Catehetic cap.

I introducere
Catehetica este disciplina Teologiei Practice care, la nceput, era inclus ntr-o singur catedr cu Omiletica,
Liturgica i Pastorala, datorit apropiatei lor nrudiri, Omiletica i Catehetica deta ndu-se de acestea n 1928
(primul titlar fiind Grigorie Cristescu).
D.p.d.v. al instruirii religioase, Catehetica a fost prezent de la nceput n sistemul nv mntului religios
romnesc. Ca tiin, ns, aceast disciplin este tributar, sub aspectul terminologiei i al structurrii materialului
didactic, teologiei apusene arhim. Juvenal tefnelli (autorul primului tratat tiinific de Catehetic n
literatura noastr ortodox) recunoate acest lucru. n acest tratat se men ioneaz i c n Germania apar primele
manuale de nivel superior din acest domeniu. Dascli romni care au avut preocupri catehetice: Dumitru
Boroianu, Nicolae Terchil, Iuliu Scriban, Nicolae Pestrescu etc.
Terminologie: Catehetul = cel care nva pe altul (nvtor/dascl); Catehumenul = cel care nva de la
altul (ucenic/elev); cateheza = lucrarea didactic a Bisericii (catehizarea n biseric, n cadrul cultului divin sau ora
de religie).
Catehetica este disciplina Teologiei Practice care se ocup cu studiul normelor tiin ifice de predare a
nvmntului religios-educativ, care au ca scop formarea de caractere religios-morale.
Etimologic, provine din gr. (a suna, a spune ceva de la loc nalt). n NT exist o diferen de
nuan ntre didasko i katicheo, primul nsemnnd predarea oricrui fel de tiin, iar al doilea a nv a despre
Dumnezeu, credin etc.
Elementele de baz ale catehezei apostolice erau preluate din NT i din Tradi ie. Misiunea de catehizare a
apostolilor nu implica doar aspectul didactic (adic o predare i o nsu ire a doctrinei), ci i o nsu ire a vie ii
cultice i disciplinare, propriu-zis ntreaga activitate misionar-pastoral a Bisericii. Cu alte cuvinte, cateheza nu se
preocupa numai de mprtirea cunotinelor, ci i de integrarea aspiran ilor la Botez n via a liturgic prin
rugaciune i post.
n primele veaacuri ale cretinismului, catehumenii erau oameni maturi, iar abia la nceputul Evului Mediu
catehumenii ncep s fie oameni tineri sau chiar copii. Astfel, n elesul cuvntului catehez i catehumen variaz de
la o perioad la alta, i n funcie de vrst: la cei maturi i neini ia i n via a cre tin, catehizarea premerge
Botezului; la cei mici, o succede. Pn la organizarea catehumenatului, ca forma institu ional de educa ie
religioas, cateheza se confunda cu predica misionar.
Raportul cu Omiletica: 1. n prima faz a propovduirii nvturii cre tine, se desf ura predica
misionar = kerigma opera Sf. Apostoli i a unor ucenici ai lor. Ei vesteau Evanghelia celor care nc nu
auziser de ea astfel, iudeilor se adresau n limbaj VT, artnd c Hristos este mplinirea profe iilor, iar pgnilor
se adresau potrivit gradului de nelegere (limbaj filosofic, sau n contextul credin elor i tradi iilor specifice).
Se cunoatec misiunea kerigmatic a ntmpinat uneori mari obstacole, propovduitorii riscndu- i via a.
Coninutul era simplu, dar de esen: Dumnezeu Cel Unic, creator al cerului i al pmntului, ve nic i proniator;
ntruparea Fiului Su, pentru mntuirea neamului omenesc; ntemeierea mpr iei lui Dumnezeu, la care sunt
chemate toate neamurile, mprie concretizat n Biserica tuturor celor boteza i.
2. Dac cei care ascultau erau receptivi, urma catehizarea i Botezul. Kerigmei i urma, a adar, catehizarea
propriu-zis, fcut iniial de Sf. Apostoli i de ucenicii lor, dar care era continuat de didascali sau nvtori.
Esenial, cateheza a fost dintru nceput de 2 feluri: ocazional i didactic. Ocazional, cnd s-a fcut ntrun mod neorganizat, n locuri ntmpltoare, de ctre catehe i pasageri; cea Didactic presupune un loc i un spa iu
de timp bine determinate, desfurndu-se n cadrul Bisericii/ colii catehetice, fiind sus iunt de persoane pregtite.
3. n faza urmtoare, dup ce catehumenii erau boteza i i integra i, ei erau beneficiarii predicii propriuzise, fie sub forma omiliei, fie a predicii tematice, din cadrul cultului.
Concluzie: cateheza ncepe misiunea propovduirii, iar omilia sau predica o completeaz, o dezvolt i o
desvrete.
Implicaii actuale: azi nu se mai poate vorbi de catehumeni n n elesul termenului din Biserica primar.
Dar, vorbim i azi n mod curent de catehez i catehizare dup evenimentele din 1989, a fost posibila
reintroducerea disciplinei Religie n coal, acest demers constituindu-se ntr-o form organizat de catehizare.
Dup 1990 s-au putut organiza ntruniri speciali, ndeosebi cu tinerii dornici s nve e mai multe despre credin a
1

ortodox, avnd loc un dialog catehetic organizat. Sunt parohii care au n programul sptmnal o zi i o or
special consacrat catehizrii propriu-zise. n sprijinul catehizrii au venit i publica iile cre tine, cr i i reviste.
Scopul de azi al catehizrii nu difer esenial de cel dintotdeauna: intruirea pstori ilor cu privire la doctrin
i cult, n vederea mntuirii. Didactic vorbind, catehetica urmre te cu prioritate formarea de caractere
cretine accentul nu cade att pe aspectul informativ, ct mai ales pe cel formativ!
Importana actual: alturi de Omiletic, aceast disciplin valorific ntreg tezaurul doctrinar, biblic,
istoric, cultic i canonic al Bisericii, artndu-ne principiile, metodele, formele i mijloacele prin care acest tezaur
poate s ajung n inimile credincioilor, spre a-i convinge la svr irea faptelor prin care s dobndeasc
mntuirea.
Cap. II Mntuitorul Iisus Hristos Catehetul Suprem
Cateheza cretin s-a nscut o dat cu zorii cretinismului, avndu-L ntemeietor pe Hristos, iar ca izvor
fundamental Evanghelia Sa.
Slujirea nvtoreasc: una dintre cele 3 slujiri asumate de Mntuitorul (alturi de cea arhiereasc i
conductoare), este evideniat mai pregnant de ctre evangheli ti n raport cu celalalte 2. El era numit n mod
obinuit nvtorul. Calitatea de nvtor era cerut n mod firesc de caracterul doctrinar, dogmatic al
cretinismului. Spre deosebire de pgnism, cretinismul este o religie-nv tur i trebuia, n consecin , s aib
neaprat un nvtor religios. Cretinismul nu s-a mrginit la dimensiunea cultic/liturgic, ci i-a conturat o
doctrin, o teologie, pe baza nvturilor doctrinare propovduite de Cel mai mare nv tor.
Coninutul nvturilor Sale: vizeaz realitile venice: Dumnezeu, suflet, nemurire, viaa viitoare. n
principal, 3 mari teme sunt conturate n slujirea Sa didactic: Dumnezeu, lume, om ultimele 2 fiind abordate n
perspectiva veniciei. ns, marea tem a predicii i catehezei Sale o constituie vestirea mpriei lui
Dumnezeu.
Locul activitii Sale: peste tot unde asculttorii dovedeau receptivitate Iudeea, Galileea i Samaria, n
case, sub cerul liber, n piee, n sinagogi, n orice loc unde era ascultat.
Metodele catehizrii Sale anticipeaz cele mai eficiente principii i mijloace pe care le-a promovat
pedagogia ulterioar, nclusiv cea modern. Modul desf urrii nv mntului hristic a fost simplu, apropiat, plin
de iubire i compasiune pentru cei umili, plin de demnitate i for spiritual.
1. Principii:
Psihologic Mntuitorul se adapteaz permanent la mentalitatea, cuno tin ele i preocuprile celor crore le
vorbea;
Natural folosind metoda inductiv, Mntuitorul nva mai nti cele u or de re inut, eviden iind cu
prioritate ceea ce este esenial de re iunit i urmat;
Intuitiv princpiu utilizat cu precdere de Mntuitorul, n special prin rostirea parabolelor. Rostind
parabole, se folosea de diverse mijloace intuitive aciunile, individualizrile, contrastul etc.
Temeinic/durabil nvtura Sa, dublat de exemplul iubirii Lui jertfelnice, avea s cucereasc definitiv
inimile ucenicilor S;
Activ i practic vorbete plugarilor despre semntor; pescarilor despre pescuitul minunat; samarinencei
despre Mesia Cel ce va s vin etc.
Educativ urmrete nu doar informarea despre, ci formarea, zidirea sufleteasc a omului.
2.Metodelesunt cele mai eficiente i azi: inductiv (parabole); deductiv (predica de pe munte), analitic
(pilda semntorului); sintetic (fii, dar, voi desvrii...), genetic (Eu sunt u a...), experimental
(pescuirea minunat, nmulirea pinilor).
3. Forma didactic este att cea povestitoare (ntlnit n special n pilde), ct i cea dialogic (cum sunt
convorbirile particulare cu Nicodim / samarineanca).
4. Moduri de nvmnt: individual (Nicodim); colectiv (n faa mulimilor) i monitorial (cnd trimite pe
ucenici la propovduire).
2

Cheia impactului suprafiresc al pedagogiei Sale se datoreaz n primul rnd puterii Sale dumnezeie ti,
oferind nu o paradigm catehetic uman, ci una divino-uman. nv tura Sa nu este una teoretic, ci una care se
ntruchipeaz ntr-un model desvrit, nfi ndu-ni-se o identifricare deplin ntre ceea ce a nv at i via a Sa.
Cu alte cuvinte, a trit pe viu nvtura Sa.
Mesager al noii porunci (s v iubii unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi...), Mntuitorul a folosit,
de fapt, o singur i suprem metod: a iubirii depline, jertfelnice. O analiz comparativ ntre pedagogia
Mntuitorului i a filosofilor antichitii, observ c filosofii erau promotori ai ra iunii, n detrimentul evident al
sentimentelor omeneti. Mntuitorul ne-a nvat c apelul la partea emotiv a sufletului omenesc este prghia cea
mai puternic a oricrui nvmnt.
Chiar i n literatura pedagogica romneasc laic. Iisus Hristos a fost recunoscut n mod constant ca
Supremul Pedagog.
Cap. III Cateheza n primele veacuri cretine
1. Cateheza Sf. Apostoli: Sf. Apostoli au continuat misiunea Sa catehetic, rnduind episcopi, preo i i
diaconi, pentru plinirea slujirii nvtore ti. Factorul esen ial n demersul catehetic apostolic se leag de o
nermuit dragoste fa de Hristos i Evanghelia Sa, dar i fa de cei crora propovduiau. Aa se explic rvna
lor jertfelnic, tiut fiind faptul c numai iubirea total poate determina sacrificiul.
narmai cu aceast dragoste i ntri i cu puterea Sf. Duh, Sf. Apostoli au cutreierat 3 continente (Asia,
Europa i Africa), propovduint Evanghelia i ntemeind peste tot comunit i cre tine. Misiunea catehetic s-a
desfurat n parte n scris (consemnat parial n cele 27 de cr i ale NT), n parte oral (consemnat sporadic n alte
scrieri dect cele neo-testamentare).
Scopul prioritar al catehezei apostolice era pregtirea catehumenilor pentru Botez. Obiectul catehizrii:
cuvntul Domnului, Sfnta Evanghelie.
Metodele i formele catehizrii erau adaptate corespunztor situa iilor concrete Sf. Ap. Pavel, n
convorbirile catehetice cu iudeii folosea argumente din VT, iar cu pgnii, argumente ra ionale, intuitive.
nvmntul catehetic se desfura gradat, de cele mai multe ori inductiv (de la simplu la complex).
Rvna i tactul Sf. Ap. Pavel se vdesc, de altfel, din propria mrturisire: Tuturor toate m-am fcut, pentru
ca-n orice chip s-i mntuiesc (I Cor. 9, 22). Metodele i formele de catehizare ale Sf. Ap. Pavel sunt emblematice
pentru toi Apostolii i ucenicii lor.

2. Slujirea Harismaticilor: n Biserica primar au fcut misiune i profe ii i didascalii, ca purttori ai unor
harisme speciale. Mrturie despre aceti misionari gsim n Ep. I ctre Corinteni (12, 28-29).
Dintre harismatici, cei care s-au ocupat n mod expres de catehizare au fost didascalii. Didascalul este
nvtorul propriu-zis al comunitii, cel care o instruie te mai de-aproape n cele ale credin ei i moralei cre tine,
purttor al cunotinei i nelepciunii. Numai el are ca func ie determinant nv tura.
Misiunea apostolilor i a profeilor s-a stins de timpuri, dar a didascalilor a continuat pn prin sec. V. n
timp ce preoii se ocupau cu precdere de svrirea cultului divin, didascalii aveau n grij explicarea nv turilor
evanghelice propovduite de Sf. Apostoli. Tot ei erau cei care protejau aceste nv turi de interpretri gre ite.
Funcia didascalilor a fost preluat ncet-ncet de brba i instrui i, care vor ntemeia coli catehetice i alte
instituii de nvmnt, cu binecuvntarea i sub ascultarea Bisericii.

