Sunteți pe pagina 1din 11

Curs 1; 01.10.

2013

Structura:
Cap 1- Continutul si sfera finantelor internationale
Cap 2- Piata valutara internationala si pietele derivate
Cap 3- Organizarea si functionarea principalelor piete internationale
Cap 4- Notarea titlurilor financiare
Cap 5- Creditul international, trasaturi, forme, garantii
Cap 6- Fluxurile financiare si internationale si impozitele directe
Cap 7- Fluxurile financiare internationale si impozitele indirecte
Cap 8- Fluxurile financiare publice internationale generate de relatiile cu
organizatiile si organismele financiare internationale, cu institutii financiare
bancare internationale
Cap 9- Riscul de tara
Cap. 1 Continutul si sfera finantelor internationale
1.1 Ce sunt finantele internationale?
Finantele internationale reprezinta o disciplina in care se contopesc teoriile relatiilor
economice internationale cu elemente micro si macro economice deseori recurgandu-se la
aparatul statistic pentru a demonstra aceste teorii.
Termenul de international puncteaza faptul ca schimburile internationale nu se fac intre
natiuni ci intre firme, indivizi sau institutii rezidenti ai unor state diferite.
Cu 25-30 ani in urma relatiile finantelor internationale gravitau in jurul problemelor
legate de ajustarea balantei de plati externe.
Piata valutara era studiata doar in contextul echilibrarii balantei de plati externe.
Se studia regimul cursului valutar dar numai in contextul determinarii pretului relativ al
monedei. Fluxurile de plati externe si miscarile de capital erau abia mentionate.
Factorii care au condus la modificari in ceea ce priveste sfera de cuprindere a
finantelor internationale sunt:
- socurile petroliere- sub aceasta denumire este cunoscuta cresterea brusca a pretului
petrolului din anul 1973 si apoi cea din 1974, crestere dupa care fluxurile de capital au
1

migrat spre tarile arabe care sunt principalele furnizori de petrol. In aceste tari insa
oportunitatiile de investitii erau foarte mici, tarile arabe recicland practic acesti bani. O
parte din acesti bani s-au reintors in tarile occidentale o parte au fost investitii in actiuni
sau in imobile, iar o alta parte au fost depusi in banca.
- trecerea la sistemul cursurilor flotante (1973)
- aparitia instabilitatii pe piata financiar internationala
- cresterea inflatiei in SUA
- declasarea procesului de dereglementare respectiv de liberalizare financiara
Aceste fenomene au pornit de la faptul ca in SUA existau in anii 70-80 legi care
mentineau in viguare unele reglementari care datau din 1934-1935. Conform unora dintre
aceste legi bancile americane nu puteau avea sucursale sau filiale deschise in alte tari
decat in SUA.
Astfel era imposibila diversificarea portofolilor, ceea ce a constituit nu o singura data
motivul falimentelor bancare.
Bancile comerciale americane puteau accepta constituirea de depozite pe termen scurt si
puteau acorda credite pe termen scurt dar nu puteau emite obligatiuni si nu puteau detine
actiuni emise de alte banci sau firme. Aceasta legislatie a fost progresiv inlaturata,
procesul de dereglementare si de liberalizare a actiunii financiare continuandu-se si in
prezent.
In concluzie afirmarea finantelor internationale ca disciplina autonoma cu grad ridicat de
complexitate si specializare a avut loc la inceputul anilor '80 in urma cresterii amplorii
transferurilor internationale si ca urmare a cresterii instabilitatii de pe piata financiara
internationala ceea ce a constituit un impuls in dezvoltarea si expansiunea mecanismelor
financiar internationale si aparitia de noi piete financiare precum si dezvotarea celor
existente.
Finantele internationale au fost definite de catre Henri Bourguinat ca fiind " o reteta din
ce in ce mai densa de operatiuni de vanzare cumparare sau de credit, imprumut cu
caracter de speculatie si de acoperire, ce depaseste frontierele nationale dezvoltandu-se in
consecinta o adevarata megapiata financiara mondiala".

