Grupa IV

Ion Luca Caragiale,Ioan Slavi si

Junimea
Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie \13 februarie 1852, Haimanale,

judeul Prahova, ara Romneasc, astzi I. L. Caragiale, judeul
Dmbovia, Romnia d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg,
nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator
politic i ziarist romn. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg
romn i unul dintre cei mai importani scriitori romni.A fost ales
membru post-mortem al Academiei Romne

Ioan Slavici

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, iria, comitatul Arad, d. 17

august 1925, Crucea de Jos, judeul Vrancea) a fost un scriitor,
jurnalist i pedagog romn, membru corespondent (din 1882) al
Academiei Romne.[2] Redactor la Timpul n Bucureti i, mai apoi,
fondator al Tribunei din Sibiu a fost un jurnalist controversat, iar n
urma articolelor sale a fost nchis de cinci ori, att n AustroUngaria, ct i n Romnia. Aceast experien a fost reflectat de
Slavici n lucrarea memorialistic intitulat nchisorile mele,
publicat n 1921. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la
Slavici c dac la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se
constat un uor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag,
s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.

Ce este junimea?

Junimea a fost un curent cultural i literar, dar i o asociaie

cultural nfiinat la Iai n anul 1863.Un curent literar este
adeseori o simpl construcie istoric, rezultatul nsumrii mai

multor opere i figuri, atribuite de cercettori acelorai nruriri.

Mult vreme dup ce oamenii i creatiile lor au ncetat s ocupe
scena epocii lor i rsunetul lor s-a stins, istoricii descoper filiaii
i afiniti . Fr ndoial c nu acesta este cazul Junimii. Sarcina
istoricului care i propune s studieze dezvoltarea acestui
important curent este uurat de faptul c nc de la nceput el se
sprijin pe consensul mai multor voine i ca tot timpul o puternic
personalitate l domin. n afar de aceasta, Junimea nu este
numai un curent cultural i literar, dar i o asociaie.
Se recunoaste faptul ca junimistii detineau in guvern pozitii
importante. Conservatorii hotarasc sa fundeze Timpul, ziar
politic, ca altele care apareau atunci. Noul ziar are insa norocul sa
fie sustinut, cum rar se intampla, de cei mai mari scriitori ai vremii.
Exista parerea ca Slavici intra in redactia Timpul inca de la
inceput, de vreme ce publica chiar in primul numar, nuvela La
crucea din sat. Timpul duce o existenta stearsa si fractiunea
junimista din partidul conservator planuieste sa scoata un ziar al
ei.Slavici avea promisiuni ca va intra in redactia noului ziar.Slavici
lucreaza in intelegere cu Eminescu si ii cere acestuia lamuriri
asupra unor chestiuni de logica. El reproduce,apoi, in Timpul
articolul lui Eminescu Observatii critice
Ioan Slavici si Junimea
Considerata in ansamblul ei, activitatea sa ca junimist este mai bogata si
mai indelungata decat a oricaruia dintre marii clasici ; initiativele sale
culturale inspirate de directia noua au cunoscut un larg rasunet, influentand
in Transilvania si Banat procesul afirmarii spiritualitatii noastre nationale, iar
Convorbirile literare au fost sustinute si onorate cu colaborari pe o perioada
ce depaseste treizeci de ani.Activitatea indelungata a lui Slavici in
cadrul Junimii n-a fost insa lipsita de sinuozitati, de rezerve si
dezacorduri cu unele idei politice, indeosebi cand ele se refereau
la problema Transilvaniei, fata de care el cerea formularea unor
atitudini mai clare si mai hotarate, cel putin in decursul ultimelor

doua decenii ale secolului trecut. Nu trebuie pierdut din vedere

nicicand faptul ca a fost de la inceputul studiilor sale universitare
scriitorul caruia Junimea i-a acordat ajutoare materiale
substantiale, mai numeroase chiar si decat cele ce i s-au atribuit
lui M. Eminescu, in acelasi interval de timp. Entuziasmul si
intelegerea cu care intelectualitatea aradeana a primit initiativele
sale culturale de inspiratie junimista s-au stins pe parcurs, avand
ca urmare neacordarea sprijinului pentru ceea ce mai voia sa faca.
La Gura satului, unde se angajase redactor, o ducea greu din
aceleasi motive si mai era si platit modest. La tonte acestea se
adauga amenintarea cu inchisoarea, din partea autoritatilor
maghiar" care-l socoteau acum un agitator daco-roman, dea dreptul periculos, intr-o astfel de situatie nu-i mai ramanea
altceva de facut decat sa apuce pe calea strabatuta si de alti
intelectuali transilvaneni, stramu-tandu-se peste Carpati.
Hotararea n-o putea totusi lua decat dupa ce se va fi
consultat cu junimistii de care era strins legat sufleteste, ei, fiind si
singurii in masura sa-i acorde sprijinul necesar. S-a adresat din nou
lui Iacob Negruzzi : Ma duc in Romania, pentru ca sa pot lucra
dupa putintele mele pe terenul literar. Si stau acolo pana ce in
Austria 12 nu va fi cu putinta o lucrare pacinica Pentru aceea m-as
adresa catra d-ta cu o rugare : sa-mi fii mijlocit ori nemijlocit
mij'.oci-toriu intr-asta privinta".Junimistii din Iasi l-au inteles si l-au
aprobat, asigurandu-l de sprijinul lor, dar pasul hotarator al trecerii
Carpatilor nu l-a putut face atunci, caci alte hatisuri ale vietii l-au
pus in situatia sa accepte postul de arhivar la episcopia din
Oradea. nut in cele mai importante momente ale activitatii sale culturale si
literare, cu implicatii profunde in ideologia literara, in conceptia artistica, mai
putin in cea politica, dar in chip hotarator in modul de a gandi si a actiona,
spre a orienta cultura romana din Transilvania pe fagase noi.
El n-a fost doar un frecventator ocazional al intrunirilor literare de la
Iasi si Bucuresti si nici nu s-a numarat intre colaboratorii sporadici ai

Convorbirilor literare, chiar daca n-au lipsit ani in care a onorat revista
junimista cu mai putine contributii, fiind cu totul stapanit de simtul
responsabilitatii pentru indeplinirea misiunii publicatiilor proprii : Tribuna,
Vatra, Corespondenta romana.Considerata in ansamblul ei, activitatea sa ca
junimist este mai bogata si mai indelungata decat a oricaruia dintre marii
clasici ; initiativele sale culturale inspirate de directia noua au cunoscut un
larg rasunet, influentand in Transilvania si Banat procesul afirmarii
spiritualitatii noastre nationale, iar Convorbirile literare au fost sustinute si
onorate cu colaborari pe o perioada ce depaseste treizeci de ani. Emi-nescu
isi incetase, practic, activitatea la Junimea in 1883, asadar, dupa
aproximativ doisprezece ani, iar Caragiale nu mai frecventa cenaclul si nu
mai publica in Convorbiri literare din 1890, dupa zece-unsprezece ani de
fidelitate junimista. in schimb, autorul Morii cu Noroc a revenit la Junimea in
1890, numarandu-se, alaturi de Cosbuc si Duiliu Zamfi-rescu, pana in 1894,
intre principalii sustinatori literari ai seratelor literare bucurestene.
Activitatea indelungata a lui Slavici in cadrul Junimii n-a fost insa
lipsita de sinuozitati, de rezerve si dezacorduri cu unele idei politice,
indeosebi cand ele se refereau la problema Transilvaniei, fata de care el
cerea formularea unor atitudini mai clare si mai hotarate, cel putin in
decursul ultimelor doua decenii ale secolului trecut. Nu trebuie pierdut din
vedere nicicand faptul ca a fost de la inceputul studiilor sale universitare
scriitorul caruia Junimea i-a acordat ajutoare materiale substantiale, mai
numeroase chiar si decat cele ce i s-au atribuit lui M. Eminescu, in acelasi
interval de timp. S-a bucurat, in momente grele ale vietii, de sfaturi si
incurajari morale venite din partea unor junimisti de vaza, ca Iacob Negruzzi
si Titu Maiorescu. Mai presus de orice s-au situat, in epoca inceputurilor
literare, indrumarile venite nu numai din partea lui Mihai Eminescu, dar si a

