poemul fetei-mbobocite (6.07.

2014)
(Adei, pentru amintiri)
cara n privire o ntreaga Indie
un Diwali fara seaman
dar nu stia
nici pna azi nu a aflat
raceala minilor o ncalzea claviatura
desi ?tia ca e fara noima
voia sa cnte la patru mini
pentru ca acea melodie
ar fi tatuat-o apoi precum un soare
ntre degetul mare ?i aratator
pna una-alta si purta visele n par
si le colora cu pasteluri
atenta sa nu depa?easca conturul
sufla colbul de pe car?i nvechite
rupea foi scrise despre dragoste ?i caise
tinea discursuri pe care nu le asculta nimeni
ntr-o zi a decis sa taca
sa taca pur si simplu
buzele-i erau aripi de lebada care dormeau
toti din jurul ei s-au alarmat
au trimis-o si la terapeut
ea tacea cu nversunare
nu era dect un boboc de floare
nvelit n tacerea lui de fier forjat
si totul a durat si a durut
pna a aparut el
si atunci
ea a dat glas tuturor nerositelor de pe lumea asta