Finantele internationale studiaza tranzactiile de natura comerciala si financiara dintre


state, miscarile de capitaluri dintre state si reglementarile care privesc aceste tranzactii,
respectiv institutiile implicate in aceste procese.
Problemele cu care se confrunta in prezent finantele internationale, sunt legate de
interconexiunea burselor de valori de pe plan extern, aparitia continua de produse
financiare noi, cresterea interdependentelor dintre operatiunile financiare internationale si
problemele globalizarii pietei financiare.
Dezvoltarea financiara pe plan global este insotita de dezvoltarea puternica a pietelor
valutare, piata valutara tinzand sa devina dintr-un simplu centru de conversie a monedelor
nationale subordonata operatiunilor comerciale, un centru al activitatii financiare
internationale.

Cap. 2 Piata valutara internationala si pietele derivate


2.1 Valutele- Notiune si clasificare
2.2 Notiunea de piata valutara internationala
2.3 Derivatele financiare (contractele futures, forward, optiuni, swap-uri)
Operatiile si tranzactile care au loc intre persoane fizice respectiv persoane juridice ale
unor tari diferite respectiv relatiile care iau nastere intre state diferite genereaza fluxuri de
incasari si plati transflotariere respectiv creante si datorii internationale. Eliberarea de
datorii (lichidarea obligatiei unui debitor fata de un creditor al sau) pe plan extern se
realizeaza prin mijloace de plata internationale.
Mijloacele de plata internationale se pot definii ca fiind acele posibilitati de plata prin
care se lichideaza obligatia generata de tranzactii internationale.
In sfera de cuprindere a mijloacelor de plata internationale regasim: aurul, valutele,
compensatiile, acordurile de clearing si de barter.

2.1 Valutele- Notiune si clasificare


Moneda nationala a unui stat detinuta in afara granitelor sale de catre o persoana fizica
sau juridica straina sau detinute de persoane fizice sau juridice straine pe teritoriul tarii
emitente a monedei respective reprezinta valuta.
Clasificarea valutei:
1. Din punct de vedere al formei de prezentare:

a) Valuta efectiva: bacnote, numerar;


b) Valuta in cont: disponibil in cont la o banca;
2. D. p. d. v. al stabilitatii cursului de schimb:
a) Valuta stabila: valuta al carei curs nu inregistreaza oscilatii semnificative o perioada
indelungata de timp;
b) Valuta slaba: valuta al carei curs are o perioada indelungata de timp, un trend
descendent;
c) Valuta forte: valuta al carei curs are o perioada indelungata de timp, un trend
ascendent;
Curs 2; 08.10.2013
3. Dupa regimul convertibilitatii valutele pot fi clasificate in:
1. valute convertibile (sunt acele valute care au putere circulatorie si liberatorie de plata
si in alte tari in afara tarii de origine). Prin convertibilitate se intelege insusirea legala a
unei monede de a putea fi preschimbata cu o alta moneda in mod liber prin vanzarecumparare pe piata fara restrictii.
2. valute neconvertibile ( sunt acele valute care nu pot fi schimbate si in alte valute
( moneda nationala a unui stat este recunoscuta de autoritatea monetara a statului
respectiv numai in cadrul granitelor sale)).
3. valute transferabile sunt cele care fara a devenii convertibile au dobandit statutul de
transferabile prin increderea cu care au fost investite de catre un grup de state imbraca
intotdeauna forma de valuta in cont.
4. valute liber utilizabile sunt acele valute cu o convertibilitate totala recunoscuta de
FMI si de alte organizatii financiar internationale.
Monedele internationale sunt acele monede care pot circula in afara granitelor statului
emitent servind ca mijloc de plata si de rezerva pe piata internationala.
In practica se disting 2 categorii de monede internationale:
1. monedele nationale care datorita unor insusiri si imprejurari capata carater de moneda
internationala (napoleonul francez, lira sterlina, lira otomana) (dolarul american, lira
sterlina, francul elvetian, ianul japonez si euro).
2. instrumente monetare si unitati de cont emise de organisme financiar internationale
(unitati monetare artificiale).