lui Iacob Negruzzi, ca reprezentant autorizat al Convorbirilor literare. Asa

dupa cum insusi avea sa declare in corespondenta, junimistilor le-a datorat
intr-un timp chiar viata, caci, fara sprijinul lor material si moral, ar fi putut
sfarsi in vreunul din spitalele vieneze.
Cu timpul au aparut in atitudinea lui Slavici fata de Junimea anumite rezerve
si chiar contradictii, dar toate au ocupat un spatiu relativ restrans si nicicand
n-au impietat principialitatea relatiilor literare. Ele solicita din partea
istoricului literar o atitudine de intelegere, avandu-i in vedere deopotriva pe
scriitorul si omul Slavici. S-ar cuveni atunci sa acordam mai mare credit
celor spuse de Eleonora Slavici, care considera ca viata sotului sau a fost
foarte complexa" datorita caracterului aparte, si tocmai de aceea a ramas
pentru multi neinteleasa. Descifrarea ei este inlesnita insa de o
caracteristica esentiala a omului Slavici buna-cre-dinta incat ganditorii
cinstiti sufleteste ai neamului" vor avea posibilitatea sa-i acorde locul pe
care-l merita" 4 in istoria literaturii romane.

Primii care au avut prilejul

sa formuleze judecati obiective asupra omului si a scriitorului au fost

junimistii insisi, cei mai multi dintre ei convingandu-se inca de la inceput de
buna-credinta, sinceritatea si loialitatea colegului lor de la seratele literare.In
cunoscutul Album al Junimii, Ioan Slavici figureaza ca facand parte din
societate incepand cu anul . Data respectiva coincide intru totul cu
momentul descinderii sale in Iasi, petrecut in toamna) acelui an, dar il
priveaza de cei aproape patru ani pe care i-a dedicat pana atunci unor
importante initiative culturale in spiritul directiei noi" si de trei ani de
colaborare la Convorbiri literare. Daca tinem seama de o precizare facuta de
Iacob Negruzzi cu privire la modul cum se stabilea vechimea in Junimea,
atunci pentru Slavici ar trebui acceptat anul 1871, cand a inceput sa
colaboreze la revista societatii. intr-o scrisoare din 1877, redactorul

Convorbirilor literare atragea atentia ca intrarea se considera de cand a

inceput cineva a scrie in Convorbiri. in caz cand persoana respectiva nu
scrie, de cand a inceput a frecventa adunarile Societatii" . Rectificarea datei
din Album e cu atat mai indreptatita, cu cat se stie ca primele relatii ale
scriitorului cu Junimea s-au stabilit si mai inainte, in 1870, prin intermediul
studentilor romani aflati pentru studii la Viena, care-si insusisera in parte
ideile junimiste in scolile din Sibiu, Brasov, Nasaud si Arad.
Printre ei se afla Mihai Eminescu, din al carui indemn a inceput sa
scrie literatura ; poetul i-a facut corecturi discrete si apoi, din 1871, i-a trimis
lucrarile la revista ieseana Convorbiri literare, cu care stabilise bune
raporturi.
in legatura cu acest prim contact si cu invitatiile de a deveni colaborator la
revista junimista exista documente care scot in evidenta rolul lui Iacob
Negruzzi in orientarea lui Ioan Slavici, inca de la inceput, si spre alte
domenii ale activitatii spirituale romanesti decat literatura propriu-zisa. Ne
referim cu deosebire la o nota semnata de directorul Convorbirilor literare pe
marginea unei scrisori a lui Eminescu, unde informeaza ca facand
cunostinta cu cei doi scriitori la Viena in 1870, sfatui pe d. Slavici, in urma
multor conversatii ce avusese toti trei impreuna, mai ales asupra
deosebirilor de caracter dintre romani si maghiari, sa faca asupra acestui
subiect un studiu care s-ar publica in revista de la Iasi. Acest studiu a fost
redactat si publicat in 14 numere din voi. V Convorbiri literare 18711872.
Asadar, tot in primul an de stabilire a contactelor cu junimismul prin studentii
romani de la Viena si indeosebi prin Eminescu, Ioan Slavici a avut prilejul sa
obtina lamuriri detaliate asupra obiectivelor directiei noi" chiar de la unul
dintre fondatorii ei. in ceea ce-l priveste pe lacob Negruzzi, e sigur ca vedea
in cunostinta cu Slavici un nou castig pentru junimism in general si pentru

revista Convorbiri literare in special; cel putin ca obiectiv imediat a retinut ca

fiind pe deplin posibila publicarea in revista ieseana a unui studiu
comparativ temeinic, semnat de un colaborator nou, care poseda cunostinte
insemnate atat despre poporul roman din Transilvania, cat si despre cel
maghiar, ceea ce-i facilita obiectivitatea demersului, dupa cum se va vedea
nu peste mult timp. Atunci, in 1870, a avut lacob Negruzzi prilejul sa-i
dezvaluie si sa-i explice lui Ioan Slavici obiectivele urmarite de directia noua.
in cultura si literatura romana. Aprobandu-Ie, Ioan Slavici a continuat sa-i
ceara noi deslusiri tot timpul sederii sale la Viena, stabilind cu lacob
Negruzzi legaturi stranse, printr-o bogata si importanta corespondenta.
Mentorul Convorbirilor literare se interesa tot mai insistent de el, cerandu-i
lui M. Eminescu sa-l informeze asupra studiilor la care lucra si indeosebi
despre preocuparile lui literare. Treptat, Ioan Slavici s-a familiarizat cu
preocuparile directiei noi si s-a identificat cu telurile societatii Junimea. La
formarea sa ca junimist literar au contribuit nu numai M. Eminescu, direct, si
lacob Negruzzi, prin corespondenta, dar si toti aceia care colaborau la
revista Convorbiri literare. El o citea cu regularitate, din scoarta in scoarta" ;
dispunea de intreaga colectie, primind in continuare, gratuit, fiecare numar,
mai intai la Viena, iar apoi la Arad, Oradea si Siria, pana in 1874, cand s-a
mutat la Iasi. Nu i-a fost greu sa-si dea seama ca aceasta era atunci cea
mai buna revista de literatura si cultura de la noi, caci se publicau in paginile
ei opere literare de o valoare deosebita, precum si studii competente de
critica literara, folclor, istorie, istoria artelor, lingvistica. Convins de
semnificatia cu totul aparte a publicatiei junimiste in contextul general al
literaturii si al culturii romane, s-a aratat repede preocupat sa contribuie la
raspandirea ci in randul intelectualilor romani aflati in afara granitelor de
atunci ale statului nostru. Pe de alta parte, cand redactorul a cunoscut