3. Literatura catehetic n primele veacuri: pe lng crile NT (care ne dau tiri importante privitoare la
cateheza primelor veacuri), literatura catehetic a primelor veacuri poate fi clasificat n 3 categorii: a. perioada
Prinilor Apostolici; b. perioada apologetic-polemic; c. perioada post-apologetic.
Operele Sf. Prini, ca o fericit completare i tlcuire a Sf. Evanghelii, constituie temelia pe care se zide te
edificiul trainic al unui nvmnt complet, care s- i poat mplini scopul, acela de a forma caractere religios
morale, n vederea mntuirii.
a. Perioada Prinilor Apostolici (scriitorii din a doua a sec. I si prima a sec. II, care au fost ucenici ai
Sf. Apostoli): nvtura celor 12 Apostoli (Didahia); Epistola lui Barnaba; Epistolele ctre Corinteni ale Sf.
3

Clement Romanul; Epistolele Sf. Ignatie Teoforul; Epistola Sf. Policarp al Smirnei; Pstorul lui Herma;
Epistola ctre Diognet etc.
Acestor scrieri li se adaug i Constituiile Apostolice(autor necunoscut), alctuit din 8 cr i, care conin un
rezumat al ntregii nvturi dogmatice, morale i cultice a Bisericii primare.
b. Perioada apologetico-polemic: opere ale apologeilor greci: Sf. Justin Martirul i Filosoful
(Apologiile I i II, Dialogul cu Iudeul Trifon); Miltiade, Apolinarie, Teofila al Antiohiei, Atenagora etc. +
apologei latini: Tertulian, Sf. Cirpian etc.
c. Literatura catehetic de dup perioada apologetic: Pedagogul (Clement Alexandrinul); Catehezele
(Sf. Chiril al Ierusalimului), Marele cuvnt catehetic (Grigorie de Nyssa).
Aceste 3 opere prezint un mare interes nu numai pentru istoria catehezei, ci i pentru nv mntul religios.
Pedagogul scrierea Sf. Clement Alexandrinul (sec. II-III) se adreseaz catehumenilor din Alexandria, n
snul crora se strecuraser nite deprinderi pgne. Este compus din 3 cr i i se ncheie cu un imn de slvire a
Mntuitorului. De fapt, El este Pedagogul Suprem. n cap. VIII, Clement propune i o defini ie a Pedagogiei
cretine: Pedagogia este credin n Dumnezeu; este nvtur a slujirii lui Dumnezeu; este instruirea spre
cunoaterea adevrului; este vieuire dreapt, care duce la cer.
Catehezele Sf. Chiril al Ierusalimului constituie i azi un izvor deosebit de preios pentru Catehetica
cretin. Sunt n numr de 24: Procateheza, 18 cateheze ctre catehumeni i 5 cateheze mistagogice, adresate celor
de curnd botezai (neofiilor). Procateheza este un prolog al catehezelor, n care se dau sfaturi celor care voiesc s
intre n cretinism. Catehezele trateaz despre pocin , Botez, credin , Simbolul credin ei, Dumnezeu, Hristos,
Cruce, nviere etc. Catehezele mistagogice 1 i 2 explic ritualul Botezului, 3 despre Mirungere, 4 Sf. Euharistie i
5 momentele importante din Sf. Liturghie i simbolismul lor.
Marele Cuvnt Catehetic al Sf. Grigorie de Nyssa este cea mai important lucrare a sa. Scris n 385,
lucrarea cuprinde 40 de capitole i are mai mult con inut dogmatic, fiind adresat dasclilor cre tini din acea vreme.
Scrierea este structurat n 3 pri, precedate de un prolog n care vorbe te despre rolul pe care l are cateheza.
Prima parte trateaz despre Sf. Treime, a doua despre pcat, ntrupare i mntuirea prin Hristos; a treia despre
Botez i Euharistie.
n Apus: Sf. Niceta de Remesiana Catehismul, sau 6 crticele de nvtur cuprinde nvturi pentru
candidaii la Botez. ntre preocuprile principale se numr combaterea pgnismului, a politeismului, ocultismului
i astrologiei.
Fericitul Augustin Despre trebuina de a-i nva pe cei simpli (scris n anul 400), n 27 de
capitole i adresat unui diacon din Cartagina (diac. Deogratias), pentru a-i fi ndrumar n lucrarea lui de catehizare.
Aceast lucrarea este considerat primul manual de catehetic al Bisericii primare apusene, dup cum
Pedagogul lui Clement Alexandrinul este socotit primul manual de catehetic din Orient.
Este structurat n 3 pri: prima trateaz despre materia nv mntului catehetic, a doua despre procedeele
adecvate nvmntului, iar a treia despre inuta catehetului.

4. Catehumenatul: apare ncepnd cu a 2a a sec. II V, perioad n care, sub form organizat, s-a
desfurat catehizarea iudeilor i a pgnilor n scopul ncre tinrii. Primele dovezi despre organizarea
catehumentaului le avem n jurul anului 150, n scrierile Sf. Justin Martirul i Filosoful ( Apologia I). Observm c
nainte de baia Botezului, avea loc un anumit instructaj, fiind nva i s se roage, s posteasc etc., iar dup baie
se numeau luminai.
Instrucia catehetic, aflm tot de la Justin Martirul, era asigurat de catehe i. Iar catehumenii au fost
mprii iniial n 2 categorii: cei instruii elementar i naintaii.
Coninutulinstruirii l constituia nvtura de baz a Bisericii, cuprins ndeosebi n Simbolurile de
Credin.
Durata catehumentaului a crescut progresiv (aflm din Constituiile Apostolice): 3 luni, 1 an, 2, 3.

Treptele catehumenatului erau 3: asculttorii (participau la Sf. Liturghie pn la Ci suntei chema i...);
ngenunchetorii catehumeni mai avansai (participau pn la Heruvic); luminaii catehumaenii nscrii deja pe
listele pentru Botez, cu 40 de zile naintea Sf. Pa ti.
Iniial, Botezul se svrea numai n smbta Patilor. Noii boteza i se numeau lumina i sau neofi i i
umblau mbrcai ntr-o hain alb toat Sptmna Luminat. Ca o reminescen ( i dovad) a acestui fapt este
cntarea la Liturghie Ci n Hristos v-ai botezat, n Hristos v-a i i-mbrcat, n loc de Trisaghion.
Cap. IV COLILE CATEHETICE
ALEXANDRIA
n acest centru vestit al antichitii s-a aflat Sf. Marcu, unul din cei 70 de apostoli, autor al Evangheliei a IIa, despre care Eusebiu de Cezareea ne spune c a fost cel dinti trimis s predice Evanghelia n Egipt i c tot el a
ntemeiat acolo primele biserici i a evanghelizat Alexandria, tire preluat probabil de la Dionisie, episcopul
Alexandriei.
Dupa ce a fost evanghelizata, in Alexandria s-a deschis, pe la jumtatea sec. II, o important coal
catehetic, al crei prim conductor a fost Panten(pe la anul 180). Dup Panten, cei mai valoroi catehei au fost
Clement Alexandrinul(150-217)i Origen (185-245).
coala este cunoscut sub nume diferite: coala cuvintelor sau nvturilor sacre, coala catehizrii,
adunarea (pentru nvtur) a credincioilor sau coala din Alexandria.
Metoda principal de interpretare n aceast coal este cea alegoric (o tendin mistic de abordare a
textelor sfinte).
La nceput aceast coal nu a fost ntreinut de Biseric, ci prin mijloace particulare. ns erudiia
profesorilor alexandrini avea s se rsfrng benefic asupra prestigiului colii, n special prin studierea i
interpretarea Sfintei Scripturi.
De la Clement Alexandrinulne-au rmas 3 lucrri mai importante: Pedagogul, Protrepticul i Stromatele.
Dintre acestea, n ceea ce privete Catehetica, cel mai mult ne intereseaz Pedagogul, care este considerat primul
tratat tiinific de pedagogie, din care s-a alimentat tradiia cretin privind educaia n toate timpurile.
Clement urmrea ntemeierea unei tiine cretine care s contracareze i s nving orgoliul tiinei
pgne. El nu respinge filozofia pgn, apreciaz tiina n general, ns pe cea cretin n mod cu totul special, pe
care o consider, de fapt, prima treapt a mntuirii.
Origens-a impus posteritii n domeniul doctrinar-catehetic n special prin lucrarea Despre Principii,
adic ,,Despre nceputuri, n 4 cri, n care se ocup cu nvtura cretin despre: Sfnta Treime, ngeri, lume,
om, suflet, nviere, libertate, Sfintele Scripturi, etc. El a fost considerat cel mai popular catehet al sec. III. Scopul
lucrrii Despre Principii, este mrturisit de Origen nsui: explicarea pentru credinciosi, n mod raional, a
principiilor de credin, dar i un rspuns mpotriva ereticilor care mereu ii provoac pe crestini la discuii
neplcute. In acea perioada, Origen, pentru a putea tri, vindea manuscrise ale unor autori profani pe care le
poseda, sau ddea lecii particulare.
ANTIOHIA
Antiohia - capitala provinciei romane Siria, n care, dup moartea martiric a Sf. Arhidiacon tefan de la
Ierusalim, s-au refugiat muli dintre cretinii de aici de teama represaliilor. Aici va propovdui i Sf. Apostol Pavel
mpreun cu Barnaba (Fapte 11, 26) i cu ali prooroci i nvtori (Fapte 13, 1). n Antiohia ucenicii lui Hristos
s-au numit prima oar cretini (Fapte 11, 26-27).
Aici va fiina o puternic coal catehetic, cei mai de seam reprezentani ai ei fiind Lucian de Samosata
(preot martir), Diodor de Tars iSf. Ioan Gur de Aur ( 407).
Linia prioritar de interpretare a Sfintei Scripturi a fost cea literal, sau istorico-gramatical, cum se
poate observa foarte bine ndeosebi la Sf. Ioan Gur de Aur, reprezentantul cel mai renumit al acestei coli.
Opinii cu privire la educaie aflm n mai toate predicile Sf. Ioan Gur de Aur (n special omilii), dar cele
mai accentuate convingeri pedagogice le gsim n Despre gloria deart i cum trebuie s creasc prinii pe
copii.
5

Sf. Ioan Gur de Aur, hirotonit preot n Antiohia n 386 de ctre episcopul Flavian, avea calitatea de
predicator al catedralei episcopale (386-398), funcie care includea i sarcina de a pregti catehumeni pentru
primirea Botezului, lucrare ce se fcea, de regul, n timpul Postului Patilor. Astfel Sf. Ioan a rostit o serie de
cateheze baptismale, dintre care din nefericire ni s-au pstrat foarte puine.
Referitor la catehumenat, gsim date remarcabile n cele 12 cateheze baptismale, dintre care cele mai
relevante sunt a doua i a treia (n ele se descriu cel mai explicit ritualul botezului), traduse i editate alturi de alte
6 de Antoine Wenger, n cunoscuta colecie Sources chrtiennes. In prima catehez, Ctre cei ce urmeaz a fi
luminai, evenimentul unic al Botezului este comparat cu o nunt, la care Mirele este Hristos, iar mireasa viitorul
cretin.
n general, nvtura catehetic hrisostomic poart pecetea personalitii marelui orator, orientat mai mult
spre eforturile ascetice i progresul n virtute dect spre speculaia asupra nvturilor de credin.
De cetatea Antiohiei se leag i numele lui Teodor de Mopsuestia (428), de la care s-au pstrat 16 omilii
catehetice. Cu toate c n urma acuzaiilor de nestorianism, Teodor a fost condamnat de Sinodul V ecumenic (533
Constantinopol), acesta rmne un nume de referin pentru coala antiohian i dei cele mai multe dintre lucrri iau fost distruse, s-au mai pastrat destule printre care si omiliile catehetice (n traducere siriac), rostite pe cnd era
preot n Antiohia. El fusese foarte apropiat i de Sf. Ioan Gur de Aur, pe care l apr energic n faa adversarilor.
Pentru merite reale a fost ales episcop de Mopsuestia, n Cilicia (392), pstorind aici pn la moarte. Primele 10
omilii catehetice sunt comentarii la Simbolul de credin, analoage cu cele ale Sf. Chiril al Ierusalimului. Sunt
urmate, apoi, de o catehez la Tatl nostru, apoi de 5 mistagogice: dou despre Botez, una asupra Mirungerii, dou
despre Euharistie.
IERUSALIM
Nu se cunosc anii de nceput ai colii catehetice din aceast cetate. Abia n sec. IV ne este cunoscut
activitatea ei, datorit Sf. Chiril al Ierusalimului, care n anii 347-348 i-a rostit aici celebrele sale cateheze.
CEZAREEA PALESTINEI
nceputurile acestei coli se leag de numele lui Origen, care, n urma unor nenelegeri cu episcopul
Demetrius din Alexandria, se refugiaz aici. ntre elevii si se numr Pamfil, Sf. Grigorie de Nazianz i Eusebiu de
Cezareea. Sf. Grigorie de Nazianz las posteritii, ntre alte opere, Cele cinci cuvntri teologice, care au o mare
importan catehetic. Pamfil a nzestrat aceast coal cu o bibliotec impresionant. Eusebiu s-a bucurat de
prestigiu, fiind considerat cel mai nvat episcop al Cezareii Palestinei, cruia istoria bisericeasc i datoreaz att
de mult pentru informaiile din primele secole ale cretinismului.

