LUCRARE DE DISERTATIE - COMUNICAREA SI TIPURILE DE COMUNICARE

Comunicare
ALTE DOCUMENTE

Abordarea telefonica
Rolul motivatiei n desfasurarea procesului de comunicare.
S COMUNICI CU TINE NSUI
PROBLEMA MINCIUNII SI A SINCERITATII IN COMUNICARE
LIMBAJUL
ABORDARI TEORETICE ALE COMUNICARII
MOMENTE SEMNIFICATIVE IN ISTORIA TEORIILOR COMUNICARII
Criterii de evaluare a comunicarii non-verbale
CUM SA FACEM INVITATII CARE SA AIBA CAT MAI MULTE SANSE DE A FI
ACCEPTATE

Text Box: UNIVERSITATEA

lucrare de DISERTAIE

COMUNICAREA SI TIPURILE DE COMUNICARE

SUCEAVA

2008

Text Box:

CUPRINS
INTRODUCERE

CAPITOLUL I

Comunicarea si mijloacele de comunicare

........

pag. 6

CAPITOLUL II

Comunicarea interumana .............

- COMUNICAREA VERBAL

- Limbajul

- Stilul

- CONVORBIREA NON-VERBAL

pag.7-13

CAPITOLUL III

Cominicarea scrisa

................

pag.14-18

CAPITOLUL IV

Tipuri de comunicare

Comunicarea intrapersonala, de grup, masa,

Scopul comunicarii

................

- A comunica si a informa

- Prelucrarea si difuzarea informatiei

- Comunicarea astazi

-Corpul si gesturile

- Mirosurile

- Pozitia corpului

pag. 18 - 30

- Gesturile

- nfatisarea

Capitolul V

Transmiterea informatiei

............. pag.30 - 40

Istoria presei

Capitolul VI

Noile mijloace de comunicare

................. pag.41 - 49

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE N sTIINELE COMUNICRII

Teoriile comunicarii

Comunicarea reprezinta una dintre activitatile umane pe care fiecare dintre

noi o poate recunoaste, nsa putini o pot defini
Username / Parola inexistente

email

Login

Home

Exploreaza

Upload

******

Am uitat parola

ALTE DOCUMENTE

LUCRARE DE DISERTATIE -

Abordarea telefonica

COMUNICAREA SI TIPURILE

Rolul motivatiei n desfasurarea

COMUNICARE
Comunicare

procesului de comunicare.
S COMUNICI CU TINE NSUI
PROBLEMA MINCIUNII SI A
SINCERITATII IN COMUNICARE
LIMBAJUL
ABORDARI TEORETICE ALE
COMUNICARII
MOMENTE SEMNIFICATIVE IN ISTORIA
TEORIILOR COMUNICARII
Criterii de evaluare a comunicarii nonverbale

LUCRARE

CUM SA FACEM INVITATII CARE SA

AIBA CAT MAI MULTE SANSE DE A FI
ACCEPTATE

partner-pub-9275 ISO-8859-2

PsihiatriePsihol
Resurse umane
Search

53
54
25
55
49
37
38
40
23
52
39
32
51
43
46
47
29
24
18
21
27
20
13
196
7

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )

satisfacator. Orice comunicare implica semne si coduri. Semnele sunt

acte care se refera la altceva decat la sine, sunt construite cu semnificatie.
Codurile sunt sistemele n care sunt organizate semnele si care determina
modul n care se leaga semnele unele de altele.

Modelul lui Shannen si Weaver

Trei niveluri ale problemelor aparute n studiul comunicarii: probleme

tehnice, probleme semantice, probleme legate de eficienta.

Comunicarea - proces linear, simplu (sursa de informare - transmitator semnal- receptor - destinatie.

Studierea nivelurilor are ca scop ntelegerea felului n care s-ar putea

mbunatati acuratetea si eficienta procesului de comunicare.

Zgomotul- se adauga semnalului, pe traseul transmitere - receptare si nu

este transmis intentionat de catre sursa - este o perturbare a sunetului.

Informatia - e conceptul de baza, reprezentnd o masura a predictibilitatii

semnalului, adica numarul de posibilitati deschise pentru emitatorul
mesajului.

Redundanta - ceea ce este predictibil sau conventional ntr-un mesaj. Opusul

redundantei este entropia. Redundanta are doua functii: una tehnica, iar
cealalta implica extinderea conceptelor nspre dimensiunea sociala ajuta la
acuratetea decodarii; furnizeaza un instrument de control care abiliteaza
identificarea erorilor.

Conventia - o sursa majora de redundanta, duce la o decodare facila.

Modelul lui Jacobson

Comunicare fatica - actele de comunicare ce nu contin nimic nou.

Codul - sistem de semnificare comun membrilor unei culturi/subculturi

Feed-back - transmiterea reactiei receptorului napoi la emitator. Modelele

care accentueaza importanta feed-back-ului sunt cele orientate spre viziunea
cibernetica

asupra comunicarii.

Alte modele

Modelul lui Gerbner -1956 - noul model leaga mesajul de "realitatea" despre
care acesta vorbeste (perceptie, inteles).

Modelul lui Losswell - 1948 - cineva - spune ceva - pe un anume canal de

comunicare

-cuiva cu un oarecare efect

Modelul lui Newcomb -1953 - model triunghiular

Modelul lui Westley si MacLean - 1957 - adapteaza modelul lui Newcomb

special pentru mass-media

Comunicare, intelesuri si semen

Semiotica - studiul semnelor si al felului n care ele functioneaza (semnul n

sine, codurile sau sistemele n care sunt organizate aceste semne, cultura n
cadrul careia opereaza aceste coduri si semne); se concentreaza n principal
asupra textului.

Conceptul de baza este semnul, intelesul lui si utilizatorii acestui semn.

-icon - semnul seamana oarecum cu obiectul sau (ex. o fotografie) ;

-indice - exista o legatura directa ntre semn si obiectul sau (ex.fumul e

indice pt foc);

-simbol - nu exista nici o legatura sau asemanare ntre semn si obiect

(cuvntul e un

simbol).

Organizarea semnelor - paradigme - un set din interiorul caruia se face o

alegere, urmnd ca numai o unitate sa fie aleasa :

-toate unitatile dintr-o paradigma trebuie sa aiba ceva n comun;

-fiecare unitate trebuie sa se distinga net de toate celelalte unitati din

paradigma (ex. tipurile de montaj n televiziune - taietura, fade, dissolve,
wipe); o data aleasa dintr-o paradigma, o unitate va fi combinata cu alte
unitati; aceasta combinatie este numita sintagma.

Codurile
- sunt sistemele n care sunt organizate semnele, exista o distinctie majora
ntre codurile comportamentale si codurile de semnificare

- pot fi: analogice sau digitale

- codurile prezentationale - nu se pot referi la ceva diferit de ele sau de cel

care le codifica;
- comunicarea nonverba 12412n1312m la se realizeaza prin intermediul
codurilor prezentationale, cum ar fi gesturile, miscarile ochilor sau
particularizarile vocii;

- codul elaborat - poate fi scris sau vorbit, este complex, faciliteaza

exprimarea intentiilor discrete ale individului;

- codul restrns - tinde sa fie oral, este ceva mai simplu, orientat nspre
relatiile sociale;

-codurile difuzarii de masa (broadcasting) - definit prin natura audientei

- codurile difuzarii limitate (narrowcasting) - tinteste spre o audienta

specifica, definita adesea de codurile pe care le foloseste.

Text Box: CAPITOLUL IComunicarea si mijloacele de comunicare

n fiecare zi, n fiecare moment, fiintele comunica ntre ele, adica fac schimb
de informatii. Pentru aceasta, oamenii folosesc diferite mijloace, unele dintre
ele numite "mijloace de comunicare n masa" sau "mass-media".

Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor. Salutul sau un gest

prietenesc sunt forme simple de a stabili un contact cu ceilalti. Comunicarea
directa ntre oameni este realizata prin intermediul cuvintelor sau a
gesturilor. Dar, pentru a face un schimb de idei sau pentru a impartasi
cunostinte cu persoane aflate departe, e nevoie de mijloacele cu ajutorul
carora sa se transmita informatiile la distanta: acestea sunt mijloacele de
comunicare n masa sau mass-media.

Comunicare reprezinta nstiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam

acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ
pentru comunicare. Desi pare simplu ntelesul comunicarii este mult mai
complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de ntelesuri, o
multime de scopuri si cam tot attea metode de exprimare si manifestare. Nu

exista o definitie concreta a comunicarii nsa se poate spune cel putin ca,
comunicarea nseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.

Ce se ntelege prin comunicare:

o provocare constanta pentru psihologia sociala;

o activitate;

satisfacerea nevoilor personale;

legatura ntre oameni, etc.

Comunicarea interumana - COMUNICAREA VERBAL, CONVORBIREA NONVERBAL

Text Box: CAPITOLUL II

COMUNICAREA INTERUMAN

COMUNICAREA VERBAL

Comunicarea reprezinta un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi

procese mentare (confuzii, ganduri, decizii, interioare) sau expresii fizice
(sunete si gesturi). Ea constituie o necesitate si o activitate sociala. Cauza
care a dus la aparitia comunicarii a fost necesitatea de a comunica ntre
oameni ca persoane sau grupuri sociale, cnd se aflau la departare unii de
altii. Cauza care a determinat apoi dezvoltarea comunicarii a fost
necesitatea de a comunica ntre oameni si organizatiile lor, n conditiile
dezvoltarii relatiilor sociale. Formele de comunicare apar si se dezvolta
odata cu mijlocul principal de comunicare ntre oameni, care este limba sau
limbajul, n care doua forme de ntrebuintare: orala si scrisa.

Comunicarea verbala are un rol primordial att din punctul de vedere al

secmentului de negociere pe care l ocupa ct si din punct de vedere al
continutului. Comunicarea verbala permite un joc logic al intrebarilor si al
raspunsurilor ntr-o derulare flexibila, spontana, lucru care nu este posibil
atunci cnd negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea
verbala au fost realizate o serie de activitati: obtinerea si transmiterea de
informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii.

