BOLILE SNGELUI sl ALE ORGANELOR HEMATOPOIETICE

Sngele este tesut lichid care iriga toate organele si

tesuturile. Cantitatea de snge din organism este de 4 - 5 1, din
care o parte este sngele circulant, iar restul de depozit, care
va fi aruncat n circulatie la nevoie. Sngele este alcatuit din
plasma si elemente figurate: eritrocite, granulocite, limfocite,
plasmocite, monocite si trombocite. Elementele figurate sunt
elaborate de organele hematopoietice, notiunea de hematopoieza
referindu-se la procesele biologice care duc, n final, la
formarea celulelor sanguine mature.
Un rol important n hematopoieza l are maduva osoasa (torace,
vertebre, craniu, pelvis). La adult maduva este rezervorul activ
de celule stern pentru toate tipurile de celule sanguine, att
pentru cele care se diferentiaza intramedular (eritrocite,
granulocite, trombocite si monocite), ct si pentru limfocite si
plasmocite, care se diferentiaza extrame-dular.

Fiecare celula ndeplineste functii specifice:

eritrocitele transporta gazele respiratorii (O2 si CO2),
trombocitele iau parte la hemostaza, granulocitele
(neu-trofile, eozinofile si bazofile) si macrofagele
asigura fagocitoza, limfocitele si plasmocitele produc
anticorpi si formeaza sistemul imun. Fagocitoza si
imunitatea sunt mecanismele de baza prin care
organismul lupta mpotriva a aceea ce este strain (non
seif). Traditional, sub denumirea de leucocite sunt
cuprinse celulele sanguine care ndeplinesc functia de
aparare (granulocite, monocite, limfocite, plasmocite).
ERITROCITELE (hematii sau globule rosii)
Eritropoieza are loc n maduva osoasa.Eritropoieza este reglata de un hormon (eritropoietina), n
formarea careia joaca un rol anoxia renala. Eritrocitul este o solutie concentrata de hemoglobina
situata n interiorul unei membrane. Hb este alcauita din globina - o proteina conditionata genetic
-, din protoporfirina si din fier. Durata de viata a eritrocitului este n medie 120 de zile, hemoliza
fiziologica producndu-se n splina (filtrul cel mai sensibil pentru eritrocitele mbatrnite) si
foarte putin n snge. Rolul eritrocitului consta n transportul gazelor (O 2 si CO2).Numarul

hematiilor este la barbat de 4,5 - 5 milioane/mm iar la femeie de 4 - 4,5 milioane.

Cresterea numarului acestora poarta denumirea de poliglobulie iar scaderea de
anemie. Raportul dintre masa de hematii si volumul plasmatic se numeste

hematocrit si are ca valori medii la barbat 46%, iar la femei 42?/ 0. Hematocritul
creste n poliglobulie si plasmoragii si scade n anemii si hidremii.
Hemoglobulina - constituentul principal al hematiei. Hemoglobina scade n anemii.
Relatia dintre numarul de hematii/mm si continutul n hemoglobina se numeste
valoare globulara sau indice de culoare. Val normale 12-14 f si 14-16 b
Concentratia medie n hemoglobina pe hematie, tinnd seama de volumul acesteia,
exprima concentratia mijlocie la suta a hemoglobinei pe hematie si se calculeaza
mpartind gramele de Hb la 100 ml snge prin hematocrit. Normal: 32 - 38%;
scade n anemia feripriva
Viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.) este o constanta biologica de mare
interes n patologie. Val normale 10-14 f si 6-12 b, creste in infectii, inflamatii
Cantitatea de Fier din sange- Sideremia val normale 80-90 de micrograme la f si
pana in 100 de micrograme la b
Feritina- depozitul de fier din ficat, iar transferina- transportul fierului
Hematii anormale- megalocite si megaloblasti, n anemia Biermer; eritroblasti, n
anemia hemolitica; reticulocite depasind valoarea normala de 1%, n hemoragii,
criza hemolitica, tratamentul cu fier sau extracte hepatice.
GRANULOCITELE
Formarea granulocitelor are loc tot n maduva osoasa, din celule stem.Dupa tipul
de granulatie se deosebesc granulocite neutrofile, eozinofle si bazofile. Aceste
celule au viata scurta, n medie 10 ore si sunt dispuse n vase, n doua sectoare:
circulant si marginal. Neutrofilele (4 200/mm3),Eozinoflele (200/mm3)- functii
fagocitare si nglobeaza complexele antigen-anticorp si Bazofilele (50/mm3)-sunt
bogate n sero-tonina, heparina si histamina si joaca rol n hipersensibilitatea
ntrziata. Scaderea granulocitelor (granulocitopenia) intereseaza de obicei

