Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se numeste mecanica a structurilor stiinta despre metodele de calcul al constructiilor la rezistenta (durabilitate), rigiditate si
stabilitate. In mecanica structurilor se studiaza sisteme de bare folosind ipotezele si schematizarile admise in rezistenta
materialelor. Mecanica structurilor se mai numeste mecanica a constructiilor sau teorie a constructiilor. Problema de baza a
mecanicii structurilor consta in elaborarea bazelor teoretice fundamentate experimental de alegere a parametrilor
constructiilor, care garanteaza siguranta exploatarii lor si respectarea conditiilor economice. Dupa cum a remarcat
academicianul Iu. Rabotnov, cele mai considerable realizari din ultimii ani in cea mai mare parte sint legate cu solutionarea
problemei de baza de a face constructa destul de rezistenta.
Se numeste rezistenta sau durabilitate capacitatea constructiei de a prelua incarcarile exterioare fara a se rupe, adica fara a se
diviza in elemente separate.
F1
F2
O constructie se numeste rigida, daca deplasarile si deformatiile ei nu depasesc valori admisibile, care fac imposibila
exploatarea ei. Calculul la rigiditate include determinarea deplasarilor si compararea lor cu valori prescrise de documente
normative.
F1
F2
Se numeste stabilitate capacitatea structurii de a receptiona incarcari externe fara a suferi modificari in forma de echilibru sau
pozitia initiala.
F
Prin termenul calcul intelegem un procedeu analitic sau numeric, in urma caruia se determina parametrii starii de tensiune
si deformatie.
Obiectul de studiu al mecanicii structurilor este determinarea starii de tensiune si deformatie a constructiei, care ulterior se va
folosi la precizarea ariei actiunilor transversale ale elementelor, calculul ariei armaturii in constructiile de beton armat,
calculul imbinarilor dintre elemente si la aprecierea masurii, in care constructiile satisfac conditiile de exploatare.
In sens larg mecanica structurilor poate fi considerata ca mecanica aplicata a solidelor deformabile, adica stiinta orientata
spre rezolvarea problemelor concrete ingineresti, la baza careia stau teoria, ipotezele si metodele mecanicii. Notiunea de
mecanica a structurilor este tratata sub diferite aspecte. Daca la baza se ia destinatia obiectelor studiate, atunci mecanica
structurilor se divizeaza in: mecanica masinilor, mecanica vaselor maritime, mecanica avioanelor, mecanica rachetelor,
mecanica constructiilor cladirilor industriale si civile etc.
Aceasta clasificare nu este completa si poate fi dezvoltata mai detaliat.
Pornind de la gradul de complexitate al obiectelor cercetate determinat de geometria lor, proprietatile materialului, conditiile
de solicitare, mecanica structurilor poate fi considerata ca o reuniune de discipline separate, liniile de demarcare dintre e le
fiind destul de conventionale. Disciplinele componente ale mecanicii structurilor in acest caz sint: rezistenta materialelor,
mecanica structurilor din bare, teoria elasticitatii, teoria plasticitatii, teoria placilor si invelisurilor.
Traditional, partea de baza a mecanicii structurilor studiata de inginerii constructori o constituie mecanica structurilor din
bare, care ulterior va fi numita pentru concizie mecanica structurilor. Aceasta lucrare este consacrata studierii mecanicii
structurilor anume in acest sens, adica mecanicii structurilor din bare.
-Masivuri
In mecanica structurilor proprietatile materialului sunt caracterizate de reactiunea lui la solicitarile externe. Aceasta reactiune
se prezinta sub forma unei dependente functionale intre tensiuni si deformatii sau eforturi si deplasari = f 1 () (1), unde f1
este operator arbitrar. Daca dependenta = f 1 () este rezolvat univoc in raport cu deformatiile, adica = f 2 (); (2), unde f1 si
f2 sunt operatori reciproc inversi, se considera ca proprietatile materialului sunt cunoscute. Dependentele (1) si (2) in cele mai
dese cazuri se stabilesc in mod fenomenologic , pe baza datelor experementale. In caz general aceste relatii pot fi determinate
teoretic din legile termodinamicii. Problema obtinerii relatiei (1) si (2) care se numesc determinatoare este una din cele ma i
complicate in mecanica. Relatia direct proportionala intre tensiune si deformatie ( legea lui Hook ) este unul din cel mai
raspindit modele aplicat la rezolvarea problemelor mecanicii structurilor .
Constructiele alcatuite din elemente care au lungimea mai mare decit sectiunea transversala se numesc bare, grinzi iar
elementele alcatuite din ele se numesc structuri din bare. Folosind ipoteza sectiunilor plane introdusa in rezistenta
materialelor, toti factori cercetati (eforturi, tensiuni, deplaseri, deformatii) pot fi referiti la axa barei si problema de calcul se
reduce la determinarea unor functii care depend de o singura variabila .