Cap. IX. MIJLOACE PRACTICE DE CATEHIZARE N BISERIC. CTEVA CONSTATRI I

PROPUNERI
Preliminarii. Catehizarea este necesar de pentru toate vrstele de credincioi, mai ales cu privire la
cunoaterea i aprofundarea doctrinei ortodoxe (este vorba despre luminarea credinei n punctele ei principale,
explicarea simbolurilor cultului divin, public i particular, pentru o participare mai activ la svrirea lui).
Din diverse motive, cretinii notri acord, n general, puin timp preocuprilor religioase. Cei mai muli se
limiteaz la frecventarea bisericii, mai mult sau mai puin consecvent. Cu mici exceptii, muli dintre ei nu au o
credin luminat. Spre exemplu, sunt puini cei care au citit integral Sfnta Scriptur, iar marea majoritate nu
cunoate, mcar n linii mari, nelesurile Sf. Liturghii, ca s nu mai vorbim despre al celorlalte slujbe. n aceste
condiii superstiiile de tot felul prolifereaz n voie, iar fenomenele paranormale (radiestezia, bioenergia,
cristaloterapia, practicile yoga etc.) ctig tot mai muli adereni.
Muli dintre cretinii notri sunt victimele superstiiilor, ale sectelor mai vechi i mai noi, ale fenomenelor
paranormale, din cauza ignoranei n materie de credin, ignoran explicabil, atat prin lipsa personal de
preocupri, cat si prin lipsa unei catehizri sistematice din partea slujitorilor Bisericii.
1. CATEHEZA. n fiecare parohie, n afar de duminici i srbtori, se oficiaz slujbe pentru zilele de rnd,
n cele mai multe cazuri miercurea, vinerea i smbt seara. De obicei se svresc acatiste, diverse sfiniri (ale
apei, icoanelor etc.), Taina Sf. Maslu i vecernii, slujbe la care se poate aduga, la sfrit, o scurt catehez. O astfel
de catehez nu trebuie s depeasc "timpul psihologic". Se recomand, n principiu, s fie ct se poate de scurt,
pentru a nu avea efectul contrar celui scontat, n general, n jur de 10 minute. Uneori i 5 minute este mult: dac
6

slujba a fost mai lung, dac este foarte cald, sau foarte frig, dac tema (sau modul de abordare al ei) nu
declaneaz interesul asculttorilor, etc. Alteori, cnd simim c credincioii sunt predispui la explicaii mai
detaliate, "timpul psihologic" se poate prelungi, n direct proporionalitate cu interesul sesizat.
Se impune, astfel, o ntreit adaptare: la auditoriu, la coninutul catehezei i la persoana nsi a
vorbitorului.
a) Adptarea la auditoriu se realizeaza cunoscndu-le capacitatea de nelegere, msura dorinei de
cunoatere i limitele rbdrii. Auditoriul catehezelor din biseric este ntotdeauna variat, alctuit din credincioi
de vrste i preocupri diferite, ceea ce impune un nivel mediu de expunere al nvturilor, preferabil ntr-un
limbaj ct se poate de simplu.
b) Adaptarea la coninutulcatehezei, adic proporional cu gradul de dificultate al subiectului respectiv.
Coninutul catehezelor se va orienta dup trebuinele sufleteti ale credincioilor din parohia respectiv.
Preotul alege tematica, avand n vedere principalele subiecte ale doctrinei ortodoxe, semnificaia
(simbolismul) actelor de cult, punctele de credin interpretate greit de ctre protestani i neoprotestani.
Pentru prima categorie pot fi subiecte ale catehezei: dogma Sfintei Treimi; Revelaia dumnezeiasc; Sfnta
Scriptur; Sfnta Tradiie; crearea lumii vzute i nevzute; providen; nviere; mntuire; judecat; post i
rugciune, etc.
Din categoria catehezelor liturgice, pot fi subiecte ale catehezei: simbolismul Sfintei Liturghii (aprox. 3
cateheze succesive); simbolismul Vecerniei; simbolismul Utreniei; simbolismul Sfintelor taine; simbolismul
Ierurgiilor, etc.
Dintre subiectele controversate interconfesional, pot fi subiecte ale catehezei: Sfnta Tradiie; Sfintele Taine
(o catehez general + cte una pentru fiecare, separat); cultul Maicii Domnului; cultul Sfinilor; cultul Sfintelor
Moate; cultul Sfintei Cruci; harul divin, etc.
La acestea se pot adauga subiecte impuse de vremurile actuale: radiestezia, bioenergia, bioterapia,
cristaloterapia iproblemele de "bioetic" (clonarea, fecundarea in vitro, transplantul de organe, eutanasia, etc.).
Succesiunea subiectelor va avea o anumit logic pe parcursul unui an liturgic, fiind grupate pe categorii, ori
cicluri care, periodic (la 2-3 ani), se pot repeta i mprospta cu elemente noi.
n afar de temele enumerate mai sus, preotul poate aborda catehizarea i sub forma unor mici cuvntri
conjuncturale (scurte pareneze, de exemplu). Bunoar, dup o slujba unui acatist, poate face comentariul unui icos
sau al unui condac, extrgnd anumite nvturi religios-morale.
Ca o concluzie, iese in eviden marea importan a unei cateheze, orict de scurt, la orice fel de slujb de
peste sptmn. La aceste cateheze se poate declana i un mic dialog cu credinciosii, cei prezeni putand fi
invitai s pun o ntrebare - dou, la care preotul va rspunde scurt.
c) Adaptarea la persoana noastr nsi, ca nvtori, cunoscndu-ne propriile puteri, cunotine, limite,
dexteritate n exprimare, nivelul experienei, etc.
2. DIALOGUL SPTMNAL. Deoarece la o catehez programat dup o slujb nu se poate desfura un
dialog ntotdeauna eficient, este nevoie ca cel puin o dat pe sptmn s aib loc n biseric, dup o slujb (de
ex: sfinirea apei - agheasma mic, vecernii mici, sfinirea icoanelor), o ntlnire special, prestabilit n acest scop.
Dupa miruit, cu cei care doresc s rmn la dialog, se aeaz n jurul unei mese i stau de vorb. Nu mai mult,
ns, de o or! Participanii tiu c, dup slujb, mai sunt reinui doar o singur or, att ct este programat, nu
mai mult, fapt de mare importan psihologic dar i fizic (mai ales pentru cei care locuiesc departe). La sfrit se
face o mic rugciune (de obicei, Cuvine-se cu adevrat), iar cu cei doritori de a pune ntrebri suplimentare se mai
rmne, att ct este nevoie.
Dialogul propriu-zis se poate desfura i fr o anumit tematic, lsnd pe cei prezeni s pun ad-hoc
ntrebrile ce-i frmnt, iar preotul s rspund pe rnd la ele. Din experien, rezult c ntlnirea pentru dialog
este mult mai eficient dac tematica a fost stabilit anterior.
Modul in care se pot organiza lucrurile:
- se programeaz citirea sistematic a Bibliei, fiind recomandabil a se ncepe cu Noul Testament, pentru c
Vechiul Testament este mai greu de parcurs pentru nceptori, dup care se vor parcurge cu mai mare eficien
7

paginile Vechiului Testament. Practic, fiecare participant va citi acas cu atenie cte 10 capitole, iar n sptmna
urmtoare se comenteaz cele citite, credincioii pun ntrebri, sau li se pun ntrebri, preotul rspunde, explic, iar
cu timpul rspunsurile i explicaiile vor veni chiar din partea lor, mai ales a unora cu preocupri mai intense. Apoi
se iau ca tem alte 10 capitole . a. m. d. Dup cteva ntlniri, preotul poate ndemna pe cei prezeni s se ofere
pentru a prezenta ora urmtoare un rezumat al celor citite, iar preotul va fi, astfel, un moderator care va interveni
doar atunci cnd se impune. Idealul este ca participanii s fie n stare singuri s interpreteze d.p.d.v. ortodox textele
biblice, pentru ca n eventuale confruntri cu sectarii s nu fie pui n inferioritate;
- o alt faz a dialogului presupune lecturarea Catehismului, pentru ca credincioii s fie familiarizai cu
principalele puncte ale doctrinei ortodoxe. i din Catehism se pot da teme pentru acas. Credincioii trebuie s
fie cooptai n procesul de catehizare, s pregteasc lecii, s le expun, s rspund ei nii mcar la ntrebrile
mai uoare etc.
- n etapa urmtoare se poate trece la parcurgerea unui manual de Dogmatic, pentru nceput de nivel mediu,
fapt care permite aprofundarea i fixarea cunotinelor de Catehism.
- ntre alte obiective ale dialogului trebuie s mai figureze: anumite capitole din Istoria Bisericeasc
Universal i romneasc; teme liturgice cu explicarea simbolismelor slujbelor principale; teme misionare, cu
dezbaterea acelor nvturi controversate cu; alte subiecte cerute de contextul religios, cultural, social, chiar
economic i politic, n msura n care acestea implic educaia religioas, moral i civic.
Pentru a se elimina pericolul rutinei, al plictiselii i al saturaiei, ora de "dialog biblic" se va structura astfel :
1. Rugciunea (mprate ceresc, Tatl nostru, sau altceva potrivit), dup care toi cei prezeni iau loc; 2. Preotul
face o mic introducere, aprox. 5 minute, reamintind celor prezeni ce s-a discutat ora trecut, sau fcnd un scurt
comentariu asupra unor evenimente religioase majore petrecute n acea sptmn, n ar sau strintate; 3.
Credinciosul rnduit prezint "tema", n aprox. 15 minute; 4. Cei de fa pun ntrebri, la care ncearc s
rspund mai nti cel care a pregtit tema, sau altcineva dintre participani, iar acolo unde ei se poticnesc
intervine preotul; 5. Ultimul sfert de or al ntlnirii este bine s fie rezervat ntrebrilor de ordin general, pe teme
religioase, fr a se exclude, ns, mici dezbateri pe teme culturale, sociale, economice, chiar politice (cnd ele se
interfereaz cu problemele religioase); 6. n ultimele 2-3 minute ale oreise fixeaz tema i prezentatorul ei pentru
data viitoare; 7. Se face o rugciune de ncheiere sau se cnt ceva.
Se poate ntmpla uneori ca discuiile s depeasc 60 de minute, ns aceasta va trebui s fie o excepie.
Periodic, este bine ca la aceste dialoguri s fie invitat o personalitate din afara parohiei (un profesor de teologie,
un duhovnic mai mbuntit, chiar un laic - specialist ntr-o problem care-i intereseaz pe enoriai) pentru ca
dialogul s arate, astfel, deschidere fa de experienele altora. Anumite teme discutate la acest dialog pot fi
prezentate n sintez n paginile Buletinului parohial.
3. BIBLIOTECA PAROHIAL. n prezent nu se mai poate concepe catehizare fr o lectur minim din
partea credincioilor. La ora credincioii au condiii mai prielnice n acest scop, dar i cretinii de la sate trebuie s
citeasc mcar Sfnta Scriptur, dac nu i alte cri de cpti ale cretinului, ca de pild Catehismul, Vieile
Sfinilor, etc. ntrucat s-au nmulit foarte mult crile eterodoxe, pe care sectarii le mpart gratuit, peste tot: pe
strad, n parcuri, n piee, n cutiile potale, etc, trebuie s-i ajutm pe cretinii notri s citeasc literatur
ortodox, cci altfel o vor citi numai pe cea sectar i vor risca s ia de bun nvtura greit. Cum muli dintre
cretinii notri nu au posibiliti s cumpere cri ortodoxe, soluia salvatoare este nfiinarea de mici biblioteci
parohiale, care s funcioneze cu scopul de amprumuta crile solicitate. Acest procedeu nu poate fi considerat
nou, ins noutatea poate consta in aceea c biblioteca trebuie s fie amenajat n interiorul Sfntului Lca,
pentru a fi la ndemna tuturor. Biblioteca reprezint un sprijin direct i permanent pentru dialogul cu credincioii,
att prin sporirea cunotinelor teologice, ct i ca baz de discuii asupra unor cri, autori, teme, etc.
4. BULETINUL PAROHIAL este un mijloc de catehizare deosebit de eficient, att pentru cretinii
participani la Sfintele Slujbe, ct i pentru cei care, din diferite motive, nu pot veni la biseric, dar se pot bucura de
citirea unui cuvnt ziditor i pot fi beneficiarii unor ndrumri liturgice. De asemenea, prin intermediul buletinului
parohial, enoriaii pot fi inui la curent cu anumite probleme administrative, cu programul slujbelor i cu alte tiri
de interes general. Buletinul parohial ofer sprijin misionar si este o pavz bun mpotriva colportajului sectar.
Dac nu vom pune noi, ortodocii, n minile credincioilor notri mcar o publicaie cu nvtura cea
mntuitoare, le vor pune sectarii foile i brourelele lor pline de otrav ucigtoare de suflete. Prin diveri
credincioi, buletinul se rspndete nu numai n parohie, ci mult n afara ei, n toate colurile Bucuretiului i ale
rii, trecnd chiar graniele ei n Europa i pe alte continente... Cheia reuitei const n nchegarea unui colectiv
redacional contiincios, cu pregtire de nivel universitar i cunosctor al realitilor din parohie. Sacrificiul de timp
i bani nu este prea mare, astfel c orice parohie, chiar cu posibiliti materiale mai modeste, poate s ntreprind
8

acest demers. Buletinul parohial este i un mijloc eficient de sensibilizare a cititorilor pentru a sprijini material
biserica, mai ales n cazurile n care se deruleaz lucrri de reparaii, pictur, restaurri, etc. Dar cel mai mare ctig
al lucrrii acestei foi parohiale este stimularea unui mai mare ataament al credincioilor fa de biserica respectiv,
o dat cu sporirea numrului participanilor la sfintele slujbe. Exist cazuri de cretini care numai dup ce au citit
un numr al buletinului au venit la biseric, s vad cum se desfoar o slujb, s cunoasc preoii care au scris
materialele publicate, etc., si, plcndu-le atmosfera, s-au ataat cu totul de sfntul lca. Prin intermediul
buletinului, preotul apare n faa credincioilor i n postura unui om care scrie. Pe prima pagin este bine s se
publice un cuvnt pastoral, legat de o anumit srbtoare, cuvnt ce constituie propriu-zis nucleul unei predici
pentru srbtoarea respectiv. n civa ani, preotul poate avea un numr apreciabil de predici publicate, iar pe
lng predici, preotul poate publica mici eseuri pe teme religioase i cultural-educaionale, poezii, scurte comentarii
asupra evenimentelor mai importante, cu prioritate din cmpul religios, etc. Alturi de preot, enoriai ai parohiei
respective pot contribui cu diferite materiale, care se nscriu pe linia misionar-pastoral. Este bine ca preotul s
coopteze ct mai muli colaboratori, ntruct buletinul trebuie s-i pstreze ct mai mult posibil caracterul
parohial, deschis tuturor enoriailor. Astfel, este recomandat ca preotul s nu-i asume niciodat singur
responsabilitatea editrii, ins niciun material nu va fi publicat fr tirea sa, pentru c el rspunde pentru tot ceea
ce se ntmpl n cadrul parohiei. Pentru a prentmpina orice fel de neplceri, se recomand ca editarea buletinului
s nu nceap fr binecuvntarea chiriarhului locului.
Concluzii. Pe lang cele cteva mijloace de catehizare ce pot fi utilizate n biseric, catehizarea se mai poate
face n coal, n familie sau alte locuri. Familia i coala sunt factori eseniali ai educaiei religioase. Dintre cele 4
mijloace propuse mai sus, primele dou (cateheza i dialogul) se pot realiza doar n interiorul sfntului lca, dar
ultimele dou (biblioteca i buletinul parohial) pot depi spaiul propriu-zis al bisericii, biblioteca si redactia
Buletinului putand funciona i ntr-o camer a casei parohiale de lng biseric (ele au fost incluse n lista
mijloacelor din biseric pentru c lucrarea lor se raporteaz mai mult la cei care trec pragul ei).
n sfrit, facem meniunea c este recomandabil ca cele 4 mijloace prezentate aici s fie utilizate chiar de la
nceputul pastoraiei, cci, procednd aa, preotul nceptor va dovedi de la inceput vocaie autentic, ntruct
astzi nu se mai poate face pastoraie doar prin svrirea slujbelor tradiionale, sau cu "ceaslovul i molitvelnicul",
dup expresia mitropolitului Antonie al Ardealului. Dac preoii ortodoci nu vor utiliza aceste mijloace (i altele
asemenea), le vor utiliza sectarii i neo-sectarii. De aceea, este recomandat ca preoii tineri s se sftuiasca cu cei
mai n vrst pentru mplinirea corespunztoare a mandatului sacerdotal ncredinat lor de Mntuitorul Iisus
Hristos: "Mergnd, nvai..."(Mt. 28, 19).