momente de grea cumpana, el n-a pregetat sa-l incurajeze, atragand atentia

ca responsabilitatea e cu atat mai mare, cu cat se stie ca se afla in fruntea
unei publicatii cu insemnate rosturi in literatura si cultura romana. in 1876,
bunaoara, ii scria lui lacob Negruzzi ca importanta majora a revistei ce o
conducea ar trebui sa-i insufle mal mult curaj, determinandu-l sa
abandoneze ideea de a nu mai lupta pentru mentinerea ei : Pana acuma
Convorbirile literare au implinit frumoasa misiune de a fi introdus stabilitate
in lucrarea noastra literara. Tot le mai ramane rolul intr-adevar pozitiv de a
se si raspandi. Si nu e nici o foaie romana care ar putea face pretentie la
raspandire ca si aceea, care intra in al zecelea an, dupa o lupta tot atat de
grea, o varsta intr-adevar jubiliara". Iar in final imbarbatarea necesara : Noi
singuri (cei de la Convorbiri literare V.V.) ne putem fali ca avem prieteni
grupati in Ardeal si Convorbirile vor fi foaia care mai curand ori mai tarziu va
fi cetita in Ardeal" .in anul 1870, cand Ioan Slavici, dupa ce si-a insusit
principiile junimismului si s-a situat, impreuna cu Eminescu, intre fruntasii1
studen-timii romane din Viena, numarul adeptilor directiei noi a crescut
simtitor, in urma confruntarilor dese si dure cu adversarii sai. Acesti adepti
au optat pentru tezele lui T. Maiorescu despre bazele limbii romane literare,
au adoptat ortografia fonetica de la Convorbiri literare si au inceput sa
devina militanti neobositi pentru o cultura romana unitara. Fireste ca nici in
cazul lui Ioan Slavici si nici al celorlalti studenti romani din Viena nu putea fi
vorba atunci de o insusire integrala a junimismului. Lucrurile s-au petrecut
aidoma si in cercurile intelectuale romanesti din Transilvania, Banat "i
Bucovina, unde adeziunea se i asfrangea numai asupra acelor principii
junimiste care slujeau aspiratiile spirituale specifice romanilor de pe aceste
meleaguri. Tocmai la ele s-au referit si publicistii din Transilvania, Banat si
Bucovina cand si-au propus sa releve meritele Junimii. Asa a procedat,

bunaoara, Ion Petranu, care scria cu hotarare : .,in ortografie Junimea

combate eti-mologismul lui Cipariu si Laurian, iar in cat priveste limba,
porneste o miscare puternica contra scoalei latiniste din Transilvania. in
mare parte al Junimei este meritul ca in literatura romana azi a triumfat
directiunea poporala, iar in ortografie otimologismul este parasit de tot" . Nici
macar preferintele spirituale junimiste n-au fost impartasite de Ioan Slavici
integral ; asa, de pilda, a inteles orientarea societatii iesene spre cultura
germana numai in masura in care aceasta din urma propaga cultul
adevarului, iubirea de munca, spiritul de ordine si sentimentul de datorie" .In
cele maj multe imprejurari, el a impartasit acele obiective ale miscarii
culturale si literare junimistei care constituiau adevarati stimu-lenti pentru
viata spirituala romaneasca din Transilvania si Banat. Dar junimismul sau
initial nu s-a marginit numai la acceptarea unor obiective si deziderate. Nu
dupa mult timp de la insusirea acestuia a devenit, asa cum singur va spune
mai tarziu, principalul propagator al directiei noi" in Viena. apoi in
Transilvania si Banat. impreuna cu M. Eminescu, s-a situat in fruntea
studentilor romani din Viena care osteneau necontenit pentru biruinta ideilor
junimiste, angajandu-se in dezbateri polemice si in organizarea unor actiuni
de rasunet national, izvorate din dorinta de a infaptui idealurile nobile
propovaduite de Junimec.; cum a fost acela al restabilirii unitatii spirituale
romanesti. Cand Ioan Slavici a fost ales presedinte al societatii studentesti
Romania juna", fara indoiala ca s-a tinut seama de aderarea sa la junimism
; succesele prilejuite de serbarea de la Putna din 1871 au fost determinate
si de elanul cu care a stiut sa-i calauzeasca pe cei mai multi tineri hotarati
sa contribuie la realizarea platformei culturale junimiste. Nu intamplator
comisia pentru alegerea discursului ce urma sa se rosteasca la Putna s-a
alcatuit in primul rand din trei fondatori ai Junimii (Maiorescu, Negruzzi,

Pogor), iar ea l-a desemnat sa-l rosteasca tot pe un adept al junimismului si

colaborator la Convorbiri literare, A. D. Xenopol.Ceea ce a intreprins Ioan
Slavici la Viena, pana in 1372, in vederea raspandirii ideilor si a impartasirii
idealurilor junimiste s-a bazat pe entuziasmul ru care-l sustineau adeptii
societatii iesene din Transilvania, ca deosebire coi de la Sibiu, si pe
indemnurile venite din partea lui M. Eminescu, el insusi un mare entuziast.
in continuare insa, Ioan Slavici s-a bazat pe inspiratii si eforturi proprii in
aplicarea junimismului la conditiile s-ptciiice pentru viata spirituala
romaneasca din mari orase ale Transilvaniei, ca Aradul si Sibiul. Stabilit
vremelnic la Arad in toamna anului 1872, a avut prilejul sa constate ca
intelectualitatea locala ii acorda un anumit credit, datorita instruirii sale intrun mare oras al culturii europene cum era Viena, dar si fiindca i se dusese
vestea de simpatizant al directiei noi, iar numele ii aparuse deja cu un an in
urma in paginile Convorbirilor literare. Primele sale initiative culturale din
Arad au fost inspirate de ideea restabilirii unitatii noastre spirituale, sustinuta
atunci cu mari eforturi si cu larg rasunet de catre junimisti. Unf ecou aparte
a cunoscut initiativa de a organiza cicluri de prelegeri publice care aminteau
de faimoasele prelectiuni populare" de la Iasi, dar pastrau si ceva din
specificul local al unor astfel de manifestari, ceea ce l-a facut pe Slavici sa
le considere a fi proprii in felul lor". Prima prelegere a intitulat-o Asupra
lucrarii omenesti si in special asupra lucrarii economice si impartirii lucrului.
De la probleme de economie politica a trecut la cele de psihologie, caci pe
cea de a treia conferinta a prezentat-o ca un discurs Asupra lucrarii
sufletesti, in sfarsit, o scurta privire de ansamblu si o incursiune selectiva in
literatura romana i le-a prilejuit cea de a patra prelegere, Asupra miscarii
literare a romanilor de azi. Daca primele trei conferinte numai prin intentia
instruirii multilaterale a publicului faceau dovada configuratiei lor junimiste,

ultima se inspira vadit din efortul celor ce-si propusesera inca din 1865 sa
alcatuiasca o antologie a poeziei romane, desi viziunea generala oferea mai
mult un punct de vedere de inspiratie eminesciana decat maioresciana,'prin
intentia de a nu minimaliza anumiti scriitori, indiferent de obarsia lor si de
contributia in ansamblu la tezaurul spiritual romanesc. Nici rezultatele
conferintelor ca atare si nici satisfactiile proprii n-au fost cele la care Ioan
Slavici se asteptase initial. La acestea s-a adaugat si graba unor fruntasi
locali ai romanilor aradeni, care au vrut sa transforme conferintele intr-un
prilej de a fonda o asociatie, o forma fara fond, cum i-ar fi zis T. Maiorescu.
Spre deosebire de ei, Slavici gandise cu mai multa temeinicie pregatirea
infiintarii unei astfel de asociatii. In primul rand voia sa castige interesul
publicului pentru manifestarile culturale romanesti, apoi sa-l stimuleze
pentru a se instrui si abia dupa aceea sa-l faca interesat de ideea constituirii
unei asociatii. Numai asa ne putem lamuri asupra sensului explicatiei data
lui Iacob Negruzzi, prin care nu urmarea atat sa atenueze scepticismul ce i
l-a produs prima sa initiativa junimista la Arad, cat mai degraba sa-i smulga
unele sugestii in legatura cu ceea ce va trebui sa intreprinda ulterior :Nu voi
face nimic inainte de vreme.Voi sprijini prelegerile publice ; voi cerca sa
aranjez petreceri sociale ; voi cerca sa adun tinerii in sedinte literare ; cu un
cuvant, voi face tot ce va fi potrivit pentru intarirea legaturilor sufletesti intre
romanii de aici. Dar toate aceste in mod nepretentios. Pentru infiintarea unei
societati organizate voi lucra numai atunci cand ea imi va parea oportuna.
Astazi am avea statute, am avea membri activi ; dar ne-ar lipsi oamenii ce
lucra. Pre acestia as dori sa-i castig inainte de toate. Si apoi voi umbla sa nu
fac ori sa fac toi prin ziare.La toamna as dori sa fac expozitie de
manufacture". in cuprinsul unui astfel de text se recunosc cu usurinta atat
terminologia, cat si ideile maioresciene potrivit carora trebuiau combatute

