Rationalismul cartezian si arhitectura moderna

Rationalismul sau miscarea rationalista este o doctrina filozofica care afirma ca

adevarul trebuie sa fie determinat in virtutea fortei ratiunii i nu pe baza credintei sau
a dogmelor religioase. Cuvantul rationalism provine din latina, ratio insemnand
ratiune. Rationalistii sustin ca ratiunea este sursa intregii cunoasteri umane. Exista si o
alta forma de rationalism, mai putin extrem, care sustine ca ratiunea este principala sursa
a cunoasterii sau c ratiunea este sursa celui mai important tip de cunoastere.
Principiul fondator al modernitatii bazat pe silogismul cartezian al lui Rene
Descartes dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum (ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci
exist) instaureaz ndoiala ca operator logic i ontologic, prin inversiunea atributelor
tari ale fiintei, n dauna cunoasterii originare. Rationalismul cartezian constituie o sursa
ilustra pentru filosofia moderna europeana, chiar daca el a fost contestat de catre John
Locke, de exemplu, care nega existenta unor idei innascute sau posibilitatea ca gandirea
umana sa produca adevaruri certe in afara oricarei experiente. Nu in ultimul rand, trebuie
mentionat rolul major al rationalismului cartezian in domeniul politic si social, in
constituirea valorilor individualismului si umanismului modern. Desi incepand cu secolul
al XIX-lea s-a dezvoltat o intreaga filosofie ce pune accentul pe afectivitate, vointa sau
instinct, valoarea clasica a ratiunii umane nu poate fi niciodata abandonata fara
consecinte grave.
Asadar, se pot sustrage cateva idei aplicabile conceptelor arhitecturale moderne
care ating prin constructia lor teoretica aceste aspecte fundamentale pentru rationalisti.
Acestea sunt ordinea geometrica si formele simple care sunt considerate singurele
adevaruri universale la care se poate ajunge prin gandire logica. Cunoscut fiind faptul ca
in dimensiunea sa temporala filosofia si arhitectura evolueaza incontestabil impreuna,
putem afirma faptul ca ca odata cu aceasta forma de simplificare a gandirii pe care
rationalismul modern l-a constituit, arhitectura si-a dezvoltat propriile sale forme de
exprimare in acord cu noua gandire. Astfel rationalismul in arhitectura este regasit in
diverse forme, functie de spatiul cultural in care se dezvolta. In Franta, prin Le Corbusier
regasim rationalismul formal, in Germania, prin Walter Gropius si scoala Bauhaus este
rationalismul didactic, in Rusia prin constructivistii rusi (Lisestski) este rationalismul
ideologic, in Olanda prin neoplasticistii de Stijl (Theo van Doesburg) este rationalismul
formalist, in Finlanda prin Alvar Alto este rationalismul scandinav, in America prin Frank
Lloyd Wright este rationalismul organic si nu in ultimul rand, in Italia prin Terragni,
Libera si Moretti este rationalismul totalitar.
Prin urmare, in arhitectura, rationalismul s-a caracterizat ca o rupere de traditii si
de arhitectura anterioara, dezvoltandu-se in cadrul curentului modernist, care construia
un nou set de valori ale epocii prin schimbarea perceptiei asupra realitatii inconjuratoare
si a mijloacelor de reprezentare a acesteia, prin rolul atribuit artistului si prin pozitia

obiectului de arta. Astfel, arhitectura modernista trebuia sa respecte un set de reguli

pentru a fi recunoscuta ca atare, reguli elaborate de Le Corbusier si numite Cele cinci
puncte ale unei noi arhitecturi (1926). Acestea erau: cladira ridicata pe pilotis, planul
liber, fatada libera, fereastra in banda si acoperisul in terasa. Standardele lui Le Corbusier
sunt raspunsurile unor nevoi ale oamenilor, insa ele nu pot fi general valabile, tot asa cum
actualitatea lor se pierde in timp.
Pentru a reveni asupra aspectelor pe care rationalismul le prezinta in arhitectura,
merita mentionat si articolul lui Adolf Loos Ornament si crima in care acesta condamna
folosirea ornamentului si indeamna catre noi cautari formale care sa raspunda unor nevoi
rationale de locuit in primul rand. In plan secund acesta afirma ca eliminarea decoratiei
este o forma de simplificare a arhitecturii care insa nu-i stirbeste frumusetea. El adauga
ca poate aceasta este frumusetea noii arhitecturi si ca trebuie profitat de aceasta forma
de simplificare prin dinamizarea formelor si volumelor si prin utilizarea unei noi estetici
bazata pe rational si efficient. Asadar, refuzul folosirii ornamentului sau decoratiei
este o alta consecinta a modernismului, fiind justificata prin distrugerea intregului organic
al cladirii. Ca o consecinta a aparitiei noilor materiale de constructie si aplicarii noilor
tehnici de constructie, arhitectura moderna si permite sa puna n practica forme mai
ndraznete, mai flexibile, inaccesibile clasicismului constrns la monumental de
folosirea materialelor traditionale.
Din perspectiva influentelor pe care rationalismul le are in arhitectura, asa cum am
enuntat anterior, exista parti ale sale care pot fi considerate pozitive cum ar fi asigurarea
unor conditii optime standardizate de locuire pe tot globul, insa exista si numeroase
aspecte care privesc latura sa negative. Chiar daca prin rationalism s-a urmarit un anumit
tip de evolutie si progrs, acest tip de gandire pare sa neglijeze personalitatea si cultura
individului, supunandu-l unei egalitati cu alti semeni de-ai sai, fapt care contravine poate
si unor norme morale. Rationalismul, in ubicuitatea sa propune un tip de constrangere
care limiteaza proiectul de arhitectura si il transforma intr-un act pur mercantil,
functionalist, departe de o frumusete estetica. Repetabilitatea unor elemente aduce la o
suprasaturare si chiar la epuizarea lor stilistica. Toate acestea vor contribui la esecul
arhitecturii moderne. Charles Lalo n 1957 critica limitele functionaliste ale acestei
arhitecturi, aratnd ca adaptarea exacta unei anumite functii nu este suficienta pentru a
da nastere sentimentului frumosului. Esecul arhitecturii moderne este evident din
momentul n care tehnica devine totalitara, consecinta a supunerii fata de putere, astfel
nct dupa 1945 arhitectura nu mai este interesata de proiecte sociale; prin standardizare
renunta la calitatea sa critica si de negare caracteristica miscarii moderniste. Arhitectura
moderna va fi acuzata de alienare si dezumanizare, urbanismul grotesc al oraselordormitoare si al blocurilor lama este denuntat de postmodernismul social ca inadecvat
emanciparii omului modern si raspunzator de alienarea urbana a acestuia.