Cap. X. REDACTAREA I PREZENTAREA CATEHEZEI. REPERE TEORETICE, METODICE I

PRACTICE
1. ETAPELE REDACTRII I PREZENTRII CATEHEZEI
Redactarea i prezentarea catehezei implic parcurgerea unor etape obligatorii. Aceste etape se aseamn
foarte mult cu cele care trebuie parcurse pentru ntocmirea i susinerea predicii, preluate din Retorica latin:
inventio (adunarea materialului), dispositio (aranjarea lui), elocutio (grija pentru limbaj i stil), memoria
(asimilarea, memorarea), actio (grija pentru gestic, mimic, atitudini).
a) Inventio (inventio-ire = descoperire) - presupune gsirea i adunarea materialului n legtur cu tema ce
urmeaz a fi tratat. n acelai timp, "inventio" presupune i explorarea propriei memorii, pentru valorificarea unor
cunotine acumulate n timp. D.p.d.v. practic, n aceast etap, recomandm 3 mijloace speciale care pot asigura
originalitatea catehezei: o rugciune pentru nceputul lucrului; meditarea asupra temei i modalitii de lucru;
ncercarea de a schia un plan scris, fr a consulta vreo surs de inspiraie.
Astfel, rugciunea va face ca redactarea catehezei s se desfoare ntr-o atmosfer haric. Meditarea sau
cugetarea profund asupra temei va antrena ntreaga fiin n perspectiva redactrii. Cateheza nu este doar lucrarea
noastr, ci este, nti de toate, lucrarea lui Dumnezeu. Ca orice act liturgic i cateheza este sinergic, divino-uman:
mpreun-lucrarea omului cu Dumnezeu. Schia personal (cu formularea temei, a ideilor, argumentelor,
digresiunilor, etc.) va fi determinant n asigurarea originalitii.
Etapei meditaiei i vom consacra, de obicei, un spaiu mai mare de timp. De exemplu: pentru o catehez
sptmnal ncepem s ne facem planuri n minte cu 5-6 zile naintea susinerii efective, frmntnd teme, idei,
gndindu-ne la eventuale actualizri, vom renuna poate la unele idei, vom aduga altele, vom reveni asupra unora,
etc. Dac ne vom inspira i vom copia de la alii, nu vom mai avem mai nimic original n cateheza respectiv. Dup
9

fixarea propriilor idei i intenii, vom recurge la sursele de folos, avnd n vedere cu prioritate Sfnta Scriptur i
Sfinii Prini.
Schia personal are ca avantaje faptul c preotul (catehetul) are sentimentul stpnirii temei i
contientizeaz limitele n care va face munca de documentare. Apoi, materialul va fi adunat sub forma fielor, a
notielor, sau prin aezarea de semne n crile pe care le vom utiliza.
b) Dispositio (dispositio-onis = ornduire, aranjare) nseamn operaia de repartizare a materialelor potrivit
momentelor logico-psihologice ale catehezei (n planul ei propriu-zis). Ordinea acestor momente corespunde ntr-o
anumit msur cu momentele din retorica greco-roman: exordium = partea introductiv; narratio = istorisirea
faptelor; divisio = analizarea faptelor i ideilor; argumentatio = prezentarea temeiurilor pentru susinerea celor
expuse i pentru respingerea argumentelor adversarului (sectani, eretici, etc.); digressio = utilizarea ilustraiilor n
legtur cu tema, care au darul de a rupe monotonia expunerii, de a crea un binevenit respiro pentru asculttori
i pentru vorbitor; peroratio = partea final a expunerii, presupune o anumit fermitate, vehemen, puin patos, n
scopul de a fi ct mai convingtor;
c) Elocutio (elocutio-onis = exprimare, fel de exprimare, stil) este etapa n care vorbitorul se va ngriji de
stilul cuvntrii, sub aspectul corectitudinii gramaticale i al frumuseii de exprimare. Limbajul trebuie sa fie
potrivit coninutului catehezei i cadrului n care se desfoar, adic un limbaj teologic, bisericesc, liturgic .a.
Dup ce am repartizat materialele la locul potrivit n cadrul planului, redactarea efectiv a catehezei o vom
face ntr-un limbaj corect gramatical i ntr-un stil ct mai frumos, plcut i convingtor. Cateheza trebuie scris n
totalitate, mai ales de ctre nceptori. Daca ea nu va fi scris n ntregime, este de neaprat nevoie s se
alctuiasc mcar un plan mai dezvoltat. La folosirea materialului trebuie s ne ferim pe ct posibil de copiere
(plagiat!). Acest material cules trebuie n aa fel prelucrat astfel nct s avem sentimentul c predica i cateheza
ntocmit este a noastr. Cu timpul vom folosi tot mai puin sau deloc materiale de mprumut (exceptnd textele
scripturistice i patristice), ideile, frazele i cuvintele altora, iar cateheza va deveni cu adevarat un act de creaie
personal, nu de compilaie.
Etapa elocutio implic ntregul efort stilistic al catehetului. Stilul catehezei are, in esen, un fond comun,
dar are i anumite particulariti, de la vorbitor la vorbitor, potrivit temperamentului, capacitii, strilor sufleteti i
mai ales talentului oratoric.
D.p.d.v. omiletic i catehetic, stilul poate fi analizat sub 3 aspecte: gramatical, literar i bisericesc.
- aspectul gramatical (sau literal, ad litteram), nseamn respectarea regulilor de baz ale limbii d.p.d.v.
fonetic, morfologic, sintactic, lingvistic i semantic. Principalele caliti ale stilului gramatical sunt: corectitudinea,
puritatea, precizia, claritatea, fineea i armonia stilistic;
- aspectul literar, adic vorbirea figurat, care implic urmtoarea clasificare:
i) figuri stilistice de cuvinte(numite i tropi), precum epitetul, comparaia, metafora, alegoria,
personificarea, hiperbola,etc.
ii) figuri stilistice retorice: inversiunea, repetiia, interogaia retoric, invocaia retoric, antiteza, gradaia,
eufemismul, reticena, concesia, antilogia (sau paradoxul), exclamaia etc.;
- aspectul bisericesc, adic stilul limbii vechilor cazanii, armonizat lexicului actual. Este, de fapt, stilul
liturgic al sfintelor slujbe. Cum predica i cateheza sunt considerate acte liturgice, stilul trebuie s fie acelai. Nu
trebuie pierdut dulceaa i frumuseea limbii noastre de dragul modernismului i al neologismelor. Dac n
antichitate oratoria (sau Retorica) era considerat o art, dei ea se axa cel mai adesea pe discursurile avocailor n
tribunale, cu att mai mult predica cretin: ea este, trebuie s fie mereu oper de art, o mostr a vorbirii ngrijite,
inteligente, ptrunztoare. Ins, n predic i catehez nu facem art pentru art, ci art pentru a-i convinge pe
asculttori la svrirea faptelor bune n vederea mntuirii. Pe scurt, art pentru mntuire. De aceea, nu vom
utiliza figurile stilistice de dragul stilului, ci pentru a transmite la modul optim adevrurile de credin. La Amvon
trebuie s se vorbeasc altfel dect prin ziare, la televizor, la radio, pe strad, la pia, etc. Sau, cum foarte bine s-a
spus, predicatorii cretini trebuie s rmn oratori ai Amvonului, nu ai forului.
Pe de alt parte, sfinenia adevrurilor evanghelice nu poate fi exprimat dect prin cuvinte curate,
bisericeti, ferite de banaliti, vulgaritate, dezacorduri i cacofonii. Stilul omiletic i catehetic autentic este cel
bisericesc, care valorific atat dulcea limb a trecutului, cat i tot ce este frumos i convingtor din stilurile
exprimrii obinuite: gramatical, literar, etc.
10

d) Memoria presupune efortul de memorare pe care catehetul trebuie s-l fac pentru a face o expunere
liber. Memorarea nu se va face mecanic, cuvnt cu cuvnt, ci se vor reine toate ideile importante, inclusiv
succesiunea lor. n acest scop de mare ajutor va fi planul catehezei, iar fidelitatea memorrii va depinde n mare
msur de caracterul logic al acestui plan.
e) Actio cuprinde toate mijloacele catehetului prin care expune cateheza: vocea (pronunarea), gestica,
mimica, inutavestimentar etc.
Astfel, vocea, impreun cu pronunarea, trebuie s fie natural, cald, dulce, curat, cu timbru plcut, nu
forat, dur sau strident. n catehez nu utilizm invariabil aceeai intensitate a vocii, pentru c trebuie s-o
adaptm n permanen textului, auditoriului, spaiului n care vorbim, avand in vedere s fim auzii de toat lumea,
ins fr s ipm, chiar dac, n unele momente, coninutul catehezei solicit o intensitate mai mare a vocii.
Pronunarea (rostirea propriu-zis a cuvntrii), trebuie s aib cteva nsuiri de baz:
- natural, potrivit cu firea i temperamentul fiecruia, nu forat, nici, nici afectat;
- corect, conform cu regulile ortoepice ale gramaticii;
- variat, adaptndu-se permanent la coninut i la simmintele pe care vrem s le exprimm;
- armonioas, adic o rostire echilibrat, nici prea rar, nici prea grbit.
Gesturile catehetice sunt micrile ale minilor i ale corpului, n general, care nsoesc rostirea.
Trebuie s avem un control atent mai ales asupra minilor i al capului. La catehez nu vom avea o poziie rigid,
fix, de statuie sau de copil timid care-i rostete sufocat de emoie poezia pe scen, dar nici nu vom face gesturi
excentrice, fluturnd minile n toate prile. Micrile trebui sa fie discrete si s sublinieze anumite momente ale
cuvntrii. Capul trebuie s fie inut drept i natural, micndu-l la fel de discret ca i celelalte pri ale corpului.
Trebuie s lum seama la cteva capcane: capul inut prea mult plecat dezvluie o timiditate excesiv, dat pe spate arogan, nclinat n laturi - lncezeal, eapn i nemicat - o oarecare duritate de caracter.
Mimica i expresia feei trebuie s nsoeasc n mod natural i discret textul catehezei. Asculttorii
privesc tot timpul faa celui care vorbete, fruntea, obrajii, micarea sprncenelor, urmrind mai ales expresivitatea
ochilor, astfel c simmintele noastre se pot citi foarte uor din felul privirii, ochii fiind numii pe bun dreptate
ferestre ale sufletului. De aceea, n timpul catehezei vom privi cu senintate pe cei din faa noastr, fr s fixm
privirea doar spre o singur direcie, sau un anume col al bisericii, i nici s inem ochii nchii, ori s afim o
privire rtcit i cuttoare peste asculttori, sau s ne localizam cu insisten asupra cuiva.
inuta vestimentar. Preotul trebuie s fie mbrcat n odjdii ngrijite la sfintele slujbe i n timpul
predicii i catehezei. Nu murdare, zdrenuite, ifonate, prea mari sau prea mici. Prul, barba, dinii, unghiile,
nclmintea trebuie ngrijite cu atenie, cci un catehet neglijent tuns, nepieptnat, cu dinii stricai, cu unghiile
netiate, cu pantofii murdari, etc., trezete dezgust n faa asculttorilor. Ct ar fi cateheza de bun, susinut de un
preot neglijent nu-i va mplini scopul! Trebuie eliminat categoric obiceiul unor confrai de a purta ghiul pe unul
din degete, care este un gest de prost gust i sfidtor, dar se poate purta verigheta.
Bunul sim al predicatorului i catehetului, pe care credincioii l vor constata, va fi factor decisiv al
reuitei i criteriu esenial de evaluare a catehezei i predicii.
Aceti factori fac parte din ceea ce omiletica modern numete metalimbaj, sau meta-comunicare,
adic limbajul i comunicarea de dincolo de cuvintele propriu-zise. Cci avem atat o comunicare obinuit,
verbal, cat i o comunicare special, non-verbal sau meta-verbal cea a gesturilor, a timbrului vocii, a inutei
corporale, etc. nvtorul ideal va fi cel care va transmite mesajul evanghelic armoniznd cele dou ci: verbal i
meta-verbal.
2. PLANUL CATEHEZEI
Manualele de Catehetic prezint planul catehezei cu unele deosebiri, dar sesizabile. Acest plan este
flexibil, uor de adaptat la subiectele, locul i auditoriul pentru care se alctuiete, totodat pasibil de mbogire
sau simplificare.
1) Pregtirea aperceptiv (fr. aperevoir = a zri, a ntrezri, a observa discret, etc.) este momentul
logico-psihologic cu ajutorul cruia se pregtete terenul pentru abordarea subiectului propus. ntrezrim subiectul
din referinele ce se fac la un subiect tratat anterior, cu care de obicei se afl n strns legtur. De exemplu, dac
11