Limbajul n tratative sau negocierea presupune n primul rnd o buna

comunicare ntre partenerii de tranzitie. Arta de a vorbi se dobndeste prin
acumularea de cunostinte si o continuitate care elimina nesiguranta,
vorbirea dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul n vorbire.

Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care

dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala n comunicare.
Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul. 33739egb53rjn7o

Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale,

n cadrul unei limbi sau n afara ei. Filozoful KARL POPPER a identificat trei
categorii de limbaje, dupa criteriul functiei:

1. Limbaje inferioare (folosite si n lumea animala), avnd functia de

semnalizare, de autoexpresie ;

2. Limbaje superioare, exclusiv umane, capabile de descriere si

argumentare.

3. Limbaje mixte.

Ca activitate sociala comunicarea verbala n relatiile comerciale are un

limbaj de specialitate corespunzator proceselor, operatiilor si relatiilor pe
care le exprima. Terminologia acesteia, n general, este comuna tuturor
domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completeaza n fiecare
domeniu de activitate prin includerea termenilor tehnici care exprima
procesele de munca specifice acesteia, lund astfel fiinta limbajul specific
activitatii comerciale.

Elementele limbajului comunicarii n domeniul comertului difera de cel al

limbajului general sau obisnuit datorita specificului activitatii. Acestei
eleente ale limbajului comunicarii n domeniul comertului sunt:

1.

Vocabularul - a. Totalitatea termenilor existenti ntr-o limba

b. Totalitatea termenilor folositi de un autor sau de o persoana oarecare.

2. Repertoriu de termeni folositi ntr-un anumit domeniu

a. Expresiile si formele de exprimare

b. Forma si structura gramaticala

Stilul poate fi determinat ca:

1. La nivel individual: modul de exprimare ntr-o comunicare, specific

definitor pentru emitator (stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui
orator, stilul unui muzician sau interpret)

2. La nivel colectiv: modul de exprimare ntr-un domeniu (stil publicitar, stil

literar, stil stiintific, stil artistic).

Acesta adica stilul, cel folosit n comunicarea verbala care are loc n
activitatea comerciala, se deosebeste n mod simtitor de stilul literar,
stiintific, juridic sau familiar.

Comunicarea n negociere trebuie sa foloseasca un stil sobru si concis

potrivit cu obiectul si rolul ei. n fiecare act de comunicare se trateaza o
singura problema concreta. Pentru ca aceasta sa-si atinga scopul trebuie sa
se utilizeze acele mijloace si procedee de exprimare care sa asigure o
calitate superioara a actului de comunicare, rezolvnd n felul acesta scopul
pentru care a fost initiat.

Principiile stilului comunicarii verbale sunt:

1. Claritatea - cuvintele trebuie sa fie bine alese, exacte si potrivite cu

ideile pe care le exprima, sa fie logic nlantuite pentru a putea fii ntelese
nca odata, de asemenea se va avea grija sa fie evitate cuvintele sau
expresiile cu mai multe ntelesuri, neologismele, regionalismele, claritatea
stilului este asigurata cnd se folosesc propozitii si fraze scurte.

2. Simplitatea si naturaletea - acest principiu consta ntr-o exprimare

directa, fireasca si lipsita de exagerari.

3.

Corectitudinea - o exprimare corecta consta n respectarea regulilor

gramaticale.

4. Politetea si demnitatea - stilul comunicarii trebuie sa aiba n vedere un

ton si mod deosebit de exprimare, cuviincios, respectuos si demn, iar n
cazul unor nemultumiri aparute n discutie trebuie sa predomine politetea,
buna cuviinta si demnitatea.

Pentru exprimarea corecta a ideilor, alaturi de vocabular, structura

gramaticala este al doilea element de baza al limbii romne. Ea consta n
aplicarea stricta a regulilor gramaticale n asezarea si mbinarea indicioasa
a cuvntului n propozitii si fraze, prin: construirea propozitiei n ordinea
directa, folosirea partilor de propozitie si a expresiilor.

CONVORBIREA NON-VERBAL

Limbajul non-verbal se uneste cu limbajul verbal pentru comunicarea unui

mesaj corect. Studiul acestui limbaj non-verbal vine sa dea forta, sa ne
mprospateze cunostintele intuitive pe care le avem despre un individ sau un
grup.

Expresiile psihice urmatoare reflecta starile de spirit cel mai frecvent

exprimate n limbajul non-verbal: sursul - indica o persoana amicala
deschisa discutiei;

bratele ncrucisate - da nota o atitudine negativa

10

mnile pe masa - indica faptul ca o persoana este gata de actiune a fi asezat

pe scaun, minile ncrucisate la ceafa, tot corpul nclinat pe spate reprezinta atitudinea tipica patronului n biroul sau care este tentat sa-si
delimiteze teritoriul; persoanele care-si freaca dosul minilor din cnd n
cnd are adesea ceva de ascuns persoanele care-si freaca palmele minilor
sunt pe cale de a realiza o buna actiune.

Desi n relatiile inter-umane comunicarea verbala ocupa locul cel mai

important, n comportamentul speciei sunt folosite, ca substituit sau n mod
complementar fata de comunicarea verbala, si diferite alte moduri de
comunicare, care nu folosesc limba vorbita, scrisa.

a.

Comunicarea tactila

Posibila numai n cadrul comunicarii inter-personale, aceasta

forma de a transmite un mesaj, semnal este comuna si lumii animale. Ea se
pastreaza nca si n societatile cele mai evoluate si are un caracter
preponderent instinctual, desi de la un anumit nivel intervine constiinta.
Cercetatorii au stanilit cinci clase de atingeri, dintre care numai patru
privesc convorbirea:

1. Atingeri care transmit emotii pozitive, mngierea, atingerea ca

semnificatie consolatoare, atingerea de ncurajare (strngerea tacuta de
mna, batai pe umar), atingerea linistitoare, comunica afectiunea,
participarea si aprecierea au un efect pozitiv asupra starii de spirit a
receptorului.

2. Atingeri ludice si acestea pot fi autonome sau n legatura cu

comunicarea verbala (simularea unei mngieri sau lovituri, ntr-un anumit
context ludic), asemenea atingeri au un caracter abuziv si presupun un
referential comun precum si o relatie de apropiere.

3. Atingeri "de control", n aceasta categorie sunt incluse acele semnale

tactile care au rolul de a orienta comportamentul sau atitudinea, o asemenea
atingere poate atentiona cu discretie, poate sugera un ndemn sau din
potriva, o retinere, n respect cu comunicarea verbala sau cu alta actiune.

4.

11

Atingerea "rituala" din aceasta categorie fac parte att atingeri cu

semnificatie magica, n spatiul religios, ct si atingeri specifice spatiului
profund, care si-au pierdut vechile sugestii, transmiterea harului prin atingeri
de la preot la preot sau de la preot la credincios, atingerea cu un obiect
sacru, atingerea cu rol taumaturgic, pastreaza caracterul ritual; strangerea
minii n semn de salut, lovirea palmei drepte a doua persone n semn de
urare de succes sau de felicitare sunt atingeri care transmit implicarea desi
uneori se golesc de sens si devin pur formale; n aceasta categorie sunt
incluse si atingerile cu semnificatie sexuala.

b.Comunicarea gestuala-kinezica

La fel ca si comunicarea tactila, comunicarea prin gesturi poate sa se

substituie, pe unele secvente multeori reprezinta o completare, accentuare,
contrazicere sau reglare a acesteia. Aducnd un spor de expresivitate,
gestul este folosit cu precadere in comunicarea artistica. In raport cu
destinatarul mesajului, gestul poate fi prezentat n comunicarea
interpersonala, de grup si de masa.

Gesturile cu valoare comunicationala pot fi grupate n mai multe categorii:

a. Emblemele - acestea sunt miscari care se substituie comunicarii verbale si

formeaza un limbaj constituit dintr-un numar mare de gesturi, care semnifica
sunete ori cuvinte si compenseaza imposibilitatea de exprimare verbala n

anumite situatii, exemplele curente se refera la codurile surdo-mutilor, la o

populatie australiana (Aranda) si n domeniul artistic la practicantii
pantomimei.

12

b. Ilustratorii - sunt gesturi de nsotire si montare a comunicarii verbale

uneori spontane, universale si au fost inventariate n cadrul mai multor
categorii: "bastoanele", pictografele, kinetografele, ideografele, miscarile
dictice, miscarile spatiale, miscarile ritmice, ilustratorii emblematici.

c. Gesturile de reglaj - miscarile capului, ale fetei, mai rar ale minilor pentru a sugera solicitarea de a se vorbi mai tare, mai ncet, mai rar, mai
repede, mai putin.

d. Miscarile afective - sunt expresii ale starii de spirit, sunt folosite pentru a
comunica trairi, scutruiente, reactii.

e. Adaptorii - gesturi de toaleta, de corectare a tinutei, de control al

comportamentului n societate.

c. Comunicarea prin intermediul obiectelor

Este o forma de transmitere a unui mesaj non-verbal, care foloseste, nafara

de resursele corporale, recursul la obiecte. Asocierea gest-obiect poate
interveni n comunicare n unele situatii. Gesturile care folosesc batiste,
esarfe, palarii pentru semn de salut sau despartire ori pentru semnalizarea
unei prezente.

d. Comunicarea prin situare

Un alt gest de comunicare non-verbala neanalizata n literatura cu acest

profil din romania. O persoana care nu doreste sa fie abordata se plaseaza
ntr-o zona retrasa, extrema sau marginala aratnd ca nu este disponibila, o
persoana interesata sa fie remarcata se plaseaza si se misca n centrul
actiunii comunicndu-si disponibilitatea.

13

Text Box: CAPITOLUL IIIText Box: COMUNICAREA SCRISScrisul a imbracat

la inceput forma pictografica. Cu timpul s-a perfectionat si transformat
ulterior n scrieri cu litere de alfabet. Scrisul si comunicarea formeaza unul si
acelasi proces istoric-dialectic, determinat de schimbarea si dezvoltarea
conditiilor vietii materiale si sociale. Limbajul scris constituie una dintre cele
mai importante si mai revolutionare cuceriri dobndite de oameni,*in
procesul muncii si in conditiile convietuirii in societate. El joaca un rol
deosebit in pastrarea si raspandirea stiintei si a culturii in precizarea si
realizarea diferitelor raporturi sociale. Comunicarea nu a ramas la stadiul
unei simple comunicari de stiri sau vesti intre oameni. S-a dezvoltat continuu
pe masura dezvoltarii relatiilor dintre oameni si pe masura dezvoltarii
societatilor, lumii si a vietii de zi cu zi.