neutrofilele si apar n febra tifoida, bruceloza, hepatita virala, paludism. Scaderea

eozinofilelor se ntlneste n unele boli infectioase. Cresterea granulocitelor se
numeste granulocitoza. Neutroflia nsoteste, aproape ntotdeauna, o infectie
bacteriana: supuratii colectate, tuberculoza pulmonara, tumori maligne etc.
Eozinofilie se ntlneste n bolile alergice, parazitoze, limfogranulomatoza
maligna.Bazofilia este caracteristica pentru polycythemia vera si leucemia
granulocitara cronica. Cnd granulocitoza este foarte pronuntata si n snge apar
elemente tinere, starea se numeste leucemoida. Granulocitele maligne sunt boli
medulare primitive. n practica, granulocitele, limfocitele si monocitele sunt
denumite leucocite. Numarul lor este de 5 000 - 8 000/mm 3. Numaratoarea lor
(formula leucocitara sau leucograma) se face citind frotiul sanguin. Valorile
normale sunt:
Granulocite
neutrofile

60 - 70%

- eozinofle

1 - 4%

bazofile

0 - 1%

Limfocite

20 - 30%

Monocite

2 - 6%

LIMFOCITELE sl PLASMOCITELE
n trecut erau considerate doua sisteme celulare distincte. Astazi se stie ca sunt
strns nrudite, plasmocitele fiind ultima faza de specializare a unor limfocite.
Plasmocitele, limfocitele si macrofagele alcatuiesc sistemul imunologic. Desi
limfocitopoieza la adult are loc n splina si ganglionii limfatici, rezervorul de celule
stern se afla tot n maduva osoasa. Organele limfatice se mpart n centrale (timusul
si bursa epiteliala) si periferice (ganglioni limfatici, splina si limfocitele
circulante). Timusul, care joaca un rol capital n limfocitopoieza n timpul vietii
embrionare, si mentine importanta si n timpul vietii adulte. Dupa locul unde iau

nastere, limfocitele se mpart n limfocite T (timodepen-dente), localizate n zonele

paracorticale din ganglionii limfatici si pulpa alba splenica, cu rol n imunitatea
celulara (hipersensibilitatea ntrziata, imunitatea de transplant, reactia grefa contra
gazda) si limfocite B (bursodependente), localizate n centrii germinativi, care se
transforma n plasmocite si au deci rol n imunitatea umorala (plasmocitele secreta
anticorpi, care sunt imunoglobuline). Sistemul imunologic, format din limfocite,
plasmocite si macrofage apara organismul de agresiuni externe. Imunitatea este
celulara - mediata de limfocite - si umorala - mediata de plasmocite. Acestea din
urma secreta anticorpi, care sunt imunoglobuline (Ig.G, Ig.A, Ig.D, Ig.M, Ig.E).
Limfocitele circulante sunt n numar de 2 500/mm 3. Cresterea limfocitelor (limfocitoza) se ntlneste n parotidita epidemica, varicela, hepatita virala, tusea
convulsiva, neoplasme, limfoleucoza. Scaderea imunoglobulinelor (deficit imun)
apare n boala Hod-gkin, sarcoidoza, mielomul multiplu, boala Waldenstr rn,
leucemia limfocitara cronica. Sistemul imunologic detine inventarul antigenic al
tesuturilor proprii. Dereglarea acestei functii duce la nerecunoasterea antigenelor
proprii de catre sistemul imunologic; astfel apar autoanticorpii (anemia hemolitica
autoimuna, lupusul eritematos diseminat etc.)
MONOCITELE sl MACROFAGELE-Locul de formare este maduva osoasa prin
celule sterm. Nu exista rezervor de monocite n maduva. Durata de viata n snge este
de 32 de ore. Monocitele sunt celule imature, ele devenind mature n tesuturi, unde
poarta denumirea de macrofage. Monofagele au trei functii importante: fagocitoza

eritrocitelor lezate imunologic, componenta a sistemului imunologic si rol n

apararea mpotriva tuberculozei, brucelozei etc. Monocitele se gasesc n snge n
numar de 400/mm3. Monocitoza se ntlneste n tuberculoza, bruceloza, febra
tifoida, endocardita lenta, iar scaderea numarului - n insuficientele medulare.
Macrofagele ncarcate cu lipide joaca rol activ n ateroscleroza, hipercolesterolemie, boala Gaucher, histiocitoza X.

