Antibioticele

Antibioticele(greac- contra, -

via) sunt o grup demedicamentecare se

folosesc la tratamentul bolilor infecioase
provocate de bacterii. Antibioticele sunt
folosite datorit aciunii lor bactericide de a
omorbacteriilesau protozoarele.

Descoperirea antibioticelor a revolutionat cu adevarat

medicina si a contribuit fundamental la scaderea

mortalitatii si la cresterea duratei medii de viata. Este
adevarat ca astazi, dupa mai bine de o suta cinci zeci
de ani de la descoperirea primelor antibiotice,
discutiile medicale se axeaza mai mult pe
atentionarea la folosirea fara discernamant a
antibioticelor si la aparitia rezistentei la acestea, deci
implicit la cresterea vulnerabilitatii in fata infectiilor
grave. Cu alte cuvinte, antibioticele se constituie intro sabie cu doua taisuri si nu trebuie sa fie niciodata
autoadministrate, decizia apartinand intotdeauna
medicului.

Prima substan antibacterian care poate fi

considerat ca antibiotic cu spectru restrns a fost

salvarsanuldescoperit n anul 1910 de chimistul i
medicul germanPaul Ehrlich(1854-1915),
medicament cu care s-a tratatsifilisul, care era foarte
rspndit. Urmat n anul 1928 de descoperirea epocal
apenicilineide ctreAlexander Fleming, care observ
c secreiamucegaiuluiverde Penicillium notatum
(Penicillium chrysogenum) distruge colonia de bacterii
din laborator. O alt descoperire demn de amintit
este descoperirea n anul 1935 asulfonamideide
Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic nefiind
bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmeaz
descoperirea unei serii de antibiotice caStreptomicina
,Chloramfenicol,Aureomicina,Tetraciclina.

Testele de sensibilitate sunt obligatorii

In administrarea tratamentului cu antibiotice, medicii se bazeaza pe

testele de sensibilitate. De exemplu, majoritatea streptococilor
hemolitici de grupa A raspund bine la penicilina, pe cand alti
germeni au o sensibilitate variabila si impun efectuarea
antibiogramei - cum ar fi cazul pneumococului. Promptitudinea
raspunsului la antibiotic depinde de starea sistemului imunitar al
gazdei - cei imunodeprimati raspund mai greu -, dar si de sediul
infectiei.
O infectie la inima (endocardita) raspunde evident mai incet decat o
infectie superficiala ca cistita. De asemenea, raspunsul depinde de
virulenta germenului: infectiile micotice sau microbacteriile
(ciupercile) raspund mai lent decat infectiile bacteriene etc. De
asemenea, starea de suferinta, febra si leucocitoza (un numar mare
al leucocitelor globule albe in sange) arata persistenta infectiei.

Se considera ca antibioticele luate frecvent si la intamplare fac

mai mult rau decat bine. Fiecare stimulare artificiala slabeste

sistemul nervos vegetativ, afectand ficatul. Apoi, problemele
apar si la nivelul florei bacteriene intestinale normale, pe care
antibioticele o anihileaza. Ca urmare, este disturbata
activitatea membranei intestinale, se deregleaza absorbtia
mineralelor atat de necesare activitatii ficatului.
Rezultatul poate fi aparitia alergiilor si a astmului, de exemplu,
in perioada copilariei, dar si instalarea bolilor cronice si slabirea
treptata a sistemului imunitar. De aceea, specialistii
recomanda, dupa antibioterapie, administrarea timp de
minimum o saptamana a doua capsule zilnic de Lactobacillus
acidophilus, pentru refacerea florei intestinale distruse si 1g de
vitamina C pentru sustinerea sistemului imunitar.

Reactii adverse la antibiotice

Antibioticele au un nivel crescut de toxicitate - cum sunt amonoglicozidele,

flucitozina , iar tratamentul se complica atunci cand pacientii sunt copii,
varstnici, obezi sau au functii renale ori hepatice alterate. Dintre reactiile
adverse mai frecvent intalnite sunt febra, eruptiile la nivelul pielii, diareea,
varsaturile, afectarea rinichilor si a ficatului, neurotoxicitatea si
suprainfectiile.
Aminoglicozidele - streptomicina, kanamicina, neomicina - au un puternic
efect ototoxic ireversibil si de tip cumulativ, putand duce si la pierderea
auzului. Efectul antibioticelor depinde si de administrarea dozei corecte,
intr-un timp minim. Pentru a se atinge concentratiile sanguine maxime si
pentru obtinerea eficacitatii tratamentului in infectiile acute severe, se
prefera tratamentele injectabile endocardite, meningita, septicemie,
pneumonie severa.
Alte medicamente insa - cum ar fi fluconazolul, rifampicina, metronidazolul si
fluorochinolonele - se absorb foarte bine si administrate oral, chiar in cazul
infectiilor grave. Alimentele nu influenteaza semnificativ antibioticele, cu
exceptia tetraciclinei. Alcoolul scade eficienta antibioticelor.

V mulumim!