netemeinicia, lipsa de adevar din viata noastra sociala si spirituala. In ceea

ce priveste proiectul expus mai inainte, observam ca el a ramas in mare
parte la acest stadiu, nerealizandu-se, in cele din urma, decat prelegerile.
Retinem relatarea in continuare, din scrisoarea adresata lui Iacob Negruzzi,
cu privire la faptul ca tocmai conferinta despre miscarea literara de la noi a
placut cel mai mult. Daca tinem seama de numele scriitorilor care au facut
obiectul primei parti a prelegerii (Asachi, Conachi, Anton Pann, Donici,
Bojinca, Tichindeal, Heliade, Bolintineanu, Maiorescu, Negruzzi,
Alecsandri), atunci putem banui ca numai in parte viziunea lui Slavici asupra
predecesorilor era tipic junimista ; prezenta lui Bbjinca indica mai degraba o
viziune culturala asupra literaturii romane decat una estetica. in timp ce
amintirea lui Pann, Donid si Tichindeal ne duce cu gandul la un elogiu de tip
eminescian, caci scriitorii respectivi sunt preamariti si in Epigonii. Oricum
insa, Slavici n-a putut sa-i socoteasca pe scriitorii amintiti decat ca
reprezentanti ai directiei vechi, careia, in cea de a doua parte a prelegerii,
dupa modelul lui Maiorescu, i-a spus directia noua", sau, cum scria el,
directia in care merg azi spiritele in Romania". Ilustrarea a facut-o cu
versuri din Eminescu (ca si Maiorescu). dar si din Beldiceanu, poet
inexistent in studiul criticului despre Directia noua in poezia si proza
romana. incheierea conferintei literare cu o privire asupra lui Alecsandri in
deosebitele timpuri" indica din nou surse junimiste de inspiratie : Maiorescu
si Negruzzi, cel putin, vorbeau adesea despre meritele Junimii in
readucerea bardului din Mircesti la viata literara, considerand opera tiparita
in Convorbiri literare ca fiind superioara celei anterioare, prin care el
apartinea directiei vechi.Momentele do multumire sufleteasca pricinuite de
succesele introducerii directiei noi" alternau insa cu cele de indoiala, de
incertitudine si chiar de insatisfactie, incat mediul intelectual aradean ii

aparea uneori incompatibil cu realizarea sa ca scriitor, daca nu chiar ostil.

Obisnuit cn efervescenta ideilor din mediul universitar vienez, a
confruntarilor de opinii de la Romania iuna" si mai ales, cu prezenta
continua a lui M. Eminescu, care-l indruma intr-ale scrisului, dar si in
selectarea lecturilor, la Arad avea adesea impresia ca s-a transpus fn-tr-o
lume intelectuala foarte departata de ceea ce cunoscuse pana atunci. Eu.
aici in Arad i se destainuia el lui Iacob Negruzzi ma aflu cu totul izolat ;
nu este un singur om cu c;:re as putea petrece cateva momente intr-o
placuta preschimbare do idei, precum o faceti d-voastra in serile de la
Junimea. Astfel ma bucur de orice atingere sufleteasca cu fratii din Romania
si mai ales cu .d-vostre. Atat comunitatea ele idei, cat si aceea a directiei in
lucrarea sufleteasca ma impreuna mai mult cu fratii de dincolo decat cu
aceia de aici". Schimbul de scrisori cu Iacob Negruzzi avea menirea sa-i
pastreze echilibrul sufletesc afectat de situatia amintita, dar si sa-i
r>rilejuia*>ca obtinerea unor informatii despre miscarea literara de la Iasi,
mai detaliate decat cele publi -cate in Convorbiri literare. in astfel de clipe,
cand iesenii ocupati cu alte treburi nu-i puteau scrie la timp, corespondenta
cu punctualul Iacob Necruzzi si lectura Convorbirilor literare ramaneau
singurii stalpi ai sprijinului sau sufletesc, procurandu-i cateva clipe de liniste,
pe langa cele multe zbuciumate

Ion Luca Caragiale si Junimea

De la debutul su n dramaturgie (1879) i pn n 1892, Caragiale s-a

bucurat de sprijinul Junimii, dei n ntregul proces de afirmare a scriitorului,
Junimea nsi a fost, pn prin 1884 - 1885, inta atacurilor concentrate ale
adversarilor ei. Se poate afirma c destule dintre adversitile ndreptate
mpotriva lui Caragiale se datoreaz i calitii sale de junimist i de
redactor la conservator-junimistul ziar Timpul (1878 - 1881). Prima pies a

dramaturgului, O noapte furtunoas, bine primit de Junimea i publicat n

Convorbiri literare (1879), unde vor aprea de altfel toate piesele sale, a
beneficiat, la premier, de atacuri deloc neglijabile. Dup trei ani de
colaborare, Caragiale s-a retras n iulie 1881 de la Timpul, dar Comitetul
Teatrului Naional de la Iai, prezidat de Iacob Negruzzi, l numete director
de scen, post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la
edinele Junimii, iar la ntlnirea din martie 1884, n prezena lui
Alecsandri, i-a mrturisit preferina pentru poeziile lui Eminescu. La 6
octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iai, O scrisoare pierdut
reprezentat, la 13 noiembrie n prezena reginei, cu un mare succes. n
1888 Titu Maiorescu l-a numit director al Teatrului Naional din Bucureti i ia prefaat volumul de ' (1899), cu studiul intitulat '. n 1892, la 9 mai
Caragiale a prezentat ns la Ateneu o conferin cu titlul ', mpotriva
Junimii, determinnd, mpreun cu articolul ', ruptura cu Titu Maiorescu i
ncetarea colaborrii la Convorbiri literare. La 18 noiembrie 1895, Petre P.
Negulescu i-a scris lui Simion Mehedini c a obinut de la Titu Maiorescu s
se cear colaborarea lui Caragiale la Convorbiri literare, fr reluarea ns a
relaiilor personale ntre critic i autorul articolului Dou note. De-abia la 15
februarie 1908 Caragiale i-a reluat legturile cu Titu Maiorescu, trimindu-i
acestuia o felicitare cu prilejul aniversrii sale. Titu Maiorescu l apr pe
marele scriitor de acuzaia de imoralitate. Articolul, care a provocat celebra
polemic dintre Maiorescu i Gherea, evideniaz realismul tipurilor i al
mediului social::Lucrarea d-lui Caragiale este original, comediile sale pun
pe scen cteva tipuri din viaa noastr social de astzi i le dezvolt cu
semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot
aparatul nfirii lor n situaiile anume alese de autor.Venind n
ntmpinarea lui Caragiale, Maiorescu a fost de prere c este necesar s
eludeze fondul de realitate al artei, ce devine ficiune artistic, prilej de a
ne nla n lumea ficiunii ideale. eful literar al Junimii a artat mult timp
fa de Caragiale o foarte vie solicitudine, ducnd, vreme de zece ani, o
statornic colaborare. Piesa O noapte furtunoas a avut urmtoarea