vorbim despre "Cultul Sfintelor Moate", se presupune c n cateheza anterioar s-a vorbit despre "Cultul Sfinilor",
n general. Unele manuale, n loc de pregtirea aperceptiv, indic ascultarea ca prim moment al catehezei.
2) Anunarea temei se va face direct, n puine cuvinte, ntr-un mod ct mai accesibil: Astzi vom vorbi, cu
ajutorul Domnului, despre Cultul Sfintelor Moate.
3) Tratarea va constitui cel puin 50% din corpul catehezei. Pentru orice subiect religios, tema va fi tratat
cu temeiuri din Sfnta Scriptur i din Sfinii Prini, fr a se face abuz de texte, urmnd a fi selectate cu mult
discernmnt. Se vor utiliza si elemente din prezentul cotidian, cu materiale extrase i din literatura laic, din
informaiile mas-media, etc. Prezentarea se va face sub semnul exigenelor contemporane, n limbajul actual,
potrivit interesului celor care ascult hic et nunc (aici i acum). n cadrul tratrii vom ine seama de ceea ce
punctam mai sus (la momentul dispositio): istorisirea, povestirea, argumentarea, digresiunile, etc.
4) Recapitularea (fixarea), este momentul n care, sub forma dialogului (forma erotematic, ntrebtoare,
sau socratic), se procedeaz la ntrebri i rspunsuri, pe baza coninutului prezentat n tratare. Scopul este de a
fixa mai bine elementele de baz sau de a lmuri ceva dac n-a fost bine neles. ntrebrile sunt puse de ctre cei
care ascult i de catehet.
5) Asocierea (uneori aprofundarea), are menirea de a face mai mult lumin asupra subiectului, asociindu-l
cu un subiect similar. Dac vorbim despre Sf. Moate, vom arta c n aceeai categorie de cinstire sunt Sf. Icoane,
Sf. Cruce, etc. ns, exist subiecte la care nu se pot face asocieri pe msura importanei. n aceste cazuri se poate
recurge la aprofundare.
6) Generalizarea momentul care ne pregtete de finalul catehezei. Se realizeaz integrarea subiectului
concret ntr-un sistem sau cadru general, adic o definire concis a temei, alctuit n contextul din care face parte
acel subiect. Uneori generalizarea poate fi reprezentat de un text biblic, text care definete n mod fericit subiectul
respectiv, alteori o fraz dintr-un sfnt printe, sau chiar o concluzie personal.
7) Aplicarea (ncheierea), este momentul concluziilor finale, procedndu-se la legarea subiectului de viaa
practic. Spre ex: dac am susinut o catehez despre Sf. Cruce, vom ndemna pe cei prezeni s o cinsteasc dup
cuviin, iar nchinciunea s se fac n mod corect.
Unele manuale i cri cu cateheze conin i intuiia, ca moment logico-psihologic. i nu este greit, caci
atunci cnd anumite subiecte o cer, putem folosi ntr-adevr materialul intuitiv. De exemplu, vorbind despre
Sfintele Icoane, vom arta, desigur, cteva icoane celor prezeni. Vorbind despre geografia rii Sfinte, vom utiliza,
bineneles, harta, ca material intuitiv.
Sunt situaii care solicit parcurgerea tuturor momentelor logico-psihologice, altele care necesit mai puine.
De pild, recapitularea poate lipsi atunci cnd subiectul este mai uor i a fost neles deplin la tratare. Poate lipsi
uneori i asocierea sau, dup caz, aprofundarea, etc.

Cuvnt despre cum se cade s-i creasc prinii copiii

Prima educaie
-

Tatl copilului nou-nscut nu se ngrijete de a-I orndui copilului su via a ci de a-l gti cu haine scumpe i
cu aur. Acestea nu sunt necesare, ne spune Sf. Ioan deoarece copilul are nevoie de un bun pedagog care s pun n
rnduial copilul.
O fat care a fost educat n camera mamei s se pasioneze de gteal, dup ce va ie i din casa printeasc va
fi dificil i rea fa de mirele ei i mai pretenioas. Toate acestea se ntmpl deoarece nimeni nu se mai preocup
de educaia copiilor i nimeni nu mai vorbete cu ei despre cumin enie i feciorie, acum fiecare dndu- i srguin a
s-i educe copiii n arte, litere i vorbire, fr ca s-i antreneze sufletul.
Scopul educaiei

Femeia se va mntui prin natere de prunci, dac ei struie n credin, n iubire i sfin ire cu cumin enie (1
Timotei 2, 15). ndemnul este de a-i crete pe copii pentru a fi atlei pentru Hristos fr ca ei s fie ntori de la
cstorie i trimii n pustie, nvndu-i evlavia din fraged pruncie.
Sufletul copilului: cear, perl, tablou, statuie

12

Dac n sufletul nc fraged se ntipresc nv turile bune, nimeni nu le va mai putea terge atunci cnd se
vor ntri, precum ceara.
Facei statui minunate lui Dumnezeu suprimnd ce e de prisos i aduga i ce lipse te, privind la ele n fiecare
z ice nzestrare prisositoare au din fire ca s o spori i, i ce deficien din fire ca s o suprima i.
Sufletul copilului o cetate
Sufletul copilului este comparat cu o cetate a crui mprat este nsu i printele su. Gndurile sunt aici
asemnate cu cetenii care intr i ies din cetate, cu cei binefctori i cu cei rufctori. Este nevoie de legi care
s-i surghiuneasc pe cetenii ri, iar pe cei buni s-i disting i s nu-i lase pe cei ri s se ridice mpotriva celor
buni. Sufletul copilului este o cetate proaspt ntemeiat i tocmit, o cetate care are cet eni strini, care nu au nc
nicio experient.

Porile cetii sufletului i legile ei

Cele patru simuri s fie metereze i pori, iar restul trupului s fie ca un zid. Aceste pori s fie ochii, limba,
auzul, mirosul i dac vrei i pipitul. Prin aceste pori intr i ies cet enii acestei cet i, adic gndurile.
Limba
Aceast poart este cea mai folost i de aceea este nevoie ca acesteia s-i furim u i i zvoare din aur.
Cuvintele lui Dumnezeu sunt mai presus dect aurul i piatra scump. Iar zvorul acestor u i s fie crucea
Domnului fcut n ntregime din pietre scumpe i pus curme im n mijlocul u ilor. i aceast poart s fie
deschis pentru mpratul i toi cei ai Lui.
-

Pune degrab o lege: nu ocr pe nimeni, nu defim pe nimeni, nu jura, nu fi ar gos, iar dac-l vezi clcnd
legea, pedepsete-l. Nu-l lovi ncontinuu, nici nu-l obi nui s fie pedepsit a a, cci dac se nva s fie pedepsit
ncontinuu, se va nva s le dispeuiasc. Biciul s pocneasc dar s nu loveasc.
nva-l s fie ngduitor i iubitor de oameni. Coase-i gura de la rutate. Dac-l vezi defimnd pe cineva,
nchide-i gura i mut-i limba mpotriva greelilor lui.
Aceast poart se va putea face vrednic de Dumnezeu atunci cnd el nu va rosti nici o obrznicie, nicio
glum, nimic lipsit de minte i nimic altceva, ci toate vor fi cum se cuvin Stpnului.
Auzul
Limba este pentru cetenii (gndurile) care pleac dinuntru i nimeni nu intr prin ea, iar aceasta (auzul)
pentru cei ce vin din afar i nimeni nu iese prin ea. Dac aceast poart este deschis tuturor, se va vtma i
cealalt i se va face tulburare pentru toi cei dinuntru.
Mai departe Sf. Ioan ndeamn s se redea copiilor povestiri biblice i nu din cele bbeti sau fantastice
pentru c dac copilului i se vor explica care sunt nvmintele acestor povestiri vor dobndi frica de Dumnezeu,
dragostea freasc, rsplata lui Dumnezeu pentru lucrurile bineplcute Lui i cuvnt despre nviere . Pe lng acest
lucru folositor pentru copii mai este i mersul la biseric care este i mai important.
Vorbii copiilor n funcie de vrsta pe care o au despre gheen, despre potop, despre Sodoma, cele fcute
mpotriva Egiptului, iar cnd va crete mai mult s aud i cele ale Noului Testament, cele ale harului.
Numele copiilor
Nimeni aadar, s nu se grbeasc s-i cheme copiii dup numele strm ilor, tatlui, mamei i bunicului i
strbunicului, ci dup numele drepilor, martirilor, episcopilor i apostolilor. S intre, a adar , numele sfinilor n
casele voastre prin numele date de voi copiilor votri, ca s pui n bun rnduial nu numai copilul ci i pe tatl.
Mirosul
i aceast poart, dac nu e astupat, las s ptrund o mare vtmare, cum sunt parfumurile i miresmele,
cci nimic nu destinde mai mult ncordarea sufletului, numic nu-l relaxeaz astfel cum face desftarea de parfumuri
i miresme. Nimeni s nu-i aduc esene de parfum, cci de ndat ce creierul le prime te, tot trupul s-a relaxat. De
aici se rscoal i plcerile i mare e uneltirea lucrului
Vzul

13

Aici este nevoie de legi stricte, prima e de a nu trimite niciodat copilul s priveasc scene vulgare,
spectacole de cabaret, distracii uoare, ca s nu primeasc o ntinare total i prin auz i prin ochi. Arat-i ns
lucruri frumoase i abate-i ochii spre cer, spre soare, spre stele, spre florile cmpului, spre paji ti, spre ilustra iile
crilor.
Atingerea
Ea pare c st nchis, dar cum e deschis trimite toate nuntru. S nu-i ngduim veminte moi, nici s intre
n contact cu alte trupuri.
Cetenii i casele cetii sufletului
Se spune c locul i casa irascibilitii e pieptul i inima din piept, cel al poftei e ficatul, iar cel al ra iunii e
creierul. Virtutea primei e cuminenia i moderaia, iar rutatea ei e ndrzneala i agresivitatea; virtutea celei de-a
doua e iari cuminenia, iar rutatea ei e desfrnarea; virtutea ra iunii e chibzuin a, iar rutatea ei e nebunia.
Irascibilitatea i disciplinarea ei
S-i educm pe copii de la cea mai fraged vrst ca atunci cnd sufer o nedreptate s o suporte, iar dac
vd pe cineva suferind o nedreptate, s mearg cu vitejie i s ia cu cuvenit msur aprarea celui ce sufer. Cnd
se nfurie, adu-i aminte ptimirile proprii, cnd se enerveaz pe un servitor, adu-i aminte dac nu cumva i-a gre it i
el i cum s-ar purta el nsui n asemenea mprejurri. S fie astfel nv at s fie dispre uit i scuipat.
Educ-l i s cinsteasc de preferin pe fratele su mai mic, dac are, iar dac nu, chiar i pe servitorul lui
dac are, iar dac nu, chiar i pe servitorul lui, fiindc i acest lucru ine de cea mai mare n elepciune.
Pofta sexual i disciplinarea ei
E momentul s venim acum la pofta sexual. Aici cumin enia este ndoit, pentru ca ndoit e, socot i
vtmarea, astfel nct nu desfrneze nici pasiv, nici activ. S-i ducem la brbai sfini. S-i oferim o uurare. Sl cinstim cu multe daruri, ca sufletul lui s suporte necinstirea care-i vine de aici.
S fie nvat i s posteasc, dac nu mereu, mcar de dou ori pe sptmn: miercurea i vineri. S fie
nvat s se roage cu mult rvn i strpungere a inimii. i s nu-mi spui c un copila n-ar accepta cndva
acestea, fiindc mai cu seam copilul accept acestea avnd privire ager i fiind treaz.
Pregtirea pentru cstorie
Mai nti pune n bun rnduial sufletul lui i abia apoi gnde te-te la slava din afar. Nu este puin lucru
deloc ca n cstorie s se uneasc un fecior cu o fecioar. Exist i o alt paz a cumineniei: s vad necontenit pe
nti-stttorul Bisericii i s aud de la Acela multe laude iar tatl s se mndreasc pentru aceast fa de to i. Pe
lng acestea, s ai necontenit un cuvnt de dispre mpotriva desfrnarii i multe laude la adresa cumin eniei.
Acestea toate sunt de ajuns pentru areine sufletul copilului.
Raiunea i formarea ei
Chibzuina. Aici e nevoie de mult osteneal ca el s fie fcut priceput i s alunge toat lipsa de minte.
Acesta este mai ales rolul mare i minunat al filosofiei: de a cunoa te cele privitoare la Dumnezeu, toate cele
rezervate nou aici, cele privitoare la gheen i mpr ie. nceputul nelepciunii e frica de Dumnezeu. Deci s
sdim i antrenm n el aceast chibzuin, ca s cunoasc lucrurile omene ti, ce este bog ia, slava, puterea, ca s
le dispreuiasc i s doreasc cele mai mari. S fie educat s socoteasc drept nimic banii, drept nimic slava
omeneasc, drept nimic puterea, drept nimic moartea, drept nimic via a de fa i a a va fi chibzuit.
Educaia fiicelor
Iar mama s nvee s-i educe i ea fata n aceastea i s o abat de la lux i podoabe, i de la toate celelalte
lucruri care sunt ale femeilor desfrnate. Cci acesta este lucru mare pentru cumin enie, fiindc pe tineri i tulbur
pofta sexual, iar pe femei dragostea de podoabe i fleacuri.
Sfantul Vasile cel Mare- Educatia, calea spre cunoasterea lui Dumnezeu si a omului ( Studiu pr. Cretu)
Una din marile dileme ale familiilor convertite la crestinism in prima perioada dupa aparitia Bisericii era
legata de problema educatiei tinerilor si anume daca se cade sau nu ca acestia sa invete in scolile pagane.

