Fiziopatologie Curs 1 08.10.

2013

Fiziopatologia reactiilor inflamatorii

I
Inflamatia este o reactie nespecifica cu caracter de aparare locala (dar cu
participarea intregului organism) constituita dintr-un ansamblu de modificari
vasculare, umorale si celulare locale, care au ca scop asanarea (scurgerea,
drenarea), curatarea si vindecarea leziunilor tisulare produse in urma actiunii unor
diferiti agenti agresogeni, indiferent de natura lor, septica sau aseptica. Acesti
agenti determina aproape in mod constant si leziuni locale vasculare, care
determina activarea hemostazei, astfel incat inflamatia are si o componenta
hemostatica. Si hemostaza odata activata are o componenta inflamatorie pentru ca
majoritatea factorilor care paritcipa la hemostaza pot actiona fie in mod direct ca si
factori inflamatori, fie in mod indirect pot activa o serie de factori inflamatori.
Caracteristicile principale ale unei reactii inflamatorii sunt:

Este o reactie de aparare

Este o reactie locala
Este o reactie nespecifica

Este o reactie de aparare pentru ca intr-o prima faza o reactie inflamatorie incearca
sa limiteze efectele lezionale ale agentului agresogen, urmand ca intr-o etapa
ulterioara reactia inflamatorie sa participe la procesul de vindecare tisulara. In al
doilea rand este o reactie de aparare pentru ca reactia inflamatorie este perfect
adaptata ca intensitate si calitate in raport cu severitatea si intinderea leziunilor
tisulare. Daca leziunile sunt de intensitate mica si nu au intindere mare, dar din
motive patologice reactia inflamatorie este prea intensa, ea nu va reusi sa limiteze
efctele lezionale, dar nici sa contribuie la vindecarea tesutului. Daca este o reactie
foarte puternica in raport cu leziunile prin ea insasi poate produce leziuni tisulare.
Exista si exceptii inflamatii care insotesc diferite patologii (reactiile de
hipersensibilitate sau bolile autoimune).
Este o reactie locala pentru ca ea actioneaza cu maxim de intensitate la locul de
actiuni a agentului agresogen, la nivelul portii de intrare, limitand efectele lezionale
la acest nivel.
Este o reactie nespecifica pentru ca, indiferent de natura agentului agresogen, sunt
parcurse mereu aceleasi etape ale reactiei inflamatorii

Agentii etiologici ai inflamatiei

De natura septica bacterii, virusuri, fungi, paraziti, rickettsii care au

patruns in anumite tesuturi, sau parti din ele
De natura aseptica:
1

Fiziopatologie Curs 1 08.10.2013

Fizici energia electrica, calorica, radiatiile ionizante sau
neionizante
o Chimici substante exogene (acizi/baze puternice etc.), substante
endogene (acizi biliari ajunsi in cavitatea peritoneala determina
peritonita chimica sau biliara)
Complexe Ag-Ac de natura septica sau aseptica complexe care
declanseaza reactii inflamatorii prin activarea in primul rand a sistemului
complement dar si a limfocitelor care participa la raspunsul imun si care
prin activare pot elibarea o serie de mediatori
o

Indiferent de natura septica sau aseptica, aspectul morfologic si functional al

focarului inflamator este acelasi in centru exista leziunile cele mai importante
(necroze celulare), iar inspre periferie scade intensitatea alterarilor celulare si
predomina tulburarile functionale si metabolice. Nu exista egalitate intre inflamatie
si infectie.

Etapele reactiei inflamatorii

Etapa vasculara
Aceasta etapa presupune un aflux masiv de celule sangvine proinflamatorii
(neutrofile, monocite, eozinofile) la nivelul endoteliului vascular din aria tisulara
lezata. Acest aflux masiv se datoreaza eliberarii din focarul lezional a unor mediatori
solubili care au doua categorii de efecte:

Efecte vasculare locale vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare,

modificarea fenotipica a endoteliului local (acesti mediatori stimuleaza
expresia pe membrana celulelor endoteliale locale a unor receptori de
adeziune intercelulara, astfel incat leucocitele care sunt recrutate la nivelul
acestor pereti vasculari vor aderare la celulele endoteliale pentru ca pe
suprafata acestor leucocite exista receptori de adeziune complementari celor
ce s-au exprimat pe celulele endoteliale)
Efecte de activare metabolica a leucocitelor care au fost recrutate la nivelul
peretilor vasculari si de chemotactism (leucocitele sunt atrase de la nivelul
peretelui vascular pana in centrul focarului inflamator, unde concentratia
acestora este maxima)

Etapa celulara
Presupune activarea metabolica a limfocitelor care au aderat la nivelul peretelui
vascular si odata cu aceasta initierea celor trei functii importante ale celulelor
inflamatorii capacitatea de chemokinezie (ele migreaza de la nivelul peretelui
vascular pana in centrul focarului), capacitatea de fagocitoza, capacitatea de
citotoxicitate oxigen-dependenta (capacitatea unor leucocite de a produce o serie de
radicali liber de oxigen cu ajutorul carora altereaza diferite structuri chimice
prezente fie in particulele fagocitate, fie in particulele straine inca nefagociatate).
2