Prin comunicare scrisa se intelege: scrisoare, continutul unei scrisori,

schimb de scrisori intre doua sau mai multe persoane, raport sau legatura
intre fapte, lucrari, fenomene si situatii. Este procedeul de comunicare intre
oameni prin scrisori, instiintari sau comunicari scrise. Prin comunicare scrisa
se mai intelege totalitatea comunicarilor scrise care intervin in activitatea
unei persoane juridice cu privire la relatiile si interesele ei.

Comunicarea facuta in scris de catre o persoana fizica sau juridica

reprezinta un act de corespondenta. Actele de corespondenta au caracterul
si poarta denumirea de scrisori. In cazurile concrete, insa, actele de
corespondenta au denumiri diferite: oferta, adresa, intampinare, cerere,
telegrama, reclamatie, proces-verbal, afis comercial. Comunicarea scrisa
este folosita atunci cand nu este posibila comunicarea orala, cand nu exista
alt mijloc de comunicare, cand comunicarea scrisa este mai avantajoasa in
comparatie cu celelalte mijloace de comunicare si, indeosebi, intotdeauna
este necesara existenta unei forme scrise.

14

Obiectul comunicarii il formeaza: pastrarea relatiilor existente si convenabile

dintre oameni, dintre organizatiile lor, dintre ei si acestea, initierea,
stabilirea si desfasurarea unor relatii noi, modificarea si stingerea relatiilor
vechi, schimbul de stiri, ganduri, informatii, pareri si idei care prezinta
interes pentru relatiile lor, precizarea anumitor situatii si pozitii privind
interesele reciproce, clarificarea si aplanarea eventualelor neintelegeri care
se pot ivi in cadrul relatiilor si intereselor comune, rezolvarea diferitelor
probleme pe care le ridica desfasurarea practica a raporturilor sociale care
ai leaga.

Pentru persoanele fizice, comunicarea scrisa constituie o activitate

ocazionala. Pentru organele de stat, institutii, intreprinderi si celelalte
organizatii, comunicarea constituie o activitate continua, o metoda de lucru,
o modalitate de rezolvare a multor probleme.

Corespondenta a facut pozibile noi relatii in viata politica activitatea

comerciala, in lumea culturala si in existenta cotidiana. Ea respecta un
anumit protocol si presupune, atat pentru emitator cat si pentru receptor,
cunoasterea si respectarea unor reguli. Ea mai presupune confidentialitate,
fiind protejata de altfel de prevederile legale. Violarea corespondentei este
un act abuziv si ilegal.

Rolul comunicarii scrise in activitatea societatilor comerciale reuneste atat

definirea corespondentei cat si importanta ei. Corespondenta este
comunicarea scrisa intre doua persoane, institutii, scrisori primite, trimise de
o institutie, organism, persoana. Importanta ei decurge din rolul pe care il
joaca in activitatea societatilor comerciale.

Comunicarea organizationala este diciplina care se ocupa cu studiul

proceselor de comunicare in cadrul contextului organizational.

15

Totusi chiar in context organizational termenul nu este folosit in sens de

"disciplina" ci se face referire la una sau mai multe din urmatoarele clase:

comunicarea interpersonala directa sau mediata dintre membrii

organizatiei: angajati, manageri, specialisti, colaboratori;

comunicarea dintre structuri organizationale: intre departamente,

divizii, filiale, directii, compartimente;

maniera prin care organizatia abstractizata comunica prin transmitere

de semnificatii catre proprii angajati, catre clienti si catre alte organizatii:

prin politici de personal, marketing intern, publicitate, comunicare publica,
politici de piata;

Scolastic, comunicarea poate fi inteleasa ca transfer de semnificatii intre

emitator si receptor prin intermediul unui canal de comunicare. Cei mai multi
teoreticienii considera ca exista comunicare si nu doar "transfer" decat
atunci cand receptorul emite feed-back. La nivelul comunicarii
organizationale nu numai feed-back-ul ci si calitatea si rapiditatea cu care
acesta este oferit devin piatra de incercare a oricarei organizatii moderne.
Unul din promotorii conceptului de comunicare organizationala a fost Chris
Argyris (Personality and Organization - 1954) ca reactie la postulatele
managementului stiintific dezvoltate de Taylor ce promovau ruptura radicala
dintre manageri si muncitori, de ex.: "managerii stiu cel mai bine iar
muncitorii sunt prosti si lenesi, opunandu-se mereu managerilor". Acest
punct de cotitura in stiinta psihologiei manageriale a propulsat
obligativitatea imbunatatirii comunicarii organizationale devenind unul din
obiectivele de baza ale interventiilor de dezvoltare organizationala.

In practica manageriala curenta se observa urmatorul fenomen:

16

cand se vorbeste de comunicare organizationala fiecare persoana din

organizatie va intelege altceva, avand o alta perceptie (personala si
subiectiva) asupra a ceea ce inseamna acest lucru.

este greu de definit vreo problema in cadrul unei organizatii care sa nu

aiba la baza deficiente in comunicarea organizationala sau in care

deficientele de comunicare sa nu fie un factor agravant!

Din aceste considerente in momentul in care se utilizeaza expresii cum ar fi:

"avem probleme de comunicare in organizatie", "trebuie sa imbunatatim

comunicarea organizationala" sau "obiectivul este cresterea comunicarii
interdepartamentale"..., se creeaza involuntar mai degraba o divergenta a
intelegerii naturii problemelor si implicit a scopurilor si intentiilor de

optimizare. Nu trebuie sa ne surprinda ca pentru anumite cazuri particulare

(si mai pe placul managerilor) se utilizeaza sintagma de "flux de comunicare
intre ... si intre...". Se creeaza astfel o perceptie mai clara a conceptului de
comunicare, de proces dinamic, usor identificabil intre doua entitati definite,
proces ce poate fi proiectat si coordonat si unde este mai usor de stabilit
calitatea si frecventa dezirabila a feed-back-urilor.

Frecvent comunicarea organizationala era analizata prin urmatoarele

componente:

formala (oficiala) si informala;

orizontala (la acelasi nivel ierarhic), ascendenta (de la subordonati la

superiori) sau descendenta

interna (in organizatie), externa (cu parteneri, clienti, colaboratori,

furnizori, etc)

17

In managementul modern comunicarea organizationala a capatat o

dimensiune suplimentara datorita tehnologiei informatice care a creat
mutatii serioase in utilizarea conceptului. De exemplu, interactiunea este
fundamentala in definirea comunicarii, dar se pune din ce in ce mai mult
accent pe canalul de comunicare (electronic, wireless), pe procesarea
informatiilor, codarea si decodarea lor in procesul comunicational. Se
dezvolta concepte noi cum ar fi: comunicarea n retea sau echipe virtuale.
Transformari radicale de tip: business reengineering sunt efectul firesc al
acestor mutatii in paradigma comunicarii organizationale.

Calitatea comunicarii organizationale, att formale ct si informale este

factorul determinant n formarea a ceea ce numim cultura organizationala.

CAPITOLUL IV

Tipuri de comunicare Comunicarea intrapersonala, de grup, masa,

Scopul comunicarii

Comunicarea in cadrul grupului

Comunicare reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam

acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ
pentru comunicare. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai
complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de intelesuri, o

multime de scopuri si cam tot atitea metode de exprimare si manifestare. Nu

exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca,
comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.

18

Ce se intelege prin comunicare:

provocare constanta pentru psihologia sociala;

o activitate;

satisfacerea nevoile personale;

legatura intre oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare,

dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este
mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate,
comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au
in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in
comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei
trebuie sa aiba in comun scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte - o
intelegere comuna - "acelasi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este
cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri
similare de a raspunde la asteptari si cerinte.

Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:

1.

Logic

2.

Paraverbal

3.

Nonverbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din
totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum,

viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia,

miscarea, imbracamintea etc.).

19

Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace.

Daca insa intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea

efectul scontat.

Tipuri de comunicare:

Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea in si catre sine.

Comunicarea interpersonala. Este comunicarea intre oameni.

dz891k6445mzzd

Comunicarea de grup. Este comunicarea intre membrii grupurilor si

comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.

Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de un

numar mare de oameni.

Scopul comunicarii:

sa atentionam pe altii.

sa informam pe altii.

sa explicam ceva.

sa distram.

sa descriem.

sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele intelesuri ale comunicarii pe care o folosim si

o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

20

a.

Forma comunicarii

Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, incat au
sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cand semnele sunt
facute pe foaia de hartie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale
gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii.

b.

Mediul comunicarii

Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.

Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este

dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care
foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele
sunt acele mijloace de comunicare in masa care s-au constituit intr-un grup
propriu.

Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si

revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un
numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte,
imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale
comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte intre cel care comunica si
cel care recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmisa informatia, reprezinta unealta

comunicarii. n prima categorie intra limbajul. Limbajul reprezinta codul
comunicarii,este liantul intre cel ce transmite informatia ,emintator, si cel ce
primeste informatia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii.

21

El este de trei feluri:

Limbaj scris.

Limbaj verbal.

Limbaj nonverbal.

Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de

interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza
importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si
judecatii.

Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane si o

distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.

Comunicarea are o foarte mare influenta asupra personalitatii deoarece in

ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalti iar comportamentul
reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interatiune
atrage concomitent comunicare.

Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea

unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi
timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note
personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat
cresc sansele de a se crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia
individului spre societate si integrarea in aceasta.

Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup, echipa,

societate, etc.

22

Daca luam n discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din
care facem parte este un grup. Grupul nseamna reguli, reputatie, tel, munca
n echipa, etc .

Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat

exista o buna comunicare exista si un randament maxim, insa daca aceasta
lipseste se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rau.

Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza

diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce
Blumer ar putea chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu functioneaza in
mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea
functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea
ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa
actioneze"

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne

nastem. Noi invatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce invatam
ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare
implica creatie si schimb de intelesuri. Aceste intelesuri sunt reprezentate
prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa
"citeasca" intelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si intelegerea
acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se
intampla cand comunicam.

Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta

de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si
coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si
consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale
majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-care:
nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog),
nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului
asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult mai mult
decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si mentinea
societatea.

23

Text Box: A comunica si a informaComunicarea, informarea si mijloacele de

comunicare depind unele de altele. Acesti termeni au sensuri diferite in
functie de domeniile care au drept scop comunicarea informatiei. Pentru
ziarist, informatia este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care lea putut verifica. Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua,
inedita si surprinzatoare. Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi
pe care ziaristii le folosesc ca sa transmita informatia (ziare, radio,
televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul telecomunicatiilor, informatia
este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. Inginerul
numeste comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si
receptionare a mesajului. Pentru cei din domeniul publicitatii, comunicarea
are drept scop cucerirea si influentarea consumatorului prin mesaje
atragatoare. In functie de clientul care trebuie convins, sunt folosite diferite
mijloace de comunicare. Pentru specialistii din stiintele umane, comunicarea
este un mijloc folosit de oameni pentru a stabili contacte intre ei, pentru a
crea si intretine legaturi intre membrii unui grup. Mass-media extind aceste
legaturi la intreaga societate, iar telecomunicatiile sunt un mijloc de
coexistenta la distanta.

Prelucrarea si difuzarea informatiei

Este greu sa comunicam marelui public anumite evenimente, de exemplu

descoperirea unei noi molecule chimice. De aceea, este nevoie ca anumite
persoane sa se ocupe de prelucrarea acestor informatii, astfel incat un
numar cat mai mare de oameni sa poata afla. Acesta este rolul profesorilor si
al ziaristilor: ei prezinta informatiile si le structureaza dand prioritate celor
mai importante si mai interesante, in functie de publicul caruia I se
adreseaza.

24

Odata informatia prelucrata, aceasta trebuie sa fie difuzata publicului

interesat. Distanta franeaza considerabil comunicarea. De aceea, de-a lungul
secolelor, oamenii au inventat diferite moduri de a transmite informatiile.
Astfel, pentru a comunica, ei pot vorbi (fata in fata, la telefon, la radio), scrie

carti sau articole in ziar, pot face fotografii, pot filma, trimite scrisori prin
posta, prin fax, prin reteaua Internet etc. diversitatea mijloacelor de
comunicare face posibila exprimarea unor puncte de vedere diferite despre
acelasi eveniment.

Comunicarea astazi

Astazi, putem transmite si primi informatii imediat, oriunde in lume. Datorita

acestei rapiditati, verificarea informatiilor devine din ce in ce mai dificila,
atat pentru ziaristi, cat si pentru public. Comunicarea este indispensabila,
dar trebuie sa comparam si sa privim cu un ochi critic toate informatiile care
ne parvin. Oamenii, dar si plantele sau animalele trebuie sa comunice pentru
a trai. Ca sa transmita mesaje si sa faca schimb de informatii, natura le-a
oferit diferite mijloace.

Corpul si gesturile

Comunicarea nu se limiteaza la cuvintele unei limbi. Plantele si animalele nu

vorbesc. Cu toate acestea, ele comunica. Astfel, plantele transmit mesaje
prin intermediul mirosurilor si al culorilor, la fel ca animalele si oamenii.
Fiintele umane transmit informatii si prin pozitia corpului, prin gesturi si
infatisare. Aceasta este comunicarea nonverbala.

25

Mirosurile

Numeroase specii de plante se reproduc cu ajutorul insectelor. Plantele

semnaleaza locul in care se afla raspandind anumite parfumuri sau
colorandu-se in anumite culori. Insectele astfel atrase se aseaza pe flori si
apoi transporta polenul de la o floare la alta.

Animalele emit mai multe feluri de mesaje degajand substante mirositoare,

numite feromoni. Ele lasa urme pe pamant care le semnaleaza prezenta, le
delimiteaza teritoriul. De asemenea, mirosurilepot fi semnale de avertizare:
cand vaironul, o specie de pesti, este ranit de un pradator, el ii avertizeaza
de pericol pe ceilalti pesti degajand un miros. In sfarsit, feromonii duc la
apropierea masculilor si a femelelor in momentul reproducerii: femela fluture
emite un miros care poate atrage un mascul din specia sa de la o distanta de
mai multi kilometri. Omul are un simt olfactiv mult mai putin dezvoltat decat
cel al animalelor; el este totusi sensibil la mirosuri, chiar daca uneori nu isi
da seama de acest lucru. Se stie, de exemplu, ca bebelusii recunosc mirosul
mamei lor chiar la cateva minute dupa nastere.

Pozitia corpului

26

Animalele si oamenii isi folosesc corpul pentru a comunica. Prin unele

posturi se pot transmite informatii extrem de precise. Astfel animalele isi pot
exprima teama, dorinta, supunerea, placerea sau agresivitatea. Elefantul isi
inalta capul si isi ridica trompa in fata unui pericol, cimpanzeii isi exprima
furia agitandu-si bratele, sarind pe loc si aratandu-si dintii. Animalele si
oamenii comunica si prin expresia fetei. Oamenii adopta uneori o mimica
apropiata de cea a cimpanzeilor: ridica din sprancene de mirare, isi stramba
nasul de dezgust, ochii li se maresc si buzele li se strang cand ameninta.

Gesturile

Stramosii nostri indepartati se exprimau prin gesturi. Si astazi omul isi

foloseste bratele, mainile si capul ca sa faca gesturi. Gesturile sale preced,
ilustreaza sau precizeaza ceea ce spun cuvintele: degetul dus spre obraz
indica rusine, iar spre tampla semnifica nebunia. Gesturile si miscarile pot fi
organizate intr-o inlantuire ritmata: acesta este dansul, un mijloc universal
de comunicare. In anumite triburi din Africa si Amazonia, oamenii danseaza
pentru a cere zeilor ploaia sau tamaduirea unui bolnav.

Infatisarea

Din cele mai vechi timpuri, omul si-a schimbat infatisarea si chiar pielea prin
pictarea corpului, tatuaje, scarificari, machiaj, imbracaminte.

La triburile africane, pictarea corpului si a fetei, tatuajele si scarificarile

indeplinesc diferite functii: ele pot, de exemplu, indica varsta sau statutul
social. De asemenea, dupa imbracaminte, putem recunoaste apartenenta
cuiva la un grup, la o categorie profesionala: de exemplu, soldatii sau
politistii pot fi usor identificati datorita uniformelor.

Animalele comunica intre ele emitand semnale sonore: strigate, mormaituri

sau triluri. Numai oamenii pot articula sunetele pentru a alcatui cuvinte si a
le organiza intr-un limbaj vorbit.

27

Text Box: Sunetele si vorbireaAnimalele si oamenii comunica prin emiterea

de semnale sonore. Oamenii nu isi folosesc vocea in acelasi fel ca animalele.
Astfel, desi animalele pot emite mai multe sunete diferite, ele nu vorbesc. In
schimb, oamenii articuleaza sunetele, formeaza cuvinte si fraze si isi pot
controla glasul pentru a vorbi.

Sunetele emise de animale

Animalele fac schimb de semnale sonore: strigate, mormaituri, fluieraturi,

ragete., prin care pot transmite mesaje de chemare, de alarma, de
amenintare sau de agresiune. Pasarile, de exemplu, au un sistem de
comunicare sonora foarte sofisticat: pitigoiul poate emite peste 50 de sunete
diferite. Fiecare sunet are un scop precis: pasarile striga pentru a semnala
prezenta unui dusman, pentru a-si chema puii sau pentru a mentine contactul
cu restul grupului; masculii canta pentru a-si delimita teritoriul sau pentru a
cuceri o femela.

Organele vorbirii

28

S-au modificat pe masura ce omul s-a adaptat la pozitia verticala. Fiindca,

asemenea maimutelor de talie mare, stramosii omului se deplasau
sprijinindu-se in maini. Primul om care s-a ridicat in pozitie verticala a
capatat denumirea de Homoerctus. Mergand astfel, el a putut sa-si
foloseasca mai mult mainile decat falcile, de exemplu pentru a apuca hrana.
Cum nu mai avea nevoie de falci atat de puternice, capul i-a devenit mai usor
si s-a ridicat. Atunci, laringele i s-a eliberat si i s-au dezvoltat organele
vocale. Aceste modificari fizice au fost necesare aparitiei limbajului
articulat, care este controlat in creier de centrii vorbirii. Aerul care iese din
plamani prin laringe face sa vibreze coardele vocale, ceea ce provoaca
emiterea unui sunet.

Apoi sunetul este modulat datorita schimbarii formei si pozitiei altor organe
vocale: limba, gura si buzele. Primatele au un aparat vocal similar celui al
omului, insa mai putin dezvoltat. Ele nu pot vorbi.

Primele cuvinte

Oamenii preistorici comunicau probabil intre ei prin strigate si diferite alte

sunete. Apoi, treptat, oamenii au avut nevoie sa transmita informatii din ce in
ce mai complexe. Astfel, au inceput sa foloseasca combinatii de sunete
diferite pentru fiecare obiect, fiecare actiune si fiecare idee. Ei au inventat
cuvinte pentru a desemna animalele, plantele, intreaga natura inconjuratoare
si propriile lor activitati: fuga, vanatoarea, hrana, somnul. Unii cercetatori

cred ca primii oameni care au folosit un limbaj au trait acum mai mult de o
suta de mii de ani.

Controlul vocii si cantatul

Cand se naste, copilul nu stie sa vorbeasca. El se face inteles de cei din jur
prin strigate, prin plans si mimica. Crescand, el invata treptat sa isi
foloseasca glasul, sa produca si sa controleze sunetele, apoi sa stapaneasca
limbajul parintilor sai.

Dar omul nu se multumeste doar cu articularea cuvintelor pentru a vorbi, el

stie sa isi si moduleze vocea pentru a canta. Vocea este, intr-un fel, primul
instrument muzical folosit de om.

