Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Planta parfumata, din familia mentei, un subarbust cu aspect ornamental, intrebuintat in medicina
si gastronomie. Foarte raspandita in gradinile din Europa, America si Africa de Nord, salvia
cuprinde cateva sute de specii de plante erbacee sau perene. Poate sa creasca si sub forma de
arbusti. In general, salviile constituie tufisuri dense foarte ramificate, dar cu aproximativ aceeasi
infatisare. Rizom lignificat, ramificat, cu tulpina aproape lemnoasa, cel putin la baza si ierboasa la
partea superioara, cu 4 muchii, cenusiu-albicioasa, acoperita ca si ramurile, cu perisori fini,
albiciosi. Ea formeaza tufe etalate, care rareori depasesc 35-100 cm inaltime. Frunzele sunt
opozite, aspre, ovale cele bazale si mijlocii, petiolate, iar cele superioare, sesile, reticulate si
penat-nervate, fin dintate, cu peri fini, care le confera aspectul verde-argintiu. Degaja o aroma
puternica, usor amaruie, piperata si au gust astringent.
Florile , grupate in ciorchini terminali sunt reunite in buchetele de cate 3-10 flori, dispuse la
subtioara frunzelor, de culoare liliachie-albastruie, uneori albe, roz (salvia aromatica) sau rosu
(salvia comuna). Semintele sunt aproape sferice, de culoare cafeniu-negricioasa (250 bucati/1g ) si
au facultatea germinativa de 3 ani.
Salvia provine din partea sudica a Europei si era considerata capabila sa prelungeasca viata.
Pentru orientali era un simbol al sanatatii si o apreciau atat de mult, incat schimbau 4 masuri din
pretiosul lor ceai pentru 1 masura de frunze uscate de salvie. In lumea araba, salvia era numita
iarba beduinilor si se spunea ca intareste memoria si ascute simturile. Aceasta planta extrem de
aromata era considerata in Antichitate ca fiind sacra, adusa pe pamant chiar de zei. Medicii greci
si romani ca: Galen, Plinius, Dioscoride, o considerau o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte
protectoare magice si in scrierile lor au elogiat-o mult.
Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, protector impotriva
diverselor infectii care apar in aceasta perioada fiind folosita ca detoxifiant, reintineritor, tonic
nervos si psihic. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va
intineri si el odata cu natura. Datorita miresmei ei puternice, penetrante, era plantata langa usa
bucatariei pentru a impiedica furnicile sa patrunda in casa si impreuna cu alte plante aromatice
rozmarin, levantica - era utilizata pentru a proteja hainele de molii sau a parfuma rufaria. In
Grecia antica, medicii o numeau iarba magica, iar in Franta i se mai spune si astazi iarba
sfanta.
Otetul de salvie se utiliza pentru a preveni epidemiile atat de frecvente si devastatoare in Evul
Mediu. Este posibil ca denumirea ei latineasca sa derive de la aceste proprietati salvatoare. Exista
multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna incearca sa
le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple
aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii. Salvia este o planta cercetata intens,
careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Varietatile de salvie folosite ca
mirodenie provin din Mediterana si Asia Mica.
Genul salvia nu se limiteaza la Lumea Veche; mai multe specii de salvie din America Centrala
sunt caracterizate printr-un miros dulce, fructat, foarte diferit de cel al salviei mediteraneene:
salvia-ananas (Salvia rutilans), salvia-piersica (Salvia greggii), salvia-fructata (Salvia dorisiana) si
altele.
Unele dintre acestea au devenit foarte populare pentru infuziile de plante, altele sunt cultivate ca
plante ornamentale pentru florile lor de dimensiuni mari. Tot de origine central-americana este si
specia halucinogena, Salvia divinorum (salvia sacra, salvia clarvazatorilor), cultivata inca din cele
mai vechi timpuri de catre amerindienii din America Centrala, si folosita in ceremonii religioase
inainte de cucerirea spaniola. Salvia divinorum este singura specie halucinogena din intreaga
familie Lamiaceae. Salvia aromatica se cultiva foarte usor, semanandu-se primavera sau toamna,
in randuri sau ca bordura si rezista multi ani fara ca intretinerea ei sa ceara vreo ingrijire speciala.