1) DST( Drepturi speciale de tragere) constituie prima unitate de cont emisa de FMI.
Initial valoarea unui DST a fost exprimata in aur.
1DST= 0,8886 gr aur
Principalele caracteristici ale DST-urilor:
1. Etalon monetar si instrument de rezerva valutara
2. Ban de cont sau o moneda scripturala emis de FMI in transe periodice alocate in
conturile tarilor membre proportional cu participarea lor la fonduri.
3. Este un mijloc de plata conventional.
4. Sumele in DST pot fi obtinute si utilizate doar de FMI de tarile membre prin bancile
lor centrale, de banca reglementelor internationale si de banca centrala a Elvetiei.
5. DST-urile sunt distribuite sub forma de credit reprezinta instrumentul de sporire a
lichiditatilor internationale.
6. Persoanele particulare nu au drepturi de a detine DST-uri.
7. Valoarea unui DST este bazata pe metoda cosului valutar.
2) ECU ( European Currency Unit) a fost unitatea de cont emisa in cadrul sistemului
monetar european in anul 1979 iar incepand cu 1 ianuarie 1999 locul acesteia a fost luat
de catre moneda EURO.
3) EURO- incepand cu ianuarie 1999 a fost moneda oficiala a 12 state, cursul monedei
unice este fix in raport cu valutele tarilor din zona EURO.
4) AMU (Assian Monetary Unit) este o moneda folosita de uniunea asiatica pentru
tranzactiile intre tarile membre. Aceasta moneda este mentinuta la aceeasi paritate ca si
DST-urile.
5) ACRU (Arab Currency Related Unit) unitate de cont introdusa in 1975 in ideea
reciclarii fondurilor provenite din exporturile de titei. Valuarea unui ACRU este
echivalenta cu valoarea dolarului american.
Curs 3; 15.10.2013

2.2 Notiunea de piata valutara internationala


Piata valutara internationala implica mecanisme conform carora se realizeaza
tranzactii intre vanzatorii si cumparatorii de valute. Pe aceasta piata se realizeaza
convertirea unei monede in alta moneda. Piata valutara se divizeaza in piete globale,

regionale si interne. Pietele valutare globale sunt concentrate in centrele financiare mari
ale lumii: Londra, New York, Tokyo, Frankfurt, Paris.
Pe piata valutara regionala se realizeaza operatiuni cu un anumit numar de valute
convertibile.
Piata valutara interna reprezinta piata unui stat.
Pe piata valutara internationala cursurile valutare au scapat de sub stapanirea
autoritatiilor monetare deoarece rezervele bancilor centrale sunt insuficiente pentru a
influenta in mod durabil evolutia cursului valutar.
Notiunea de piata valutara desemneaza ansamblul bancilor si a institutiilor financiare
autorizate sa efectueze tranzactii valutare pe teritoriul unei tari de catre autoritatea
monetara a tarii respective.
Factorii care au condus la dezvoltarea schimburilor valutare sunt:
1. Lipsa unui mijloc unic de plata;
2. Suspendarea definitiva a controlului asupra schimburilor valutare in U.E. incepand cu
1 iunie 1990.
3. Liberalizarea fluxurilor financiare intre statele membre ale U.E.
4. Largirea gamei de instrumente si produse oferite operatorilor de pe aceasta piata.
Piata valutara este singura piata globala efectiva care functioneaza 24 de ore din 24.
Sistemele internationale ale principalelor banci care sunt legate intre ele prin sisteme
eletronice au format piata valutara interbancara globala.
Trasaturile caracteristice ale pietei valutare internationale sunt:
1. nu este caracterizata printr-un loc concret de realizare a tranzactilor;
2. nu are un timp concret de lucru 24 de ore din 24;
3. nu dispune de un organism de reglementare (cursurile se stabilesc in mod exclusiv pe
baza cererei si a ofertei);
4. se caracterizeaza printr-un numar mare de participanti si un volum mare de operatiuni;
Participantii la tranzactiile pe piata valutara:
1. In aceasta categorie intra bancile centrale (intervin sporadic pe piata);
2. Agentii economici nebancari;
3. Dealerii;
4. Brokerii;