14

Problema privea doar aristocratia crestina, cei saracii nu avea acces la educatie, tocmai de aceea Biserica a
reprezentat un remarcabil factor educogen, mai ales prin marii predicatori, care de la amvon au dus un amplu
proces de culturalizare a maselor.
In primele doua secole nu se afirma nicaieri daca e oportuna sau nu studierea in scolile pagane, fapt
explicabil prin aceea ca insisi parintii Bisericii au studiat in astfel de scoli, de aceea scoala pagana nu poate fi o
piedica de netrecut in drumul spre Hristos.
Sf. Vasile ne ofera primul principiu ferm cu privire la cultura pagana, in a sa Omilie catre tineri el spune
Albina este modelul, iar indemnul: sa culegem atat cat este de folos (cat ni se potriveste noua si cat se inrudeste cu
adevarul) si sa ne ferim de ce este vatamator.
Omilia e adresata unor rude, nepotii sfantului, de aceea el investeste maximum de atentie, afectiune, iar
sfaturile se indreapta catre niste tine foarte bine cunoscute ( un principiu catehetic si pedagogic demn de urmat).
Povetele sunt determinate de admiratia autorului fata de elanul tinerilor aflati inaintea oceanului de cunostinte ce li
se deschide in fata ochilor, in spatial scolar, acestea actioneaza ca o busola sau ca o harta a oceanului de
cunostinte .
Sf. Vasile atentioneaza: mintea si sufletul nu trebuie predate, incredintate fara rezerva, decat lui Hristos, de la
ceilalti autori de texte profane trebuie luat doar ce e de folos.
Aceasta omilie e scrisa ca un scurt tratat in genul scrierilor morale ale lui Plutarh, Sf. Vasile indeamna sa
caute in scrierile pagane invataturile compatibile cu morala crestina, mai ales cele ascetice (au fost considerate ca o
pregatire a textelor crestine). Pe aceasta omilie s-a bazat Renasterea cand a interpretat-o ca pe o aprobare a culturii
clasice din partea crestinismului. Intentia Sf. Vasile a fost numirea unui criteriu clar: masura in care propovaduiesc
virtutea, ca tinta a cautarilor omului, altfel textele clasice nu au valoare in sine, ci ele trebuie sa serveasca drept
pregatire a luptei contra raului.
Finalul deschis scoate in evident caracterul relational al educatiei, ea fiind un process amplu si indelungat, de
aceea construirea si pastrarea unei relatii de incredere cu tinerii este cea mai mare reusita si lucrul care trebuie sa
preocupe cel mai mult.
Deci, educatia se face cu dragoste si cu smerenie din partea educatorului, deoarece vointa, adesea
indaratnica, a adolescentilor nu poate fi induplecata decat in modul in care Hristos a induplecat lumea: prin
smerenie si dragoste.

Constantin Cucos: Educatia religioasa pp. 50-54

Sf. Vasile cel Mare( 330-379): nascut in Cezareea Capadociei a avut parte de o cultura aleasa formata la
Cezareea, C-pol si Atena. Preotit in 364, iar episcop al Cezareei in 370 a dus o activitatea pastorala si sociala
energica.
Considera ca viata in comun este prielnica desavarsirii prin credinta, superioara celei in singuratate, scriind
pentru aceasta Regulile mari si Regulile mici. Principiul care sintetizeaza si caracterizeaza dubla natura a omului:
esenta sa spirituala si structura psihofizica este Ora et labora( rugaciune si munca) ce defineste un authentic ethos
al vietuirii crestine integrale.
Idei cu privire la educatie gasim in :Regulile morale, Cuvant catre tineri, Etica, Constitutiile ascetic, scopul
educatiei fiind pregatirea pentru viata cealalta, iar mijloacele de purificare sunt rugaciunea, activitatea si postul.
Prin intermediul culturii laice cunoastem felul in care era inteleasa virtutea de marii ganditori antici,
recomanda mai ales scrierile in care se face apologia virtutii. Citirea autorilor clasici este o pregatire pentru
intelegerea adevarurilor divine, tinta cautarior sufletului.
Cultura laica joaca rolul de podoaba a spiritului, asemanata de Sf. Vasile cu frunzele unui arbore, fructul
esential al sufletului, inchipuit de arbore, fiind adevarul. Totusi e nevoie de prudenta la contactul cu intelepciunea
pagana, deoarece deprinderea cuvintelor rele e un drum spre deprinderea faptelor rele, caci pacatul nu tine doar de
fapta, ci si de cuvantul nedemn.
E nevoie ca sufletul sa fie indrumat spre practicare faptelor bune indata, de la inceput, cand e usor de format
si fraged, fiind moale ca ceara, intuind aici metafora plasticitatii firii umane, descoperite de psihologie mult mai
tarziu. Scopul educatiei putea fi realizat in manastiri.
15

Arta pedagogului se aseamana cu mestesugul medicului, de aceea Sf Vasile da sfaturi cu privire la somn sau
hrana, dar si medicamente specifice fiecarui bolnav. Pedeapsa este presupusa, fiind dimensionata de marimea
pacatului, ea este asimilata unor exercitii de perfectionare, pentru stapanirea sinelui si infaptuirea unor actiuni juste.
Printr-o educatie buna copiii isi vor insusi atentia spiritului si obiceiul de a nu se ingamfa, daca vor fi
intrebati necontenit de catre invatatori unde le sunt gandurile si cu ce se ocupa in cugetele lor.
Ca un bun psiholog Sf. Vasile observa influentele si determinarile educative ale vietii in comun.
Un alt obiectiv al educatiei este educarea vointei. Patimile sunt asemenea valurilor: daca stai deasupra, vei un
carmaci sigur al vietii, iar daca nu le stapanesti cu ratiune si statornicie te vei ineca in mare pacatului.
Patimile nu sunt numaidecat rele in sine, ele pot deveni bune, daca li se da o intrebuintare inspirata.
Sf. Ioan Gura de Aur (344-407): studiaza dreptul, filosofia si retorica, iar initial va fi avocat, dar dezgustat de
viciile omenesti in 369 va trece la crestinism, iar in 374 se va retrage 4 ani in pustiu pentru ca in 381 sa fie hirotonit
preot in Antiohia si in 397 patriarh al C-pol.
Supranumit Gura de Aur in sec 6 de Ioan Moshu ca urmare a talentului sau oratoric deosebit.
Opinii cu privire la educatie afla in mai toate scrierile sale, dar conceptia sa explicita este in Despre slava
desarta si despre educatia copiilor, un adevarat tratat de pedagogie.
Educatie = problema capitala a omului, din lipsa de educatie decurgand toate relele posibile. Inceputul
educatiei se cere a fi realizat inca de la cea mai frageda varsta, atunci cand sufletul este modelabil.
Idealul educatiei are o profunda dimensiune religioasa, vizeaza cultivarea credintei si dispretuirea bunurilor
trecatoare.
A educa = a purta de grija de copii si tineri in ceea ce priveste curatenia sufleteasca si buna cuviinta , a te
ingriji de mantuirea sufletului lui. Educatia e asemenea unei arte, arta educatiei se savarseste in vederea accederii in
lumea viitoare. Rolul principal il au parintii, care sunt asemenea pictorilor si sculptorilor, sa indeparteze ce e de
prisos sis a adauge ce lipseste.
Parintii trebuie sa admita copiilor accesul la pregatirea pentru o anumita profesiune, iar rolul principal in
familia il are femeia, caci ea petrece mai mult tip alaturi de copil.
Motivarea educatiei e varsta, deoarece copilul e lipsit de experienta si e inclinat spre manie si comiterea
raului, iar cel mai bun mediu si comunitate pentru educarea copilului e manastirea.
Metodele sunt : autodirijarea consimtita si simtul onoare, recompensele si preferabil fara pedepse. Educatia
prin blandete, alintari si laude are efectele cele mai bune. Forta exemplului personal are o mare inraurire asupra
educatiei pruncului. Supravegherea neincetata, postul si rugaciunea sunt recomandate de sfantul Ioan.
Educatia simturilor, educatia vorbirii primeaza, apoi cea a auzului, mirosul, vazul si la final cea tactila cu
scopul indepartarii de la viata lenesa si molateca. De asemenea ratiunea trebuie indreptata spre folosul ei moral,
grija principala a sfantului fiind moralizarea copilului si mantuirea sufletului lui.
Cea mai sigura cale de a ajunge la intelepciune este sadirea fricii fata de Dumnezeu.
Pedagogul trebuie sa fie barbat virtuous, vrednic si destoinic, iar o mare calitate a sa este convergenta intre
voba si act.

Carmen-Maria Bolocan, Catehetica si didactica religiei. Pp. 164-170.

Sfantul Ioan Gura de Aur este singura personalitate a Bisericii care analizeaza problema educatiei in toata
complexitatea ei, el o ridica la treata sacerdotiului crestin, considerand-o esentiala pentru omenire.
Este autorul unui adevarat tratat despre educatia copiilor, Despre slava desarta si cum trebuie sa isi creasca
parintii copiii, fiind cea dintai lucrare de pedagogie crestina pe care o are literatura bisericeasca, scrisa intre 393394 in timp ce era preot in Antiohia.
Originea raului de care sufera societetea sta in lipsa educatiei sanatoase a copiilor. Definitii ale educatiei
religioase date de Sf. Ioan : lipsa educatiei copiilor duce la cel mai mare pacat, care le depaseste pe toate celelalte si
16

duce la culmea rautatii ; - un copil fara educatie este dusman si vrajmas al tuturor si al lui Dumnezeu si al naturii si
al legilor si al vietii de obste.
A educa inseamna a purta de grija de copii in ce priveste curatenia sufleteasca si buna cuviinta, a creste pe
copil moral, om drept, a-l creste in evlavie, a forma un atlet pentru hristos, pe scurt a te ingriji de mantuirea
sufletului sau.
Motivatie speciala legata de particularitatile de varsta: copilul trebuie educat pentru ca este lipsit de
experienta si de judecata, este usuratic si este inclinat spre manie si rau, iar tanarul din pricina poftei si a inclinarii
spre pacat, el fiind asemenea unui cal neimblanzit.
Motivatia educabilitatii este legata de natura omeneasca, de conceptia crestina despre om si anume de vointa
libera a omului. Liberul arbitru e principiu de baza pentru toata legea morala. Vointa e mai puternica decat inrudirea
de sange, totul e in puterea liberului nostru arbitru.
Scopul educatiei este formarea din copil a unul atlet pentru Hristos, idealul suprem al ei este instaurarea in
sufletul copilului a chipului Domnului Hristos ca o reala traire crestina a invataturii ortodoxe in mojlocul acestei
lumi.
Se deosebeste educatia sufletului de educatia pur instructiva. Sf Ioan este preocupat si de psihologie si rolul
ei in educatie, distingand 4 etape in viata omului: copilaria, adolescenta, maturitatea si batranetea. Copilaria e
vazuta ca o mare agitate de furtuni regulate din pricina mobilitatii acestei varste, adolescenta este dominata de
pasiunile sufletului si vremea marilor decizii privitor la trairea vietii crestine, iar varsta maturitatii e legata de
casatorie si gospadarie. Deci, varsta propice pentru educatie este copilaria, cand sufletul copilului simte in mod
firesc nevoia de sprijin.
Sufletul copilului e vazut ca o ceara, caci invataturile se intiparesc usor in sufletul sau si raman vesnic, ca un
margaritar, care odata modelat va ramane in aceeasi forma pururea, ca un tablou si ca o statuie, carora parintii si
dascali au datoria sa le indeparteze cusururile si sa le adague ceea ce le lipseste, iar ultima asemanare este cu a unui
oras, dascalul fiind asemenea unui imparat care are sub paza o cetate. Educarea sufletului si formarea duhului unui
tanar e asemanata adesea cu sculptura si pictura.
Necesitatea legilor pentru educarea sufletului vizeaza importanta detaliului in educatie. Daca nu-i instruim pe
copii in lucrurile cele mai mici, nu vom reusi niciodata sa ii facem in stare sa savarseasca lucruri noi si mari.
Cetatea=sufletul copilului => corpul= zidul, simturile= portile, iar interiorul= casele in care avem
mania(partea irascibila a sufletului), pofta si ratiunea, mania se afla in inima, pofta in ficat, iar ratiunea in creier, de
aici sfantul Ioan va da legi fiecarei parti a corpului.

Sfantul Ioan Gura de Aur, Cateheze baptismale. Pp.44-67

Omilia catre cei ce urmeaza a fi luminati si lamurire clara a celor savarsite in chip simbolic si
inchipuite in dumnezeiescul botez
Li se arata puterea armelor pe care le vor primi si negraita bunatate a iubitorului de oameni, Dumnezeu, pe
care a aratat-o neamului omenesc, ca ei apropiindu-se cu credinta sa se bucure de o mai mare cinstire.
Domnul inainte sa incepem ostenelile, ne arata marinimia Sa pentru a ne atrage spre mantuire, cu totul diferit
de faptele omenesti unde deseori pleci cu mana goala dupa multe chinuri.
De la inceput Domnul a dat binefaceri neamului omenesc, viata pe care i-a dat-o si asezarea in rai, pe care lea pierdut prin gustarea pomului, uitand stapanirea de sine si fiind inselat de femeie, dar Domnul, ca un tata
preaiubitor, desi trebuia sa il piarda pe un astfel de neascultator, totusi el nu-l pedepseste pentru greseala, dar nici
nu-l iarta cu totul.
Deoarece omul a aratat neascultare a fost scos din vietuirea in rai si pedepsit cu osteneli si nenorociri, pentru
a nu pacatui si mai mult. Nelucrarea este dascal a toata rautatea, de aceea omul e pedepsit cu lucrarea pamantului,
pentru a isi aduce aminte de neascultare si de nimicnicia firii sale, iar inchipuirea ca e mai presus de propria fire a
fost pedepsita cu moartea, revenirea in pamantul din care a fost luat.

