Sunteți pe pagina 1din 11

Convergenta dintre Piata Unica si Politica de Coeziune

Economica, Sociala si Teritoriala

Fenomenul unificarii europene este unul foarte complex si pentru a intelege acest
fenomen trebuie sa clarificam concepte care se refera la fenomene economico-politice aparute si
dezvoltate dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Unul din aceste concepte este cel de piata
unica, care a fost introdus prin Tratatul de la Roma in 1957.
Piata unica este un pilon central al Uniunii Europene si consta in cele patru libertati:
libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor. Este necesara aprofundarea
celor patru elemente presupuse de piata unica. 1
(1) Libertatea de circulatia a bunurilor se refera la existenta unor reglementari si
standarde privind caracteristicile produselor comune pentru toate statele membre. 2
(2) Libertatea de circulatie a serviciilor presupune prevederi legislative comune la
nivelul Uniunii Europene in domeniul serviciilor bancare si financiare. Insa in acest domeniu nu
a fost atins nivelul de performanta atins de liberalizarea circulatiei marfurilor, deoarece
reprezinta o problema mult mai dificila. Sectorul serviciilor fiind mult mai vast, iar creearea
conditiilor ca serviciile oferite de firme care opereaza in principal intr-un capat al continentului
sa fie disponibile cetatenilor din celalat capat al continentului in conditii de competitie echitabila
este foarte dificila.3
(3) Libertatea de circulatie a fortei de munca ar consta in posibilitatea oricarei persoane
de a lucra oriunde in spatiul european. Cu toate acestea crearea unor politici unificate de
imigratie/emigratie este in continuare o problema ramasa restanta pe agenda Uniunii, acest
domeniu inscriindu-se in zona votului unanim in Consiliul Uniunii, ceea ce ne arata ca statele
membre sunt retincente in luarea in considerare a unor solutii pentru aceasta problema. Barierele
privind liberalizarea fortei de munca inca se pastreaza, in ciuda unor eforturi depuse in directia
creeari unor politici de coeziune sociala. Acestea din urma au fost introduse prin Fondul Social
European(FSE), care isi propune sustinerea si imbunatatirea fortei de munca prin intermediul
educatiei si initiativei de recalificare pentru muncitorii din zona declinului industrial.4
1

http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Piata_unica_a_UE.html

Ibidem

Ibidem

Ibidem

(4) Libertatea de circulatie a capitalurilor presupune posibilitatea efectuarii unor


operatiuni financiare in afara granitelor si dreptul firmelor de a investii in companii straine si de
a lua parte la managementul acestora.Pentru ca aceasta sa fie realizata statele membre ar trebui sa
cedeze suveranitatea privind politicile de reglementare a influxurilor si fluxurilor de capital
strain. Acest lucru ar presupune lipsa concurentei in ceea ce priveste plasarea de capitaluri
indifirent de tara sau domeniu.5
Un alt aspect semnificativ al pietei unice este libera circulatie a persoanelor introdus de
acordul Schengen, prin care au fost ridicate frontierele externe ale statelor si a fost intarit
controlul la frontierele UE, acesta incluzand porturile si aeroporturile. Cu toate acestea nu toate
statele au semnat acest acord, exemplul fiind Marea Britanie si Irlanda.
Pantru desavarsirea libertatilor mai sus mentionate este necesara inlaturarea disparitatilor
regionale, o problema cu care Uniunea Europeana s-a confruntat inca de la inceput. Acest proces
poate fi realizat prin intermediul unor politici europene comune, dintre care un accent important
se pune pe politica de coeziune economica,sociala si teritoriala.Aceasta se situeaza alaturi de
Piata Unica si Uniunea Economica si Monetara printre obiectivele prioritare ale Uniunii.
Scopul politicii de coeziune este de a reduce disparitatile regionale de ordin politic si
economic existente intre statele membre, conducand astfel la eficientizarea si realizarea optima a
principiilor presupuse de Piata Unica. Mai mult , politica de coeziune serveste la evitarea sau
reducerea pe cat posibil a esecurilor pietei (eng: market failures). Una din perspectivele prin care
este tratat conceptul de coeziune este prin relationarea sa cu regularizarea pietei, mai exact cu
apropierea mecanismului pietei de modelul ideal descris de urmatoarele caracteristici: alocare
eficienta a resurselor si mijloacelor de productie, echilibru in raporturile de eforturi si efecte si o
maximizare pe cat posibil a surplusurilor economice pentru bunastare sociala (pareto optimum).6
O alta abordare a politicii de coeziune este aceea conform careia aceasta se axeaza in
principiu pe sustinerea dezvoltarii regiunilor sarace sau mai putin dezvoltate, pe acordarea de
sprijin comunitatilor locale dintr-o regiune ridicand potentialul de crestere endogena al acestora.
Aici intervine ideea de endogenizare a cresterii sau crestere endogena intr-o regiune, care se
refera la activitatile ce contribuie la durabilitatea si sustenabilitatea dezvoltarii. Cresterea
endogena a unei regiuni este bazata pe mecanismele si factorii definiti de noua teorie a cresterii:
cresterea resurselor umane si a productivitatii factorilor traditionali prin educatie, inovatie si
transfer de tehnologii si capital.7

Ibidem

Boguslaw Fiedor, Selected reflections on external support and endogenization of growth in


the light of cohesion policy, Ekonomika, 2010, vol 89, nr.3;
7

Ibidem, discutia despre noua teorie a cresterii depaseste scopul lucrarii de fata, intru-cat
am descris-o pe scurt;

Prin politica de coeziune se evitau efectele negative care se rasfrangeau asupra dezvoltarii
pietei unice pe tot parcursul procesului de integrare. Chiar si in Tratatul de la Roma, din 1957,
cele 6 state membre fondatoare au declarat ca ele sunt "nerabdatoare sa intareasca unitatea
economiilor lor si sa asigure o dezvoltare armonioasa prin reducerea diferentelor existente intre
diversele regiuni " reusind astfel sa realizeze " o dezvoltare armonioasa si echilibrata a
activitatilor economice in interiorul Comunitatii"(Art 2 CE). .In timp ce Tratatul de la Roma s-a
adresat acestei probleme , Actul Unic European a fost cel care a specificat n scris dorina de
coordonare a dezvoltrii Comunitii i msurile naionale care s duc la realizarea obiectivelor
economice i sociale ale coeziunii.
Tratatul de la Roma a stabilit utilizarea a trei instrumente care s se adreseze problemei
dezechilibrului regional i anume :
1. Fondul Social European(FSE) destinat susinerii i mbuntirii mobolitii forei de
munc din Europa prin intermediul educaiei i iniiative de recalificare pentru muncitorii
din zona declinului industrial.
2. Banca European de Investiii- pentru gsire de proiecte destinatr zonelor cel mai puin
dezvoltate.
3. Sectiunea de Orientare a Fondului Agricol European de Orientare i Garantare care
furniza suport pentru zonele rurale subdezvoltate.
Procesul de implementare a unor decizii coordonate destinate remedierii disparitatilor
regionale dintre statele membre a fost incetinit de faptul ca initial s-a considerat ca masurile
nationala reprezentau o solutie mai buna de ameliorare a acestor disparitati in detrimentul
masurilor comunitatilor. Mai mult a existat un consens general privind Piata Unica care era
neleas ca un motor de dezvoltare a condiiilor care ulterior vor duce la mbuntirea sitaiei i
n regiunile mai puin dezvoltate. Oricum aceste predicii au fost mult prea optimiste, un exemplu
concret fiind aderarea Marii Britanii, Danemarcei si Irlandei in 1973, care au intarit diferentele
regionale. Totui Marea Britanie a devenit un contribuitor net la bugetul Comunitii, nfruntnd
o opinie public sceptic n legtur cu beneficiile integrrii n spaiul european,cernd
compensaie economic parial.Comunitatea a rspuns prin crearea Fondului European de
Dezvoltare Regional(FEDR) n 1975.
FEDR apare si ca urmare a primului val de extindere a comunitatii( Marea Britanie,
Danemarca Irlanda, 1973), si a reprezentat primul instrument de interventie al acestei politici.
Din punct de vedere conceptual FEDR a vizat aspectul economic al politicii de coeziune, iar FSE
aspectul social.
Scopul principal al FEDR era s promoveze industria i infrastructura i de asemenea se
preocupa de problema inegalitilor la nivel regional.n orice caz, FEDR a produs numai
rezultate modeste din cauza a 3 factori :

Petru c era considerat o modalitate de compensare a contribuabililor la bugetul


Comunitii mai degrab dect un instrment de dezvoltare regional


Deoarece bugetul su era prea limitat (aproximativ 5 % din bugetul Comunitii)
pentru a reduce disparitile regionale profunde

i datorit faptului c Consiliul de Minitrii era nsrcinat cu determinarea


bugetului n funcie de cotele naionale de contribuie , fr a-i propune s susin
regiunile care rmseser n urm n termeni de dezvoltare.
Dublul proces al extinderii care urmarea adancirea si largirea extinderii era o
combinatie de strategii in vederea realizarii politicii de coeziune si compensarii prin
instrumentele structurale. In realitate abia dupa cea de-a doua extindere din 1986 a fost introdus
termenul de coeziune sociala si economica prin Actul Unic European, care a stabilit ca obiectiv
prioritar al Comunitatii realizarea acestei coeziuni prin reducerea disparitatilor regionale.
Integrarea Spaniei i Portugaliei n 1986 a dublat numrul cetenilor europeni care triau n
regiuni unde PNB per cetean era mai sczut dect 50 % din media PNB la nivelul
Comunitii.Situaia era considerat o problem de anumite state membre, mai ales ca procesul
extinderi Comunitii era luat n considerare de AUE.De aceea Grecia, Italia i Frana , cu nivele
de producie apropiate de nivelul rilor aplicante, au ameninat cu refuzul extinderii prin
integrarea Spaniei i Portugaliei dac Comunitatea Europaen ar fi euat n a le proteja producia
lor agricol.Pentru a-i exprima aceste griji , Comisiile au creat Programele Mediteranee de
Integrare (PMI) , ntinse pe o perioad de 7 ani, care i propuneau dezvoltarea economic
regional a Greciei,Italiei i Franei de sud.PMI includeau principalele prevederi care vor deveni
n 1988 centrale n politica de coeziune a comunitatilor europene,precum rolul de conducere al
Comisiei i implicarea activ a actorilor regionali.
Actul Unic European a structurat niste msuri de reducere a subdezvoltrii anumitor
regiuni prin coordonarea politicilor economice ale statelor membre(Comisia era nsrcinat cu
iniiativa i controlul acestor msuri).Acest act a lrgit i operaionalizat definiia politicii
regionale a Comunitatilor Europene extinznd-o dincolo de interveniile ce avuseser loc pn
atunci.i a instruit Comisia s reformuleze obiectivele i implementarea fondurilor structurale
prin trei tipuri de fonduri: Fondul European de Dezvoltare Regional, Fondul Social European i
Fondul European de Orientare i Garantare. Fondurile structurale au fost create i ptr a facilita
dezvoltarea profund a UE, aa cum este ea ilustrat de Programele Mediteraneene
Integrate(Allan,2005:218). Acestea din urma au fost introduse ca urmare a aderarii Spaniei si
Portugaliei in 1986,care preuspunea dublarea cetatenilor europeni care traiau in regiuni cu PNB
pe cap de locuitor mai scazut de 50% din media PNB comunitar.Acest fapt a provocat
nemultumire in randul Greciei Italiei si Frantei, care aveau nivele de productie apropiate cu
nivelul tarilor aplicante si doreau protejarea productiei agricole proprii.
Reforma din 1988, cunoscuta sub numele de Pachetul Delors, a reprezentat primul
eveniment prin care politica de coeziune a obtinut drepturi depline. A insemnat deasemenea
cresterea Fondurilor Structurale prin intensificarea implicarii statelor membre in extinderea
acestora. Conceptul de coeziune capata doua dimensiuni: (1) Economica , urmarind reducerea

dezechilibrelor economice la nivel regional si (2) Politica, prin implicare crescuta a institutiilor
subantionale la elaborarea de politici comunitare. A avut ca si obiective principale urmatoarele:
promovarea dezvoltarii si adaptarii structurale a regiunilor slab dezvoltate; transformarea
regiunilor grav afectate de declinul industrial; combaterea somajului pe termen lung; facilitarea
integrarii ocupationale a tinerilor si promovarea dezvoltarii zonelor rurale si accelerarea adaptarii
structurilor agricole.8
Noua abordare a integrrii dorea s creeze o politic regional bazat pe programe
plurianuale.Ultimele programe se focusau pe obiective specifice i era conduse n strns
cooperare cu Comisia,guvernele naionale,i instituiile subnaionale.Alocrile fondurilor se
bazau pe 5 principii programare,concentrare,adiionalitate,parteneriat,evaluare.
Programarea : Fondurle Structurale se vor desfura conform programelor, adic
alocarea fondurilor structurale se va face n funcie de cadrul multi-anual ,bazat pe analize socioeconomice, i o strategie clar a prioritilor i obiectivelor. Din 1988 aceste programe sunt
concepute de regiuni i / sau statele membre i sunt prezentate Comisiei spre aprobare i
negociere,acesta urmnd s le adopte.
Concentrarea : Cea mai mare proporie a fondurilor structurale sunt destinate alocrii
acestora n reciuni afectate de probleme punctuale,de exemplu pentru regiunile n care
dezvoltarea este neglijat.5 Obiective principale au fost concepute ptr distribuia
fondurilor.Numai 3 dintre acestea au o dimensiune explicit-regional :
1. Obiectivul 1 - destinat regiunilor cu un PNB per cetean mai mic de 75% din media UE
2. Obiecivul 2 - destinat covergerii regiunilor serios afectate de declinul industrial i unde
rata omajului depete media european
3. Obiectivul 3 - const n Fondul European al Orientrii i Garantrii Agricole i const n
ajustarea structurilor acricole
Adiionalitatea :Co-finanarea programelor de toi actorii implicai, n particular de UE
i de guvernele naionale
Parteneriatul : Se refer la consultrile apropiate ce a au loc ntre Comisie, statele
membre i de autoritile competente proiectate la nivel naional,regional sau local, fiecare
acionnd ca parteneri care urmresc atingerea unui scop comun.
Evaluarea : Activitile i Documentele care privesc fondurile sunt evaluate cu scopul de
a mbunti calitile, eficiena i coerena utilizrii acestora .
Era clar pt Comisia European , care era nsrcinat cu elaborarea noii politici c nu toate
instituiile regionale aveau mijloacele prin care s ating scopurile propuse.Din acest motiv a
promis c va promova toate iniiativele posibile pt a "alinia agenii nainte de nceperea cursei".n
acela timp a devenit evident ptr Comisie c implicarea actorilor regionali n luarea deciziei va
8

Politica de Coeziune a UE intre 1988-1999, o investitie in viitorul Europei, pag 10;

ajuta ntrirea propriei poziii n cadrul politicii asemeni unui broker a nelegerilor dintre actorii
implicai.Nu este astfel surprinztor c Comisia a devenit un important avocat al reformei
politicii regionale.

Evoluia Fondurilor Structurale n relaie cu cheltuielile PAC, 1975-2013


An

1975- FEDR
1980introducerea
alocrii non-cot
a FS
1985(reducerea
alocrii pe baz
de cont
naional)
1988.Startul
primei
perspective
financiare
1993.Startul celei
de-a doua
Perspective
Financiare
2000-Startul
celei de-a treia
Perspectiv
Financiar
2007.Cea de-a 4
perspectiv
financiar
2013.Sfritul
celei de-a 4
perspective
financiare

Extinderea
Fondurilor
Structurale ca
procentaj din
Bugetul UE
6,2
11

Extinderea PAC
ca procentaj din
Bugetul UE

Fondurile
Structurale i
PAC ca procentaj
din produsul UE

Bugetul UE ca
procentaj din
PNB al UE

70,9
68,6

77,1
79,6

0,53
0,8

12,8

68,4

81,2

0,92

17,2

60,7

77,9

1,12

32,3

53,5

85,8

1,2

34,8

44.5

79,3

1,07

36,7

43

83,8

1,04

38,1

43

81,1

0,93

O legtur ce poate fi observat ntre Tratatul de la Amsterdam(1997) i propunerile


Agendei Comisiei 2000(care au avut loc tot n 1997) ste c acestea sunt consolidate n perioada

celei de-a treia perspective financiare, stabilit la Berlin n martie 1999.n 2005 o a patra
perspectiv financiar este conceput de EU25.
Apare nevoia unei noi reforme n 1993 deoarece statele membre exprimau
preocuparea pentru operaionalizarea fondurilor europene(mai ales privind implicarea financiar
substanial ce se realizase n 88),ca o consecin a implementrii Tratatului de la Maastricht, i
datorit dorinei de extinderea care presupunea includerea Finlandei,Austriei i Suediei(ce se va
produce n 1995). Tratatul de la Maastricht construite premisele construciei Uniunii Economice
i Monetare i a confirmat rolul central al politicii de coeziune care pe lng reducerea
disparitilor regionale uura i contrngerile structurale care puteau s fie o problem ptr
adoptarea unei monede unice.A introdus de asemenea un nou instrument financiar, Fondul de
Coeziune, destinat ajutorrii acelor state membre care aveau un PNB mai mic dect 90% din
media PNB al Uniunii Europene.Acesta era important i ptr c ajuta statele s ajung la
atingerea crieriilor de convergen ale UEM.9
Tratatul Uniunii Europene creaz de asemenea Comitetul Regiunilor, o instituie
consultativ nou care reprezint autoritile locale i regionale, nsrcinat cu raportarea erorilor
de probleme n alocare i implementarea fondurilor structurale.
Noi provocri teritoriale apar ca urmare a extinderii UE prin integrarea Finlandei, Suediei
i Austriei au condus UE la apariia ptr prima dat a problemei -cea mai puin popupulat zon
european (n Scandinavia).S-a conturat un nou obiectiv- obiectivul 6 - destinat dezvoltrii
zonelor slab populate din nord, n timp ce Austria a fost recunoscut ca ncadrndu-se n statusul
primului obiectiv.
Reforma din 1999 a fost necesar datorit dorinei de integrare a rilor central i est
europene i introducerii UEM. Previziunile reformelor a lrgit gama de schimbri a politicii
regionale, permind noilor membri s se acomodeze cu nivelul statelor mai vechi.
Comisia a propus concentrri mai accentuate n vederea simplificarii procedurilor de
alocare si a altor tipuri de proceduri.Continund pe aceeai linie, numrul de obiective s-a redus
la trei obiective (astfel reducndu-se acoperirea fondurilor structurale) iar regulile eligibilitii au
fost nsprite, prin adugarea unui nou principiu al eficienei la cele 5 principii deja existente.Un
rol mai mare urma s fie delegat actorilor interni n implementarea i monitorizarea
programelor , prin acest lucru reducndu-se sfera de aciune a Comisiei i conferind guvernelor
naionale i subnaionale un spaiu mai mare de manevrare. Tot in 1999 a fost adoptata si
Perspectiva Europeana de Dezvoltare Spatiala(PEDS), ca document politic de referinta pentru
orientarea politicilor sectoriale la nivel local, regional, national si european cu impact spatial.10
Interventiile finantate prin fondurile structurale intre 1994-1999 au avut ca efect o
crestere a PIB cu diferite procente in Portugalia, Germania de Est, Irlanda, Grecia, Spania si

Ibidem , pag 15;

10

Ibidem ,pag 17;

Irlanda de Nord. Au existat deasemenea rezultate in cadrul obiectivului ocuparii fortei de munca
si al cel care viza reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii.
Reforma din 2007 a Politicii de Coeziune este nteleas cel mai bine ca un proces de
adaptare la extinderea estica a UE i atingerea scopurilor de pe Agenda de la Lisabona, i ca o
ncercare de simplifacre i descentralizare a politicii.Reforma a fost ntrziat de seria lung de
negocieri dintre Comisie i guvernele naionale asupra noii "perspecive financiare" pentru
perioada 2007-2013.Aceste negocieri au determinat stabilirea sumei pe care UE o va aloca
fondurilor structurale si de coeziune n perioada de timp mai sus amintit.Consiliul a alocat n
final 308 miliarde de euro (0.37 % din PNB al EU27) politicii de coeziune, cu 10% mai puin
dect Comisia a cerut iniial.11
Din 2007 trei noi obiective definesc politica de coeziune : convergena, competitivitatea
regional i a forei de munc, i cooperarea teritorial european.Obiectivul de convergen se
explic prin faptul c politica de coeziune trebuie s promoveze creterea economic n regiunile
n care dezvoltarea este mult mai mic dect media UE. bazeaz pe experiena obiectivului unu i
a leciei nvate prin operaionalizarea Fondului de Coeziune.n plus fa de criteriile
obiectivului 1,totui acest nou principiu susine inovaia i dezvoltarea de la baz a
societii,adaptabilitatea la schimbrile sociale,creterea calitii mediului,i eficienei
administrative.Obiectivul de convergen este susinut de Fondul European de Dezvoltare
Regional,Fondul Social European i Fondul de Coeziune.
Scopul celui de-al doilea obiectiv ,competitivitatea regional i ocuparea forei de munc,
este de a ntrii atragerea regiunilor spre investiii directe i pentru a ajuta la creterea ratei de
ocupre a forei de munc.Aduce mpreun scopurile obiectivului 2 anterior ( avansul economic
i social al regiunilor rmase n urm) i a obiectivului 3 (preocuparea pt sistemul de trainning
al politicilor de ocupare a forei de munc) .Pentru 2007-2013,programele de dezvoltare ar
trebui s anticipeze i s promoveze schimbrile economice prin inovaie,societate bazat pe
cunoatere ,antreprenoriatul,protecia mediului,i mbuntirea accesinilitii regionale.Mai
mult, prin investiia n resursele umane, ar trebui ca fora de munc s se adapteze la noile
condiii economice.Aceste programe transnaionale de ajutor prin subvenii era acoperit de
obiectivul unu i se adresa regiunilor cu un PNB mai mare de 75 % din media UE.Un total de
168 de regiuni i 314 milioane de oameni sunt incluse n limitele acestui obiectiv si 19 state
membre se bucur de suportul prin subvenii.12
Obiectivul cooperrii teritoriale susine cooperarea dincolo de granie prin
implicare n iniiative ale autoritii locale i regionale, n acela timp ncurajnd cooperarea
interregional i schimbul de experien.Un total de 37,5 % din polpulaia
european(aproximativ 181,7 milioane de oameni) triesc n regiuni cu granie iar Comisia a
identificat 113 arii de cooperare transnaional.Pentru susinerea acesti obiectiv au fost iniiate 3
11

Ibidem, pag 19-20;

12

Ibidem pag 20;

programe : Interact, care ncrajeaz implicarea organizaiilor n programul managerial de


cooperare; Urbact care este o reea tematic de orae ; ESPON(o reea de observare pt
planificarea spailui)
Alocarea fondurilor : concergena-81,5 %, competitivitatea i ocuparea forei de munc
16 %, 2,5% cooperarea teritorial.n termeni abosui statele care au beneficiat cel mai mult de
pe urma acestei alocri sunt Polonia,Italia,Republica Ceh,Germania i Ungaria.Reforma
confirm principiile interveniei definite n 2000, dar adopt i o serie de schimbri prin lrgirea
scopurilor principiului de parteneriat prin includerea organizatiilo societii civile.Mai mult,un
nou principiu al proporionalitii a fost definit.Acesta se refer la obligaia statelor membre de a
participa cheltuelile de extindere a programelor operaionale.13
Politica de coeziune este strns legat de alte politicii UE precum PAC i Politica
Piscicol Comun.Cooperare cu ri non-europene nu mai este parte a politicii de coeziune (cu a
fost cazul naintea procesului de aderare) de vreme ce dou noi iniiative, Instrumentul
European de Vecintate i Parteneriat (ENPI)i Instrumentul de Asisten Preaderare(IPA)
furnizeaz fonduri pt aceste probleme.Reforma nu a schimbat substanial rolul fondurilor
structurale, dar au aprut 3 noi instrumente care s ajute regiunile s-i administreze fondurile.14
FEDR-promovarea nstrumentelor publice i private care s ajute la ajustarea
disparitilor regionale din Europa.Susine programe de dezvoltare regional,schimbarea
economic,consolidarea competitivitii,i cooperarea teritorial.Prioritare sunt investiiile n
infrastructur,n special n regiunile unde dezvoltarea a fost lsat n urm,dar susine i
cercetarea,protecia mediului si prevenirea riscului.15
Fondul Social European implementat n acord cu Stategia European de Ocupare a Forei
de Munc i se adreseaz ctre:creterea adaptabilitii muncitorilor, consolidarea accesului la
ocuparea forei de munc i participarea pr piaa muncii, ntrirea incluziunii sociale prin lupta
mpotriva discriminrii i facilitarea accesului pe piaa muncii si promovarea parteneratului
pentru reformarea domeniilor ocuparea forei de munc i incluziunea.16
In concordanta cu Orientarile Strategice ale Comunitatii ( eng: Community Strategic
Guidelines) cu privire la sectorele economic, social si teritorial de coeziune pentru perioada
2007-2013, programele politicii de coeziune se axeaza pe 3 tinte principale: (1)cresterea
atractivitatii Statelor Membre, a oraselor si regiunilor prin facilitarea accesibilitatii, asigurarea
unei calitati adecvate a nivelului serviciilor si conservarea mediului; (2) incurajarea inovarii,
13

Ibidem, pag 21;

14

Gabriela Dragan, Tendinte si evolutii la nivelul politicii de coeziune a UE, pag 1-2;

15

http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/feder/index_ro.htm

16

Ibidem, pag 1-2;

antreprenariatului si cresterea cunostintelor si cercetarii in domeniul economic; (3) dezvoltarea


informatiilor si tehnologiilor de comunicare, cresterea atractivitatii adaptabilitatii fata de
locurile de munca, prin investirea in resurse umane si dezvoltarea acestora.17
Rapoarte ale Uniunii Europene cu privire la eficienta politicii de coeziune pana in prezent
arata ca inca de la jumatatea anului 1990 disparitatile regionale, de venit si grad de ocupare al
fortei de munca s-au redus, iar PNB al tarilor slab dezvoltate a crescut, fapt ce confirma ideea de
convergenta intre Statele Membre dezvoltate si celelelalte state. In ultimele sale evaluari
Comisia Europeana prezinta convergenta dintre state avand loc atat la nivel national cat si la
nivel regional, insa recunoaste faptul ca regiunile foarte sarace din interiorul UE au inregistrat
un ritm de crestere mai scazut decat al statelor slab dezvoltate. Este adevarat ca politica de
coeziune a avut efecte asupra regiunilor, insa in ce masura, ramane un subiect de mare interes
in dezbaterile la nivel european, al carui raspuns poate conduce in continuare la imbunatatirea
politicilor si eficientizarea lor pe cat posibil.18
Disparitatile teritoriale continua sa fie o provocare majora cu care se confrunta Uniunea
Europeana. Intrebarea care apare dincolo de aceste dezbateri este daca statele mai nou integrate
vor beneficia cu adevarat de oportunitatile oferite de politicile de coeziune ale Uniunii.Exista
doua aspecte importante care trebuie luate in considerare: faptul ca noile state obtin posibilitatea
de a participa la designul politicilor comunitare in functie de abilitatile si de forta pe parcursul
procesului decizional si in acelasi timp si insuficienta sistemului administrativ institutional, care
va afecta capacitatea de absorbtie a fiecarui stat membru.

Bibliografie:
1. David Allan, The Structural Funds and Cohesion Policy, cap 10;
2. Marco Brunazzo, Regional Europe, cap 18;
3. Gabriela Dragan, Tendinte si Evolutii la Nivelul Politicii de Coeziunii a UE, articol,
http://www.ier.ro/documente/opinii/Politica_coeziune.pdf;
4. http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/feder/index_ro.htm;
5. http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Piata_unica_a_UE.htm;
6. Ivana Katsarova, Politica de Coeziune, Provocari si Aspecte Departamentul Tematic
de Politici Structurale si de Coeziune, 2009;
7. Boguslaw Fiedor, Selected Reflections on External Support and Endogenization
Growth in the Light of Cohesion Policy- with special consideration for the European Union,
Ekonomika, 2010, vol 89, nr 3;
17

John Bachtler, Reforming Eu Cohesion Policy, pag 309-310;

18

Ibidem , pag 312-313

8.John Bachtler, Grzegorz Gorzelak, Reforming Eu Cohesion Policy- a Reappraisal of


the Performance of Structural Funds, ed. Routlege, Policy Studies, vol 28, nr 4, 2007.
9.Georgescu Maria Andrada, Murgescu Dana Mihaela The Architectural Design of the
Cohesion Policy within the EU Budget, Studia Universitatis Bolyai, NO3,2010
10.Petra Behrens, Marc Smyrl, A conflict of rationalities:EU regional policy and the
Single Market, Journal of European Public Policy 6:3 September 1999, pg 419-435