IMAGINATIA

I. DEFINIREA IMAGINATIEI. ACCEPTIUNI

Activitatea umana nu se limiteaza la prelucrarea, inregistrarea si
prelucrarea informatiilor prezente. Pentru a fi eficienta, activitatea
psihica trebuie sa anticipeze, sa prevada viitorul existential. Acest lucru
este posibil datorita intrarii in functiune, pe langa celelalte procese
psihici, a imaginatiei care are rolul de a transforma, a modifica
informatiile actuale si trecute, si mai mult de a crea noi
informatii.Studiile intreprinse in domeniul cercetarii imaginatiei, au
impus cateva acceptiuni ale termenului avut in vedere:
Imaginatia
ca formare sau producere de imagini: imaginatia este capacitatea
omului de a produce imagini, ea insemnand fie simpla reproducere a
senzatiilor in lipsa obiectelor care le-au provocat, fie creatia libera a
fanteziei umane: "Termenul de imaginatie desemneaza, in limba
franceza, o activitate mintala de productie de imagini, reprezentari
sensibile, care se disting atat de perceptiile exterioare, cat si de
conceptualizarea ideilor abstracte." (Wunenburger, 1995, p.3) In aceasta
acceptiune, imaginatia este redusa la simpla senzatie sau la
transpunerea informatiilor intr-o realitate care nu provine din simturi,
dar conserva raporturile de situatie si de calitate.
Imaginatia ca
mobilitate a spiritului: Gaston Bachelard in lucrarea "Aerul si
visele", referindu-se la imaginatie spunea: ".cercetarile asupra
imaginatiei sunt tulburate de falsele lumini ale etimologiei. Vrem
totdeauna ca imaginatia sa fie facultatea de a forma imagini. Or, ea este
mai curand facultatea de a deforma imaginile oferite de perceptie, ea
este 656h71g mai ales facultatea de a ne elibera de primele imagini, cea
de a schimba imaginile. Daca nu exista schimbare de imagini, unire
neasteptata de imagini, nu exista imaginatie, nu exista actiune
imaginanta." (Bachelard, 1997, p. 5) Ceea ce exista, sustine autorul, este
perceptie, amintirea unei perceptii, memoria familiara, obisnuinta.
Imaginatia este mobilitatea spiritului si nu doar simpla construire de
imagini, deoarece imaginile, o data constituite, se fixeaza, se
stabilizeaza, se incheaga, inlaturand posibilitatea imaginatiei de a
actiona. "Pentru o psihologie completa, imaginatia este , inainte de
toate, un tip de mobilitate spirituala, tipul celei mai mari mobilitati
spirituale, al celei mai vivace, al celei mai vii (Bachelard, 1997, p.
6)
Imaginatia ca experimentare mintala: Jeanne Bernis considera ca
imaginea trebuie interpretata in dublu sens: pe de o parte, sub forma ei
cea mai simpla, saracacioasa, debarasata de calitatile obiective, in
cadrul perceptiei individuale, caz in care este lipsita de originalitate, iar
pe de alta parte, sub forma ei complexa, implicata in momentul creatiei
mintale si practice sub forma intelegerii, actiunii si inventiei. "Imaginatia
este experimentarea mintala, spiritul orientat catre previziunea
apropierilor sau a excluderilor pe care el are puterea sa le prezinte
inainte de a le justifica." (Bernis, 1958, p. 97)

Imaginatia ca o combinatorica mintala: Paul Popescu - Neveanu

considera ca abordarea imaginatiei trebuie sa porneasca de la
"dinamismul ei, potentialul combinatoric si transformativ ce duce la
aparitia de noi imagini" (Popescu - Neveanu, 1977, p. 359) Una din
functiile importante ale combinatoricii imaginative o reprezinta
functia analitico - sintetica. Astfel, imaginatia reuneste stimulii
dispersati, coreleaza diferite laturi ale vietii psihice umane si
proiecteaza noi dimensiuni ale acesteia. Prin caracteristicile ei
(depasirea necunoscutului si a limitelor posibilului, construirea
anticipata a viitorului etc), imaginatia "se instituie ca o zona a
libertatii si disponibilitatilor, ca o latura constructiva inovatoare,
creatoare a sistemului psihic uman, ca un mod de a fi al
personalitatii umane. " (Popescu -Neveanu, 1977, p. 382)