TROMBOCITELE
Trombocitele sunt fragmente granulate de megacariocite, iar viata lor dureaza 10 zile.
Trombocitopoieza are loc n maduva (celule stem) si se afla sub controlul
trombocitopoietinei. 2/3 din trombocite se afla n snge si 1/3 n splina. Ele joaca un

rol important n hemostaza, protejeaza endoteliul vascular, formeaza

cheagul alb primar, contribuie si la coagularea plasmatica si produc

retractia cheagului (trombostenina). Se gasesc n numar de aproximativ
150-350 000/mm3. Scaderea numarului apare n leziuni medulare,
splenomegalii, factorii imunologici iar cresterea - n trombocitoze si
trombocitemie.
Hemostaza si coagularea sangelui
Hemostaza este mecanismul care permite oprirea hemoragiei n cazul unei
leziuni vasculare. n hemostaza intervin 3 factori: vascular, trombocitar si
plasmatic (coagularea), n primul timp, sub influenta serotoninei (factor
vascular eliberat prin distrugerea trombocitelor), se produce vasoconstrictia
capilara n zona traumatizata, ceea ce determina ngustarea plagii
vasculare.In al doilea timp, trombocitele adera de suprafata lezata si se
aglutineaza, formnd trombul plachetar, Al treilea timp, care reprezinta si
etapa principala a hemostazei si apare cnd trombocitele nu au reusit sa
opreasca hemoragia, este coagularea propriu-zisa.Pentru explorarea unei
diateze hemoragice se practica urmatoarele examene: timpul de
sngerare, care consta n provocarea unei mici hemoragii (de obicei prin
nteparea lobului urechii) si masurarea timpului pna la oprirea acestuia;
normal este sub 5 minute, cresterea nregistrndu-se n trombopenii;
fragilitatea capilarase cerceteaza prin compresiune cu ajutorul aparatului
de tensiune arteriala, aplicat deasupra plicii cotului si mentinut 5 minute, la
o presiune de 100 mm Hg; normal nu trebuie sa apara dect cteva petesii
sub nivelul mansetei aparatului; reactia cheagului, care se cerceteaza dupa
4 ore, este ntrziata n bolile trombocitului (trombopenie, trombastenie);
retractia cheagului, care se cerceteazaa dupa 4 ore, este ntrziata n bolile
trombocitului (trombopenie, trom-bostenie); timpul de coagulare, care
normal nu depaseste 6-10 minute, fiind foarte prelungit n hemofilie; timpul
de protrombina sau timpul Quick care constata n studierea coagularii
plasmei oxalatate si recalcifiate, n prezenta unui exces de tromboplastina
si se exprima n procente fata de martor; normal este de 10 - 12 secunde
85 - 100%). Timpul Quick scade n hipoprotrombinemii si constituie testul
clasic n tratamentul anticoagulant cu derivati dicumarinici.

Grupele sanguine
Hematiile contin substante numite aglutinogene, iar plasma substante numite
agluti-nine, care sunt anticorpi naturali, denumiti si izoanticorpi. Dupa repartitia
aglutinoge-nelor si aglutininelor se deosebesc patru grupe sanguine.
Grupa

Aglutinogen Aglutinina

Doneaza
snge

Primeste
snge de la

ab

Toti

A (II)

Asi AB

Asi 0

B si AB

B si 0

AB

AB

Toti

(I)

(III)

AB (IV)