29

<a href="http://w w w .scritub.com/sociologie/psihologie/comunicare/LUCRARE-DE-D

Limbile lumii

Astazi in lume se vorbesc mii de limbi diferite. Fiecare dintre acestea

provine din limbi foarte vechi. Limbile sunt grupate in mari familii.
Comparand limbile actuale din Europa, India si Iran, cercetatorii au observat
ca acestea au radacini comune. Atunci, ei au presupus ca o singura limba s-a
aflat la originea celor pe care le vorbim astazi.

Aceasta limba comuna, numita indo-europeana, era folosita acum

aproximativ 5000 de ani. Astazi, aproape jumatate din populatia de pe glob
vorbeste una din limbile familiei indo-europene.

CAPITOLULV

Transmiterea informatiei

Secole de-a randul, cartile erau copiate de mana, una cate una. Inventarea
tiparului a facut posibila reproducerea lor in multe exemplare, pentru a fi

vandute si apoi citite de mii de oameni. Cu ajutorul cartii, informatiile pot fi

transmise multor oameni. Astazi, cartile sunt produse intr-un numar mare si,
apoi, pot fi transportate cu usurinta. Dar primele carti erau departe de a
indeplini aceste conditii.

Cartile in Antichitate

30

Primele marturii despre existenta cartilor provin din China, unde au

fost gasite placute de lemn gravate, apoi legate cu curele de piele sau fire de
matase. Ele dateaza din mileniul al II-lea i.H. Tot chinezii au inventat hartia,
in secolul I i.H., dar aceasta nu va fi folosita in Orientul Mijlociu si in Europa
decat cateva secole mai tarziu.

n Egiptul antic, incepnd cu anul 2500 i.H., textele sunt scrise pe papirus
(acestea sunt foi realizate din tulpina unei plante numite "papirus"). Initial,
grecii si romanii si gravau textele n lemn. Cuvntul grecesc biblos si
cuvntul latinesc liber, folosite pentru a denumi cartea, semnifica "scoarta
de copac". n secolul al II-lea i.H., grecii inventeaza pergamentul, o piele de
oaie sau de capra prelucrata n asa fel inct sa se poata scrie pe ea. Foile de
pergament erau prinse n coli cusute laolalta pentru a forma ceea ce se
numeste un "codice".

Totalitatea ziarelor, a cotidienelor si revistelor constituie ceea ce se

numeste presa scrisa, al carei principal rol este de a culege informatia si de
a o comunica unui numar mare de cititori.

Ziare

Scrierea a fost folosita dintotdeauna pentru transmiterea de informatii,

dar primele ziare au aparut abia in secolul al XV-lea, odata cu perfectionarile
aduse de Gutenberg tiparului.

Istoria presei

31

Din secolul al XIV-lea pana in cel de-al XVI-lea, datorita dezvoltarii tiparului si
a serviciilor postale, in marile orase europene ca Paris, Viena, Anvers,
Venetia sau Koln sunt puse in vanzare primele gazete. Aceste tiparituri
relatau in general un singur eveniment important; nu erau editate decat cu
aceasta ocazie si apareau deci la intervale neregulate. Primele saptamanale
au aparut in Germania si Anglia la inceputul secolului al XVII-lea. La Gazette

de France, primul saptamanal francez, a fost lansat de Theophraste

Renaudot (1586-1653) pe 30 mai 1631. Publicatiile periodice cunosc apoi o
dezvoltare rapida. Daily Courant este primul cotidian: el este tiparit la Londra
in 1702. Dar, fiind scumpe, la aceste ziare nu au acces decat cei bogati.

In secolul al XIX-lea, progresele tehnice si banii obtinuti din anunturile

publicitare duc la scaderea preturilor de vanzare a ziarelor si la cresterea
tirajului. Acesta este inceputul presei populare, adica accesibile tuturor. Sun,
care apare la New York in 1833, si la Presse, infiintat de Emile de Girardin la
Paris in 1836, sunt primele ziare de mare tiraj.

Incepand cu secolul al XIX-lea, in urma descoperirii electricitatii si a undelor

electromagnetice, a devenit posibila punerea in circulatie foarte rapid a
informatiilor pe intreaga planeta.

Telecomunicatiile

Pentru a comunica la distanta cu alti oameni, putem calatori pana la ei sau le

putem trimite mesaje. Pentru aceasta, se folosesc mijloace de comunicare
terestre, maritime sau aeriene si mijloace de transport ca automobilul,
trenul, vaporul sau avionul. Insa, datorita marilor descoperiri din secolul al
XIX-lea, ca electricitatea, apoi undele electromagnetice, putem astazi
comunica la distanta fara sa ne deplasam.

Telegraf si telefon: comunicarea prin fir

In 1837, S. Morse (1791-1872) a realizat un sistem care folosea curentul

electric pentru transmiterea de mesaje codificate: telegraful. In 1876, G. Bell
(1847-1922) a conceput un aparat electric care putea transmite glasul uman:

telefonul. Cele doua instrumente de comunicare au cunoscut un mare

succes. In multe tari s-au creat retele de fire telegrafice sau telefonice.
Liniilor aeriene, sustinute de stalpi, li s-au adaugat, pentru transmiterea
mesajelor de la un continent la altul, cablurile scufundate pe fundul
oceanelor. Acestea sunt formate dintr-un fascicul de fire conductoare
protejate de o camasa izolatoare.

32

Radiodifuziune si televiziune: comunicarea pe calea undelor

Alte cercetari au deschis calea telecomunicatiilor care nu mai folosesc

firele. In 1873, J.C. Maxwell (1831-1879) a intuit existenta undelor produse de
oscilatia sarcinilor electrice, care se propaga in toate directiile cu viteza
luminii, transportand energie. Lumina nu ar fi decat o categorie aparte a
acestor unde, numite "unde electromagnetice".

In 1888, H.Hertz (1857-1894) a demonstrat aceasta teorie: el a reusit sa

produca unde electromagnetice invizibile si a stabilit ca au exact aceleasi
proprietati ca lumina. Acestea sunt undele radioelectrice (sau undele radio),
pe care in mod obisnuit le mai numim si "unde hertziene". In urma
cercetarilor facute in domeniul emisiei si receptiei de unde radio, G. Marconi
(1874-1937) a realizat un sistem care permite transmiterea de semnale
morse cu ajutorul undelor hertziene: el a creat in 1896 telegraful fara fir, sau
T.F.F. Pentru a transmite nu numai semnale codificate, dar si cuvinte sau
muzica era nevoie de o serie de imbunatatiri: aventura radiodifuziunii a
inceput prin anii 20. Daca undele radio pot transmite sunete la mari distante,
de ce nu s-ar putea face acelasi lucru si in cazul imaginilor? De la sfarsitul
secolului al XIX-lea, cercetatorii au studiat aceasta posibilitate. Dar au
inteles foarte repede ca o imagine nu poate fi transmisa ca atare pe unde
Hertziene: mai intai imaginile trebuie descompuse in elemente foarte mici
pentru a fi transformate in semnale electrice. La receptionarea semnalelor,
imaginea este reconstituita. In 1926, J.L. Baird (1888-1946) a efectuat prima
demonstratie publica de televiziune.

De la film la unde (si invers)

33

Astazi, informatia poate circula pe diferite suporturi, in functie de cantitatea

de informatie care trebuie transportata, de rapiditatea de transmisie si de
distanta.

Astfel, o comunicare telefonica poate sa circule prin fir pana la un centru

local, apoi sa fie purtata pe cale undelor pana la un satelit sau orientata spre
un cablu ca sa traverseze oceanul, pentru a-si incheia traseul tot prin fir.

Retelele de telecomunicatii

O informatie poate circula in orice loc dintr-un teritoriu cu conditia ca acesta

sa dispuna de cai de comunicare. Toate aceste cai constituie o retea. Astfel,
reteaua rutiera este formata din sosele si autostrazi legate intre ele prin
intersectii si sensuri giratorii. Podurile suspendate si semnalele luminoase
ajuta vehiculele care strabat retelele rutiere sa se orienteze si sa evite
blocarile de circulatie. La fel, a fost necesara organizarea circulatiei
informatiilor prin fir si pe calea undelor, adica crearea de diferite retele:
reteaua de fire, reteaua hertziana, reteaua celulara, reteaua de sateliti.
Toate aceste retele comunica intre ele.

Reteaua de fire

Aceasta este reteaua formata din liniile telefonice si de cabluri. Astazi, in

majoritatea tarilor, circulatia si transferul comunicatiilor telefonice sunt
realizate complet automat. Numarul de telefon serveste drept adresa si cod
pentru circulatia pe retea. Fiecare linie telefonica este legata la o centrala
locala, unde un autocomutator orienteaza fiecare comunicare spre o
persoana conectata la aceeasi centrala sau spre o centrala de tranzit, daca
interlocutorul se afla mai departe.

34

Centralele de tranzit sunt conectate intre ele, dar si cu alte retele: ele
primesc si orienteaza apelurile transmise pe calea undelor de catre turnurile
hertziene sau de catre satelitii de telecomunicatii.

Reteaua hertziana

Reteaua hertziana asigura difuzarea pe calea undelor a emisiunilor de radio

si de televiziune. Undele radioelectrice (sau hertziene) se transmit prin
fascicule hertziene.

Antenele care emit si receptioneaza aceste fascicule sunt amplasate pe

turnuri inalte distribuite pe tot teritoriul care trebuie acoperit. Cand
distantele sunt foarte mari, undele hertziene se transmit spre satelitii de
telecomunicatii care le trimit pe Pamant.

Unele comunicatii telefonice (printre care apelurile de la telefoanele

portabile) trec tot prin reteaua hertziana.

Reteaua celulara

Aceasta este o retea destinata telecomunicatiilor cu aparate mobile (de

exemplu, telefoane portabile). Teritoriul in care opereaza este impartit in
celule apropiate unele de altele, mai mari sau mai mici, in functie de
intensitatea traficului: cu un diametru de cateva sute de metri in oras, pana
la aproximativ 30 km in zonele rurale. In fiecare celula, unul sau mai multe
emitatoare-receptoare capteaza undele emise de mobile. Ele sunt conectate
la statii regionale si centrale de tranzit care asigura legatura cu alte retele.
Centralele de tranzit sunt conectate la centre de baze de date care strang
toate informatiile privind traficul.

