UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR A

BANATULUI
TIMIOARA

REFERAT LA ECOLOGIA I PROTECIA MEDIULUI

Tema:Analiza sistemic a unui ecosistem

Prof.coordonator:

Student:

CUPRINS:
1.Ecosistemul
03-07
2.Ecologia ca sistem
07-09
3.Relaia sol-plant-animal-om.
09-10

Ecosistemul sau sistemul ecologic reprezint ceea ce ecologii

numesc unitatea organizatoric elementar a biosferei. n
principiu, atunci cnd spunem ecosistem, nelegem de fapt un
sistem deschis, cu o alctuire complex conferit de cele doua
subsisteme majore din care acesta este alctuit, i
anume biotopul (mediul fizico-chimic abiotic) i
biocenoza(totalitatea vieuitoarelor, comunitatea de plante,
animale, microorganisme care au ca suport un anumit biotop).
Principala caracteristic a ecosistemului este aceea c la nivelul
acesteia se realizeaz producia biologic.
Termenul de ecosistem a fost introdus n 1935 de ecologul britanic
Sir Arthur George Tansley, care a descris sistemele naturale ca o
continu interaciune dintre componenta vie si nevie a acestora.
Concepia ecologic modern stabileste mai multe categorii de
structuri ale ecosistemului. Cel mai usor de identificat este
modalitatea de stratificare a ecosistemului, deoarece cele mai
multe ecosisteme prezint dou straturi
principale: autotrof si heterotrof.
Stratul autotrof, alctuit din totalitatea populaiilor de plante, este
situat superior i beneficiaz de accesul necondiionat la radiaia
solar luminoas, ceea ce presupune o mai mare eficien a
procesului de fotosintez i deci o producie primar (producie de
substan organic) ridicat. Stratul heterotrof este alctuit din
organisme, care nu au acces la energia luminoas (fara plante) i
este dependent de existenta organismelor autotrofe n scopul
asigurrii necesarului energetic.
Ecosistemele sunt foarte variate ca dimensiune i complexitate.
Spre exemplu, o insul din zona tropical poate avea un
ecosistem format de padurea umed tropical care se poate
ntinde pe sute i mii de hectare, un ecosistem format de zona
mlatinoas a asociaiilor mangroviere i un ecosistem subacvatic
reprezentat de recifurile coraligene i biocenozele aferente.
Definirea conceptului de ecosistem nu trebuie interpretat de o
manier simplist sub forma unei relaii de genul: biotop +
biocenoz = ecosistem. Populaiile din componena biocenozei
3

sunt capabile nu numai s suporte rigorile mediului ambiant

(biotopului) ci s-l i transforme, ceea ce determin noi
interaciuni ntre specii (interaciuni indirecte) ceea ce conduce la
definirea unui sistem de interaciuni complex ale speciilor ntre
ele si ale speciilor cu mediul. Acest tip de sistem reprezint
sistemul ecologic sau ecosistemul.
Dintr-un alt punct de vedere, se poate observa c ecosistemul
este alctuit din cinci subsisteme (trofice) fundamentale:
1.

substane de natur anorganic (elemente chimice sau

substane minerale);

2.

productori primari (toate plantele i unele

microorganisme fotosintetizatoare);

3.

animalele consumatoare (consumatori primari i

secundari de diferite ordine);

4.
5.

detritusul vegetal i animal (materie organic nevie);

microorganisme reductoare sau descompuntoare
(organisme ce reduc materia organic la componenii
minerali).

O schem a modului de interaciune dintre componentele

ecosistemului este prezentat n figura 2.
ntr-un mod mai simplist, i reducnd componentele ecosistemului
la cele mai importante, putem afirma c structura ecosistemelor
este determinat de o varietate de factori care se manifest
interrelaional, dintre care cteva din cele mai importante
componente sunt solul, atmosfera, radiaia solar, apa - toate
acestea caracteriznd biotopul i organismele vii care ocup
acest biotop, reprezentnd biocenoza sau comunitatea de plante
i animale specifice unui anumit biotop.

Fig. 2. Prezentarea schematic a principalelor subsisteme ale ecosistemului.

1.

Ecosisteme stratificate.

n aceast categorie se includ toate tipurile de pduri,

ecosistemele cu vegetaie ierboas nalt (de tip savana),
ecosistemele artificiale (culturi agricole). Acestor ecosisteme le
este caracteristic evidenierea unor substraturi vegetale cu o
concentraie diferit a concentraiei de clorofil, determinat de
reducerea pe orizontala a intensitaii radiaiei solare. ntr-un
ecosistem stratificat concentraia de clorofil a este de
aproximativ 0,4 g pn la 3 g pe metru patrat ( 1 gram de
clorofil poate produce 0,4-4 g oxigen/ora).

Fig. 3. Reprezentare schematic a stratificarii unui

ecosistem terestru
de tipul pdurii umede ecuatoriale.

2.

Ecosisteme umbrite.

n aceste ecosisteme, stratul autotrof are un singur nivel.