Bolile sangelui: simptome: astenia intensa sugereaza o leucoza; slabire

exagerata, o neoplazie; hemoragiile, o anemie; hemoragiile care nsotesc o
adenopatie, o leucoza acuta. Paloarea evoca o anemie; hiper-coloratie, o
poliglobulie; elementele purpurice, diateza hemoragica. Adenopatia se
ntlneste frecvent n bolile sngelui (boala Hodgkin, leucoze,
mononucleoze infectioase), n cancer, sifilis, tuberculoza etc. si aspectul
ganglionilor ofera informatii: adenopatia tuberculoasa este moale, cea din
boala Hodgkin este ferma si de obicei unilaterala, n neo-plazii este dura iar
n leucemia limfoida bilaterala simetrica si voluminoasa; adenopatia axilara
se ntlneste n procese inflamatorii ale membrului toracic, boala Hodgkin,
neoplasme (bronsice la barbat si de sn la femeie); adenopatiile inghinale
sunt usor de recunoscut, fiind superficiale. Dupa etiologie pot fi inflamatorii
(pornind de la o inflamatie a membrului pelvian, a organelor genitale sau a
regiunii anale), tuberculoase, secundare unui cancer al rectului, veneriene
etc. Adenopatiile generalizate se ntlnesc de obicei n boala Hodgkin
(predomina n regiunea cervico-axilara), leucoza limfatica (simetrice si
voluminoase).
ANEMIILE
Definitie: anemiile sunt boli caracterizate prin scaderea hemoglobinei sau a
numarului de hematii sub valori normale (4,5 milioane eritrocite cu 90%

hemoglobina, la barbati si 4 milioane eritrocite cu 80% hemoglobina, la femei).

Principala consecinta a anemiei o constituie scaderea concentratiei de oxigen n
snge.
Simptome : apar palpitatii, tahicardie si dispnee, ameteala, paloare hipotensiunea
arteriala si, uneori, lipotimia sau colapsul. n anemia cronica, pe primul plan se
situeaza paloarea pielii si a mucoaselor, vizibila mai ales la palme, buze, unghii si
mucoasa bucala, tulburarile nervoase, astenie, tulburari de memorie, ameteli,
cefalee, tendinta la lipotimie, semnele cardiovasculare (palpitatii, dureri
precordiale, dispnee), tulburarile digestive (anorexie, flatulenta sau constipatie),
amenoreea si tulburarile menstruale la femeie. Examenul de laborator precizeaza
gradul de scadere a eritrocitelor si a hemoglobinei, valoarea globulara, anomaliile
eritrocitelor etc.
Clasificarea anemiilor se poate face dupa diferite criterii. Unul dintre acestea este
valoarea globulara. Anemia cu un indice de culoare n jurul lui 1 se numeste
normocroma; cnd indicele de culoare scade sub 0,8 se numeste hipocroma, iar
cnd depaseste 1,1 hipercroma. Anemiile normocrome se ntlnesc n hemoragiile
acute si sindroamele hemolitice, cele hipocrome n carente de fier, iar cele
hipercrome, n carenta factorului antipernicios (vitamina B12). Dupa dimensiunea
eritrocitului se deosebesc: anemii micro-citare (de obicei hipocrome), normocitare
si macrocitare (anemia pernicioasa). Cea mai rationala clasificare este cea
patogenica. Aceasta grupeaza anemiile n anemii rezultate din distrugerea sau
pierderea excesiva a eritrocitelor si anemii rezultate din hiperfunctia maduvei
osoase. n prima categorie sunt cuprinse anemiile prin pierderi excesive de
eritrocite (posthemoragica) sau datorite functiei excesive a macrofagelor
(splenomegalie) si anemiile hemolitice (cu defecte genetice sau dobndite). n a
doua categorie intra: anemiile prin scaderea productiei de eritrocite (anemiile
megaloblastice, anemiile hipo-plazice si anemiile mieloftizice) si anemiile prin
scaderea productiei de hemoglobina (anemii hipocrome feriprive).
POLIGLOBULIILE (policitemiile)Poliglobuliile sunt boli caracterizate prin
cresterea hematiilor si a Hb n sngele periferic. Se deosebesc poliglobulii
simptomatice si poliglobulii primare. Poliglobuliile simptomatice sau secundare se
datoresc unor cauze cunoscute. Unele sunt fiziologice: eritro-citoza nou-nascutului,

