CLVIII

Din clarul miez al vrstei rd tinereii tale,

Trufaa-i frumusee n fa o privesc
i ochilor ti, atri tulburtori de cale,
Opun intensu-mi geniu n care se topesc.
M-nfiez cu duhul, nu te srut pe gur,
Plecat ca peste-o floare, te rup i te respir...
i nu mai eti de-acuma trupeasc o fptur,
Ci un potir de unde sug viaa i strng mir.
Nu-mi numr anii, seva nu st n gingie:
Cu ideala for mi-apropii ce mi-e drag,
njug virtui i patimi la marea poezie
n care, fr urme de pulbere trzie,
Te-amestec i pe tine cu sila; pentru mag,
Pmntul n-are margini, nici cerurile prag.

joi, 2 decembrie 1954

Vasile Voiculescu