Magistralele de informatii

35

O data cu dezvoltarea informaticii au fost realizate retele de telecomunicatii

care fac posibila circulatia rapida a unui numar foarte mare de informatii,
sub forma de semnale digitale. Aceste informatii pot fi sunete, imagini
statice sau in miscare, texte ori date informatice.

Telegraful

Telegraful transmite mai intai semnale vizuale, apoi semnale electrice.

Acesta este primul mijloc de comunicare la distanta care a permis trimiterea
de mesaje relativ complexe.

Mijloacele de comunicare la distanta exista de multa vreme. In antichitatea

greaca si romana, focurile aprinse in turnuri anuntau inaintarea dusmanului
sau o victorie in lupta. In secolul al III-lea i.H., farul din Alexandria trimitea
mesaje codificate navelor de pe mare. Indienii din America de Nord
comunicau prin semnale de fum, care puteau fi observate de la mare
distanta. Dar informatia transmisa ramanea limitata si nu exista intotdeauna
posibilitatea de a raspunde.

Telegraful lui Chappe

Primul telegraf a fost realizat de francezul Claude Chappe in 1793: telegraful

sau optic transmitea mesaje vizibile de la un releu la altul cu ajutorul unor
brate articulate care reproduceau semnale stabilite dinainte de expeditor si
destinatar. Acest sistem avea si inconveniente: nu se putea comunica
noaptea, pe ceata, ploaie, etc. Cu toate acestea, el a fost folosit in Europa, in

special de catre militari, pana la mijlocul secolului al XIX-lea. Astazi in

marina si pe caile ferate se comunica prin semnalele vizuale ale
semafoarelor.

Telegraful electric

36

Folosirea electricitatii a imbunatatit considerabil posibilitatile telegrafului.

Electricitatea a permis transmiterea instantanee a informatiei si
functionarea sistemului pe orice vreme, atat ziua, cat si noaptea. Mesajele
circula de-a lungul unor fire electrice instalate pe stalpi.

Primele modele de telegraf electric au fost testate in Germania, in 1833, de

catre Gauss si Weber, in cadrul studiilor privind electromagnetismul. Dar
telegraful electric cunoaste adevaratul sau succes datorita lui Samuel Morse
(1791-1872), pictor si fizician american. El creeaza in 1832 un sistem care
pune in legatura doua statii. De la prima, operatorul trimite impulsuri
electrice mai lungi sau mai scurte; ele ajung pana la cea de a doua statie,
unde sunt transcrise de cel care receptioneaza mesajul. Morse elaboreaza un
cod simplu alcatuit din numai doua semne: linia si punctul. Fiecare litera a
alfabetului si fiecare cifra este codificata printr-o combinatie de linii si
puncte.

Pentru a transmite un mesaj, telegrafistul manevreaza un mic brat care lasa

sa treaca sau intrerupe curentul electric. Printr-o apasare usoara, lasa
curentul sa treaca pentru scurt timp: acesta este echivalentul unui punct. O
apasare mai lunga formeaza linia. In 1837, englezii Cook si Wheatstone au
incercat sa realizeze un sistem asemanator. Este vorba de telegraful cu
cadran. Wheatstone a perfectionat apoi si a automatizat sistemul lui Morse.
Impulsurile electrice transmise prin fire activau la celalalt capat al liniei un
receptor care perfora linii si puncte pe o banda de hartie. Destinatarul nu mai
trebuia decat sa decodifice masajul.

Traversarea oceanelor

Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, telegraful electric devine

accesibil persoanelor particulare si se dezvolta foarte repede. Dar mai
ramaneau de traversat oceanele. Acest lucru a devenit posibil in urma
inventarii unui izolator suficient de etans ca instalarea cablurilor sa se poata
face si sub mare.

37

In 1865, Londra si New York-ul au fost conectate prin cabluri electrice

submarine. In 1872, de la Londra se putea telegrafia la Calcutta sau Tokio.

Telexul

Astazi, telegraful nu mai este folosit. Se utilizeaza teleimprimantele care

transmit informatii pentru ziarele din lumea intreaga. Operatorul scrie textul
pe o tastatura alfabetica. Masina traduce acest text in semnale electrice. La
destinatie, teleimprimanta traduce la loc semnalele si imprima textul.

Telefonul

Prin telefon, doua persoane pot vorbi la distanta in orice moment. Astazi,
datorita telefonului mobil pe care il purtam cu noi, putem suna din orice loc.
De la jumatatea secolului al XIX-lea, cand telegraful era instrumentul
cel mai perfectionat pentru comunicarea la distanta prin semnale codificate,
multi inventatori au cautat un mijloc de a vorbi la distanta.

Primul telefon

Telefonul a fost inventat in 1876 de americanul Graham Bell (1847-1922): el a

reusit sa transmita vocea cu ajutorul unor semnale electrice. Primele
transmisiuni nu au fost perfecte, dar au facut posibila o comunicare directa,
fara folosirea unui cod. Din 1877, telefonul s-a perfectionat datorita
americanului Thomas Edison (1847-1931). Microfonul pe care l-a realizat a
imbunatatit calitatea transmiterii vocii pe distante mari.

38

O retea greu de instalat

Instalarea unei retele telefonice, incepand din 1877, s-a inspirat de la

telegraf: telefoanele au fost legate direct, doua cate doua. Cum legarea
fiecarui utilizator de celalalt printr-un fir e imposibila, s-au folosit centrale de
comutare: toti abonatii erau legati la o centrala telefonica printr-un fir; cand

un abonat voia sa il contacteze pe altul, conectarea dintre cele doua posturi

era realizata manual de operatorii din centrala. In 1891, americanul Strowger
propune instalarea unor autocomutatoare care sa comuteze automat
abonatii. In 1896, pe aparatele telefonice apare primul cadran cu numere:
astfel, centralele de comutare manuala au disparut incetul cu incetul.

Mentinerea intensitatii glasului

In majoritatea tarilor au fost instalate retele telefonice. Dar exista o

problema: o data cu distanta, vocea se pierde. Semnalul electric devenea tot
mai slab pe masura ce distanta dintre interlocutori era mai mare. In 1900,
americanul Michael Pupin rezolva aceasta problema cu ajutorul unor relee pe
care le intercaleaza la anumite distante pentru a intretine semnalul electric,
astfel incat acesta sa-si continue drumul de-a lungul liniei. Atunci a devenit
posibila crearea unei retele internationale.

Cum functioneaza un telefon?

Cand vorbim la un telefon, vibratiile sonore ale vocii determina vibratia unui
mic disc metalic din microfon (numit "diafragma"), care transforma vibratiile
vocii in semnale electrice.

39

Aceste semnale ajung pana la telefonul interlocutorului cu ajutorul firelor si

al releelor.

Cand cealalta persoana raspunde, un semnal electric emis de microfon

revine in receptorul celui care a dat telefon.

Receptorul este compus dintr-o diafragma si un mic difuzor prevazut cu un

electromagnet care transforma semnalul electric in sunet.

Telefoane analogice si digitale

Initial, telefonul functiona datorita unor semnale electrice numite

"analogice", deoarece reproduceau fidel sunetul vocii. Acest sistem are
inconvenientul ca ocupa mult spatiu pe liniile telefonice. De aceea, datorita
progresului informatic si a digitalizarii, telefonul foloseste tot mai mult
semnale digitale, care ocupa mai putin spatiu.

Telefonul mobil

Pana nu de mult, folosirea cabinelor telefonice era singurul mod de a

telefona din afara casei. Astazi, putem telefona din masina, din tren sau de
pe strada, cu ajutorul telefoanelor mobile. Cand un abonat isi porneste
telefonul mobil, acesta este conectat la o antena de emisie-receptie care
centralizeaza apelurile venite din zona. De acolo, apelul se transmite spre o
centrala de tranzit care il dirijeaza pe reteaua telefonica pana la persoana
cautata. Teritoriul acoperit de o antena de emisie-receptie este numit
"celula". Din acest motiv, telefoanele mobile se numesc si telefoane
"celulare".

40

CAPITOLUL VI

NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE

INFORMATICA

Informatica reprezinta totalitatea tehnicilor cu ajutorul carora sunt stranse,

inregistrate, selectionate si modificate diverse informatii in mod automat si
intr-un timp extrem de scurt.

Informatica s-a nascut din necesitatea oamenilor de a efectua foarte repede

calcule matematice din ce n ce mai complexe. Astazi, ea permite si
efectuarea altor operatii din toate domeniile cercetarii, ale creatiei,
divertismentului si chiar ale activitatilor casnice.

Masinile de calcul

n secolul al XVII-lea, n Europa, cercetatorii s-au inspirat din mecanismele

ceasornicelor pentru a concepe masini de calcul. n 1642, filosoful si
savantul francez Blaise Pascal (1623-1662) a realizat o masina care facea
operatii de adunare si scadere. Ea functiona cu roti dintate imbinate ntre
ele. n 1823, doua secole mai trziu, englezul Charles Babbage (1792-1871) a
conceput o masina programabila care putea efectua automat orice calcul.
Din 1941, matematicianul american Howard H. Aiken a reluat proiectul lui
Babbage: n 1944 el a realizat Mark 1, un calculator cu o greutate de 5 tone,
al carui principiu de functionare mbina medicina si circuitele electrice.

Aportul decisiv al electronicii

41

Inventata n 1904 de britanicul John A. Fleming, dioda este un tub de sticla n

care se creeaza vid si care produce electroni la trecerea curentului electric
ntre doi electrozi. Aceasta componenta electronica, servind drept
comutator, va nlocui lentul sistem mecanic cu roti.

Cercetarea cunoaste o dezvoltare rapida in timpul celui de-al doilea razboi

mondial. In 1943, la cererea armatei americane, John Mauchly si Prosper
Eckert incep construirea unei masini care sa calculeze traiectoriile tirurilor
de obuz. Astfel ei realizeaza primul calculator complet electronic, numit
ENIAC (Electronic Numeric Integrator and Computer). Aparatul, care
cantarea 30 de tone, putea inmulti doua numere de cate zece cifre in mai
putin de o jumatate de secunda, cu ajutorul miilor de tuburi electronice
asamblate in serii de cate zece, reprezentand unitatile, zecile, sutele etc.
dar, spre deosebire de calculatoarele moderne, programul acestuia nu era
inregistrat in memorie.