poliglobulia care apare la oamenii care traiesc la altitudine. Altele sunt patologice
si apar n bolile cardiace congenitale, cu trecerea sngelui din cordul drept n cel
stng, n insuficienta cardiaca cronica, bolile pulmonare cronice cu insuficienta
respiratorie, intoxicatiile cu anilina n care se evidentiaza methemoglobinemia etc.
n aceste boli, poliglobulia este un fenomen compensator, anoxia stimulnd
activitatea maduvei osoase.
Poliglobulia primara (policythemia vera sau boala Vaquez) este o afectiune mieloproliferativa cronica (hemopatie maligna), mai frecventa la barbati si apare dupa
40 de ani. Debutul este progresiv, cu cefalee, ameteli, prurit, vjieli n urechi,
astenie, tulburari digestive (anorexie, greturi, varsaturi). Caracteristice sunt
coloratia rosie, cu caracter cia-notic, a tegumentelor si a mucoaselor (n special
extremitatile membrelor si cavitatea bucala) si pruritul (mai ales dupa baie calda).
Splenomegalia este constanta
AGRANULOCITOZADefinitie: agranulocitoza este o afectiune acuta, grava,
caracterizata prin scaderea pna la disparitie a granulocitelor din snge si
printr-o infectie severa cu evolutie rapida. Boala apare mai frecvent la
femei ntre 40 si 60 de ani, n special dupa Aminofenazona, Fenilbutazona,
fenotiazine, sulfamide, antitiroidiene, antidiabetice, Cloramfenicol, barbiturice. Simptomele se datoresc scaderii masive a leucocitelor din sngele
periferic (sub 2 000/mm ), cu disparitia aproape totala a granulocitelor.
Absenta granulocitelor priveaza organismul de unul dintre cele mai
importante mijloace de aparare si antreneaza un sindrom infectios cu debut
brutal, caracterizat prin febra ridicata, frisoane, angina, sto-matita si leziuni
ulceronecrotice ale cavitatii bucale, faringelui, tubului digestiv, organelor
genitale si pielii. Bolnavii au disfagie si disfonie, halena rau mirositoare iar
ganglionii regionali sunt uneori mariti. n absenta tratamentului antiinfectios,
evolutia este progresiva, de obicei fatala prin complicatiile care se
instaleaza (septicemie, pneumonie).
LEUCEMIA GRANULOCITAR CRONIC (L.G.C.)
Definitie: L.G.C. (mieloleucoza cronica, leucemia mieloida cronica) este o boala
mieloproliferativa cronica, caracterizata prin proliferarea excesiva a granulocitelor.
Afectiunea este generata de o tumoare cu deviere minima.

Simptome: debuteaza insidios, cu senzatia de greutate n hipocondrul stng

(datorita splenomegaliei), pierdere ponderala, transpiratii, febra (cresterea
metabolismului). Semnul principal este splenomegalia (unii bolnavi o
descopera singuri), enorma, uneori ajungnd pna la creasta iliaca,
producnd fenomene de compresiune. De obicei nedureroasa, poate
deveni dureroasa n cazul infarctului splenic. Infiltratia leucemica
intereseaza mai rar ficatul (hepatomegalie), ganglionii (adenopatii), rinichii.
Prin acelasi mecansim mai pot aparea hemoragii retiniene, surditate,
leziuni nervoase,
LEUCEMIA ACUT
Definitie: leucemia acuta (leucoza acuta) este o boala neoplazica caracterizata prin
pierderea capacitatii de diferentiere si maturatie a celulelor hematopoietice,
infiltratia maduvei si a altor organe cu aceste celule imature, nediferentiate,
insuficienta medulara cu anemie, neutropenie si trombocitopenie. Tabloul clinic
este dominat de 3 sindroame: anemie (scaderea eritrocitelor), infectios (scaderea
granulocitelor) si hemoragie (scaderea trombocitelor). Apare la orice vrsta, mai
frecvent sub 25 de ani, n special la copii, dar si la batrni.
Simptome: debutul aparent poate fi lent sau brusc. Cnd debutul este brusc,
cu tablou de boala infectioasa grava, febra, astenie, paloare, manifestari
hemoragice, acestea n realitate sunt numai deznodamntul clinic,
deoarece primele semne au aparut cu 1 - 2 luni nainte: episoade
subfebrile, hemoragii gingivale, artralgii (simulnd R.A.A.), astenie si
paloare. In perioada de stare apar: sindromul infectios, cu febra ridicata,
frisoane, alterare profunda a starii generale si dureri osoase si articulare
spontane; sindromul anemic, cu paloare uneori impresionanta, astenie
intensa si dispnee; sindromul hemoragie, cu gingi-voragii, epistaxis,
purpura, hemoragii subconjunctivale si retiniene, metroragii, hemoragii
meningiene sau cerebrale, hematurii, manifestari bucofaringiene
ulceronecrotice (stomatite, gingivite, angine cu ulceratii atone, lipsite de
puroi), mai putin frecvente astazi din cauza tratamentului cu antibiotice.
Splenomegalia este obisnuita, dar moderata, iar adenopatia se rezuma la o
discreta crestere a ganglionilor cervicali si submaxilari.
LIMFOAMELE MALIGNE