5. Bancile;
Operatiuni pe piata valutara:
I. In functie de cursul la care se lichideaza operatiunile de pe piata valutara pot fi:
1. operatiuni SPOT/la vedere- acestea se incheie si se lichideaza la cursul la vedere
adica predarea respectiv primirea cantitatii de valuta tranzactionata se va realiza in
maxim 48 de ore.
2. operatiuni FORWARD/la termen- acestea se incheie si se lichideaza la un curs la
termenul stabilit in momentul incheierii contractului. Predarea respectiv primirea sumei
pentru care a fost incheiat contractul se realizeaza la termenul convenit prin contract
adica la scadenta acestuia.
II. In functie de intentia celui care efectueaza operatia:
1. HEDGING VALUTAR intentia celui care efectueaza acest gen de operatie este de a se
acoperii impotriva riscului valutar, se mai numeste si operatie de acoperire;
2. SPECULATIA VALUTARA este operatia de vanzare- cumparare de valuta prin care se
urmareste in mod nemijlocit obtinerea unui castig rezultat din diferenta de curs care apare
in timp pe o piata pentru o valuta;
Arbitrajul valutar
Arbitrajul valutar este tranzactia valutara incheiata de regula intre banci( arbitraj bancar)
si consta in vanzarea respectiv cumpararea de valuta pe doua piete diferite.
Arbitrajul poate fi:
1. Arbitraj direct/simplu in acest caz sunt implicate doua piete;
2. Arbitraj triunghiular cand intervin 3 piete;
3. Arbitraj combinat cand se lucreaza atat cu piete cat si cu termenele la care se incheie
si se lichideaza tranzactia.
Curs 4; 22.10.2013

2.3 Derivatele financiare (contractele futures, forward, optiuni, swap-uri)


Un derivat financiar este un contract financiar care are ca activ suport un activ primar
(actiuni, obligatiuni, valute si marfuri), active a caror curs de pe piata la vedere sta la
baza determinarii pretului derivatului financiar.
Derivatele financiare se pot grupa in 3 mari categorii:
1. Contracte futures si forward;
7

2. Contractele de optiune (optiuni);


3. Swap-uri;
1. Contractul futures este un contract la termen si reprezinta un angajament standardizat
de a cumpara sau de a vinde un activ suport (actiuni, obligatiuni, valute, marfuri) la un
pret stabilit la incheierea tranzactiei cu lichidarea contractului la o data ulterioara.
Elementele contractului futures:
1. Simbolul contractului
2. Activul suport (marfa, valuta actiuni, obligatiuni);
3. Unitatea de tranzactionare (marimea contractului este cantitatea in functie de care se
determina valoarea contractului;
4. Cotatia este elementul care ne arata pretul unei unitati de tranzactionare;
5. Variatia minima de pret adica fluctuatia minima pe care o poate avea pretul activului
suport.
6. Sistemul de marje
( marja initiala) este constituita din fondurile pe care trebuie sa le depuna orice investitor
care isi deschide o pozitie pe piata futures. Aceasta marja are rolul unui depozit de
garantie.
(marja de mentinere) reprezinta suma minima pe care un client trebuie sa o pastreze ca
depozit pentru fiecare contract tranzactionat pana in momentul lichidarii acestuia.
Datorita faptului ca aceasta suma trebuie sa existe permanent in cont ea a fost denumita si
marja permanenta.
7. Scadenta contractelor reprezinta lunile de livrare ce variaza de la un contract la altul si
sunt stabilite de catre bursa. Scadenta contractelor se exprima in numar de luni.
8. Lichidarea contractului la scadenta.
Contractul forward
Contractul forward- cumparatorul si vanzatorul sunt obligati sa cumpere sau sa vanda o
anumita cantitate de marfa la un pret stabilit si la o data viitoare.
Contractul forward apare ca un bloc compact cumparat la o anumita data si mentinut pana
la expirare. Acest contract urmeaza sa fie lichidat numai la scadenta iar rezultatul lui
depinde de pretul zilei din momentul expirarii contractului.
Comparatie intre contractele forward si futures:

1
2
3

4
5
6

Caracteristica
Marimea contractului
Data livrarii
Metoda de

FORWARD
Negociabila
Negociabila
Preturile sunt determinate in

FUTURES
Standardizata
Standardizata
Preturile sunt determinate

tranzactionare

particular de catre vanzator

prin strigare intr-o piata de

si cumparator

licitatie dintr-o bursa

Foarte mare
Legi comerciale
In toata lumea, telefon,

autorizata
Foarte scazuta
Legi specifice
Un sediu central in

mijloace electronice

interiorul unei burse cu

Frecventa livrarii
Reglementare
Localizarea pietei

posibilitati de comunicare in
7
8

Lichidarea contractului
Depozitul de

Cu ocazia livrarii
Depinde de relatia de

intreaga lume.
Prin compensare
Atat cumparatorul cat si

asigurarea

incredere dintre cumparator

vanzatorul plaseaza

si vanzator

fonduri(marje) la casa de
compensatie a bursei de
marfuri si valori.