Se va avea doar grija ca plantatia sa fie infiintata intr-un teren sanatos, mai uscat si calacaros,
dezvoltandu-se destul de bine si in zonele mai reci, cu conditia sa nu aiba de suferit de pe urma
umezelii, in acelasi timp cu frigul. Ea poate face fata onorabil si in gradina cu flori, aici fiind mai
apreciata ruda sa cu flori colorate in rosu (Salvia splendens), de un frumos efect decorative, in
borduri si rabate, dar care insa nu are parfumul salviei aromatice.
De la salvie, pentru efecte curative se folosesc atat florile (Flores Salviae Comunis), cat si
frunzele (Folium Salviae Officinalis). Culegera florilor se face numai in plin soare, la ora amiezii,
iar pentru frunze se prefera perioada dinaintea infloririi, in lunile mai-iunie. Uscarea lor se
efectueaza in locuri curate, bine aerisite, ferite de lumina si insecte. Frunzele uscate de salvie,
continand uleiuri volatile, se vor pastra in vase de sticla, bine inchise, ferite de lumina, pastrandusi in aceste conditii proprietatile 1-2 ani. Majoritatea principiilor active se gasesc in frunze si sunt
reprezentate de uleiuri volatile continand: tuiona, cineol, terpene, borneol, camfor, substante
estrogene, principii amare, dar si vitaminele A, B1, C, azotat de potasiu, precum si substante
minerale: K, Ca, P, Mg, Cu, Mo etc.
Frunze proaspete
Frecand dintii cu ele, acestia se albesc si capata stralucire
Daca se freaca locul intepat de insecte se inlatura pruritul; previne infectarea leziunilor.
Cataplasma cu salvie
O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de
grade Celsius). Apoi se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de
o ora.
Pulbere
Se obtine prin macinare cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a frunzelor uscate de salvie.
Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si
reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid).
De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Infuzie
Se prepara din 1 lingura frunze uscate oparite cu 250 ml apa clocotita, dar care se va fierbe 1
minut pentru a se elimina din uleiul eteric care are o oarecare toxicitate, apoi vasul se lasa
descoperit 10-15 minute. Se consuma 3 cani/zi, dupa mesele principale.
Decoct
Se fierb 10 minute, 100 g frunze uscate in 1 l apa sau vin, apoi se strecoara
Decoct combinat
Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in 1/2 l de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se
filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in alta 1/2 l
de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele
doua extracte, obtinandu-se aproximativ 1 l de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi)
Apa de toaleta
1 lingura frunze si inflorescente de salvie/1 l apa obisnuita. Se spala zilnic fata, asigurand astfel
intretinerea tenului.
Lotiune capilara
Se obtine din tinctura de salvie in amestec in parti egale cu rom. Se frictioneaza pielea capului
pentru stimularea cresterii parului si intarirea radacinii sale.
Otet
Intr-o sticla plina cu flori de salvie se toarna otet natural, atat cat sa le acopere, apoi se pastreaza
14 zile, la caldura sau soare.
Sau: 50 g salvie maruntita/1 l otet de mere sau de mere cu miere, tinuta la macerat 14 zile.
1.
2.
3.
Otet de toaleta
Se prepara dintr-un amestec in parti egale de frunze de salvie, sunatoare si rozmarin, peste care se
toarna 300 ml otet de vin, amestecat cu alcool. Dupa 4 ore, se strecoara, se amesteca cu apa
distilata, in parti egale, folosindu-se pentru lotionari pe pielea capului in seboree, pe tenurile
grase, acneice sau in hiperhidroza palmo-plantara.
Tinctura
10 g frunze uscate/100 ml alcool, puse la macerat 3 saptamani.
Sau :
Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga 2 pahare (400
ml) de alcool alimentar( 50 de grade). Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de
2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la
culoare. Se administreaza cate 1 lingurita diluata in putina apa, de 4 ori pe zi.
Bai de sezut
100 g frunze uscate puse la macerat in apa rece, peste noapte. A doua zi, maceratul se clocoteste,
iar extractul astfel rezultat, se adauga la apa baii de sezut.