Definitie: boli neoplazice ale tesutului limfatic, caracterizate prin proliferarea unor
celule nediferentiate, avnd ca manifestari clinice principale adenopatia si
splenomegalia.
Forme clinice: a) Limfomul gigantofolicular (boala Brill-Symmers) se
caracterizeaza prin adenopatii cervicale, inghinale sau axilare, nedureroase, mobile
si consistente si uneori, splenomegalie. Debutul este insidios si evolutia cronica (510 ani). Evolueaza n timp catre limfo- sau reticulosarcom, boala Hodgkin sau
limfoleucoza.
b) Limfosarcomul apare prin proliferarea neoplazica a tesutului limfadenoid din
ganglionii limfatici si formatiunile limfatice din mucoasa digestiva (gura, faringe,
intestin). Se ntlnesc forme localizate si generalizate (mai rare). Adenopatia este
mai putin dura si imobila dect n reticulosarcom. Poate ulcera tegumentele si
provoca tulburari prin com-presarea organelor vecine. Starea generala este alterata
(febra, astenie, casexie). Evolutia este rapid letala (de la cteva spatamni pna la 1
- 2 ani).
c) Reticulosarcomul este o afectiune neoplazica, provocata de proliferarea
celulelor histiocitare din ganglionii limfatici, maduva, splina, tubul digestiv etc.
Galnglionii sunt duri si imobili iar splenomegalia prezenta ca si n celelalte forme.
Exista forme localizate si forme generalizate rare. Initial intereseaza un teritoriu
limitat, dar ulterior se extinde. Prognosticul este letal, iar evolutia rapida.
BOALA HODGKIN
Definitie: cunoscuta si sub denumirea de limfogranulomatoza maligna, este un limfom malign, boala fiind caracterizata prin prezenta unor celule maligne specifice
(celule Reed-Sternberg) si prin adenopatii superficiale si profunde, splenomegalie,
febra si pru-rit. Apare de obicei ntre 20 si 40 de ani, n special la
barbati.Simptome: debutul este insidios, primele semne constnd ntr-o adenopatie
superficiala, Febra si pruritul sunt frecvent semne de debut. n perioada de stare,
tabloul clinic este dominat de adenopatie si splenomegalie,
LEUCEMIA LIMFATICA CRONICA
Definitie: este o boala a tesutului limfatic, caracterizata prin acumularea de
limfocite mici, incompetente imunologic, adenopatii bilaterale si simetrice si
splenomegalie.

MIELOMUL MULTIPLU Este o boala neoplazica a tesutului sanguin,

caracterizata prin proliferarea maligna a plasmocitelor si producerea unei
cantitati anormale de imunoglobuline.
HEMOFILIA
Hemofilia este o afectiune ereditara, transmisa prin femei descendentilor de
sex masculin, caracterizata prin aparitia, din copilarie, de hemoragii si prin
prelungirea timpului de coagulare. Transmiterea este de tip recesiv. Boala este
provocata de scaderea sau absenta din snge a globulinei antihemofilice. n
hemofilia A lipseste factorul VIII; n hemofilia B, factorul IX. Absenta
globulinei antihemofilice (factor necesar formarii tromboplastinei) conduce la
scaderea acesteia, cu aparitia unor tulburari grave hemoragice. Semnul cel
mai important este hemoragia. Aceasta poate fi spontana sau provocata de
traumatisme minime.
COAGULAREA INTRAVASCULAR DISEMINAT
Este un sindrom clinic, caracterizat prin coagulare intravasculara, cu formare
de trom-boze si necroze, nsotit de fbrinoliza secundara si consumul unor
factori de coagulare, cu hemoragii.
Purpure vasculare
Bolile hemoragice din aceasta categorie se mai numesc si purpure vasculare si se da-toresc
cresterii permeabilitatii sau fragilitatii vasculare, datorita actiunii unor factori toxici carentiali,
alergici sau congenitali. Hemoragiile cutanate se caracterizeaza prin pe-tesii (pete rosii
punctiforme care nu dispar la presiune), echimoze (pete mari de culoare albastra sau violacee),
hemoragii mucoase (epistaxis, gingivoragii) si viscerale (hemoragii digestive, hematurii).