Fiziopatologie Curs 1 08.10.2013

Etapa de reparatie tisulara

Fibroplazie refacerea structurii matricei extracelulare lezionate, in special a

tesutului conjunctiv
Angiogeneza refacerea structurilor vasculare distruze din focarul lezionat
Remodelare tisulara treptat aspectul zonei respective revine la aspectul de
dinainte de aparitia leziunilor (in cazurile cele mai usoare), sau cat mai
apropiat de dinainte de leziune

Clasificarea celulelor proinflamatorii

Celule profesionale proinflamatorii Sunt neutrofilele monocitele, macrofagele

si eozinofilele. Aceste celule au capacitatea ca odata activate metabolic sa
realizeze chemokinezia, fagocitoza si citotoxicitatea prin care contribuie la
asanarea particulelor inflamatorii, cu mentiunea ca functiile acestor celule
profesionale nu sunt total independente, ci sunt dependente de participarea
unor celule cu rol accesor, precum celule endoteliale, trombocite, mastocite si
bazofile.
Celule proinflamatorii care participa la reparatia tisulara Ele stimuleaza
etapa finala, cea de reparatie. Acestea sunt fibroblastii (rol decisiv in etapa de
fibroplazie), celulele endoteliale (rol in progesul de angiogeneza), celulele
epiteliale (rol in refacerea epiteliului), celulele parenchimatoase cu capacitate
de regenerare (ex.: hepatocitele intervin in procesul de vindecare si reparatie
postlezionala in cazul unor inflamatii acute sau cronice ale ficatului).

Sectoarele de distributie ale celulelor profesionale proinflamatorii

Sectorul medular
Daca neutrofilele/eozinofilele parasesc maduva hematogena cu intregul echipament
enzimatic necesar functiilor lor, monocitele parasesc maduva incomplet maturate,
definitivarea avand loc dupa patrunderea lor in tesuturi atunci cand ele se si
transforma in macrofage.

Sectorul circulant sau vascular

Acesta se imparte in:

Compartiment central sau axial (in axul fluxului sangvin) cel mai bine
reprezentat din punct de vedere cantitativ
Ccompartiment marginal (aflat intr-un permanent contact cu endoteliul
vascular) Acesta este de importanta cea mai mare in initierea reactiei
inflamatorii. Leucocitele marginate stabilesc in permanenta contacte multiple
si mobile cu endoteliul vascular din intregul organismul. Ele practic se
rostogolesc pe suprafata endoteliala sub actiunea fortelor mecanice, stabilind
3

Fiziopatologie Curs 1 08.10.2013

contacte receptoriale mobile cu endoteliul vascular (marginatie leucocitara
sau rolling leucocitar).

Sectorul tisular
In conditii fiziologice netrofilele si monocitele patrund in cantitate mica in tesuturi,
fiind atrase in permanenta in tesuturi de micile cantitati de componenta C3a a
complementului, care se genereaza in permanenta in mici cantitati prin functia
continua a caii alternative de activare a sisteumului complementul. Neutrofilele si
macrofagele recunosc si capteaza in vederea fagocitari fragmente de matrice
extracelulara invechita sau celule moarte prin imbatranire si care trebuiesc
eleminate din tesuturi. In conditiile existentei unui focar inflamator, in acel focar se
genereaza si elibereaza cantitati mult mai mari de C3a, iar ca urmare neutrofilele si
monocitele patrund masiv, dar doar local in zona lezionata. Acum au rolul de a
recunoaste si de a capta si fagocita diferite detritusuri rezultate in urma leziunilor
(care se regasesc in cantitate mult mai mare celule straine, bacteriane etc.)

Etapa vasculara a inflamatiei

Consta intr-un aflux de celule proinflamatorii la nivelul peretilor vasculari din aria
tisulara lezata. Acest proces de atasare a diferitelor celule proinflamatorii se
numeste aderare leucocitara si se desfasoara in mai multe faze:

Aderarea reversibila
Presupune stabilirea unor contacte receptoriale intre leucocitele marginale si
celulele endoteliale, care sunt contacte multiforme, mobile, dar permanente
realizate in cadrul fenomenului de rolling leucocitar sub actiunea fortei mecanice a
fluxului sangvin. Aderarea reversibila se intalneste in mod fiziologic si permanent pe
intreaga suprafata endoteliala din organism.
Receptorii de adeziune intercelulara sunt cei din clasa selectinelor. Selectinele sunt
glicoproteine transmembranare formate dintr-un segment extracelular cu mai multe
domenii structurale, un segment foarte scurt transmembranar care ancoreaza
intreaga structura la membrana si unul scurt submembranar sau intracelular.
Segementul extracelular al selectinelor are trei domenii structurale. Domeniul
lectinic, situat la extremitatea libera, este receptorul propriu-zis, fiind capabil sa
recunoasca si sa se lege de lectine. Lectinele sunt niste glicoproteine membranare
particulare cu functie de receptor, foarte bogate in treonina si serina, intens
glicozilate si intens sialiate. Domeniul recunoaste si se leaga de structurile glucidice
ale lectinelor. Celelalte doua domenii sunt, dinspre extremitatea libera spre
membrana, un domeniu EGF-like si un domeniu format din secvente repetitive de
aminoacizi.
Exemple de selectine sunt:

Fiziopatologie Curs 1 08.10.2013

Selectina L (prezenta pe toate leucocitele in mod constitutiv, adica nu este

necesarea activarea metabolica a leucocitelor pentru ca acestea sa prezinte
pe membrana selectina L) are ca si contrareceptor Glycam 1, o lectina
prezenta in mod constitutiv pe celulele endoteliale. Selectina L se leaga de
legaturile glucidice ale lui Glycam 1. De aceasta legatura depinde mecanismul
de rolling. Rolul rollingului leucocitar este urmatorul leucocitele aderate
reversibil, marginale supravegheaza in permanenta tesuturile pentru
depistarea eventuala a unui focar inflamator, ca apoi sa se elibereze
mediatori in cazul in care acesta exista.
Selectina E Nu este o selectina constitutiva, ci se exprima numai in conditii
inflamatorii, exprimarea ei fiind stimulata de o serie de citokine (IL1, TNF).
Molecula de selectina E se gaseste depozitata in corpusculii Weibel-Palade,
care se gasesc in citoplasma celulelor endoteliale. Contrareceptorul ei este
oligozaharidul Lewis, (N-acetil-lactozamina glicozilata). Nici aceste lectine nu
sunt exprimate in mod constitutiv pe leucocite, ci doar cand apare un mediu
inflamator. In acelasi timp se exprima si selectina E pe endoteliu. Domeniul
lectinic al selectinei E se leaga de legaturile glucidice ale lectinelor. Selectina
E este o selectina de alarma, de aparare pentru leucocitele deja aderate intrun anumit punct, astfel incat acele leucocite pot stabili un contact
suplimentar fata de cel fiziologic, iar aderarea lor se consolideaza.
Selectina P Este numita asa deoarece a fost descoperita pe plachete, dar
este prezenta si pe celulele endoteliale, neconstitutiv, fiind exprimata numai
atunci cand celula este stimulata de trombina, histamina, kinine sau
prostaglandine. Contrareceptorul ei este p lectina prezenta pe leucocit in mod
neconstitutiv, numita ligand granular pentru selectina P (PSGL). Si aceasta
este o selectina de alarma, semnaland aparitia unui focar inflamator.

Aderarea ireversibila
Receptorii implicati in aceasta etapa apartin clasei integrinelor, prezente pe
leucocite, si superfamiliei imunoglobulinelor, prezente pe celulele endoteliale.
Aceste contacte sunt foarte solide si niciunul din cele doua tipuri de receptori nu
este exprimat in mod constitutiv pe suprafata celulelor implicate.
Integrinele sunt glicoproteine transmembranare heterodimerice care, ca si
recceptori membranari, sunt implicate in mai multe functii leucocitare adeziunea
intercelulara in aderarea ireversibila, recunoasterea si captarea unor particule in
vederea fagocitarii lor si functia de locomotie a leucocitului odata intrat in focarul
inflamator. Sunt formate din lanturi si , lantul fiind foarte variabil, pe cand cel
este constant. Exista trei tipuri de lanturi , iar ca urmare exista trei clase de
integrine 1, 2 si 3.
Mai importante pentru reactiile inflamatorii sunt 1 si 2. Cateva exemple de
integrine sunt:

Fiziopatologie Curs 1 08.10.2013

2 + 2a = LFA1 (leucocyte function-associated antigen 1) Are ca si

contraligant ICAM (intercellular adhesion molecule). Legatura dintre LFA1 si
ICAM este foarte solida si asigura aderarea ireversibila.
2 + 2b = CR3 (complement receptor 3 receptor pentru componentul C3b al
complementului) Acesta se genereaza in cantitati mici in permanenta in
mod fiziologic. C3b functioneaza ca opsonina. Se leaga foarte usor de
structuri glucidice sau protidice aflate in componenta membranelor celulare.
Rolul CR3 este de a capta particulele ce urmeaza sa fie fagocitate in cadrul
unui focar inflamator.
2 + 2c = CR4, cu functie asemanatoare CR3
1 = VLA4 (very late antigen) Acesta necesita activarea metabolica
completa a leucocitelor si are rol in locomotia leucocitara in tesut,
exprimandu-se pe pseudopodele leucocitului. VLA4 recunoaste si se leaga de
mici secvente de 3-4 aminoacizi din structura colagenului din matricea
extracelulara (acid aspartic, acid glutamic, serina).

Diapedeza
Leucocitul activat elibereaza o colagenaza care pe de o parte relaxeaza jonctiunile
interendoteliale si pe de alta parte lizeaza limitat membrana bazala a capilarului in
zona jonctiunii. Astfel se creeaza o bresa minuscula prin care leucocitul poate inainta
prin tesut, avand ca punct de sprijin aderarea ireversibila.