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului
roman sau lezeaza prestigiul Romaniei;
b) aflata in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt
relatiile diplomatice sau cu care este in stare de razboi;
c) a obtinut cetatenia romana prin mijloace frauduloase. Cetatenia romana nu poate fi retrasa
persoanei care a dobandit-o rin nastere.
d) este cunoscuta ca avand legaturi sau a sprijinit, sub orice forma, grupari teroriste ori a
savarsit alte fapte care pun in pericol siguranta nationala.
Art. 25. (1) Retragerea cetateniei romane nu produce efecte asupra cetateniei sotului sau
copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.
B. Prin aprobarea renuntarii la cetatenia romana
Art. 26. (1) Pentru motive temeinice se poate aproba renuntarea la cetatenia romana
persoanei care a implinit varsta de 18 ani si care:
a) nu este invinuita sau inculpata intr-o cauza penala ori nu are de executat o pedeapsa penala;
b) nu este urmarita pentru debite catre stat, persoane fizice sau juridice din tara sau, avand
astfel de debite, le achita ori prezinta garantii corespunzatoare pentru achitarea lor;
c) a dobandit ori a solicitat si are asigurarea ca va dobandi o alta cetatenie.
Art. 27. (1) Pierderea cetateniei romane prin aprobarea renuntarii nu produce nici un efect
asupra cetateniei sotului sau copiilor minori.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care ambii parinti obtin aprobarea renuntarii la cetatenia
romana, iar copilul minor se afla impreuna cu ei in strainatate ori paraseste impreuna cu ei
tara, minorul pierde cetatenia romana o data cu parintii sai, iar daca acestia au pierdut
cetatenia romana la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a
domicilia in strainatate, paraseste tara dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia romana
pierde cetatenia romana pe data plecarii sale din tara.
(3) Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul in care numai
unul dintre parinii este cunoscut sau este in viata.
(4) Copilul minor, incredintat prin hotarare judecatoreasca parintelui care are domiciliul in
strainatate si care renunta la cetatenie, pierde cetatenia romana pe aceeasi data cu parintele
caruia i-a fost incredintat si la care locuieste, cu conditia obtinerii acordului celuilalt parinte,
cetatean roman.
(5) In situatiile prevazute la alin. (2), (3) si (4) copilului care a implinit varsta de 14 ani i se
cere consimtamantul.
C. Alte cazuri de pierdere a cetateniei romane
Art. 28. (1) Copilul minor, cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia
romana, daca, la cererea adoptatorului sau, dupa caz, a adoptatorilor, dobandeste cetatenia
acestora in conditiile prevazute de legea straina. Minorului care a implinit varsta de 14 ani i se
cere consimtamantul.
(2) Data pierderii cetateniei romane in conditiile alin. 1 este data dobandirii de catre minor a
7

cetateniei adoptatorului. In cazul declararii nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a
implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana.
5 Procedura acordarii cetateniei?
R: Art. 11. (1) Aprobarea cererilor de acordare ori de redobandire a cetateniei romane se
face prin hotarare a Guvernului care apreciaza, in acest sens, asupra propunerilor ministrului
justitiei.
(2) Hotararea Guvernului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 12. (1) Cererea de acordare sau, dupa caz, de redobandire a cetateniei romane se face
personal sau, in cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procura speciala si autentica si va
fi insotita de acte care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege.
(2) Fostii cetateni romani sau, dupa caz, descendentii acestora pana la gradul II, cu domiciliul
sau resedinta in strainatate, care solicita redobandirea, respectiv dobandirea cetateniei romane
potrivit art.10 si art.10, pot depune cererile la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale
Romaniei, care le inainteaza de indata comisiei prevazute la art.13
Art. 13. (1) Cererea de acordare a cetateniei romane se adreseaza comisiei pentru
constatarea conditiilor de acordare a cetateniei, care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei.
(2) Comisia, formata din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti, este desemnata, pe o
perioada de 4 ani, de presedintele acestei instante.
(3) Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale,
magistratul cu cea mai mare vechime in functie.
(4) Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de
ministru.
Art. 14. (1) Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea in extras a cererii de
acordare a cetateniei romane in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
(2) Examinarea cererii de catre comisie se va putea face numai dupa trecerea a 30 de zile de la
data publicarii acesteia.
Art. 15. (1) In vederea solutionarii cererii, comisia poate dispune:
a) invitarea petitionarului pentru completarea actelor, pentru orice explicatii, precum si la
interviu. Nepre- zentarea nejustificata a acestuia la doua termene consecutive atrage
respingerea cererii ca nesustinuta;
b) solicitarea de relatii de la orice autoritati;
c) citarea oricarei persoane care ar putea da informatii folositoare.
6. Cetatenia de onoare?
R: Art. 38. (1) Cetatenia romana cu titlu de "cetatenie de onoare" se poate acorda unor
straini, pentru servicii deosebite aduse tarii si natiunii romane, la propunerea Guvernului, fara
nici o alta formalitate, de catre Parlamentul Romaniei.
(2) Persoanele care au dobandit cetatenia de onoare se bucura de toate drepturile civile si
politice recunoscute cetatenilor romani, cu exceptia dreptului de a alege si de a fi ales si de a
ocupa o functie publica.
8