Concentraia de clorofil a este asemntoare cu cea existenta la
nivelul inferior al ecosistemelor stratificate. Caracteristic acestor
ecosisteme le este un proces de fotosintez de cteva ori mai
redus ca intensitate comparativ cu ecosistemele stratificate. n
condiii de iluminare redus, concentraia de clorofil a are valori
medii foarte sczute (0,001- 0,5 g/m2).
3.

Ecosisteme mixte.

Aceste tipuri de ecosisteme sunt similare nivelului mediu din

ecosistemele de tip stratificat. Ele sunt de regul ecosisteme
acvatice n care rolul principal n realizarea produciei primare l
dein algele planctonice (fitoplanctonul). Datorit "migraiei"
diurne, pe vertical, a algelor microscopice nu se poate identifica
totui o stratificare stabil. Concentraia de clorofil a este
variabil n intervalul 0,02- 1g/m2 cu o eliberare de oxigen de 110g/or pentru fiecare gram de clorofil.
4.

Ecosistemele de lumin.

n aceast categorie de ecosisteme sunt incluse acele ecosisteme

caracterizate de existena unor straturi vegetale cu o dezvoltare
nesemnificativ pe vertical. Cu alte cuvinte, ele sunt, din acest
punct de vedere ecosisteme monostrat.
Exemple de astfel de ecosisteme sunt peliculele de alge sau cele
de licheni, culturile agricole (ecosisteme artificiale), mai ales n
primele stadii de dezvoltare a vegetaiei sau culturile
experimentale expuse iluminrii artificiale abundente.
6

Concentraia de clorofil a este similar cu aceea de la nivelul

superior din ecosistemele stratificate: 0,01-0,6g/m2, 1g de
clorofil fiind implicat n eliberarea a 8-40g oxigen/or.
Exist evident i alte criterii de clasificare a ecosistemelor. Spre
exemplu, pentru ecosistemele acvatice s-au luat n considerare
principalele grupe de organisme acvatice (nectonul, planctonul,
bentosul) sau domenii ale mediului acvatic cum sunt domeniul
pelagial, bental etc., dar i criteriul energetic mai exact, marimea
fluxului energetic prin ecosistem.
Ecologia ca sistem - Ecologia sistemica
Conceptul de sistem si teoria sistemelor

Sistemul [gr. systema, atis = gramada, morman, vraf,

reuniune organizata, asamblare, grup, trupa, ansamblu de
concepte].
Prin anii '70 se manifesta o criza n biologie pe
care SIMPSON(1969) o atribuia faptului ca a avut loc o mpartire a
biologiei n doua; pe de o parte, biologia fizica, chimica si
moleculara; pe de alta parte, biologia organismala si
evolutionista. De aici se poate deduce clar ca fenomenele
biologice nu au nimic special si ca pot fi explicate prin legi
caracteristice unor procese ce au loc la nivel molecular. De altfel,
unul din principiile fundamentale ale biologiei moderne este acela
ca procesele care au loc n organismele vii se supun legilor fizicii
si chimiei, la fel ca si procesele din sistemele nevii. Dar,
proprietatile speciale ale viului rezulta din complexa organizare a
viului.
De altfel, si autorul citat mai sus a aratat ca pentru a depasi
legile pur fizice si chimice este necesara implicarea organizarii,
precum si asamblarea structurala si functionala a viului, care l
deosebeste de neviu.
Organizarea. Este o caracteristica fundamentala a viului.
Prin organizare se ntelege un ansamblu de fenomene si elemente
cu interactiuni si functii n cadrul ansamblului si care se
7

subordoneaza functiilor ntregului. Se poate ntelege prin

organizare stabilirea unor ansambluri de fenomene, de elemente
n asa fel nct interactiunile si functiile elementelor din ansamblul
respectiv sa fie subordonate legilor importante (esentiale) ale
ntregului, pe linia participarii lor la conservarea ansamblului
(ntregului) si la realizarea functiilor sale. Organizarea implica
asadar o structura si o functie.

Structura. Se refera la relatii stabilite n timp si spatiu, ntre

elementele componente ale unui sistem biologic. Sunt deci relatii
spatiale si temporale. Unii autori (BOTNARIUC 1976) vorbesc
despre "arhitehtonica"! sistemului, de pozitia n spatiu a
elementelor componente, la un moment dat.Relatiile temporale
reprezinta interactiunile dintre elementele componente, deci
procese care se deruleaza n timp. Structura unei biocenoze, de
exemplu,
cuprinde att totalitatea speciilor (populatiilor)
componente, proportia dintre ele si distributia acestorra n mediu
(spatiu), precum si interactiunile dintre aceste populatii,
interactiuni care determina modificari n timp, deci n ceea ce
priveste dinamica acestora n timp si spatiu.