17

Din pricina neluarii aminte omul a pierdut bunatatile raiului, iar Domnul pentru a ii spori atentia si ravna
pentru poruncile pe care le va primi l-a asezat langa rai, pentru ca durerea vederii lui sa ii aduca aminte de cadere si
astfel sa devina mai sensibil la glasul Lui.
Diavolul prin inselaciune a rapit omului tot ce avea in mana, facandu-l sa se creada egal cu Dumnezeu i-a
atras osanda mortii, dar Domnul iubirii aratand diavolului ca cele ce a facut sunt fara folos, iar omului purtarea Sa
de grija i-a daruit prin moarte nemurirea. Mai mare este castigul decat paguba ! Diavolul l-a scos din rai, iar
Stapanul l-a adus in cer.
Ostasii lui Hristos daca vor fi ravnitori fata de negraitele daruri primite si le vor pazi intru trezvie vor primi
mai mari daruri ca Adam. Caci cel ce prin efort se face pe sine vrednic de cele deja primite, pe drept se si bucura de
mai mult.
Cei invredniciti sa fie scrisi in cartea cereasca aduc o credina fierbinte si un cuget statornic, cele savarsite la
botez au nevoie de credinta si de ochii sufletului, caci cele ce se intampla acolo sunt si nevazute si se vad doar cu
ochii credintei. Credinta este luarea aminte la cele ce nu se vad ca la cele vazute.
Nu om este cel ce lucreaza cele ce se savarsesc, ci harul Duhului este cel ce sfinteste firea apelor si se atinge
impreuna cu mana arhiereului de capul tau.
Botezul este si mormant si inviere. Dezbracam haina cea veche, plina de pacate si Il imbracam pe Insusi
Hristos, Cel fara de pacat.
Rolul catehezei este de a intari credinta si nu atat unul strict intelectual, de a dobandi noi informatii. Sfantul
Ioan le explica desfasurarea Botezului. Dupa primirea catehezei zilnice, sunt dusi la cei ce exorcizeaza prin viu
grai, deoarece urmeaza sa Il primeasca locuitor in ei pe Imparatul ceresc, Care are nevoie de o minte curate si libera
de toata mestesugirea ceului rau. Exorcismul aduce in suflet o mare evlavie, stare maxima de trezvie, si o pornire
spre multa strapungere de inima, stare esentiala pentru o reala pocainta.
La botez orice inegalitate si diferenta de demnitati se destrama, caci in cele duhovnicesti toate acestea dispar
si nu se cauta decat buna dispozitie a sufletului.
Atitudinea cu picioarele goale si mainile ridicate arata ca acestia erau prizonieri ai diavolului, iar acum
urmeaza sa fie eliberati de sub tirania lui, iar prin infatisare isi amintesc de starea anterioara, sa stie de unde au
scapat si la cine alearga, o mai mare pricina de multumire.
Nasii erau prezenti cu catehumenii la catehizarea lor. Ca garanti in cele duhovnicesti, deoarece ii invata
virtutea, sunt datori sa arate multa trezvie, indemnand si sfatuind, indreptand si avand dragoste parinteasca. Daca
prin propria lor atentionare ii vor conduce pe catehumeni pe drumul virtutii se vor impartasi de nume bun, iar daca
se molesesc multa osanda vor avea, de aceea sunt numiti parinti duhovnicesti.
Legamintele ce se fac intre ei si Stapan sunt facute intru Domnul si scrise cu Duhul, caci cuvintele rostite
sunt scrise in cer si legamintele facute cu gura raman nesterse in fata Stapanului, lucrurile primite acum sunt
duhovnicesti si ceresti, pot fi vazute cu ochii Duhului.
Din nou se vorbeste de atitudinea de robie prin plecarea genunchilor si intinderea mainilor spre cer, pentru a
isi aduce aminte de unde au fost eliberati, apoi preotul cere legamantul si marturisirea dupa care va spune : Ma
lepad de tine, Satano !
Sfantul Ioan isi aduce aminte de botezul sau si plange pentru starea in care a ajuns si ii roaga pe catehumeni
ca la intalnirea cu Hristos sa ceara indurare si iertare pentru dascali lor.
Lepadarea se face fata de Satan, de trufia sa, de slujirea sa si de lucrurile sale, iar ingerii si puterile ceresti
care stau de fata se bucura de intoarcerea noastra si duc cuvintele lor in fata Stapanului unde vor fi scrise in cartile
cele ceresti.
Lepadarea presupune: - ridicarea de sub tirania demonului; - lepadarea de el; - trecerea de partea lui Hristos
si unirea cu El.
Dupa lepadarea de cel rau si de toate lucrurile lui urmeaza unirea cu Hristos, doar primind cuvintele, Domnul
ne incredinteaza atata bogatie, uitand toate reaua vointa de dinainte. Apoi urmeaza o ungere prebaptismala in
semnul crucii ca o pecete spre apararea de cel rau.

18

Vor fi dezbracati de toate hainele, ca unii ce urmeaza sa intre in cer, vor fi unsi cu ulei duhovnicesc pe intreg
trupul pentru intarire si nevatamare de armele potrivnicului, iar apoi vor cobori in apele cele sfintite, unde vor
ingropa pe omul cel vechi si vor invia pe cel nou innoit sub chipul Celui Ce l-a zidit. Prin cuvintele preotului Se
coboara Duhul Sfant si alt om se naste in locul celui vechi.
Prin intreita afundare si ridicare se coboara Duhul Sfant, caci nu preotul singur atinge capul celui botezat, ci
si Hristos, preotul doar imprumuta mana sa, Cel Ce plineste toate este Tatal si Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea
nedespartita, credinta in Ea ne adduce infierea.
Dupa iesirea din ape toti cei prezenti ii inconjoara, ii imbratiseaza si ii saruta, ca pe unii ce din robi au
devenit liberi si chemati la masa cea imparateasca. Se impartasesc apoi cu Trupul si Sangele Domnului, ca unii ce
L-au imbracat pe Insusi Hristos.
Sf. Ioan le-a spus toate acestea dinainte pentru ca acestia sa rodeasca multa dorire, prin analogia cu cele traite
de povatuitor. Ii indeamna apoi sa aiba noblete in cereri, nimic lumesc sau omenesc cerand, ci sa ceara ocrotirea lui
Hristos sa pazeasca harul primit, pacea Bisericii, pentru cei ce ratacesc si iertarea pacatelor, caci ei sunt cei dintai
prieteni ai lui Hristos si El nu va refuza cererile lor. Si prin purtarea de grija fata de madularele Bisericii, pe care o
Hristos o pretuieste asa mult va da o si mai mare bunavointa acestora, prin grija pe care ei au aratat-o pentru
mantuirea aproapelui.
Un indemn final la pregatirea cu bucurie si veselie pentru primirea harului aratand o vietuire vrednica de
acest har prin care sa dobandeasca bunatatile vesnice.
Omilia a III-a catre neofiti
Neofiti asemanati cu stelele cerului, dar acestia sunt mai luminosi decat cele ale noptii, caci cand lumineaza
Soarele dreptatii ele mai mult se lumineaza, pe cand celelalte se ascund. Pricina aparitiei stelelor pe pamant este
intruparea Celui Ce S-a aratat.
Stelele cerului vor disparea la sfarsitul lumii, caci ele sunt ca frunzele viei, care mentine frunzele cat timp
strugurele se coace, asa si intreaga lume cat timp are firea omeneasca in dansa va mentine stelele, dar cand nu va
mai fi noapte nu va mai fi nevoie de stele.
Natura fiintei noastre este focul cel intelegator, cu care am fost botezati, iar cu totii suntem Luceferi de Zi,
caci toti suntem purtatori de lumina. Botezul i-a facut liberi si cetateni ai Bisericii pe cei ce erau robi, iar Sf. Ioan
insira calitatile noilor botezati: de sfinti, drepti, fii, mostenitori, frati ai lui Hristos, madulare ale lui Hristos, biserica
si instrumente ale Duhului.
Sunt zece daruri ale botezului, pe langa iertarea pacatelor, de aceea pricina botezului pruncilor nu este
iertarea pacatelor, caci nu au, ci este adaugarea sfinteniei, dreptatea, infierea, mostenirea, infratirea, sa fie madulare
ale lui Hristos si sa devina salas al Duhului.
Singurul lucru care ne desparte unii de altii este pacatul, tocmai de aceea Sf. Ioan se teme sa ii numeasca
frati, desi a primit acelasi botez si daruri ca ei, caci el considera ca prin delasare a pierdut inrudirea cu ei , de aceea
ii indeamna ca ravna lor sa fie pe masura darului primit.
Cei botezati vor intra de acum in arena luptelor, avand ca spectatori ingerii si oamenii, dar ca protector al
luptelor pe Stapanul ingerilor, care nu este neutru precum un arbitru al luptelor olimpice, ci e cu totul de partea
noastra, el ne-a uns cu untdelemnul veseliei, iar pe diavol l-a legat cu lanturi. Dar chiar daca v-a invinge, diavolul
tot gheena o va primi, iar noi daca vom invinge vom fi incununati, iar acela osandit precum a patit si la caderea lui
Adam.
Precum nou este felul luptei (ca om trebuie sa ma bat cu demonii, trup avand, lupt cu puterile netrupesti), asa
si armele sunt noi: platosa este dreptatea, scutul este credinta, iar sabia este cuvantul Duhului, dar si masa a primit,
mai puternica decat orice arma, caci doar vazand limba insangerata de scumpul sange diavolul nu poate sa rabde.
Preinchipuirea sangelui lui Hristos este sangele mielului jertfit de evrei in Egipt, cu care si-au uns usile, ca
ingerul sa nu ii piarda, dar nu fiindca era sange a avut putere, ci fiindca preinchipuia sangele Stapanului, deci
puterea preinchipuirii vine din realitatea intruparii lui Hristos. Acum diavolul vede gura credinciosilor unsa cu
sangele Adevarului, iar precum ingerul nu a indraznit sa intre la usile unse cu sangele mielului, asa si el va fugi de
acestia.

19

Taria sangelui vine din izvorul sau, care este coasta Stapanului, ce a fost impunsa si a tasnit apa si sange, ca
simbol al botezului si al Euharistiei, mai intai este botezul si dupa aceea impartasania. Din apa si din sange, ca
simboluri ale botezului si impartasaniei, iesite din coasta s-a nascut Biserica, deci precum pe Eva a facut-o din
coasta lui Adam, asa si Biserica e plamadita din coasta lui Hristos.
Hristos, pe care i-a nascut, Insusi ii hraneste necontenit cu sangele Sau, deci, din pricina marimii darului e
nevoie de multa ravna si amintire a legamintelor facute, o retraire reala a continutului lor, o actualizare clipa de
clipa a lepadarilor si unirilor de la botez, caci ele au fost scrise cu Duhul si cu limba, doar cu ea se scriu legamintele
fata de Dumnezeu.
Adam a pus inceput datoriei, iar noi am sporit-o cu pacatele, dar Hristos a rupt zapisul pacatelor noastre, l-a
pironit pe cruce, si ne-a iertat in mijlocul lumii, pentru ca toti sa priveasca, in frunte cu diavolul, si sa nu ne mai
impiedice dupa asta. Totusi, e nevoie de mare grija, caci o a doua cruce nu mai exista si nici o a doua iertare prin
baia nasterii din nou, iertare totusi mai este, dar nu prin baia nasterii, de aceea ii indeamna sa nu fie delasatori.
Crestinii vad minuni mai mari si mai luminate decat evreii: il vad pe diavol cufundat cu toata armata lui, trec
prin moarte precum evreii prin mare, au fost eliberati de demoni precum aceia de egipteni si au scapat de robia
cumplita a pacatului. Iudeii nu au putut privi fata lui Moise, rob ca si ei, dar crestinii vad fata lui Hristos in slava
Lui, accent pus pe experienta slavei necreate la botez si la impartasire, a primilor crestini, singura sansa de a scapa
de ispitele lumii desarte.
Pe evreii ii insotea Domnul din pricina harului lui Moise, aici sfantul Ioan percepe trei planuri ale preotiei lui
Hristos:- cel preinchipuit (Moise ca persoana istorica), cel vazut, actual (ep. Flavian) si cel nevazut( Iisus Hristos),
deci pe crestini Hristos ii insoteste din pricina harului preotului, dar si a ascultarii lor, cu accentuare prezentei
depline a harului lui Hristos in adunarea laolalta a episcopului, preotilor si mirenilor in jurul Euharistiei.
Pe evreii i-a asteptat pustiul, iar pe noi cerul, avand ca si conducator pe Dumnezeu, insemnat cu Duhul
preabland, precum Moise cu blandetea, Moise le-a mijlocit mana in pustiu ca inchipuire a Impartasaniei, pe care
ne-a adus-o Hristos tasnind din mijlocul mesei ca izvoare ale Duhului catre toti cei ce cu inima si constiinta curata
se apropie primind har si mila spre ajutor la buna vreme.