Codul binar: biti si octeti

Incepand cu 1946, matematicianul american J. von Neumann a elaborat un

aparat mai performant, EDVAC.

Acesta este primul aparat cu un program inregistrat. In plus, el traducea

informatiile pe care le primea in cod binar, adica intr-un limbaj numeric ale
carui caractere sunt 0 si 1. In informatica, aceste caractere se numesc
"biti". Pentru a scrie 1, comutatorul lasa curentul electric sa treaca; pentru a
scrie 0, el intrerupe curentul. Litera A se scrie in cod binar cu octetul
10000001. Cand tastam aceasta litera la calculator, curentul electric trece
prin primul si ultimul tub electronic. Celelalte tuburi raman inchise. In
prezent, in codul binar, pentru a fi mai practic, bitii sunt dispusi in grupe de
cate 8 octeti: 1024 octeti fac un kilooctet (Ko); 1024 kiloocteti formeaza un
megaoctet (Mo); 1024 megaocteti, un gigaoctet (Go).

42

Microprocesorul

In 1947, J.Baarden, W.H.Brattain si W.B.Shockley, cercetatori la

laboratoarele telefonice Bell, au inventat tranzistorul, alcatuit dintr-o bucata
foarte mica de siliciu, un material bun conducator de electricitate.

Tranzistorul este mult mai mic decat tubul electronic si poate servi drept
comutator in calculatoare. In 1950, inginerii de la societatea americana de

electronica Texas Instruments au descoperit un procedeu care permite

gravarea si legarea mai multor tranzistori intre ei pe o placa minuscula de
siliciu de numai cativa milimetri patrati. Totalitatea acestor tranzistori
formeaza un circuit integrat. In sfarsit, in 1971, societatea Intel a reusit sa
instaleze toate componentele principale ale unui calculator intr-un singur
circuit integrat: acesta este primul microprocesor.

Calculatorul personal

Mai mic, mai puternic si mai ieftin, calculatorul a devenit astazi un obiect al
vietii de zi cu zi: el este prezent in multe case si este folosit in majoritatea
locurilor de munca.

Calculatorul personal sau microcalculatorul

Inventarea microprocesorului a condus, in anii 1970, la dezvoltarea

calculatoarelor de dimensiuni mici pentru uz personal. Acestea erau folosite
la inceput doar de tehnicieni si informaticieni. In 1976, doi tineri americani,
Steve Jobs si Stephen Wozniak, creeaza calculatoare accesibile si
nespecialistilor si infiinteaza societatea Apple. In 1981, societatea IBM,
principalul constructor de calculatoare, creeaza calculatorul personal (PC,
personal computer), primul microcalculator fabricat in serie, pe care insa
utilizatorii incepatori il considera foarte complicat.

De asemenea,

societatea Apple pune in vanzare in 1984 micul calculator Macintosh

conceput pentru cei care nu stiu informatica. Pe ecran pictogramele
ilustreaza diferite functii ale calculatorului: este suficient sa dam clic pe ele
cu mouse-ul pentru a le activa.
Unitatea centrala a calculatorului

Unitatea centrala a calculatorului cuprinde microprocesorul, care

prelucreaza datele (el poate executa aproape o suta de milioane de
instructiuni pe secunda),

43

si diferitele suporturi ale memoriei calculatorului: discul dur sau hard-discul,

memoria volatila sau activa (RAM) si memoria permanenta sau pasiva (ROM).

Tot in unitatea centrala se gasesc eventualele placi de extensie cu

conectorii lor (sunet, video, fax).

Memoriile

Discul dur (memoria fixa) cuprinde sistemul de exploatare a calculatorului,

adica sistemul care face posibila functionarea acestuia, precum si
programele si datele inregistrate de utilizator. Toate sunt stocate pe un
suport magnetic, ceea ce il protejeaza de penele de curent. Capacitatea
memoriei unui disc variaza in prezent intre 20Mo si 10Go. Facuta din siliciu,
la fel ca microprocesorul, memoria volatila (RAM) cuprinde mii de locasuri
activate electric sau dezactivate pentru a stoca datele temporare, sub forma
de octeti. Aceste date dispar o data cu oprirea calculatorului. Memoria
permanenta (ROM) serveste la lansarea sistemului de exploatare cand
calculatorul este pun in functiune si la afisarea datelor pe ecran. Ea consta
dintr-un mic circuit a carui memorie nu poate fi stearsa si care ramane
aprins in permanenta.

Perifericele
La unitatea centrala sunt conectate o serie de dispozitive numite
"periferice". Ele servesc la introducerea si scoaterea de date din calculator,
vizualizarea operatiilor efectuate etc. perifericele sunt monitorul si ecranul
acestuia, tastatura, mouse-ul, unitatea de dischete sau de CD-Rom,
imprimanta, difuzoarele si modemul. Acesta din urma traduce datele
transmise prin reteaua telefonica in limbaj digital de calculator si invers.
Astfel, cu ajutorul modemului se realizeaza conectarea la reteaua Internet.

Programele de calculator

44

Calculatoarele functioneaza cu programe (softuri). Acestea constituie

inteligenta activa a calculatorului.

In functie de munca pe care o are de efectuat, utilizatorul instaleaza in

memoria discului dur programele de care are nevoie. Programele de editare
de text servesc la scrierea si corectarea textelor. Cu ajutorul tabelelor,
calculatorul poate sa calculeze, sa intocmeasca statistici, previziuni. Cu
programele de grafica se poate desena pe ecran, se pot pune in pagina
fotografii si texte, se pot retusa imagini, etc. pentru conceperea programelor,
se face apel la programatori. Ei realizeaza programele astfel incat acestea sa
indice calculatorului ce trebuie sa integreze ca informatie, cum trebuie sa o
organizeze si, mai ales, cand si cum trebuie sa o restituie.

Reteaua Internet

Cand calculatoarele sunt conectate intre ele spunem ca se afla in retea.

Acest lucru permite efectuarea unui schimb rapid de servicii, informatii,
indiferent de distanta.

Primele retele

Prima retea, Arpanet, s-a nascut la sfarsitul anilor 1960, ca urmare a

cercetarilor din armata americana. Armata dorea sa isi construiasca o retea
de telecomunicatii care sa functioneze chiar si in caz de razboi.

45

Atunci, a fost conceput un sistem de conectare a calculatoarelor intre ele

prin mai multe cai diferite; daca o parte a retelei era distrusa, informatiile
ajungeau la destinatar pe o alta cale. In anii 1970, au fost create alte retele
informatice, ca Transpac, in Franta. Dar, pentru conectarea tuturor retelelor
intre ele, a fost nevoie de inventarea "limbajului" comun, TCP/IP. Astfel a
devenit posibila realizarea unei retele mondiale de calculatoare, Internetul.
Aceasta retea este alcatuita dintr-o multime de retele informatice, motiv
pentru care se mai numeste si "reteaua retelelor". Internetul a fost folosit la
inceput de universitati pentru schimbul de informatii, apoi de marele public,
la inceputul anilor 1990, in special datorita sistemului Web, care permite
deplasarea cu usurinta pe retea.

Internet

Pentru a deveni internaut trebuie indeplinite anumite conditii. Trebuie sa

aveti un calculator dotat cu un modem. Acest aparat transforma datele
digitale transmise de calculator in impulsuri electrice care calatoresc prin
linii telefonice (si invers). De asemenea, trebuie luata legatura cu un furnizor
de acces: acesta este o institutie care ofera acces la reteaua Internet,
contra cost. Furnizorii de acces orienteaza cererile utilizatorului spre

servere: acestea sunt sisteme informatice care permit consultarea bancilor

de date. Datele (texte, imagini sau sunet) se gasesc pe cate un site creat de
oricine vrea sa ofere o informatie pe Internet: intreprinderi, universitati, ,
biblioteci sau chiar persoane particulare. De asemenea, conectarea la
Internet se poate face cu un Network Computer (NC): acesta este un
calculator ieftin care nu functioneaza decat conectat la Internet. In sfarsit ne
putem duce la o cafenea cibernetica, unde calculatoarele conectate la retea
sunt puse la dispozitia clientilor.

Internetul ofera numeroase servicii: " posta electronica, sau e-mail, cu

ajutorul careia se transmite rapid un mesaj catre un alt abonat la Internet,
oriunde n lume; " participarea la forumuri organizate pe un site, unde puteti
discuta pe o anumita tema cu internauti din intreaga lume; "
videoconferintele;

World Wide Web

World Wide Web ("panza de paianjen mondiala"), prescurtat Web, este o

"subretea" in interiorul Internetului care inlesneste cautarea informatilor:
intre documentele aflate pe cate un site Web sunt stabilite legaturi de
hipertext si hipermedia. Cand utilizatorul da clic pe un cuvant subliniat sau
pe anumite imagini, el este conectat cu documente (texte, imagini statice
sau in miscare, sunete) situate pe cate un alt site Web. Aceasta operatie se
numeste "navigarea" pe Web.

46

NOILE TEHNOLOGII

Noile tehnologii multimedia transforma modul de comunicare intre fiintele

umane. Printre altele, ele simplifica si imbunatatesc relatia dintre oameni si
aparate. Cercetatorii elaboreaza noi tehnologii de comunicare, in incercarea
de a perfectiona instrumentele multimedia care sunt folosite de tot mai multi
oameni. Cercetarile urmaresc sa obtina miniaturizarea, simplificarea utilizarii
si mobilitatea acestor tehnologii.

Calculatoare portabile.