Sintetizand cercetarile realizate in spatiul psihologiei romanesti privind

imaginatia, M. Zlate arata ca trei definitii ale imaginatiei se
detaseaza:
Prima definitie apartine lui P. Popescu- Neveanu dupa care: "Imaginatia
este procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare
sau constructie imagistica tinzand spre producerea noului in forma
unor reconstructii imagistice, a unor tablouri mintale, planuri iconice
sau proiecte." (Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, p. 324).
Celelalte doua definitii apartin cercetatorilor de la universitatea din
Bucuresti, si anume: imaginatia este procesul de combinare si
recombinare a datelor din experienta anterioara in vederea
dobandirii unor imagini noi fara un corespondent in realitate sau in
experienta noastra personala sau imaginatia este procesul de creare
a noului in forma ideala.
Sintetizand, cele trei definitii fac referire la: tipul de actiune psihica
implicat de imaginatie( acesta fiind constituit din combinarea,
recombinarea, crearea informatiilor, spre deosebire de gandire, unde
actiunile psihice sunt reprezentate de operatiile ei, sau de memorie,
unde actiunile psihice sunt reprezentate de memorarea, stocarea si
reactualizarea informatiilor ), forma rezultata ( obtinerea noului,
spre deosebire de memorie unde forma rezultata este de ordin
reproductiv), sensul formei rezultate (noul obtinut poate fi nou atat
pentru individ cat si pentru societate; de aici avem -imaginatia
reproductiva si imaginatia creatoare). Definitiile formulate depasesc
modul de concepere a imaginatiei in psihologia traditionala, care o
leaga direct de actul elementar al reprezentarii reproductive, si unde
imaginatia aparea doar ca fixare si evocare vie a unei experiente in
forma imaginilor.

II. CARACTERISTICILE IMAGINATIEI

Desi exista unii cercetatori care afirma ca imaginatia este un

proces psihic intalnit si la unele specii animale (vezi A. Cosmovici,
1996!), marea majoritate a psihologilor afirma caracterul profund uman
al imaginatiei aratand ca:
-

Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita numai

la om, indeosebi a laturii proiective si creatoare a constiintei;

Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si limbajul).

Ribot considera imaginatia creatoare si gandirea ca fiind procese
solidare si analoage, iar pana la un anumit punct, chiar identice.
Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori verbali.
Exemple convingatoare despre imposibilitatea conceperii imaginatiei
in afara limbajului sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la
care dezvoltarea limbajului este intarziata sunt inapoiati si in ceea ce
priveste imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea limbajului
urmeaza o cale anormala (este vorba de surzi, care din aceasta cauza
sunt si muti, incapabili de a comunica prin limbaj) manifesta o
pronuntata saracie, limitare, iar uneori un caracter rudimentar al
imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca imaginatia este
legata nu numai de aparitia propriu -zisa a limbajului, ci si de
momentele de dezvoltare ale acestuia.

Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata,

cunoasterea si activitatea omului;

Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte

de realizarea lui efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza
incercarile si erorile, prescurtand procesul activitatii;

Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul

rezolvarii problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului
ar fi la intamplare. Prin ipotezele sale realizabile individul se apropie
de nemarginirea cunoasterii, se adapteaza anticipativ la ceea ce va
urma, creandu-si posibilitatea de a primi confirmarea din partea
practicii sociale;

Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria

propriei sale vieti, isi stabileste in legatura cu ea o imagine care
capata valente mobilizatoare si stimulatoare pentru activitatea
practica;

Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -reflectarea

viitorului, a posibilului -contribuind in felul acesta la desavarsirea
contituitatii ei; daca procesele senzoriale reflecta prezentul, cele
mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea viitorului, inchide ciclul
temporal. (De stabilit relatia dintre imaginatie ca proces psihic si
conceptia lui C. G. Jung privind functia psihica a intuitiei!!! )

Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la realitate. John

Dewey considera ca imaginatia nu se preocupa de ireal, de fictiv, ci
ea serveste la extinderea si completarea realului. Permitandu-i
individului elaborarea de solutii noi, dandu-i posibilitatea de a se
incadra in contexte noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea
capacitatilor adaptative ale personalitatii umane. Astfel, prin
imaginatie, omul se poate adapta nu numai la realitatea actuala,
prezenta, ci si la realitatea posibila, viitoare, nu numai la modificarile
produse deja, ci si la cele care urmeaza a se produce intr-un viitor
apropiat. In acest context, merita a aminti trasaturile adaptative
stabilite de Jeanne Bernis:
Compensarea -instinctele si tendintele care nu pot fi realizate in
viata reala se descarca in starile de vis si reverie aflate la
marginea vietii constiente;
Autismul -prin refuzul de a comunica, de a-si schimba opiniile,
visatorul inchis in propriile sale vise devine un caracter dificil si
atipic; totusi, refugiul gasit in reverie procura placerea naturala
care se ataseaza jocului de imagini. Daca viata fictiva ramane
subordonata vietii reale, ea serveste ca aparare si eliberare a
efortului cotidian al psihismului ramas normal;
Iluzia dorintelor zadarnice -dand o anumita forma obiectelor
dorintelor, prin imaginatie putem anticipa dificultatea lor, si
totodata, posibilitatea de depasire a lor;
Inventia morala -imaginatia il detaseaza pe individ de restrictiile cu
caracter moral, il orienteaza spre o viziune superioara celei pe
care morala pozitiva o declara ca fiind cea mai buna;
Intentia -este o forma de imaginatie care presupune iesirea din
sine a eului si amplasarea in fata lui ca obiect; pentru artist,
proiectul este izvorat din propria sa inspiratie si se impune ca
opera ce trebuie realizata;
Arta posibilului -imaginatia ii pune subiectului problema valorii,
fiind conditia esentiala a succesului; cei care au o imaginatie
slaba sunt defavorizati deoarece au sentimentul de a fi inchisi in
propriile lor limite, pierzand gustul de a-si incerca aptitudinile sau
de a le cultiva;

 Epurarea pasiunilor -un asemenea proces are loc mai ales prin
arta: pasiunile inceteaza a mai fi virulente, purificandu-se de
elementele perverse si plasandu -se sub semnul eternitatii;
Sursa de bunatate -viata imaginativa intensa il face pe om mai
bun, ii ofera posibilitatea de a se raporta la altul cu simpatie, de a
empatiza;
Influentarea personalitatii -imaginatia exercita o puternica
influenta asupra formarii diferitelor componente ale personalitatii,
si chiar asupra personalitatii ca intreg. (Exemplificati modul in
care utilizati aceste mecanisme adaptative ale imaginatiei in viata
personala!)
III. FUNCTIILE IMAGINATIEI

In analiza functiilor imaginatiei vom apela la trei criterii care

sintetizeaza punctele de vedere ale psihologiei traditionale, ale
pespectivei psihanalitice si ale psihologiei contemporane:
1. Din perspectiva psihologiei traditionale, Meyerson (in G. Dumas,
Nouveau trat de psychologie, 1932) traseaza functiile imaginatiei,
tinand cont de dublul aspect al imaginii: concret si semnificativ:
Functia de ilustrare -imaginatia ilustreaza continuturile constiintei
care prin natura lor pretind figurarea concreta, intuitiva;
Functia de realizare -consta in materializarea abstractului, astfel,
imaginatia intoarce gandirea spre concretul pe care conceptul il
indeparteaza;
Functia de indicare -imaginatia marcheaza un continut,
delimiteaza, il asociaza cu altele, il opune unuia sau altuia;

il

Functia de semnificare -imaginatia explica, rezuma, precizeaza,

serveste gandirii care generalizeaza, marcheaza fluiditatea gandirii,
continuitatea experientei personale, evoca, anticipa si retine ceea ce
este semnificativ
2. Din perspectiva psihanalitica, Blazer (1964) identifica urmatoarele
functii ale imaginatiei:
Descarcare tensionala
Proiectare
Substituire

 Compensare
3. Din perspectiva psihologiei
urmatoarele trei functii:

contemporane

sunt

evidentiate

De expresie a realului, simtit sau gandit;

De deformare a realului, fie pentru a-l stimula, fie pentru a-i explora
posibilitatile,
De relevare a unui real ascuns. (Exemplificati functiile imaginatiei,
avand in vedere cele trei criterii avute in vedere!)