Cateheze Sf Chiril al Ierusalimului

Despre Botez
Sfantul Chiril spune ca atunci cand ne-am dezbracat si am intrat in scaldatoarea Sf Botez, noi ne-am
dezbracat nu doar de haine ci si de omul cel vechi. Asemenea si Mantuitorul cand S-a dezbracat , dezbracand
totodata domniile si stapaniile. Prin undelemnul cu care am fost unsi apoi ne.am facut partasi ai lui Hristos ;
acesta pune pe fuga orice urma a lcrarii celei potrivnice. El nu doar curateste toate urmele pacatelori ci si alunga
toate puterile vicleanului.
Cufundarea de 3 ori in apa si respective scoaterea tot de atatea ori din apa arata in chip symbolic ingroparea
cea de 3 zile a Mantuitorului. Cufundarea inseamna moartea omului vechi, parasirea de patimi si nasterea omului
nou, care se face odata cu scoaterea din apa. Nasterea noastra a avut loc o data cu moartea noastra. Sfantul Chiril ne
atrage atentia cat de minunata este aceasta taina, cum am inviat cu toate ca n-am murit cu adevarat, n-am fost
ingropati si nici n-am fost rastigniti cu adevarat. Vedem astfel cat de mare este iubirea lui Dumnezeu fata de noi,
facandu-ne partasi mantuirii fara sa fie nevoie sa suferim. Tot ceea ce a suferit Hristos pentru noi a fost real, iar cele
savarsite de noi odata cu Botezul sunt o asemanare a mortii si a patimilor Lui, insa mantuireanoastra nu este o
asemanare ci o realitate.
Botezul nu da doar iertare pacatelor precum dadea botezul lui Ioan ci prin el obtinem si harul infierii.
Despre ungerea cu Sfantul Mir
Dupa cum Hristos a fost rastignit, a fost ingropat si a inviat in realitate, iar voi in timpul botezului sunteti
invredniciti sa fiti rastigniti, ingropati si inviati impreuna cu El, intru asemanare, tot astfel si la ungerea cu Sfantul
Mir. Hristos a fost uns cu undelemnul spiritual al bucuriei, pentru ca El este pricinuitorul bucuriei celei
duhovnicesti, iar voi ati fost unsi cu mir si ati ajuns partasi ai lui Hristos.
Dupa cum maine Euharistiei dupa invocarea Sfantului Duh nu mai este simpla paine, ci trupul lui Hristos tot
si acest Sfant Mirajunge sa fie un dar al lui Hristos si al Sf Duh. Trupul se unge cu mir vazut, dar se sfinteste
20

sufletul prin Sf Duh. Am fost unsi pe frunte pt a ne dezlipi de rusinea primilor oameni care au calcat porunca
Domnului; la urechi- pentru a asculta tainele dumnezeisti; la nari- pentru a simti buna mireasma a lui Hristos; pe
piept- am primit platosa dreptatii pentru a putea sta impotriva diavoului. Sfantul Mir este armura Sfantului Duh
care ne ajuta sa stam impotriva duhurilor rele. Dupa toate acestea ne putem numi pe deplin crestini. Inainte de a fi
unsi eram inc ape cale de a dobandi numele de crestini.
Despre Trupul si Sangele lui Hristos
O data ce ne impartasim ajungem purtatori de Hristos, pentru ca trupul si sangele Lui se impartasesc
madularelor noastre. Astfel, dupa cuvintele sf Petru, ajungem partasi dumnezeirii. Noi nu trebuie sa judecam taina
dupa gustare, ci, fara de indoiala sa ne incredintam prin credinta ca am fost invredniciti de trupul si sangele lui
Hristos.

Cateheza baptismala in antichitatea crestina

Documente din scoala catehetica ierusalimiteana
a.

Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele

Numele episcopului ierusalimitean este legat de celebrele Cateheze (nr. 24). Importanta lor = sunt o serie
complete de cateheze de initiere ce reflecta modalitatea in care se practica in instructia primara a catehumenilor. Iau atras renumele de cel mai mare catehet patristic al Palestinei si unul dintre cei mai mari ai intregii Biserici.
Cele mai multe amanunte de interes ni le ofer cele 5 cateheze mistagogice, tinute neofitilor in Ierusalim, probabil in
Saptamana Luminata a anului 348. Atribuirea lor Sf. Chiril a fost contestata, fiind puse pe seama succesorului sau,
Ioan II de ierusalim (387-417), dar pana la urma pare mai verosimil ipoteza ca au fost initial rostite de Chiril.

Procateheza = o cateheza preparatory, adresata categoriei cele mai avansate de catehumeni, asa numitii
(cei pentru luminare) respective celor care erau pe punctual de a primi botezul:

Sulfa asupra voastra mireasma fericirii. Dezbraca haina iubirii de arginiti, a desfanarii si necuratiei si
imbraca-te cu o alta haina inainte de a veni Iisus. Ai 40 de zile de pocainta. Daca starui in intentia rea, apa te va
primi, dar duhul nu te va primi.

Pana acum erai numit catechumen. Cuvintele dumnezeiesti nu mai rasuna in jurul tau, ci in adancul tau, caci
Duhul locuieste in tine si face de mintea ta casa duhovniceasca.

Nu este cu putinta sa te borezi de 2 ori caci este un Domn, o credinta, un Botez (Efes. 4, 5)

Nimic nu cere dumnezeu de la noi decat intentie buna

Catehizarea este un process sistematica si de durata de invatare si aprofundare a credintei:

Staruie in cateheze. Primesti arme contra puterii cele potrivnice, contra ereziilor, contra iudeilor,
samarinenilor si paganilor. Inchipuie-ti catehizarea ca pe o casa. Trebuie sa punem piatra pe piatra, indepartand tot
ceea ce este nefolositor. Trebuie sa se zideasca o cladire tainic. In chip asemanator iti oferim pietrele cunostintei.
b.
Catehezele mistagogice
Cateheza I mistagogica catre cei curand luminati (neofiti)
In vechime, botezul se savarsea in seara/noaptea de Pasti potrivit ritualului explicat de episcopal
Ierusalimului. Asamanarile dintre ritualul baptismal primar si cel de azi reflecta fidelitatea pastrarii Sf. Traditii in
Bisericile de rit bizantin:

Ati fost asezati si v-ati lepadat de Satana cu fata spre apus fiindca Apusul este locul intunericului.

A doua formula Si de toate lucrurile tale arata ca te lepezi de toate faptele si gandurile savarsite impotriva
dreptei ratiuni.

Apoi Si de toata trufia taarata ca trufia diavolului sta in orice desertaciune sau primejdie sufleteasca.

Dupa aceea, prin Si de toata slujirea ta vezi ca daca veicadea in aceste slujiri dup ace te-ai lepadat de
satana si dup ace te-ai impreunat cu Hristos, vei fi ispitit mai amar de tiran.

Asadar, dupa ce te-ai lepadat si ai rupt aceasta legatura cu el ti se deschide raiul lui Dumnezeu.
Cateheza II mistagogica: despre Botez

Catehezele mistagogic si invataturile mai noi ce vi se dau in fiecare zi ne sunt de folos pentru ca vestesc
invataturi pe care nu le-am cunoscut inca.
Fiind unsi cu untdelemn sfintit din crestetului capului pana la picioare, ati ajuns partasi maslinului celui bun,
Iisus Hristos.
21

Dupa aceasta ati fost condusi la cristelnita dupa cum si Hristos a fost dus pe cruce la mormantul care era
alaturi.ati marturisit si v-ati cufundat de 3 ori in apa, aratand in mod symbolic ingroparea cea de 3 zile a lui Hristos.
In aceeasi clipa ai si murit dar v-ati si nascut, iar aceasta apa v-a fost mormant si mama.
Cateheza III mistagogica: despre ungerea cu Sf. Mir

Dupa ce ati iesit din cristelnita, vi s-a dat ungerea, antitipul Aceluia prin Care a fost uns Hristos, adica Sf.
Duh.

Hristos a fost uns cu untdelemnul spiritual al bucuriei, Sf. Duh iar fost ati fost unsi cu mir si ati ajuns partasi
ai lui Hristos.
Daca ungerea prebaptismala se face cu untdelemn sfinti simplu, acum se utilizeaza Sf. Mir, sfintit o singura
data pe an, in Joia Patimilor de catre Sinodul arhiereilor:

Trupul se unge cu mir vazut, dar se sfinteste sufletul prin Sf. si de viata facatorul Duh.
Dupa ce ati fost invredniciti cu ungerea cu Sf. mir, va numiti crestini, iar renasterea voastra este
confirmata.simbolul aceste ungeri se afla in V.T.: ungerea lui Aaron, fratele lui Moise ca arhiereu, ungerea lui
Solomon ca imparat.
c.
Sf. Ioan Gura de Aur, Catehezele baptismale
O latura mai putin cunoscuta a preocuparilor Sf. Ioan Gura de Aur o constituie activitatea sa catehetica. Cele
11 cateheze baptismale sunt rezultatul celor 11 ani de slujire preoteasca la Antiohia si ai celor de episcopat.
Primele 8 cateheze baptismale se pare ca au fost rostite in anul 390. Cea mai semnificativa esteCateheza a
doua: Urmare a intruirii celor ce vor fi iluminatiu si explicare clara a actinilor savarsite intr-un mod symbolic si
tipic la sfantul Botez:

Ceea ce se savarseste de catre preot nu omul este cel ce face, ci harul Duhului Sfant.

Vedeti aici atitudinea captivitatii si a eliberarii de unirea cu satana prin fagaduintele pe care preotul va face sa
le rostiti.

Dupa acest contract, aceasta lepadare si aceasta unire, te-ai unit cu Hristos iar preotul iti face ungerea la
frunte cu untdelemnul spiritual sit e insemneaza. Preotul este doar mijlocitorul harului si el nu face decat sa ofere
mana sa; Cel care savarseste totul este Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea ce nedespartita.

Prezentare generala
Etimologia termenului cateheza. Cateheza reia si dezvolta mesajul proclamat. Catehumanul antic
reprezinta un fenomen complex si inegal in diferitele Biserici locale si cu o dezvoltare in timp; este o institutie
crestina destinata pregatirii pentru botez a celor ce-l solicitau si erau considerati demni de a-l primi.
In literature de specialitate il gasim definit ca o institutie bisericeasca de tip pastoral-liturgic dezvoltata in
interiorul comunitatilor crestine incepand de la sfarsitul sec. II.
Ca stagiu de pregatire, catehumenatul reprezinta o etapa funamentala a procesului de initiere crestina.
Inititerea catehumenala se refera la acel proces initial de dezvoltare a credintei in Hristos si de insotire a noilor
credinciosi, care culmina cu botezul si deplina apartenenta la Biserica. In sec. III-IV, accesul adultilor la botez se
structureaza intr-un proces organic de formare desfasurat ca o adevarata ucenicie in viata crestina.
Premize ale unui neocatehumenat
Redescoperirea catehumenatului antic in zilele noastre ca process intiatic, ca itinerar catehetic ce culmina cu
celebrarea sacramentala exprimao noua sensiblitate pastorala.
Disciplina arcana in literature catehetica primara
Notiunea primeste sensul de practica a pastrarii secretului asupra adevarului de credinta si unor practici
ritual. Temiul pe care s-ar fi intemeiat asa numita disciplina arcana in Biserica primara pare a fi textul de la Matei
7,6.
Existenta acestei proceduri s-a dedus din faptul ca Biserica nu ingaduia catehumenilor si necrestinilor sa
asiste la partea a II-a a Sf. Liturghii. Sintagma disciplina arcani intra in uz de-abia din sec. al XVII-lea. Desi nu
se cunoaste originea acestei practice primare e de presupus ca, in contextul vremii, ea a fost insipirata de religiile de
mistere.
22

Treptele catehumenatului
a.

Originile catehezei crestine

In dezvoltarea procesului catehumenal distingem: o perioada antica (anterior pacii constantiene); o periaoda
de mijloc (sec. IV-V), de structurare si de inflorire a catehumenatului si o perioada de declin (sec. V-VI).
Practica pastoral a catehumenatului antic este documentabila doar in ultimele decenii ale sec II, pentru ca
dupa unele date sumare prezentate de Sf. Iustin, sal gasim in sec. IV ca organizatie oficala si bine articulate in
Biserica prin care candidatii primeau un invatamamant oral si o initiere morala, iar accessul la tainele intierii este
strans legat de functiunile liturgice.
In afara de scopul baptismal al catehezei primare, mai ales in aceasta prima prerioada catehumenatul se
impune ca o necestiate a vietii crestine.
b.
Catehumenatul postconstantinian
Incepand cu sec IV se deshide o noua perspectiva catehumenatului, prin triumful definitive al Bisericii si prin
convertirile in masa care se petrec in urma castigarii dreptului de exprimare libera a credintei.
Nr mare de aderenti facea tot mai dificila practicarea unei formari riguroase si acordarea unei asistente
spiritual adecvate. Din pacate cresterea numerica a noilor botezati va atrage dupa sine o cadere calitativ morala a
membrilor Bisericii.
Un alt neajjuns consta in faptul ca catehumenul era considerat deja crestin chiar daca nu primise botezul,
ceea ce raspandeste practica de a ramane catehumen in mod nederteminat.
c.
Declinul catehumenatului
Incepand din a doua jumatate a sec. V, asistam la un lent si progresiv declin al disciplinei antice a
catehumenatului pana la disparitia sa completa (sec VII). Prima cauza a fost noua situatie religios-morala .Un alt
motiv se refera la faptul ca preotii aveau de regula o formare biblica si teologica limitata, nefiind pregatiti sa-si
assume o instruire competenta a adultilor.
Fazele procesului catehumenal
Catehumenatul trebuie inteles mai curand ca un proces complex si diversificat , decat ca o institutie
bisericeasca. El este expresia pe de-o parte unitara a practicilor crestine didactice, liturgice si baptismale, pe de alta
parte, poarta pecetea specificitatii locale a comunitatilor crestine primare. Intre notele specific ale catehezei crestine
initiale se numara: caracterul baptismal si mistagogic; specificul adult; lipsa unei cateheze a copiilor, dificultatea
accesului la initerea crestina dar si seriozitatea procesului de intrusctie primara.
a.

Cateheza indepartata
Potrivit Traditiei apostolice a lui Ipolit si a Constitutiilor apostolice, adultii care doreau sa devina crestini
erau supusi, de catre personae responsabile ale comunitatii, la o prima verificare a sinceritatii si a consistenteti
aspiratiei lor intr-un interviu ce cuprindea 3 tipuri de intrebari: a) primul privea motivele convertirii pentru
verificarea sinceritatii; b) a doua serie de intrebari privea starea de viata a candidatilor, adica situatia familiala si
cea sociala; c) a treia privea meseriile, ocupatiile.
Inspirata din traditia ebraica si din practicile initiatice ale unor religii de mistere, admiterea la catehumenat
era inconjurata de precautii si garantii. Se impunea o verificare atenta a motivatiei candidatului.
Aspirantul putea fi refuzat ca de exemplu in cazul simplilor curiosi ce erau capabili sa divulge misterele de
credinta sau sa denunte pe crestini. De asemenea erau refuzati cei care ocupau functii sau practicau meserii
incompatibile cu viata de crestin ce ridicau problem de credinta si de morala. De-acum evemt atestat si institutia
nasilor (cei ce aduc garantii morala necesare pentru ca persoana sa fie acceptata pe baza marturiei lor suplimentare
la chestionarea celui in cauza.

23

24