Cercetarile din domeniul tehnologiei au dus la miniaturizarea componentelor

electronice si au creat astfel calculatoare din ce in ce mai mici si, prin
urmare, mai usor de transportat. Calculatoarele portabile pot fi dotate cu o
unitate CD-Rom, un modem si un telefon mobil. Astfel putem telefona usor,
putem trimite si primi faxuri sau putem intra in reteaua Internet, oriunde neam afla. In acest fel, ramanem in permanenta legatura cu locul nostru de
munca sau cu familia. Un PDA (Personal Digital Assistant sau asistent
personal digital) reprezinta o adevarata centrala de comunicare fara fir. Ea
combina functiile unei agende electronice, ale unui repertoar telefonic, ale
procesorului de texte, ale Minitelului, ale faxului si ale postei electronice.
Toate datele inregistrate pe PD pot fi transferate pe un calculator. Probabil
ca in curand vor fi puse in vanzare si alte aparate mobile. Cercetatorii
lucreaza, de exemplu, la realizarea unor ecrane de televizor plate si subtiri,
groase de numai cativa milimetri. Printre altele, ecranele portabile de
dimensiunea unei carti in format de buzunar vor permite incarcarea directa a
paginilor unui ziar sau ale unui roman pe un calculator portabil.

47

...si mai usor de folosit

Cercetarile se orienteaza acum spre eliminarea intermediarilor cum sunt

mouse-ul, tastatura sau manusa cu date pentru a putea da instructiunile
direct. Ecranele tactile permit deja comunicarea cu calculatorul prin simpla
atingere a anumitor zone de pe ecran cu varful degetelor. La unele
calculatoare putem comanda verbal majoritatea functiilor unui program sau
dicta direct un text. Aceasta tehnica este foarte utila pentru handicapati.
Reglajele noilor aparate de fotografiat si a Camescoapelor pot fi comandate
direct cu ochii: imaginea se fixeaza automat asupra locului pe care l-a privit
utilizatorul.

De la creier la masina

Unii cercetatori incearca sa realizeze programe care ar permite controlul

calculatorului cu ajutorul gandirii. Castile pilotilor de pe avioanele de
vanatoare sunt prevazute deja cu viziere care primesc direct informatiile din
calculatorul aflat la bord. Aceste informatii sunt afisate in campul vizual al
pilotului. Unele casti capteaza undele emise de creier, ceea ce permite
declansarea mai rapida a tirului in timpul unor lupte aeriene.

Transmiterea informatiilor cu degetele?

48

Transmiterea informatiilor digitalizate poate trece de asemenea direct dintrun corp omenesc in alt corp omenesc, printr-un simplu contact. Aceasta este
descoperirea cercetatorilor de la Massachusetts Institute of Technology din
Boston, Statele Unite, care au folosit conductibilitatea electrica naturala a
corpului. Datele pe care vrem sa le transmitem , ca numele si adresa
noastra, paginile unui ziar etc., sunt inscrise pe o cartela electronica cu
memorie (realizata de societatea IBM).

Cand doua persoane care dispun de asemenea cartele se ating, datele

informatice sunt transmise automat, datorita electricitatii care traverseaza
corpul. Totusi, acest procedeu este destul de lent (400 000 de biti pe
secunda), dar el ar putea inlocui micile aparate de comunicare cum ar fi
agendele electronice. In plus, aceasta tehnica va permite si comunicarea
directa dintre posesorul cartelei si un aparat adaptat (automobil, telefon,
etc.).

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este

corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult
decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate,
comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au
in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in
comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei
trebuie sa aiba in comun scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte - o
intelegere comuna - "acelasi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este
cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri
similare de a raspunde la asteptari si cerinte.

49

CONCLUZII

n concluzie, comunicare n informatica si matematica este comunicarea prin

intermediul unui limbaj, program care foloseste un anumit sistem cu formule
de comunicare.

Vorbirea sau limba este un element important n comunicare, prin

intermediul ei putem transmite mai departe emotional, si o comunicatie
sociala, aceasta decurge diferentiat dupa gradul de cultura al partenerilor ce
iau parte la convorbire.

Aceasta transmitere de informatii se produce de obicei ntr-o forma

acustica (vorbirea), sau o forma optica (prin semnale), sau prin intermediul
scrisului.

Exista o stiinta care se ocupa cu studiul comunicatiei, comunicatia

fiind limitata de vocabularul si de gramatica unei limbi.

Edward Sapir (1921) defineste vorbirea ca o trasatura caracteristica

omului, care nu este produsa de instinct, aceasta fiind o metoda de a
exprima si transmite mai departe gndurile, sentimentele (simtamintele) si
dorintele prin intermediul unui sistem de simboluri descoperite/inventate de
om.

50

Ferdinand de Saussure numeste limba de comunicare ca o legatura

ntre sunete si imaginile pe care le declanseaza aceste sunete n puterea de
imaginatie mentala a interlocutorului.

Aceasta comunicare are loc pe baza aceluiasi principiu n limbi

nationale, sau specializate pe profesii sau discipline diferite.

Din punct de vedere sociologic comunicarea (de masa) este privita ca

"un ansamblu de modalitati - retele de transmisie, echipamente individuale si
autonome - care permite punerea la dispozitia unui public destul de larg a
unei multitudini de mesaje" (Dictionar de sociologie, Larousse, Bucuresti,
1996).

Wilbur Schramm (cercetator american care a jucat un rol important in

afirmarea domeniului comunicarii ca disciplina universitara, autorul unor
lucrari publicate intre 1960 si 1980 si al unor teorii, patru la numar, despre
presa) a definit comunicarea ca pe un proces prin care se stabileste o
comuniune sau o identitate de reflectii, conceptii, intre un emitator de
mesaje si un receptor, printr-un canal de comunicatie.

Numim comunicatie un sistem tehnic utilizat in comunicarea la

distanta. Posta, telefonul, telegraful, radioul sunt mijloace de comunicatie,
utilizand diferite tipuri de semnale.

Pentru a nu rataci n acest univers al definitiilor vom retine una

singura: Comunicarea este un proces prin care, att n lumea animala, ct si
n societatile umane, se transmit de la un receptor la un emitator de
informatii, prin intermediul unor semnale sau sisteme de semnale. Acest
proces implica o interactiune si are anumite efecte, producnd o schimbare.

51

Reflexii maxime:

Biblia - "Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire."

CU CINE

Rudyard Kipling - "Pana de scris este mai puternica de ct sabia"

Shakespeare - "Ca sa pregatesti o buna cuvntare spontana ti trebuie mai

mult de trei saptamni".

Mark Twain - "Scrierea la persoana a treia deseori ne permite sa ne

ascundem n spatele organizatiei".

H. Schwartz - "Precizarea ntelesului termenilor este cea dinti precautie

care se ia n orice discutie."

P. P. Negulescu - "O cuvntare fara scop specificat este ca o calatorie fara

destinatie".

52

BIBLIOGRAFIE

1. Abric, J.A. "Psihologia comunicarii", Editura Polirom,

Bucuresti, 2002

2.Caune, J. "Cultura si comunicare", Editura Cartea

Romneasca, 2000

3.Cndea, M.R.,

Cndea, D.

"Comunicarea manageriala ":Concepte, deprinderi,

strategii, Editura Expert, Bucuresti, 1996

4.Cuilenburg, Van J.J.,

Scholten, O.,

5.Noomen, G.W.

"stiinta comunicarii", Editura Humanitas, Bucuresti,

1998

6.De Fleur, M.L.,

7.Ball-Rokeach, S.

"Teorii ale comunicarii n masa", Editura Polirom,

Iasi, 1999

8.Flinchy, P. "O istorie a comunicarii moderne", Editura Polirom

,Iasi, 1999

9.Haines, I. "Introducere n teoria comunicarii", Editura Fundatiei

Romnia de Mine", Bucuresti, 1998

53

10.Peretti, A.,

Legrand,J.A.,

Boniface, J.

"Tehnici de comunicare", Editura Polirom, Iasi, 2001

11.Petcu, C.

Trandafir, C.

"Introducere n stiinta si arta comunicarii", Editura

I.N.I., Bucuresti, 2000

12.Popescu, D. "Arta de a comunica", Editura Economica, Bucuresti,

1998

13.Puiu, Al. (coord.) Teorii si tehnici de comunicare , Editura

Independenta Economica, 2001

14.Stanton, N. Comunicarea , Editura stiinta si Tehnica,

Bucuresti, 1995

15.Abilitati de comunicare

Autor(i): Allan&Barbara Pease

16.Antrenamentul abilitatilor de comunicare

Autor(i): stefan Prutianu

17.Antrenamentul comunicarii sau arta de a ne intelege

Autor(i): Vera F. Birkenbihl

18. COMUNICAREA EFICIENT

Autor(i): ION-OVIDIU PANIsOARA

19.COMUNICAREA NONVERBAL SAU ADEVRUL DE DINCOLO DE CUVINTE

Autor(i): TOMA, CLARA

20.Comunicarea repere fundamentale

Autor(i): Mihai Dinu

54

21.Comunicarea nonverbala: gesturile si postura

Autor (i): Septimiu Chelcea

22.Bonciu Catalina , Instrumente manageriale psihosociologice, Editura ALL,

BECK,2000.

23.Berg, I - Dictionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Saeculum

I.O&Ed.Vestala, Bucuresti, 1998.

24.Chicos Eugen, - Arta de a ne alege colaboratorii, Ed.Teora, Bucuresti,

2003.

25.Cristea D - Structurile psiho-sociale ale grupului si eficienta actiunii, Ed

Academica Bucuresti 1984.

26.Cristea Sorin- Dictionar de termeni pedagogici, Ed. Didactica si

pedagogica, Bucuresti, 1998.

27.Cristea Sorin-Pedagogie generala. Managementul educatiei, IPC. Ed.

Didactica si pedagogica, R:A: Bucuresti 1996.

28.DEX- Dictionarul explicativ al limbii romne, Ed. Academiei RSR,

Bucuresti 1984.

29.Golu, P.- Psihologie sociala. Bucuresti: (1974) EDP.

30.Pease, A Limbajul trupului.Bucuresti (1993) Ed Polimark.

31.Prodan Adriana, Managementul de succes. Motivatie si comportament.

Collegium, Polirom, Iasi-1999;

55

Document Info

Accesari: 12107
Apreciat:

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

<a href="http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/comunicare/LUCRAREDE-DISERTATIE-COMUNICA8412131221.php" target="_blank" title="LUCRARE

DE DISERTATIE - COMUNICAREA SI TIPURILE DE COMUNICARE http://www.scritub.com">LUCRARE DE DISERTATIE - COMUNICAREA SI
TIPURILE DE COMUNICARE</a>

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )