Aristotel

Aristotel este cel dintai mare ganditor al

lumii
care s-a preocupat cu egal interes de
toate
domeniile cunoasterii umane; este
primul
om de stiinta care sistematizeaza toate
cunostintele acumulate pana la vremea
sa,
aducand contributii originale in politica,
economie, stabilind reperele
fundamentale in teoria valorilor.Aristotel
foloseste cuvantul economie" pentru a
se referi la administrarea casei si caminului.
Pentru a se referi la problemele pe care noi le consideram economice,
Aristotel folosea cuvantul grec crematistica". Aristotel s-a nascut in 385 i.Hr. la
Stagira, oras grecesc situat pe partea estetica a peninsulei Chalcidica din
Tracia, in nordul Marii Egee.Tatal sau, Nicomah, era medical si prietenul
regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatal viitorului rege Filip si bunic a
lui Alexandru Macedon. In 367 i.Hr. Aristotel pleaca la Atena si devine
discipolul lui Platon, a carui Academie o va frecventa vreme de 20 ani. Aici
participa active la viata comunitatii filosofice din jurul lui Platon. Probabil se
practicau dezbateri de etica, politica, psihologie, metafizica, epistemologie si
logica. Se stie de asemena ca Platon incuraja studiul matematicii si
astronomiei precum si a altor stiinte naturale.
In anul 347 Platon moare desemnandu-l pe Speusip ca succesor la
conducerea Academiei. Aristotel pleaca, impreuna cu prietenul si colegul sau
Xenocrates, spre Atarneus, pe coasta Asiei Mici. Motivele plecarii nu sunt
cunoscute, dar s-au emis ipoteze privitoare la cauze politice. Aristotel avea
legaturi cu familia regale macedoneana. Or, in anul 347, orasul Olynthus cade
sub asediul macedonenilor, in timp ce la Atena partida anti-macedoneana,
condusa de oratorul Demostene era in ascensiune. Tiranul orasului Atarneus,
Hermias, avea legaturi cu Academia si se pare ca in Atarneus chiar exista o
mica comunitate platoniciana.
Hermias i-a intampinat pe Aristotel si pe prietenul sau oferindu-le ca
resedinta orasul Assos. Aristotel urma sa se casatoreasca cu Pythias, nepoata
lui Hermias.In perioada 347-342 Aristotel se afla la Assos. Ulterior se va afla la
Mitilene, in insula Lesbos. Aici il va intalni pe Theophrastos, care avea sa

devina cel mai important discipol al sau. Tot in aceasta perioada se presupune
ca Aristotel s-a ocupat cu cercetari de biologie.
Opera lui Aristotel. Descriere.
Relatarile spun ca textele lasate de Aristotel au fost pastrate de catre elevul
si succesorul sau Teofrast, care le-a transmis lui Neleus, propriul sau elev.
Urmasii acestuia, din dorinta de a le proteja de furt, le-au ascuns intr-o pivnita.
Aici, ele s-au distrus in timp. Au fost descoperite in timpul anului 100 i.Hr. de
catre un colectionar pe nume Apellicon. Dupa cucerirea Atenei de catre Sylla,
in 86 i.Hr., cartile au fost transportate la Roma si editate de catre Andronicos
din Rhodos (circa 40 .Hr.), studiul aristotelismului cunoscand un reviriment.
Aceasta colectie constituie sursa tuturor veniturilor pe care le va cunoaste
cultura europeana pana astazi. Specificul pierselor aristotelice pastrate este ca
ele nu reprezinta versiuni definitive, ci texte in lucru, probabil manuscrie
asupra carora Aristotel intervenea cu modicari, in urma discutiilor cu elevii sai.
Un bun exemplu in acest sens sunt lucrarile de etica: Etica Nicomahica, Etica
Eudemica respectiv Magna Moralia sunt trei tratate care pot fi considerate la
fel de bine versiuni ale unei singure proiectate- carti.
Vasta opera a lui Aristotel a fost
scindata dupa mai multe criterii. Cel
mai vechi se bazeaza pe marturia lui
Plutarh, care a transmis un schimb
de scrisori intre Aristotel si Alexandru
Macedon, scrisori din care reiese
faptul ca opera lui Aristotel era
scindata in doua parti: texte internedestinate elevilor si membrilor scolii
(esoterice), respectiv texte destinate
publicului (exoterice). Cicero, de
asemenea, mentioneaza aceste
doua tipuri de texte, spunand ca cele
exoterice erau redactate definitiv, in
timp ce textele esoterice au fost
lasate in stadiul de notite.