Contractele futures pe valute


- sunt contracte care includ in continutul lor specificatia expresia unui volum standard
dintr-o anumita moneda ce va fi schimbata la un anumit termen;
- un contract futures pe valute reprezinta o obligatie asumata in cadrul bursei futures de a
cumpara sau de a vinde o valuta in viitor conform explicatilor emise in contract;
2. Contractele de optiune (optiuni)
Sunt contracte standardizate incheiate intre vanzatorul optiunii si cumparatorul optiunii
prin care primul vinde celui de-al doilea dreptul de a vinde sau cumpara activul suport al
optiunii.
Categoriile de optiuni:
1. D. p. d. v. al activului suport:
a) optiuni care au ca activ suport ( actiuni, obligatiuni, valute si marfuri);

b) optiuni care au ca activ suport un contract futures;


2. D. p. d. v. al momentului in care se poate realiza exercitarea operatiunii:
a) optiuni de tip european ( caz in care exercitarea optiunii nu se poate realiza decat la
scadenta acesteia);
b) optiuni de tip american ( caz in care optiunea poate fi exercitata in orice moment pana
la scadenta);
Acestea sunt tranzactionate pe toate pietele bursiere din lume.
3. D. p. d. v. al drepturilor pe care le au detinatorii lor:
a) optiuni de cumparare sau call care dau dreptul cumparatorului lor dar nu si obligatia
de a achizitiona la scadenta sau pana la scadenta activul suport la un pret stabilit prin
contract numit pret de exercitiu. Vanzatorul optiunii isi asuma obligatia de a ceda
cumparatorului optiunii activul suport la pretul convenit in contract.
b) optiuni de vanzare/put dau dreptul cumparatorului lor de a vinde pana la scadenta sau
chiar la scadenta activul suport vanzatorului lor la pretul de exercitiu contra primei platite
in momentul achizitionarii optiunilor. Vanzatorul optiunii put isi asuma obligatia de a
achizitiona activul suport al optiunii daca beneficiarul optiunii decide sa o exercite.
3. Swap-urile
O tranzactie swap reprezinta cumpararea si vanzarea simultana a unui activ de referinta
sau a unei obligatii de o valoare echivalenta care prin schimburile reciproce de
aranjamente financiare confera ambelor parti implicate in tranzactie conditii mai
favorabile fata de cele cu care ar putea sa se confrunte daca nu ar apela la acest tip de
tranzactie.
O tranzactie este un acord intre doua parti prin care prima parte promite sa faca o plata
in contul celei de-a doua parti si cea de-a doua parte face o plata simultana in contul
primei parti.
Swap-urile sunt contracte negociate privat si individualizate sunt acesibile numai
corporatiilor si bancilor. Partile trebuie sa se cunoasca reciproc.
Exista 4 categorii de Swap-uri:
1. Swap-uri pe marfa;
2. Swap-uri pe actiuni;
3. Swap-uri pe valute;

10

4. Swap-uri pe ratele dobanzii;


3. Un swap pe valute reprezinta o intelegere intre 2 parti prin care una dintre parti face
plati intr-o anumita valuta iar cealalta parte face plati intr-o valuta diferita la date viitoare
convenite pana la scadenta contractului.
Platile periodice facute de cele doua parti pot fi bazate fie pe un curs fix/flotant pentru
ambele valute.
4. Swap pe rata dobanzii este un contract incheiat intre doua parti avand ca obiect plata
unor volume de dobanda calculate periodic prin aplicarea unor rate de dobanda convenite
asupra a doua sume din care una in moneda nationala si una in deviza.

Cap 3- Organizarea si functionarea principalelor piete internationale

11