Functia (activitatea desfasurata de un element component

ce se subordoneaza functionalitatii ntregului). Orice element care
compune la urma urmelor un ntreg, este si functional, deci
ndeplinestre una sau mai multe functii. Functia este aceea care
determina rolul elementului component n existenta ntregului din
care face parte. Functia este acea activitate a acelui element care
de fapt asigura echilibrul si stabilitatea ntregului. Functia implica
deci existenta unei activitati orientata spre mentinereea ntregului
dar determina implicit si existenta unei finalitati. Astfel, indivizii
care intra n constituirea unei populatii asigura supravietuirea si
reproducerea dar activitatile acestea mentin stabila paopulatia
respectiva.. Constituientii unei celule au rolul lor dar n totalitatea
determina o activitate normala n celula si asigura stabilitate,
specificul si individualitatea acesteia.
8

Tipuri de sisteme materiale:

- izolate: nu schimba nici substanta nici energie cu exteriorul; un
asemenea sistem se mentine doar pe baza resurselor proprii nsa
transformarile energetice ale unui sistem izolat nu pot functiona
la infinit (energia se transforma treptat-treptat n caldura, care nu
este n ntregime recuperata iar sistemul izolat degenereaza prin
moarte termica). De retinut ca asemenea sisteme practic nu
exista n natura ci sunt doar "o abstractizare fizico-matematica a
unui aspecxt al realitatii obiective". Aceste sisteme sunt doar
"teoretice". dar luarea lor n discutie este utila pentru ca
reprezinta o stare "ideala" a unui sistem (BOTNARIUC 1976), iar
diferite stiinte opereaza cu asemenea stari ideale, neceare
teoretic dar inexistente n natura.
- nchise: nu schimba cu exteriorul substanta ci doar energie;
studiile arata nsa ca de fapt nu exista sisteme complet nchise iar
pe lnga energie se schimba si substanta. Un vas cu apa ermetic
nchis nu are cu exteriorul un schimb de substanta ci numai de
energie: daca aerul din jurul vasului se raceste sistemul va ceda
din caldura sa iar daca se ncalzeste, apa va absorbi caldura. Din
punct de vedere al termodinamicii acest tip de sisteme tind spre
stare termodinamica cea mai probabila si unde energia libera a
sistemului tinde catre un minim iar entropia tinde catre valoarea
maxima. Exista si sisteme naturale apropiate de cele nchise.
Astfel este Pamntul (daca se face abstractie de aspectele de
substanta: praf cosmic, meteoriti etc) si chiar biosfera poate fi
considerata un sistem nchis, daca intervalul de timp la care ne
referim se limiteaza doar la att ct exista organismele (pe acest
interval parametrii fizico-chimici se schimba putin nct pot fi
considerati constant.
- deschise: schimba cu exteriorul att substanta ct si energie; n
aceasta categorie intra cele mai multe sisteme, att biologice ct
si cele fara de viata (lac, ru, cadavru, stnca etc). Sistemul
biologic este unul deschis dar de o calitate superioara deoarece
pe lnga schimbul de substanta si energie se desfasoara si un
schimb de informatii (cel de al treilea tip de interactiuni n lumea
vie).
9

RELAIA SOL-PLANT-ANIMAL-OM
Integrarea omului n natura constituie una din problemele fierbinti
ale lumii contemporane. Omul se defineste ca fiind singurul
element care interactioneaza activ cu mediul, n sensul ca l
modifica n folosul sau, modificarile constituind devieri de la legile
naturale. Relatia om-natura devine fundamentala pentru existenta
umana, cu nenumarate repercusiuni asupra individului uman,
animalelor, plantelor si a naturii n general.

Insuficienta cunoastere sau ignorare a legilor obiective a

dus la interventia aleatorie a omului n natura, respectiv la
alterarea mediului ambiant, dar si a lui nsusi ca parte integranta
a mediului. S-a creat un dezechilibru ntre natura biologica a
omului si mediul nconjurator, de o asa maniera nct, incriminnd
n general toate aspectele vietii, a devenit necesara o disciplina ecologia - care sa preia sarcina optimizarii cooperarii om-natura.
Ecosistemul reprezinta deci un sistem complex din natura format
dintr-o parte nevie (abiota sau biotopul, cadrul natural cu
conditiile sale fizice) si una vie (biota sau biocenoza). Desigur ca
elementele acestor doua parti nu sunt separate fizic, ci sunt ntr-o
permanenta interactiune. Este constituita de fapt o unitate
functionala a biosferei, care sub raport structural, si mai ales
dinamic, foloseste curentul de energie care se scurge prin ea.

10

Fig. 4 - Structuri si relatii ierarhice ale materiei (vii si nevii),

din care rezulta locul si rolul ecosistemelor

BIBLIOGRAFIE:
http://www.scritube.com/geografie/ecologie/RELATIASOLPLANTAANIMALOM173841419.php
http://www.scritube.com/geografie/ecologie/Ecologia-ca-sistem-Ecologiasi214102209.php
http://www.scritube.com/geografie/ecologie/Ecologia-ca-sistem-Ecologiasi214102209.php

11

12

13

14

15

16