dedicaie: D. Titu Maiorescu este cu adnc respect rugat s primeasc

dedicarea acestei ncercri literare, ca un semn de recunotin i
devotamentul ce-i poart autorul ei. Caragiale a citit la Titu Maiorescu
drama Npasta, care a aprut la editura Haimann i a fost dedicat, n
volum, doamnei Ana T. Maiorescu. n calitate de colaborator al revistei,
dramaturgul a meninut relaii cordiale cu toi ceilali membri ai Junimii, n
mod special cu Iacob Negruzzi, creatorul i redactorul Convorbirilor
literare. Ruptura cu Junimea a devenit definitiv n 1892, cnd i-a ntrerupt
colaborarea la Convorbiri literare. Ura lui mpotriva vechilor prieteni literari i
a lui Titu Maiorescu a devenit obsesiv. De-abia peste civa ani,
colabornd la Epoca (1896), fostul junimist a regretat desprirea de
Maiorescu, evideniind marile caliti ale criticului, cu un rol de prim mrire
n cultura noastr, alturi de Hasdeu.
Vorbind despre naterea societii care a pornit modernizarea limbii romne,
a pus bazele literaturii clasice i a dat rii revista Convorbiri literare, n
care i-au publicat operele Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creang,
Ion Luca Caragiale i ali scriitori de seam, ntemeietorii ei aveau obiceiul
s spun c se pierde n noaptea timpurilor. Aa zicea chiar secretarul,
Iacob Negruzzi. Considernd c acei care i fixau apariia prin anul 1863
greeau, Negruzzi i combtea mrturisind c sosise n lai abia la 25
octombrie 1863, napoindu-se din Berlin, unde studiase dreptul, iar cu o zi
mai nainte pleca ntr-acolo profesorul Titu Maiorescu, pentru documentare
n privina Institutului Pedagogic pus sub direcia sa. Cei doi se ncruciau la
Botoani.Drept consecin, societatea nu se putea nfiina n anul 1863, ei
fiind ntemeietorii. Se ntlneau abia la nceputul lui 1864, dup ntoarcerea
lui Maiorescu din Germania, cnd s-au cunoscut i s-au mprietenit. ntr-o
sear, Negruzzi a fost invitat la profesor s participe la o lectur literar.
Colegul Petre P. Carp, i el sosit cu un an mai nainte de la studiile din
Germania, s-a oferit s citeasc traducerea tragediei Macbeth, realizat de
dnsul. Participanii erau toi tineri: Titu Maiorescu de 24 de ani, P. Carp de

25 de ani i Teodor Rosetti de 27 de ani, Negruzzi fiind mezinul, de doar 22

de ani. Lng ei venise i Vasile Pogor, alt amic, de 31 de ani.
Oricum ar fi, n seara aceea se poate zice c a fost ntia edin a
Junimii, fr ca cei prezeni s se gndeasc la nfiinarea unei societi
literare, scria mal trziu Iacob Negruzzi n bogatele sale Amintiri. Cnd a
fost acea sear, nu se mai tia sigur. Chiar autorul amintirilor ncurcase
socotelile scriind n Albumul societii Junimea, din aprilie 1878, epoca
fondrii Junimea - octombrie 1863, iar Th. Cerchez, administratorul
Tipografiei Junimea, comunica Ministrului Instruciei Publice, prin 1868, c
societatea Junimea este fondat n octombrie 1863. Ca treaba s fie i
mai nclcit, tot secretarul societii, Iacob Negruzzi, prezentnd
Preleciunile Junimii n primul numr al revistei Convorbiri Literare (martie
1867), scria c n intervalul acestor preleciuni (ncepute n 9 februarie
1864), s-a constituit i societatea, fapt confirmat i n Dicionarul Junimii,
unde pomenea c botezul s-a petrecut ntr-o duminic din primvara anului
1864. Enigma n-a fost dezlegat mult timp.
Locul naterii a fost coala Mnstirii Sfinii Trei IerarhiUn fapt este sigur:
c iniiativa se luase la Mnstirea Sfinii Trei Ierarhi, n cabinetul de lucru
al profesorului Titu Maiorescu, directorul colii, cabinet dotat cu o mas
lung, plin de cri i manuscripte. Potrivit lui Iacob Neguzzi, profesorul
sttea ntr-un apartament dintr-o cas, astzi drmat, de la intrarea
bisericii Sfinii Trei Ierarhi. Este vorba despre cldirile cu etaj ce flancau
odinioar turnul de la strad al Mnstirii, de o parte i de alta, avnd n
odile de la parter vestitele dugheni de la Trei Ierarhi, iar la etaj,
locuine.Momentul precis al nfiinrii Junimii a fost, totui, consemnat de
meticulosul profesor Titu Maiorescu n jurnalul ce-l inea, dar care s-a
pierdut din vedere, acoperit de uitare, pn la publicarea volumelor sale cu
note zilnice. Folosind aceast surs, o prim prezentare a datei cnd a fost
lectura comun a piesei Macbeth a fcut volumul Cu Mihai Eminescu i
Ion Creang prin Trgul Ieilor, aprut la Editura pentru Turism, Bucureti,

n anul 1990. Cum mai sunt nc neclariti i se mai fac nc presupuneri,

iar volumul s-a epuizat de mult, aflndu-ne la nceput de februarie, ca i
acum 144 de ani, cnd s-a petrecut evenimentul, propunem o scurt
ntoarcere n timp, pe vremea Junimii.
Renviind Colegiul de la Sfinii Trei Ierarhi, numit i Academia Vasilian vestita coal nfiinat de strlucitul domnitor Vasile Lupu i vrednicul
mitropolit Varlaam n cuprinsul Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi -, la 1 ianuarie
1828 s-a deschis Institutul Vasilian. Btrna coal, sub form de
ghimnazie, a renviat, la ndemnul crturarului Gh. Asachi, sub oblduirea
domnitorului Ioni Sturdza, din voina cruia i s-au dat n folosin casele
domneti dinspre miazzi, cu sala gotic i alte zidiri, ce-au rmas mult
vreme dedicate pentru nvtur. Cursul gimnazial avea s in patru ani,
nvndu-se cu deplintate limba latineasc, maica limbii noastre, religia,
filologia, logica, retorica, poezia, istoria, matematica, moralul, iconomia
pmnteasc i politiceasc, toate predndu-se n limba romn.
n semn de recunotin pentru ctitorul colii iniiale, pe o plac la intrarea
cldirii scria Gimnazia Vasilian a nvturilor afierosit de fericitul domn
Vasile Voievod la 1640. Epitropia colilor naionale la 1828. Instituia
cuprinznd un ciclu elementar i un gimnaziu, pentru acesta s-a construit tot n curte - o cldire la intrarea creia s-a pus placa cu titlul Institutul
Vasilian hrzitu junimei romne (1831).coala elementar utiliza
nvmntul lancastrian (dup metoda lui Lancaster), folosind faimoasele
tablouri cu litere i texte, atrnate pe perei i avnd n fa cte un cerc n
care intra un colar ce arta celorlali semnele. Acestea se scriau mai nti
pe tabl, de ctre nv-tor, i se repetau de elevi scriindu-le n lzile cu nisip, existente n clas dup care colarul trecea la scrierea pe plac.
De la 1 ianuarie 1851, n timpul domnitorului Grigore Ghica, coala de la
Sfinii Trei Ierarhi a devenit coala Preparandal sau Institutul Pedagogic
de pregtire a institutorilor i nvtorilor.