Comunicarea interpersonala
1. Ce este comunicarea? (definitie)
Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual
al omului n procesul socializarii sale. Comunicarea umana se ocupa de sensul
informatiei verbale, prezentata n forma orala sau scrisa si de cel al informatiei
non verbale, reprezentata de paralimbaj, miscarile corpului si folosirea
spatiului.
2. Tipuri de comunicare
Evoluia miraculoas i continu a comunicrii umane a fcut ca astzi s
existe o ampl tipologie a acesteia, distingndu-se numeroase tipuri de
comunicare socio-uman. Astfel Adler i Rodman propun mai multe criterii de
clasificare a comunicrii umane:
-dup criteriul prezenei sau absenei inteniei explicite de a comunica,
distingem comunicare reflex (spontan, neintenionat, prin stereotipuri
comportamentale, grimase, zmbet, plns, interjecii etc), comunicare
purposiv (prin arsenalul lingvistic propriu-zis, dar i prin mimic, gestic
dirijat etc)
-dup modul specific la care se recurge se pot identifica tipuri i subtipuri.
Un prim tip ar fi comunicarea nonverbal cu cele trei subtipuri ale sale:
alternativ ( tam-tam, crestturi pe lemn, foc, fum, vestimentaie, culori etc),
preverbal (distana, postura, micarea, gestica etc), postverbal (desene,
figuri, fotografii, reprezentri grafice etc.). Un al doilea tip ar fi reprezentat de
comunicare paraverbal ce asociaz elementele specifice comunicrii verbale
cu semne de alt natur: alfabetele MORSE i BRAILLE, sistemul BLISS pentru
surdo-mui etc. Nu n ultimul rnd, vom vorbi despre comunicarea verbal, ale
crei componente sunt : intonaia, ritmul, ortografia, sunetele i cuvintele etc
-dup domeniul sectorial sau domenial privind lucrurile exist comunicri
specializate: politic, militar, cultural-artistic, religioas, judiciar, civic,
medical, educaional, pedagogic, colar.
3. Comunicarea interpersonala - este cea mai importanta forma de
comunicare si cel mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de
comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot angaja
discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu prietenii, activitatea profesionala,
toate depind de aceasta calitate. Comunicare interpersonala se refera la
comunicarea fata n fata. Acest tip de comunicare este important pentru a te
ntelege pe tine si pentru a construi relatiile tale cu ceilalti. Pentru a realiza
acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza, autocunoastere,
autoexpunere ct si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care
ngreuneaza procesul comunicarii. Freud considera ca a te autocunoaste, a fi
complet onest cu tine nsuti constituie un efort uman deosebit deoarece
aceasta onestitate cu sine reclama cautare, descoperirea si acceptarea de
informatie despre sine si o dorinta de autoperfectionare. n comunicarea

didactic vom ntlni ca tipuri de comunicare interpersonal, comunicarea:

a. direct
b. de grup
c. indirect (mediat)
4. Bariere in comunicare
Blocajele comunicrii pot avea o asemenea intensitate, nct ntre informaia
transmis i mesajul perceput s existe diferene vizibile. Comunicarea
ineficient cauzeaz singurtate, conflicte, probleme n familie, insatisfacii
profesionale, stres psihologic, boli fizice i chiar moartea, atunci cnd
comunicarea este complet ntrerupt.
n raporturile interumane E. Limbos identific patru tipuri de bariere personale
care blocheaz comunicarea: bariere cauzate de contextul socio-cultural
(conflictul de valori i lipsa cadrelor de referina, condiionarea i manipularea
prin mass-media, prejudecile, diferenele culturale); bariere cauzate de frica
endemic (nfruntarea, agresivitatea, principiul competiiei, rezistena la
schimbare, lipsa ncrederii n sine); bariere cauzate de atitudinile individualiste
(comportament egocentric, necunoaterea propriei persoane, sentimentul de
incompeten sau ineficien, lipsa de obiectivitate i realism, pasivitate
excesiv);
bariere referitoare la relaiile individ-grup (marginalizarea, lipsa de
autenticitate, izolare).
Leonard Saules considera ca n procesul de comunicare pot interveni:
bariere de limbaj (aceleai cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane,
starea emoional a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile
preconcepute i rutina influeneaz receptivitatea, dificulti de exprimare,
etc); bariere de mediu (climat de munca necorespunzator, folosirea de
suporturi informaionale inadecvate, etc); bariere de concepie (existenta
presupunerilor, exprimarea cu stngcie a mesajului de ctre emitor,
concluzii pripite asupra mesajului, lipsa de interes a receptorului fa de
mesaj).
Sidney Shore identifica trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme in
realizarea procesului de comunicare: bariere de ordin emoional (teama de a
nu comite greeli, nencrederea fa de superiori, colegi, dificultatea de a
schimba modul de gndire, dependena excesiv de opiniile altora, etc);
bariere de ordin cultural (dorina de a se conforma modelelor sociale, dorina
de apartenena, slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile, etc);
bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge ntre cauz i efect,
refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile, ngustarea
excesiv a punctului de vedere).