TEORIA GENERALA A DREPTULUI

Curs I
Teoria general a Dreptului este filozofia Dreptului.
Coercitie constrngere
Dreptul desemneaz ansamblul regulilor asigurate i garantate de ctre stat care au ca scop
organizarea i disciplinarea comportamentului uman.
Privitor la aparitia Dreptului (originea Dreptului), se confrunt dou mari conceptii:
- una majoritar i care consider c Dreptul a aprut o dat cu statul (fiindc numai statul a putut
asigura Dreptului organe specializate in crearea i impunerea normelor). Noi optm pentru
aceast conceptie.
- o conceptie sustinut de unii mari antropologi potrivit crora Dreptul apare inaintea statului, inc
din societtile tribale.
Notiunea de Drept are mai multe semnificatii:
Drept obiectiv reprezint ansamblul normelor legale care prefigureaz scopurile generale ale societtii.
Se mai numete i Drept pozitiv cnd desemneaz totalitatea normelor juridice aflate in vigoare intr-un stat.
Drept subiectiv desemneaz facultatea (posibilitatea) unui subiect de a-i formula, apra i valorifica un
anumit interes, legalmente protejat.
Factorii de configurare (influentare) a Dreptului:
Mai multe categorii de factori influenteaz in mod evident att crearea ct i aplicarea Dreptului:
1. Cadrul natural, format din mediul geografic, factorii biologici, factorii demografici, influenteaz in
mod evident crearea i executarea Dreptului.
2. Cadrul social politic influenteaz de asemenea crearea i executarea Dreptului.
3. Factorul uman, calitatea acestuia influenteaz de asemenea actul legislativ dintr-o tar.

Curs II
Esenta Dreptului const in vointa general oficializat, adic vointa majorittii exprimat in legi.
Altfel spus, o lege trebuie s exprime mcar vointa majorittii cettenilor din acel stat.
Tipologia Dreptului:
Din punctul de vedere al succesiunii ornduirilor sociale, avem urmtoarele tipuri istorice de
Drept:
- Dreptul sclavagist
- Dreptul feudal
- Dreptul burghez
- Dreptul socialist
Din punctul de vedere al nivelului de civilizatie juridic, identificm mai multe familii de Drept:
1. Familia Dreptului romano-german (este Dreptul utilizat in statele europene continentale)
2. Familia Dreptului anglo-saxon (aplicabil in Marea Britanie, in SUA i in majoritatea fostelor
colonii engleze)
3. Familia Dreptului musulman (fundamentalist sau laic)
4. Familia Dreptului Extremului Orientul (hindus, chinez, japonez)
5. Familia Dreptului Africii Negre
6. Familia Dreptului Uniunii Europene
Principiile generale ale Dreptului: sunt ideile conductoare ale continutului tuturor normelor
juridice, adic ele sunt regulile fundamentale care dirijeaza crearea i aplicarea Dreptului.

Principiile generale sunt importante nu doar in crearea i aplicarea Dreptului ci i in

perfectionarea acestuia. De asemenea, in Dreptul Privat (Dreptul Civil, Comercial), acolo unde legea
tace, dar judecatorul este obligat s dea o solutie, el o va da pe baza principiilor generale ale
Dreptului.
Specialitii mentioneaz urmtoarele principii generale ale Dreptului:
- asigurarea bazei legale de functionare a statului
- principiul liberttii i egalittii
- principiul rspunderii (responsabilittii)
- principiul democratiei
- principiul echittii (corectitudinii) i al justitiei

1.
2.
3.
4.

Functiile Dreptului: sunt acele directii fundamentale ale actiunii mecanismului juridic.
Identificm urmtoarele functii ale Dreptului:
Functia de institutionalizare (Dreptul asigur cadrul de functionare legal a intregului sistem de
organizare social)
Functia de conservare i aprare a valorilor fundamentale a societtii (de ex: Dreptul ocrotete i
garanteaz ordinea constitutional; proprietatea i rolul individului in societate).
Functia de conducere a societtii - Dreptul este mijlocul cel mai eficace de realizare a scopurilor
social-politice ale statului (deci statul conduce prin intermediul actelor normative).
Functia normativ (Dreptul creaz norme juridice)

Curs III
Norma juridic
Norma juridic este o regul general i obligatorie de conduit al crui scop de a asigura
ordinea social i care poate fi aplicat chiar i prin constrngere.
Trsturile normei juridice:
1. Norma juridic are caracter general i impersonal : aceasta inseamn c in principiu norma se aplic
tuturor si pe intreg teritoriul trii, in mod difuz, adic nu se adreseaz unei persoane.
Exist situatii in care:
- unele norme ii pastreaz caracterul general dei nu se aplic pe intreg teritoriul trii sau nu se aplic
asupra tuturor cettenilor ci numai asupra unor categorii.
- norma juridic rmne general chiar dac reglementeaz conduita unor organe unipersonale.
2. Norma juridic are caracter tipic (norma are form standardizat i promoveaz o conduit codificat,
standardizat i ea.
3. Norma juridic reprezint un raport intersubiectiv (fiindc norma reglementeaz relatiile dintre
oameni).
4. Norma juridic are caracter obligatoriu indiferent de domeniile in care actioneaz sau de forta lor
juridic toate normele juridice au caracter obligatoriu. Caracterul obligatoriu provine din garantiile pe
care statul le d normei c ea va fi aplicat chiar i prin constrngere (exigibilitate). Mentionm c
obligativitatea unei norme nu decurge din frecventa cu care se aplic norma i nici din forta lor juridic
diferit.
Structura normei juridice:
Vorbim de dou structuri ale normei juridice:
o structura logic (formal);
o structur tehnic (redirectional)
Structura logic (formal) a normei juridice:
Structura logic reprezint latura intern, static i stabil a normei juridice. Astfel orice norm juridic
trebuie s aiba: ipotez, dispozitie (continut) i sanctiune.
Ipoteza:
- Descrie imprejurrile in care intr in actiune dispozitia normei sau calitatea persoanelor asupra crora se
rsfrnge actiunea normei (cui i se adreseaz legea).
- Ipotezele sunt: - determinate;
- relativ determinate (subintelese); ex: Furtul se sanctioneaz cu

 Dispozitia:
- Reprezint continutul propriu-zis al normei, drepturile i obligatiile pe care ea le pretinde, adic conduita
pe care norma o cere.
- In acest sens, o norma poate:
- s ordone o conduit
- s interzic (obligatia de abtinere = norme prohibitive)
- s permit (norma permisiv)
Dispozitia este elementul esential al unei norme, fr dispozitie normele neputnd exista.
Sanctiunea:
- Reprezint urmrile nefavorabile ce survin ca urmare a nerespectrii ipotezei sau dispozitiei (in cazul
sanctiunilor negative); sanctiunea poate cuprinde ins i msurile de cointeresare a subiectului in vederea
promovrii conduitei dorite (sanctiunea pozitiv).
- De obicei ins sanctiunea este negativ fiindc numai astfel se asigur eficienta normei juridice dei
normele nu se aplic de fiecare dat prin utilizarea sanctiunii ci prin respectarea lor benevol de cetteni.
Aparent unor norme le lipsete sanctiunea (vezi normele de Drept Constitutional).
Clasificarea sanctiunilor:
a) Dup gradul de determinare, exist urmtoarele tipuri de sanctiuni:
- sanctiuni determinate (legea le specific. Ex: .se pedepsete cu 3 ani de inchisoare)
- sanctiuni relative determinate (nu este clar precizat. Ex: se pedepsete cu inchisoare de la 3 la 7 ani)
- sanctiuni alternative (la alegere: amenda penal sau inchisoare, munc in folosul comunittii etc)
- sanctiuni cumulative
b) Dup ramura de Drept, sanctiunile sunt:
- civile
- disciplinare (in Dreptul Muncii)
- administrative (amenzi pecuniare)
- financiare (majorare)
- penale
c) Dup natura lor, sanctiunile sunt:
- sanctiuni privitoare la patrimoniul persoanei
- sanctiuni privitoare la drepturile persoanei (decderea din drepturi)
- sanctiuni privitoare la actele persoanei (nulittile)
- sanctiuni privitoare la persoan (privarea de libertate)
Curs IV
Structura tehnico-legislativ a normei juridice:
Este structura exterioar, dinamic a legii care depinde de conditiile in care norma a fost redactat
(valoarea unei norme depinde de talentul i competenta celor care o formuleaz dar i de contextul istoric i
politic in care se adopt. Astfel calitatea unei norme juridice poate fi influentat de micri revendicative,
micri sindicale, context international).
Clasificarea normelor juridice:
Pentru aceasta vom utiliza mai multe criterii:
1. In functie de criteriul ramurii de Drept, avem:
- norme de Drept Civil
- norme de Drept Penal
- norme de Drept Constitutional etc
2. Dup criteriul fortei juridice (=puterea unei norme de a modifica o alt norm) a actului normativ in care
sunt incluse, avem norme incluse in:
- legi (legea are fort juridic suprem)
- ordonante de Guvern
- hotrri de Guvern

- decrete prezidentiale
- ordinele i instructiunile minitrilor
- hotrrile consiliilor locale
- ordinele prefectului
- dispozitiile primarului
3. In conformitate cu criteriul structurii logice, avem urmtoarele tipuri de norme:
- norme complete
- norme incomplete
Normele incomplete sunt de dou feluri:
- norme incomplete de trimitere (pentru a se completa ele fac trimitere la
alte norme deja existente)
- norme incomplete in alb (ele urmeaz s se completeze cu dispozitii ale unor acte normative care nu
exist inc, dar urmeaz s apar).
4. In functie de criteriul sferei de aplicare, avem:
- norme generale: au sfera cea mai larg de aplicabilitate intr-un domeniu sau o ramur datorit marii lor
generalitti, unele norme dintr-o ramur de Drept se numesc Drept comun in materie fiindc au
aplicabilitate i in alte ramuri.
5. Conform criteriului gradului i intensittii reglementrii, avem dou categorii de norme:
- norme de maxim generalitate (norm principii)
- celelalte mijloace normative
6. In raport de criteriu modului de reglemetare a conduitei avem urmtoarele categorii de norme:
- norme onerative: normele care oblig subiectul la o anumit actiune, norme care ordon, norme care
poruncesc.
- norme prohibitive: acestea oblig subiectul s se abtin de la svrirea unei actiuni.
Aceste dou categorii de norme se numesc i norme imperative i sunt specifice Dreptului Public.
- norme permisive: acestea nici nu oblig nici nu interzic o conduit ci o las la aprecierea subiectului. Astfel
de norme sunt specifice Dreptului Privat.
- exist o a patra categorie de norme, denumite norme supletive.
La origine aceste norme au fost permisive, dar fiindc subiectul nu s-a folosit de libertatea acordat, au
devenit imperative.

7. Norme organizatorice:
Reprezint o categorie special de norme, deoarece ele se refer la organizarea institutiilor i
organismelor sociale. De aceea, in continutul lor, ele cuprind reglementri privind:
- modul de infiintare al institutiei
- scopurile institutiei
- competentele institutiei
- relatiile cu alte institutii
8. Norme punitive (pedepsitoare) i norme stimulative:
Sunt tot o categorie special de norme care se diferentiaz prin sanctiune:
- cnd sanctiunea este negativ, normele pedepsesc
- cnd sanctiunea este pozitiv, normele rspltesc, devin mijloace de cointeresare.
Aplicarea normei jurice:
Normele juridice sunt adoptate in vederea aplicrii lor. De aceea coordonatele fundamentale ale
actiunii normei juridice sunt spatiul, timpul si persoanele.
In principiu, o norm juridic actioneaz:
- pe timp nedeterminat

intr-un spatiu dominat de teritoriu (teritoriul unui stat)

actioneaz asupra persoanelor aflate in interiorul acestui spatiu

Actiunea in timp a normei juridice:

Timpul normei juridice ii definete durata acesteia, rezistenta ei. Orict de bine intocmit ar fi o norm, ea
se uzeaz in timp i la un moment dat trebuie inlocuit cu o alta, modern. Succesiunea in timp a normelor,
dar i coexistenta lor se desfaoar dup anumite reguli.
Curs V
1. Intrarea in vigoare a normei juridice:
Intrarea in vigoare este important de cunoscut deoarece norma devine obligatoriu de respectat.
O norma intr in vigoare:
a) cele mai multe la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial;
b) la o dat ulterioar publicrii ei, dat prevzut expres in textul normei;
c) la data comunicrii;
De la aceste reguli exist dou exceptii:
- norma nu intr in vigoare pe acel teritoriu care din motive de fort major a rmas izolat de restul
trii;
- exist exceptii i in material conventiilor civile sau comerciale (eroarea de Drept);
2. Actiunea legii:
Principiile actiunii in timp a normei juridice:
O norm, din momentul intrrii in vigoare, actioneaz intotdeauna pentru viitor (ex nunc = de acum
inainte). Prin urmare, actiunea ei in timp este guvernat de dou principii:
norma juridic nu retroactiveaz (adic nu-i extinde efectele asupra raporturilor existente inaintea
intrrii ei in vigoare);
norma juridic nu ultraactiveaz (nu-i extinde efectele dup ieirea ei din vigoare).
De la principiul neretroactivittii legii exist urmtoarele exceptii:
o in materie penal, infractorilor li se aplic legea penal cea mai blnd (mitior lex);
o in domeniul interpretrii legii, norma de interpretare se consider c face corp comun cu norma
interpretat;
o de asemenea, sunt norme care retroactiveaz in mod expres (normele reparatorii);
o retroactivitatea produce i consecinte controversate in material Dreptului Civil, cu privire la
contractile cu executare succesiv;
Principiul neultraactivittii (o lege nu mai produce efecte dup ieirea ei din vigoare) are la rndul
su o exceptie:
o normele cu caracter temporar sau exceptional ultraactiveaz pentru a nu lsa nepedepsit
inclcarea lor i pentru ca fptuitorul s nu se poat sustrage judectii, tegiversnd procesul.
3. Ieirea din vigoare a normei juridice:
Dei in principiu normele sunt elaborate pe termen nelimitat, treptat ele se perimeaz i trebuie
inlocuite cu altele.
Sunt trei modalitti de ieire din vigoare a unei norme:
a) ajungerea la termen: sunt norme care cuprind in textul lor i termenul pn la care actioneaz. Cnd se
ajunge la acest termen legea iese din vigoare.
b) desuetudinea: norma iese din vigoare atunci cnd nu se mai aplic, dei formal este inc in vigoare.
c) abrogarea: cea mai important modalitate de ieire din vigoare a unei norme. Este i calea preferat de
ieire din vigoare deoarece se face conform unor indicatii precise. Abrogarea este de dou feluri:
- expres, care este de dou feluri: - direct (in noua norm se precizeaz
explicit c prin intrarea ei in vigoare iese
din vigoare vechea norm. Este cea mai
bun form de ieire din vigoare).
- indirect (in noua norm se precizeaz

c prin intrarea ei in vigoare se abrog

toate dispozitiile contrare acesteia).
- tacit (implicit): cnd noul act normativ adoptat nu prevede nimic cu privire la vechiul act normativ, dar d
o reglementare cu totul diferit de vechea norm.
De asemenea in unele situatii se utilizeaz suspendarea actiunii in timp a unor norme pentru cauze
determinate.
In Dreptul International se utilizeaz de asemenea abrogri ale unor tratate internationale.
Abrogarea tratatelor este de dou feluri:
- expres (cnd se face prin acord abrogativ sau prin retragerea unilateral dintr-un tratat);
- tacit (care se petrece cu ocazia succesiunii in timp a tratatelor);
Actiunea normelor juridice in spatiu i asupra persoanei:
Orice norm juridic este din acest punct de vedere teritorial (actioneaz asupra teritoriului statului) i
personal (actioneaz asupra persoanei aflate pe acel teritoriu).
De la principiul teritorialittii exist mai multe exceptii care vizeaz extraneitatea normei juridice; ex:
norma juridic ii prelungete actiunea i dincolo de teritoriul statului, i anume:
- ea se aplic pe teritoriul misiunilor diplomatice i consulare ale statelor aflate peste hotare;
- legea national se aplic de asemenea la bordul navelor i aeronavelor care poart pavilionul respectiv;
In ceea ce privete personalitatea legii problemele ridic conflictele de legi din Dreptul International Privat
precum i regimul juridic aplicat strinilor care poate fi de trei feluri:
a) regimul national: strinului i se acord aceleai drepturi cu acelea ale statului respective (cu exceptia
drepturilor politice);
b) regimul special: strinului i se acord doar anumite drepturi expres prevzute;
c) regimul natiunii celei mai favorizate: strinului i se aplic acelai regim pe care statul il acord cettenilor
unui stat favorizat;

Curs VI
Tehnica elaborrii actelor normative:
Prtile constitutive ale unui act normativ (lege):
1. Expunerea de motive: are caracter facultativ fiind utilizat de obicei pentru acte normative de
insemntate deosebit. In ea se face o prezentare succint a actului normativ, a conditiilor care au impus
adoptarea acestuia, precum i a scopurilor urmrite prin acest act.
2. Titlul: este elementul de identificare al legii. Trebuie s fie scurt i sugestiv.
3. Preambulul: este tot o parte facultativ, o introducere in legtur cu motivatia social-politic a adoptrii
acestei legi. Se folosete numai la legile de mare important.
4. Formula introductiv: cuprinde temeiul constitutional sau legal al reglementrii (adic se mentioneaz
normele de competent ale organului care adopt acea lege).
5. Dispozitii generale: ele cuprind prevederile prin care se determin obiectul i scopul legii i dac este
cazul se definesc anumite notiuni utilizate in textul legii.
6. Dispozitiile de continut: reprezint continutul propriu-zis al actului normativ, adic comportamentul pe
care il pretinde legea, precum i sanctiunile consecutive nerespectrii acestui comportament (o serie de
drepturi i obligatii).
7. Dispozitii finale i tranzitorii: ele cuprind prevederi in legtur cu intrarea in vigoare a legii, modalittile de
punere in aplicatie a ei, relatiile legii cu reglementri deja existente.
8. Anexele: atunci cnd exist, anexele fac corp comun cu legea i au aceeai fort juridic cu aceasta. In
anexe se pot include:
- organigrame
- schite
- tabele
- statistici
Elemente de structur ale actului normativ:
Elementul structural esential este articolul; continutul normei este redat in articole. De regul, articolul
contine o dispozitie de sine stttoare. Sunt ins i cazuri in care o norm este cuprins in mai multe
articole.
Articolele unui act normativ trebuie s se afle in legtur strns iar structurarea pe articole trebuie s se
fac intr-o ordine de expunere logic.
Mentionm urmtoarele:
a. uneori un articol se poate subdivide in paragrafe sau alineate.
b. articolele se numeroteaz cu cifre arabe; de obicei paragrafele i alineatele nu se numeroteaz.
c. pentru actele normative care modific reglementri din alte acte normative se utilizeaz numerotarea cu
cifre romane.
d. pentru legile de mare important, cum ar fi Constitutiile sau Codurile, articolele au i note marginale care
redau sintetic continutul articolului respectiv.
e. introducerea de articole noi fr schimbarea numerotrii se face prin utilizarea de indici.
f. pentru o mai bun sistematizare, articolele se pot grupa in sectiuni, capitole, titluri. Unele Coduri se
organizeaz chiar i pe prti (parte general parte special). Sectiunile, capitolele i titlurile au denumiri.
Tehnica sistematizrii actelor normative:
Varietatea actelor normative impune sistematizarea lor, adic organizarea lor dup criterii precise care s
permita o simplificare, dar i o reducere si o concentrare a reglementrilor.
Formele de sistematizare sunt: - incorporarea
- codificarea
A. INCORPORAREA
Este o form inferioar de sistematizare, care utilizeaz criterii exterioare, cum ar fi criteriul cronologic,
alfabetic, criteriul ramurii de Drept etc.
Incorporrile sunt de dou feluri:

a) oficiale: sunt realizate de ctre organe de stat sub forma colectiilor sau a culegerilor de acte
normative. In elaborarea acestor culegeri se imbina criteriul cronologic cu cel al fortei juridice
(Culegeri de legi, Culegeri de Ordonante etc).
b) neoficiale: sunt realizate de persoane particulare sub forma indrumarelor legislative.
Precizm c in continutul incorporrilor nu se prelucreaz materialul normativ i nu se opereaz
modificri in continutul normelor juridice colectate. Se admite doar corectarea erorilor sau a greelilor de
ortografie.
B. CODIFICAREA:
Este forma superioar de sistematizare, care presupune reunirea intr-un singur Cod (o mega-lege) a
tuturor normelor juridice apartinnd aceleiai ramuri de Drept. Prin urmare, Codificarea implic o activitate
complex de prelucrare, indeprtarea normelor perimate, completarea lacunelor, inovatia legislativ i
ordonarea logic a materialului normatv. Codul are forta juridic a unei legi. Primele Coduri au fost
elaborate in Franta, incepnd cu 1804 (Codul lui Napoleon). In 1865 din initiativa lui Al. I. Cuza in
Romnia s-a elaborate primul Cod Civil.
Realizarea dreptului:
Desemneaz procesul de transpunere in viat a continutului normelor juridice, astfel c normele
juridice sunt fie executate i respectate benevol (imensa majoritate) fie sunt aplicate de organe specializate,
inclusiv prin constrngere.
Fazele procesului de realizare a dreptului:
Aceste fapte se intreptrund i se interconditioneaz, neexistnd o ordine fix a desfurrii lor. Totusi,
am putea identifica urmtoarele patru faze:
1. Stabilirea strii de fapt: inseamn cunoaterea circumstantelor respective. Verificarea i clarificarea
strii de fapt esre fcut de ctre organul de aplicare pe care baza legii retine numai acele imprejurri
relevante numite fapte juridice. Oricum, pentru a emite un act de aplicare intemeiat, organul de aplicare
trebuie s posede informatii veridice, drept pentru care:
- consult documente oficiale
- ascult martorii
- recurge la reconstituiri
- utilizeaz rezultatele unor cercetri tiintifice

Curs VII
2. Alegerea normei de drept:
- norma juridic este selectionat in vederea calificrii juridice, a strii de fapt stabilite.
- calificarea juridic a strii de fapt, necesit urmtoarele operatiuni prealabile:
- nominalizarea normei juridice
- verificarea autenticittii acelei norme
- verificarea fortei juridice a normei
- verificarea raporturilor normei cu alte norme
3. Interpretarea normei juridice:
- lmurirea i concretizarea continutului normei
4. Elaborarea i emiterea actului de aplicare:
- actul este emis de ctre organul de aplicare, cu referire strict la un caz concret
Interpretarea normelor juridice
- este necesar pentru clarificarea textului normei i stabilirea compatibilittii acesteia cu starea de fapt.
- in istorie au fost dou tendinte:
o de interzicere a acestei interpretri
o posibilitatea de a interpreta legea (a doua jumtate a secolului XIX)