Reorganizat n 1863 i redeschis la 8 ianuarie 1864, Institutul a trecut sub

conducerea tnrului profesor Titu Maiorescu (cu studii de filozofie la Berlin,
doctoratul magna cum laude la Giessen, licena n litere la Sorbona i un
an de studii universitare la Paris, cu licena n drept), numit director i
implicit, potrivit uzanelor vremii, devenind ocupant al locuinei colii, unde sa mutat la jumtatea lui ianuarie 1864 (potrivit scrisorii din 20 ianuarie 1864,
trimis lui Teodor Rosetti). Iniial i fusese aprobat de minister casa
Egumeniei din fundul ogrzii (cum nota la 3/15decembrie 1863), pe care nu
a mai obinut-o.
ntr-o odaie la Sfinii Trei Ierarhi avea sediul i Comitetul de Inspeciune
colar, n care directorul colii era membru.
Evenimentul nfiinrii Junimii se petrecea la 10/22 februarie 1864
Odat instalat, directorul primea vizitele prietenilor, aa c n seara zilei de
luni 10/22 februarie 1864, i-a invitat la lectura n comun a tragediei
Macbeth. Datarea lecturii este menionat n scrisoarea directorului
Maiorescu adresat profesoarei de pedagogie i limba francez Claudine
Rickert - creia i scria n seara zilei de mari 11/23 februarie 1864:
Ieri, ntorcndu-m acas, i-am gsit pe Carp, Negruzzi i Rosetti i am citit
mpreun traducerea (magnific) a lui Macbeth. Acest prilej a dat natere
unei idei, pentru realizarera creia ai fost propus, ca important. mi revine
sarcina - nu m-am putut apra - s v vorbesc n legtur cu aceasta...
Program exclusiv de zece minute. Macbeth... V rog s primii, d-r.
asigurarea distinsei mele consideraiuni. (T. Maiorescu, Jurnal i
Epistolar, vol. IV).Claudine era profesoar la coala Central i sora
vestitei eroine Emilia Rickert, guvernant i ndrumtoare de lucru manual la
aceiai coal unde inea conferine i Titu Maiorescu. Piesa o tradusese P.
P. Carp, profesoara Claudine, cu strlucite studii la Sorbona, urmnd,
probabil, s fac i ea o citire. ntlnirea i lectura comun se socotea

ulterior cea dinti edin a societii Junimea, potrivit Dicionarului

literaturii romne de la origini pn la 1900, ct i lui Iacob Negruzzi, care
mai preciza c fusese ntia edin a Junimii, fr ca cei prezeni s se
fi gndit nc la nfiinarea unei societi literare.Societatea ncepea
activitatea cu grup de preleciunin februarie 1863, ncepuser i prelegerile
junimii, inute n sala Universitii vechi (unde-i acum Universitatea de
Medicin).Ideea lor i venise lui Maiorescu nc din 1862, odat cu sosirea
la Iai, iar duminic, 10 februarie 1863, avusese loc prima sa conferin
public vestit de publicaia Lumina din Moldova, tomul II a lui Bogdan
Petriceicu Hadeu. Conferina avusese loc n sala de edine a Bncii
Moldova din Ulia Golia (Cuza Vod), unde este azi Pota Romn.
Un scurt articol din aceast publicaie anuna: Preleciuni filosofice
populare relative la familie i educaiune. Sub acest titlu se ncepe duminic,
n 10 februarie 1863, la 12 ore, i se va continua n duminicile viitoare, de la
12 la amiaz, n sala de la Banc, un curs public unde se vor dezvolta n
mod popular un ir de idei asupra educaiunei n familie, luminate prin
principii filosofice i mai ales estetice.Se prezentau titlurile a vreo 10
conferine despre familie i educaie, memorie, fantezie, voin, caracter,
talent, geniu, frumos, sublim i se propunea calea dezvoltrii culturalintelectuale a oraului Iai, lipsit de atribuiile de capital, pe care le cedase
oraului Bucureti, de bun voie, n vederea svririi Unirii Principatelor i
naterea Romniei.Dac Eii nu mai sunt acum centrul admistraiunei,
trebuie s devie centrul unei alte activiti, centrul micrii literare i
tiinifice. O mic parte a unei asemene micri sunt i cursurile publice.
ns pentru ca ele s aib un efect n societate, trebuie susinute prin dame,
adevratul element social n timpul modern. Ctre dame m adresez n
specie i mai ales ctre mamele de familie, rugndu-le s asiste la aceast
ncercare. Eu din parte-mi m voi sili ca ora pe sptmn, n care m vor
ncuraja cu prezena lor, s nu fie o or pierdut. Tit. Lvie
Maiorescu.Susinnd iniiativa ntr-o mic not, cu data de 6 februarie

1863, redactorul foii scria c Amicul i colegul nostru e unul din acei doi,
trei juni romni care n-au adus din strintate numai cte un lustru de
studiu, o tiin jumtit. Noi am avut plcerea de a asista la cteva din
prelegerile d-sale de istorie universal la facultatea de Litere i dac nu neam putut nvoi cu toate ideile tnrului profesor, am rmas ncntai de
elocina i limpeditatea de expunere, cu ajutorul cror d-lui tie a se furia,
aa zicnd,n inimile asculttorilor, nzestrat fiind cu unele atari daruri, D.
Maiorescu e chiar menit a fi profesorul damelor.Aluzia un pic rutcioas
avea efect, cci peste un an, Fulgeru, Diaru, Literaru, Umotisticu i
Teatralu, redactat de I. Ademollo, numrul de luni, 17 februarie1864, scriind
despre seria cea nou a preleciunilor, constata c n duminica trecut
profesorele T. L. Maiorescu ncepu cursulu su publicu de Filosofie
Popular, n una din slile Museului de Pictur, n Palatul Universitii. Un
auditoriu alesu i numerosu asista la acea leciune popular. Tocmai din
anulu trecutu D. Maiorescu introduse n Iai acest nou genu de nvtur i
obinu succesul celu mai plcutu, fiindc n fiecare duminic sala gemea de
auditori, ntre care vediam cu mare plcere unu numrul nsemnatu de
dame amabile i gentile...Susinnd intens ideea, peste cteva zile (la 20
martie), i poftea din Soleti-Vaslui i pe Teodor Rosetti, boier de ar, s
vin urgent la Iai din cauza societii noastre (societatea literar - cultural
Junimea).Joi, 26 martie 1864, trata cu sora sa, Emilia, din Bucureti, s
accepte tiprirea tragediei Moartea lui Wallenstein de Schiller, tradus de
dnsa, ca Publicaiune a societii (nc n-am botezat-o). Pentru c am
izbutit, n fine, s adun n jurul meu, ntr-o unitate, cele mat viabile elemente
din Iai: Rosetti, Carp, Pogor, acum i Negruzzi, n curind Boian .a.m.d.
Alctuim o societate bazat pe principii de ncetenit mpreun. n legtur
cu ea, am intenii de larg perspectiv. Deocamdat, inem conferine i
vrem s lum sub banniere-a noastr lucrri echilibrate. Astfel, Carp a fcut
acum o bun traducere a lui Macbeth; aceasta apare peste cinci
sptmni. O tiprete tot pe cheltuiala lui proprie, ca i mine, ns
traducerea va aprea ca Publicaiune a societii.Urma apoi tiprirea unor

lucrri - ca publicaii ale societii JunimeaSmbt, 29 februarie 1864,

societatea nou nscut, dar nc nebotezat, avea i primul leagn, pe
strada Podul Vechi (C. Negri) col cu ulia Armean, la Tipografia lui Adolf
Berman. Atunci, directorul colii Sfinii Trei Ierarhi i comunica tipografului
Pilecki trimiterea sumei de 42 de lei pentru imprimarea unui anun i-l
informa c pentru tiprirea lucrrii Moartea lui Wallensteln m-am neles
cu tipografia Berman, care primete societatea ce D-vstr n-ai vrut s o
primii i care las i afar de aceasta coala tiprit cu un 1 galben mai eftin
dect D-vstr. Lege veche: cu strinii te nelegi mai bine dect cu
cunoscuii.Propunerile se materializau i, la 11/23 mai, Titu Maiorescu i
trimitea Emiliei un exemplar abia terminat din lucrarea Moartea lui
Wallenstein, tragedie de Schiler, tradus de E. M. lai - 1864, Imprimeria
Adolf Berman, Publicaiune a societii Junimea. Astfel aprea, pentru
ntia oar, pe o carte, numele Junimea.Se tiprea apoi lucrarea
Macbeth, Tragedie n cinci acturi, de Shakespeare tradus din englezete
de P. P. Carp, lai, 1864.Lucrarea o executa modestul tipograf evreu Adolf
Berman, la care iniiatorul gsise nelegerea dorit.Numele Junimea l
dduse Teodor Rosetti, botezul fiind svrit de acelai zeflemist Vasile
Pogor.Izbnda se srbtorea cu un osp dat de profesor, care se va repeta
apoi n fiecare an, devenind o tradiie. Se petrecea ntre 20 octombrie-20
noiembrie, mai nti n locuina lui Maiorescu i apoi la restaurante alese.
Potrivit aceluiai martor, Iacob Negru-zzi, primul a fost organizat n anul
1864, spre a cinsti noii profesori universitari (Culianu i Negruzzi), iar altul,
n 24 octombrie 1868, inut n noua locuin a profesorului, aezat n casele
doctorului Mandel, foste Catargiu, aflate cam peste drum de vechea
Primrie (n strada de azi Gh. l. Brtianu, cam pe la numrul de azi 26).
Profesorul se mutase acolo de la Sfntul Gheorghe n 1868 i dduse un
bogat banchet. Aniversarea urmtoare, a VI-a, se inea la o cafenea.
Se deschidea Tipografia, urmat de Librria JunimeaActiv, noua
societate nfiina o tipografie (1865) n casele Bncii Moldovei din colul

strzii Golia (Cuza Vod) i Sfntul Ilie (Vasile Alecsandri), unde, peste trei
ani, la 26 octombrie 1868, anuna i deschiderea unei elegante librrii,
alturi de care se organiza i un Cabinet de lectur. Librria oferea cititorilor
cri, reviste i dicionare, unele aduse de la faimoasa librrie parizian
Hachette, altele scoase de Tipografia Junimea, nlocuit, n 1872, cu
Tipografia Naional.Aici avea s apar revista Convorbiri literare timp de
vreo 18 ani, pn n 1885. Primul numr se tiprise la 1 martie 1867.
Fiindc la Sfinii Trei Ierarhi a locuit o vreme i Mihai Eminescu, se cuvine
a mai da o rait pe acolo. Dac m gndesc bine, e evident c generaia
mea de istorici literari i cea dinainte i-a fcut pe deplin datoria. S-au
publicat ediii ncheiate din opera scriitorilor romni fundamentali (chiar dac
unele viciate n aparatul critic de sociologism sau, uneori, cu textul
ciumpvit), s-au scris exegeze monografice i studii de sintez solide, chiar
studii de istoria ideilor, nct de vreo zece ani ncoace ele servesc ca termen
de referin i se tot reediteaz texte (ediii) exclusiv din materia lor. Bune
iniiative au avut Academia Romn care public, la Editura Univers
Enciclopedic, excelente ediii (tip Pleiade), avnd la origine ediiile scoase la
Editura Minerva, cu un aparat critic minimal. De curnd, Editura Naional,
condus excelent de d-na Violeta Borzea, a inaugurat colecia "Opere ale
literaturii romne", n care au aprut o ediie integral Mateiu I. Caragiale,
sub ngrijirea d-lui Barbu Cioculescu, i, relativ recent, o ediie cuprinznd
integrala operei lui Slavici sub ngrijirea d-lui D. Vatamaniuc. Dac ediiile de
la Univers Enciclopedic cuprind, selectiv, numai lamura creaiei unui scriitor,
acestea, de la Editura Naional, i propun s ne restituie ntreaga creaie a
scriitorului. Aa se ntmpl cu opera lui Slavici, n care se public, n apte
volume masive i elegante, pe hrtie biblia i n caset (ntr-o cutie), tot ceea
ce a scris prozatorul ardelean, inclusiv romanele postbelice Cel din urm
arma, Din pcat n pcat, cele patru piese de teatru, naraiunile istorice Din
btrni, Ciorbei, scrieri cam nscute moarte. Despre Cel din urm arma,
Clinescu, firete n Istoria literaturii, scrisese c "romanul ntreg, tratat
epistolar, parte narativ, n-are nici o ir a spinrii... ntr-un cuvnt, romanul

este, chiar din punctul acesta de vedere al scheletului epic, cu desvrire

putred". i avea, negreit, dreptate. Dar dac aceast colecie e cluzit
de ideea c opera scriitorului trebuie restituit n ntregime, era inevitabil ca
i aceste scrieri s se afle, aici, la locul lor. Dl. Vatamaniuc i-a remaniat,
bine, aparatul critic al ediiei pe care o reediteaz acum, renunnd la
seciunea variante ntruct, struie d-sa, scrierile lui Slavici n-au, de fapt,
variante pentru c lipsesc manuscrisele, renunnd chiar i la segmentul
receptare critic i a diminuat mult n dimensiune studiul introductiv. I-a
adugat, n schimb, o cronologie iar al VII-lea volum al ediiei e constituit
dintr-un dicionar monografic de opere literare i dicionar de personaje
fructificnd lucrrile editorului, firete anterioare, cu caracter bio-bibliografic
din 1968, 1970 i 1973. n acest fel, observ, latura interpretativ a operei
cedeaz locul bio-bibliografiei, specialitate a d-lui D. Vatamaniuc. Ceea ce
nu este tocmai ideal ntr-o ediie critic de o asemenea amploare. Dar
editorul a tiut s-i impun punctul de vedere, transformnd aparatul critic
al ediiei ntr-o cronologie i bio-bibliografie, ceea ce, ndrznesc s cred, nu
e tocmai indicat. Dar s ne ocupm de opera lui Slavici. Acesta, ca i
Creang, e o descoperire a lui Eminescu. Ba poate c n cazul lui Slavici
meritul e i mai mare dect n cel al lui Creang. Viitorul prozator moldovean
avea, ntr-un fel, legtura cu scrisul, chiar artistic, prin preocuprile sale
didactice i de autor de manuale, pe cnd Slavici era, la sfritul anului 1869,
cnd l-a cunoscut Eminescu la Viena, nstrinat aproape, cum va mrturisi
apoi. Poetul i-a relevat valorile culturii romneti, punndu-i efectiv condeiul
n mn. Nu voi spune c descoperirea a fost egal n valoare i importan
cu aceea realizat prin Creang. Dar s-a demonstrat a fi o descoperire de
seam. Slavici nu este, se tie, un creator de nlimea celor trei mari
contemporani ai si (Eminescu, Caragiale, Creang). Dar se situeaz, cu
siguran, n imediata lor succesiune. n capitolul despre Junimea din
lucrarea colectiv Istoria literaturii romne moderne Tudor Vianu, integrndul pe Slavici n paragraful "mari creatori", nota c iniiativa sa "are nevoie de
justificri" pentru c lipsa seduciei verbale i imaginative, limba srac

evideniaz c "dup faimosul banchet al lui Eminescu, al lui Caragiale, al

lui Creang, Slavici ne invit la un osp mai srac". Socotea totui c, dup
aceast ierarhizare obiectiv, Slavici - pentru multiplele nsuiri ale operei
sale - merit s fie aezat n acelai mare capitol, chiar dac spre sfrit.
Aceasta nu nseamn o diminuare a operei lui Slavici ci o dreapt preuire a
unei arte adevrate care a izbutit s ne impun posteritii, disociind
capodoperele de multele (prea multele) scrieri de tot felul. Ceea ce l-a
cucerit pe Eminescu la Slavici a fost, cu siguran (ca mai trziu la Creang),
ntruchiparea puritii sufletului rnesc. Viitorul prozator era o inepuizabil
comoar de literatur popular a crei autenticitate nu se alterase prin
adstraturi prelucrtoare. Apoi firea aezat a lui Slavici, gndirea sa
cumpnit, de descendent al micilor comuniti rurale nu putea dect s
atrag simpatia poetului care descoperea cu bucurie un tnr ardelean la
care lumea povetilor i cea a vieii trite se integrau ntr-o armonie fireasc.
Urmreau, apoi, la Viena, aceleai cursuri (comune, unele, celor dou
faculti Drept i Filosofie, pe care le frecventau Slavici i, respectiv,
Eminescu), i au descoperit, audiindu-i pe Lorenz von Stein, Ihering sau pe
Zimmerman, puncte de vedere nrudite, cnd nu erau chiar aceleai. Fr
ndoial, Eminescu, tnr cu lecturi temeinice i o gndire profund a
cluzit, cu delicatee, formaia intelectual a noului su prieten. Erau
adepii unui conservatism luminat, care nu excludea progresia, ci o
presupunea i considerau ca postulat axiomatic rnimea ca fundament al
civilizaiei romneti. Opiniile lor erau, aadar, apropiate de ale junimismului,
cu precizarea c Slavici, ca i Eminescu, exprimau nzuinele rnimii
rzeeti i nu ale boierimii. C nzuinele acestor dou clase sociale se
ntlneau n ostilitatea fa de nnoirile capitaliste, se tie.
Poetul, descoperindu-i darurile, l-a ndemnat s scrie. L-a recomandat - prin
Negruzzi, - Junimii i, n primul numr din 1871, a debutat n Convorbiri
literare cu comedia Fata de biru. n acelai an, la acelai ndemn,
elaboreaz ntinsele Studii asupra maghiarilor, care apar n paisprezece
numere ale revistei junimiste. Devenise membru ndrgit al Junimii i cu

bursa acordat de societate (apoi cu alta acordat de Maiorescu ca

ministru) i-a putut continua studiile juridice, fr a izbuti s-i obin
atestatul de absolvire, nemulumindu-l - ca i Eminescu - pe conductorul
Junimii. Dup un scurt episod ieean, se stabilete la Bucureti devenind,
spre sfritul lui ianuarie 1877, redactor la Timpul, unde, din noiembrie, i se
altur i Eminescu, ei fiind, de fapt, realizatorii ziarului conservator (la care,
din 1878, a lucrat i Caragiale), dei, din ianuarie 1878, conductorii
partidului numesc pe I.A. Zizin Cantacuzino redactor ef. Junimitii au gsit
n creaia lui Slavici o expresie a literaturii poporale dorit i cultivat de ei.
Fata de biru (care mai avea i meritul de a ironiza pedantismul crturresc
i etimologismul latinizant), i, apoi, masiv, basmele i povetile folclorice, le
verifica, desigur, aprecierea dinti. Cnd Convorbirile sau Timpul ncep s-i
publice i nuvelele (n 1875 Popa Tanda, extraordinara Scormon, Ac i a,
n 1876 i 1877 La crucea din sat, O via pierdut, Gura satului n 1879,
Budulea Taichii n 1880 etc.), junimitii, dei sesizeaz evoluia artei
scriitorului, consider c opinia lor iniial se verific deplin. Mediul recreat i
modalitatea continu s fie ale unui creator de poveti steti, ale acelor
Dorfgeschichte mult cultivate de literatura german. Iar conductorii Junimii
considerau c pn a ajunge la etapa literaturii artistice culte (la care, totui,
Slavici ajunsese deplin) e necesar punerea temeliilor. i ce alt temelie
mai solid putea fi n acest domeniu dect creaia popular de orice fel. Nu
trebuie s se neleag de aici c junimitii ar fi minimalizat arta lui Slavici.
Dimpotriv, i-au acordat, prin cei chemai s se rosteasc, preuirea
cuvenit. Pentru Maiorescu, tipul acesta de literatur cu adevrat poporan,
adic rneasc, era nu numai demn de mare stim, dar chiar singur
potrivit pentru momentul respectiv din ciclul evolutiv romnesc, pentru c
ofer material ideal pentru o art specific i reprezentativ. Nu scria
Maiorescu n 1882 "de aceea susinem acum noi, subiectul propriu al
romanului este viaa specific naional i persoanele principale trebuie s fie
tipurile unei clase ntregi, mai ales a ranului i a claselor de jos"? Iar
nuvelele lui Slavici, unele efectiv extraordinare estetic, (dou dintre ele i o

poveste au intrat i n sumarul antologiei n limba german alctuit de Mite

Kremnitz), alturi de cele ale lui N. Gane i I. Negruzzi "nfieaz... figuri
tipice din popor", fiind deci consonante "cu un ntreg curent al gustului
estetic n Europa, curent pe care noi l credem foarte sntos i n urma
cruia romanurile rneti i descrierile tipice au ajuns s fie preuite de
literaturi, de noveliti". Arta lui Slavici, ca i a celorlali care creau o astfel de
literatur poporan, era deci preuit pentru c "prsind oarba imitare a
concepiunilor strine, s-au inspirat din viaa proprie a poporului lor i ne-au
nfiat ceea ce este, ceea ce gndete i ceea ce simte romnul n partea
cea mai aleas a firei lui etnice". i s nu se uite c aceste aprecieri
formulate de Maiorescu (n vestitul studiu Literatura romn i strintatea)
se produc la numai un an dup apariia, n 1881, a primului volum (Novele
din popor) din nuvelistica - mare - a lui Slavici. Era prima apariie artistic
important n volum a lui Slavici. Iar autorul, ca i Maiorescu, avea
contiina c opera sa are, n esen, caracter poporan. De aici i titlul
volumului. Incontestabil (citatele de mai sus o dovedesc), Ioan Slavici este
creatorul acestui realism rnesc n modalitatea cruia a crezut Maiorescu,
ca o formul ideal pentru nuvelistica vremii. S-a spus nu o dat c fr
Eminescu poate c Maiorescu nu ar fi lansat (n 1871) direcia nou. Prin
analogie, a spune c fr nuvelele lui Slavici de pn n 1881, criticul
Junimii nu i-ar fi putut anuna a sa teorie a romanului poporan cu aplicare
la mediul literar romnesc. Cu leieticele nuvele ale lui Gane, cu schiele lui
Iacob Negruzzi din Cpii dup natur (care nu erau deloc poporane) nu se
putea argumenta o teorie estetic de o asemenea importan n epoc.
Existau, e adevrat, povetile lui Creang (din 1875 Mo Nichifor cocariul
i, din 1881, primele dou pri din Amintiri din copilrie). Din pcate,
Maiorescu nu a avut contiina naltei valori a artei lui Creang,
nedeosebind-o mult de folclorul de aleas condiie. Aa se ntmpl c n
sumarul celor dou antologii n limba german nu figureaz vreo pies a lui
Creang. Piesele de rezisten ale celor dou antologii le furnizase
producia lui Slavici din care s-au tradus patru nuvele extraordinare (Crucea

din sat i Popa Tanda, apoi Gura satului i Budulea Taichii i povestea Doi
fei cu stea n frunte. (Gane i Negruzzi erau i ei prezeni cu patru i,
respectiv, trei buci iar Odobescu cu Mihnea vod cel ru).