Bai locale
3 linguri salvie uscata cu 3 linguri ceai negru se oparesc cu 1 l apa clocotita, iar dupa 30 minute se
strecoara si se adauga in apa de baie.
2.
3.
Salvia s-a raspandit mult si la noi in tara, cultivandu-se in gradinile individuale (Salvia nobila
officinalis) sau crescand salbatic pe campii, pasuni sau povarnisuri insorite (Salvia comuna). In
medicina populara, salvia de camp (Salvia Pratensis) este folosita si in zilele noastre sub forma de
decoct, obtinut din multiple tulpini florifere, amestecat cu spirt, ca unguent in caz de slabiciune si
dureri de picioare.
In caz de tuberculoza (oftica) se fierb 3 fire de salvie in 1/2 l apa, iar decoctul se bea indulcit
cu miere, de 3 ori/zi.
Extern, salvia este utilizata pentru tratarea vaginitei atrofice. Se foloseste un amestec de
plante, format din cate 1 lingurita de frunze de galbenele, musetel, frasin, salvie, urzica, coaja de
stejar, radacina de nalba, sunatoare, peste care se toarna 150 ml ulei din germeni de porumb si
care, se lasa la macerat 8-10 zile, apoi se strecoara prin tifon dublu. Uleiul obtinut se pastreaza la
rece, iar inainte de utilizare, este adus la temperature camerei. Dupa toaleta vaginala cu apa
calduta sau infuzie de musetel, se unge vaginul de cel putin 2 ori/zi, pana la vindecare.
Infuzia (ceaiul), consumat regulat, duce la imbunatatirea vederii si a auzului.
Salvia se foloseste ca :
- Antitermic pentru combatera febrei la adulti si copii (frectii sau infuzie).
- Antisudorific pentru oprirea sau diminuarea transpiratiei nocturne a bolnavilor de tuberculoza,
sub forma de ceai (infuzie sau decoct).
se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care
locul tratat se lasa sa se zvante.
Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si
2.
3.
4.
2.
3.
- Tonic general si stimulator al poftei de mancare, la copii in covalescenta dupa boli infectocontagioase.
Revigorant al organismului - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe
saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau
corpului un miros placut.
- Cicatrizant al ulceratiilor superficiale ale pielii, rani care se vindeca greu- se aplica sub forma de
comprese cu infuzie sau cataplasma cu frunze maruntite de salvie
Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.
- Venotonic.
Are efect de normalizare a circulatiei sangelui in afectiuni vasculare, varice, ulcer varicos.
- Efect regulator hormonal, ajutand activitatea intelectuala si in boala Alzheimer.
Un vechi proverb chinezesc spune :
2.
3.
rand, italienii folosesc salvia sotata in ulei de masline peste care pun pastele, iar orientalii, pentru
condimentarea carnii de oaie.
Efectele terapeutice isi fac simtita prezenta chiar si prin simpla utilizare a salviei ca planta
aromatica. Numele latin al salviei inseamna a vindeca,iar in antichitate i se spunea Salvia
salvatrix, ceea ce inseamna salvia salvatoare , iar medicina moderna i-a confirmat calitatile.
Iti da putere sa vindeci oamenii de orice boala...!"
Dintr-o frumoasa carte veche despre plante medicinale reiese cat de mult era stimata pe vremuri
salvia:
"Cand Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Iisus din fata lui Irod, a
rugat toate florile de camp s o ajute; dar nici una nu i a oferit adapost. Atunci
s a inclinat catre salvie si iata, aici a gasit refugiu. Sub frunzele sale dese,
ocrotitoare, s a ascuns pe sine insasi si a adapostit pruncul in fata aprozilor lui
Irod. Acestia au trecut pe langa ei fara a i vedea. Dupa ce pericolul a trecut,
Maica Domnului a vorbit afectuos salviei: De azi inainte si pana in vecii vecilor
vei fi o floare preferata a oamenilor. Iti dau putere sa vindeci oamenii de orice
boala; salveaza i de la moarte, cum ai facut si cu mine".
De atunci, salvia infloreste orisicand intru salvarea si ajutorarea oamenilor!
Precautii:
- Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive.
- Planta este contraindicata in general epilepticilor.
- In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict
supravegheata.
- Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau
foarte rapid de oprire a lactatiei.