Felurile interpretrii normei juridice:

Exist dou feluri de interpretri:
a) oficial: este obligatorie i are fort juridic;
b) neoficial: este facultativ i este o interpretare doctrinar;
Interpretarea oficial:
- este realizat de ctre organe de stat care au atributii fie in domeniul crerii legii, fie in domeniul
aplicrii legii
Interpretarea oficial este de dou feluri:
Interpretarea autentic:
- specific organelor care emit acte normative si care ulterior ii interpreteaz propriile acte normative
- interpretarea unui act normativ chiar de ctre organul care l-a elaborate este o interpretare general.
Interpretarea cauzal:
- realizat de organelle judectoreti sau administrative
- este o interpretare de caz
- nu este general
- este obligatorie pentru cauza respectiv i pentru participantii la acea cauz
Interpretarea neoficial:
- se numete i doctrinar, deoarece este cuprins in doctrin.
- nu are fort juridic: opiniile formulate de specialiti pot fi evocate in procesul aplicrii dreptului, dar nu
sunt obligatorii.
- este i pledoaria avocatului, care poate fi luat in consideratie sau respins de organele de aplicare.
Metodele interpretrii normei juridice:
Metodele sunt cele prin care se stabilesc:
- sensul exact al normei
- cmpul ei de aplicabilitate
- efectele i scopul normei
Sunt utilizate urmtoarele metode:
Metoda gramatical:
- inseamn stabilirea sensului normei prin recurs la analiza gramatical, morfologic i sintactic a textului.
- prin aceasta interpretul va stabili sensul cuvintelor, precum i modul lor de folosire in text, modul de
imbinare al cuvintelor, propozitii i fraze i mai ales sensul unor conjunctii: i, sau.
Metoda sistematic:
- privete modalitatea de stabilire a sensului unei norme prin incadrarea ei in economia actului normativ din
care face parte.
- de ex: normele juridice din partea special a Codului Civil nu pot fi aplicate dect din partea general a
Codului Civil.
Metoda istoric:
- urmrete s explice intelesul normei prin examinarea imprejurrilor social juridice, care au stat la baza
elaborrii i adoptrii legii.
- interpretul poate recurge la examinarea documentelor preparatorii ale actului normativ, expunerea de
motive, amendamentele propuse, reactiile din pres a vremii; Ulterior poate compara reglementri
anterioare cu cele actuale.
Metoda logic:
- este procedeul interpretativ cel mai frecvent
- relev ratiunea legii
- in acest sens sunt utilizate urmtoarele argumente preluate din logica formal:
reducerea la absurd
argumentul per a contrario (in cazul notiunilor contradictorii doar una e adevrat, cealalt e fals,
iar a treia variant nu exist); este un controversat in Drept
argumentul cine poate mai mult, poate i mai putin (a majori ad minus)

argumentul cine poate mai putin, poate i mai mult (a minori ad majus) -> dac o lege interzice
mai putin, automat interzice i mai mult
argumentul a fortiori (a necesittii): ratiunea aplicrii unei norme este i mai puternic intr-o alt
ipotez, dect aceea indicat de lege
argumentul a pari (al parittii = egalitate): pentru situatii identice trebuie s se promulge solutii
identice
organului de aplicare nu ii este ingduit s disting acolo unde legea nu distinge

Metoda analogiei:
- cnd organul de aplicare nu gsete o norm corespunztoare face apel la o norm asemntoare
(analogia-legis) sau dac nu gsete o astfel de lege, face apel la principiile generale ale Dreptului
(analogia-juris).
- in Dreptul modern, Dreptul Privat judectorul trebuie s se pronunte, chiar i atunci cnd norma nu este
clar sau lipsete (legea tace).
- judectorul fie va incerca o analogie cu norme asemntoare, fie va face analogie cu principiile de Drept.
- Codurile Civile romn, francez, german oblig pe judectori s se pronunte chiar i atunci cnd legea
tace, iar Codurile italian i elvetian oblig pe judector la analogia cu principiile de Drept.
- analogia nu este permis in domeniul Dreptului Penal unde functioneaz principiile legalittii incriminrii
(nu se pedepsesc dect faptele prevzute de lege) i principiul legalittii pedepsei (se aplic numai
pedepselor prevzute de lege).

Curs VIII
Limitele interpretrii normei juridice:
Din punct de vedere al rezultatelor, interpretarea poate fi:
- literal (ad literam) legea se aplic in litera ei
- extensiv interpretarea este mai larg dect sfera relatiilor sociale reglementate de lege
- restrictiv interpretarea este mai restrns dect sfera relatiilor reglementate de lege

Raportul juridic
Raportul juridic desemneaz legtura social reglementat de norma juridic i aprat de stat,
inclusiv prin constrngere.
Trsturi:
1. Raportul juridic este un raport social, se stabilete intre oameni.
2. Este un raport de supra-structur, deoarece apartine supra-structurii juridice.
3. Este un raport de voint
- el determin intlnirea a dou vointe (vointa statal, exprimat in norme juridice i vointa subiectelor)
- este adevrat c sunt ramuri de Drept in care majoritatea raporturilor juridice se nasc pe baza vointei
subiectelor (Drept Civil, Drept Comercial, Dreptul Familiei etc)
- chiar i aici acordul de voint al subiectelor este valabil numai cu respectarea legii
- in ramurile de Drept Public esential este vointa de stat, exprimat in norm.
4. Este un raport valoric (in el ii gsesc concretizarea valorile esentiale ale societtii).
5. Este o categorie istoric (difer de la o ornduire la alta).

Subiectele raportului juridic:

Conceptul de subiect de Drept:
- in conceptia modern, omul, considerat individual sau oameni grupati in forme organizate, sunt
singurele subiecte de Drept.
- in acest sens raportul juridic este o legtur ce tine alturi, pe toat durata desfurrii sale,
oamenii ca subiecte de Drept care ii satisfac interesele legitime .
Capacitatea juridic este o premis a calittii de subiect de Drept:

Desemneaz aptitudinea omului de a avea drepturi i obligatii, aptitudine recunoscut prin

lege. Prin urmare, legea fixeaz: - momentul aparitiei capacittii juridice
- intinderea capacittii juridice

10

- volumul drepturilor i indatoririlor

Prin urmare, capacitatea reprezint o premis a calittii de subiect de Drept atunci cnd e
recunoscut de lege.

Mentionm c subiectele de Drept care dispun de capacitate juridic nu apar automat ca

purttori de drepturi i obligatii concrete.

Oamenii apar ca titulari ai faculttii (posibilittii) recunoscute de lege de a avea drepturi i

obligatii in viitor.

Sunt dou categorii de capacitti juridice:

o Capacitate juridic general
- este aptitudinea de a participa ca titular de drepturi i obligatii, in principiu in toate
raporturile juridice
o Capacitate juridic special
- este posibilitatea recunoscut de lege de a participa ca subiect de Drept in
raporturile in care trebuie indeplinite anumite conditii.

Clasificarea subiectelor raporturilor juridice

In raport de forma activittii umane, subiectele raportului sunt, fie individuale (persoana), fie colective.
Persoana, subiect de Drept:
- inseamn omul cruia legea ii confer aceast calitate
- mentionm c in anumite limite, intr-un stat pot participa ca subiecte de Drept i cettenii strini i apatrizii
(numai c participarea lor este de competenta reglementrilor nationale)

Curs IX
Subiectele colective, ca subiect de Drept:
I. Statul, subiect de Drept:
A) In Dreptul intern statul apare ca subiect de Drept in urmtoarele tipuri de raporturi:
a. In raporturile de Drept Constitutional:
- statul apare ca subiect de Drept in raporturile de cettenie/ privind constituirea unei federatii, precum i in
raporturile dintre stat i unittile administrativ-teritoriale.
b. Sui generis (inedit) in raporturile de Drept Civil:
- el este reprezentat atunci de Ministerul de Finante
- statul apare ca subiect de Drept in raporturile de comert exterior i apare ca subiect de Drept i in alte
raporturi juridice (cum ar fi cele privind bunurile in desherent, donatiile i legatele, precum i bunurile fr
stpn sau confiscate).
B) In Dreptul international
- statul este subiect de Drept international indiferent de intinderea lui datorit suveranittii sale.
- poporul, este i el considerat subiect de Drept international.
II. Organizatiile internationale. Organele statului
- pot deveni subiect secundar de Drept international numai dac statele recunosc aceast calitate.
- organele celor trei puteri ale statului: puterea legislativ, administratia public, autoritatea judectoreasc,
pot deveni subiecte de Drept in exercitarea competentelor lor.
III. Persoanele juridice
- au ca elemente constitutive o organizare de sine stttoare precum i un patrimoniu utilizat in scopuri
legale.
- identificm urmtoarele categorii de persoane juridice:
societti comerciale (interprinderile, regiile autonome, companiile) apar ca subiecte obiectivul de
Drept in raporturile de Drept Privat
institutiile unitti care desfoar o anumit form de activitate de stat in domenii distincte
(sntate, cultura etc) activitti care nu au caracter economic fiind finantate de la bugetul de stat.
organizatiile economice nestatale cu operatiile meteugreti, de consum i de credit prin liberul
consimtmnt i prin punerea in comun a activittii i a mijloacelor de productie.
alte organizatii nestatale (sindicatele, uniunile de creatie, alte asociatii care in principiu s aib scop
nepatrimonial).

11

Continutul raportului juridic:

Continutul raportului juridic desemneaz ansamblul drepturilor i obligatiilor subiectelor dintr-un raport
juridic determinat, drepturi i obligatii prevzute de norme juridice.

Obiectul raportului juridic:

Obiectul raportului juridic desemneaz actiunea pe care titularul dreptului subiectiv le intreprinde sau
le solicit in procesul desfurrii raportului juridic.

Faptul juridic:
- Faptul juridic desemneaz o imprejurare care are efecte juridice.
- creeaz, modific sau stinge raporturile juridice.
- prin urmare nu orice imprejurare este fapt juridic, ci numai imprejurarea de existenta creia normele de
Drept leag consecinte juridice (de regul sunt descrise in ipoteza normei juridice).
- de aceea unele imprejurri sunt ocrotite de normele juridice, altele sunt interzise.
Clasificare:
In conformitate cu criteriul interventiei sau neinterventiei normei umane, avem:
1. Evenimentele
- sunt imprejurri ce nu depend de vointa oamenilor, dar ale cror rezultate produc consecinte juridice dac
legea prevede acest lucru. Ex: fenomenele naturale (calamittile, naterea etc).
2. Actiunile
- sunt manifestri de voint ale oamenilor care produc efecte juridice dac legea prevede astfel.
- sunt: licite i ilicite.
- cele licite svrite in scopul producerii de efecte juridice se numesc acte juridice.
- cele licite sunt fie obligatii pentru subiecte de Drept, fie permisiuni.

Curs X
3. Strile
Strile sunt fapte juridice, de dou feluri:
- au caracter volitional sau volitiv (cstoria, starea de neutralitate)
- fr caracter volitional (starea de rudenie).
Rspunderea juridic:
Desemneaz obligatia persoanei de a suporta consecintele nerespectrii unor reguli de conduit. De
aceea, notiunea de rspundere juridic este strns legat de notiunea de sanctiune.
In principiu, fiecrei ramuri de Drept ii corespunde o form de rspundere. Astfel, avem:
a) Raspundere civil, reglementat de Codul Civil, care este de 2 feluri:
- rspundere contractual (prevzut in contract)
- rspundere delictual
b) Rspundere penal se nate intre stat i infractor ca un raport de constngere (dreptul statului de a
sanctiona).
Forme de rspundere penal:
- privarea de libertate
- amenda penal
- interzicerea unor drepturi
- confiscarea (bunuri care au fost obtinute prin svrirea unor fapte ilicite sau au fost folosite in
scopul svririi unor fapte ilicite.

12

c) Rspundere disciplinar este specific functionarilor de stat care ii incalc obligatiile de serviciu,
comitnd abateri.
- mustrare
- reducere din salariu
- retrogradare
- suspendarea din functie
- amnarea la promovare
- destituirea din functie
-

Prin urmare, formele de rspundere utilizate in Drept au urmtoarele trsturi comune:

legalitatea rspunderii
principiul rspunderii pentru vin
prezumtia de nevinovtie
principiul proportionalittii (sanctiunea s fie proportional cu gravitatea faptului)

Conditiile rspunderii juridice:

Pentru ca rspunderea juridic s se declaneze este nevoie de existenta cumulativ a urmtoarelor
trei conditii (elemente):
1. Conduita ilicit
- inseamn comportamentul care nesocotete o prevedere legal. Mentionm c prin comportament
intelegem fie o actiune, fie o inactiune. Prin urmare, conduita ilicit prezint pericol social i tocmai gradul
de pericol social delimiteaz formele rspunderii juridice.
2. Vinovtia
- inseamn atitudinea psihic a celui ce comite o fapt ilicit fat de fapta sa i fat de consecintele
acesteia. Deci vinovtia presupune libertatea vointei individului, caracterul deliberat al actiunii sale,
asumarea riscului acestui comportament. Prin urmare, dac factori naturali sau umani impiedic individul s
actioneze cu discernmnt rspunderea juridic nu se mai declaneaz (adic actul ilicit s-a svrit darn u
cu vinovtie).
Cazuri de exonerare (excludere) a rspunderii:
- starea de minoritate (discernmntul insuficient)
- alienatia mintal (iresponsabilitatea)
- legitima aprare
- starea de necesitate
- cazul fortuit (intmplarea)
- constrngerea moral (antajul)
- betia involuntar
3. Legtura cauzal
- intre fapta ilicit i fptuitor trebuie s existe o legtur direct de cauzalitate. In ultimele secole ins
relatia de cauzalitate a fost analizat mai cu seam din perspectiva evalurii conditiilor in care relatia cauz
efect se produce.

13