IV. PROCESELE IMAGINATIEI

In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor

din experienta anterioara, imaginatia utilizeaza o serie de procedee, cum
ar fi:

Aglutinarea -contopirea intr-un intreg a diverselor elemente

disparate. Acest procedeu este intalnit in mitologie unde intalnim
figuri precum: Sirena, Centaurul, Ianus cu doua fete etc;

Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale.

Procedeul este intalnit in basme si literatura romantica in figuri
reprezentative ca: Fat -Frumos, Zmeul cel rau, Ileana Cozanzeana,
pitici etc;

Diviziunea sau rearanjarea -impartirea in elemente a unor obiecte,

procese sau schimbarea ordinii lor (asa cum se intalnesc acestea in
arta);

Adaptarea unui obiect sau principiu functional la situatiile concrete

(de exemplu, in domeniul instrumentelor electro -casnice);

Modificarea unor insusiri -forma , marime, culoare;

Substitutia -inlocuirea
constructiilor);

Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din domeniul artei

-de exemplu caricaturile;

unor

obiecte

cu

altele

(in

domeniul

Analogia -tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de activitate, in

alt domeniu; (Gordon a descris urmatoare le forme de
analogie: personala -identificarea creatorului cu obiectul de studiu,
proiectarea lui in datele problemei;directa -raportarea obiectului
cercetat la un altul, dintr-un domeniu invecinat; simbolica considerarea problemei sub forma de imagini globale; fantastica
-inlocuirea realului cu fantasticul, magicul);

Multiplicarea si omisiunea elementelor componente (balaurul cu

sapte capete, trenurile suprapuse);

Tipizarea -redarea generalului prin intermediul individualului (se

intalneste in literatura, unde se propun personaje -tip).

V. FORMELE IMAGINATIEI.

In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii. Dintre

acestea enumeram:
1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in
actul imaginativ avem: imaginatia voluntara, cu scop si imaginatia
involuntara, fara scop. Imaginatia voluntara este superioara celui
involuntare, este mai productiva deoarece determina focalizarea si
concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp,
imaginatia voluntara este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece
tinde sa urmareasca modelele cognitive standardizate (apeleaza mai
ales la procedeele algoritmice ale gandirii). Din aceasta cauza este mai
putin originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor
impuse de gandire si de domeniul de activitate in care ea se manifesta.
Imaginatia involuntara se caracterizeaza prin spontaneitate, aplelarea la
resursele inconstientului, are un grad mai mare de flexibilitate si
libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele forme: imaginatia
reproductiva (in care produsul obtinut este nou doar in raport cu
experienta individului); imaginatia creatoare (produsul creat este nou
pentru societate); visul de perspectiva (visare activa cu ochii deschisi,
dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu puterile subiectului si cu
cerintele societatii).
In imaginatia involuntara avem: visul din timpul somnului (bazat
pe slabirea reglajelor constiente si pe asociatii care au la baza structura
inconstientului personal) si reveria (visarea pasiva cu ochii deschisi,
relaxarea gandirii, proiectarea fantezista in viitor).

2. In functie de calitatea produsului imaginativ, Osborn (1959)

stabileste trei forme principale , si anume:

Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile, delirul,

complexul de inferioritate, complexul de martir, visul din timpul
somnului, reveria, frica anxioasa. (Vezi intr-un dictionar de psihologie
semnificatia conceptelor enemerate anterior!)

Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a

dorintelor), imaginatia speculativa (sau intuitiva), imaginatia
reproductiva (reconstruirea spontana a unor imagini din trecut),
vizualizarea structurala (constituirea unei imagini cu sens pornind de
la un desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in locul sau in
rolul altora, avand la baza relatia simpatetica).

Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa

prevada ceea ce se va intampla in viitor, pe baza datelor de care
dispune), imaginatia expectativ -creatoare (anticipatia realizata tinde
de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare propriu -zisa ( inventia).

3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem

delimita urmatoarele forme imaginative:imaginatia artistica, literara,
stiintifica, tehnica, muzicala etc.