Placi si invelisuri - un grup considerabil de constructii din structuri spatile formate din elemente cu pereti subtiri.
Proprietatea geometrica a acestor elemente , adica grosimea este cu mult mai mica decit celelalte dimensiuni.
Pentru astfel de constructii este posibil de redus problema la doua dimensiuni, referind toate functiile la suprafata medie
curbilinie pentru invelisuri si plana pentru placi.
Masive constructii spatiale (tridimensionale): Cind toate cele trei dimensiuni ale elementelor sunt comensurabile, problema
de calcul al structurii este tridimensionala si functiile care descriu starea de tensiuni si deformatie sunt functii de trei
variabile. Aceste probleme pot fi rezolvate folosind aparatul teoriei elasticitatii pentru solide elastice si al teoriei plasticitatii
pentru solide elastoplastice.
2--forta
repartizata
3
Scheme de calcul.
-moment
4Clasificarea schemelor de calcul pentru structurile din bare amplasate intr-un plan.
Structurile din bare sint compuse din elemente de acelasi tip din punctul de vedere al dimensiunilor geometrice. Bare se considera elementele, ale caror lungime depaseste cel putin de 56 ori dimensiunile sectiunii transversale.
Vom acorda atentia de baza studierii structurilor plane din bare, la care axele barelor si sarcinile aplicate sint situate in acelasi plan. Particularitatile structurilor spatiale vor fi studiate separat. Aceasta limitare este cauzata de doua circumstante. Prima
consta in aceea ca structurile plane din bare se folosesc pe larg ca scheme de calcul al obiectelor reale. A doua consta in
reducerea si simplificarea esenaiala a calculului.
Structurile plane din bare sint de o mare diversitate in dependenta de tipul nodurilor de imbinare, tipul reazemelor,
configuratia lor reciproca. Pot fi evidentiate patru tipuri de baza: grinzi, arcuri, cadre, ferme.
Se numete grinda o bara sau o reuniune de bare rectilinii rezemate astfel, incit sarcina perpendiculara pe axele lor nu
genereaza forte normale.
Grinzile pot fi clasificate in:
1.Grinzi o deschidere si console
2.Cu o deschidere fara console
3.Grinda in consola
1 si 2,3 grinzi static determinate
4.Grinzi cu mai multe
a. Dintr-un sir de bare imbinate prin irticulatii.
2. Structuri geometric invariabile deplasarile sint posibile numai in cazul deplasarilor barei comoponente.
Un loc aparte il ocupa structurile numite instantaneu geometric varibil (structuri critice).
VA
F
2
HA
F *l
F *l
; daca h=0- H A
;In structuri de acest tip starea de tensiune intodeuna depinde de un
4*0
4*h
parametru alstructurii.
In cazul astructura este geometric invariabila. La micsorarea inaltimii h structura geometric invariabila si numai in cazul
cind h=0 trece in stare geometric variabila fig. b. La trecerea inaltimii h in zona negativa structura devine iarasi geometric
invaribila. Structurile geometric variabile nu pot fi folosite ca constructii portante.
Pentru structurile de rezistenta sint posibile 3 cazuri:
1.
NG . L 3N E 2 N A N B ;
N E 3;
N A 2;
N B 4; NG.L 9 4 4 1 ;
Daca in N G . L este mai mare ca 0 atunci structura un numar insuficient de legaturi si este geometric variabila.
NG.L 3N E 2 N A N B ; N E 2; N A 1; N B 4; N G .L 0; 2.
Daca N G . L este egal cu 0 atunci structura poseda un numar suficient de legaturi si daca sint correct aranjate este geometric
invariabila si static determinate.
3. N G . L 0
NG.L 3N E 2 N A N B N E 3; N A 2; N E 8; N G . L 3;
Daca N G . L 0 atunci structura poseda un numar cu surplus de legaturi si daca ele sint asezate corect structura este geometric
invaribila si static nedeterminata. La repartizarea corecta a legaturilor se va tine cont de :-barele de legatura nu trebuie sa fie
paralele sau concurente intrun punct. Se recomanda ca pe o dreapta sa fie amplasate maxim 2 articulatii.
8. Problema de baza a M.S.- determinarea eforturilor. Metoda sectiunilor. Definitii pentru eforturi. Regulile semnelor.
Etapele de baza in calculul constructiilor.
1.Stabilirea dimensiunilor gabarit (in dependenta de destinatie).
2.Alegerea materialului.
3.Culegerea sau calculul incarcarilor.
4.Selectarea scemei de calcul
5.Determinarea eforturilor.
6.Dimensionarea elementelor ( calculul la rezistenta).
1.Calclul la rigiditate. 2.Calculul la stabilitate.
Pentru a determina fortele interioare vom examina o bara dreapta solicitata cu forte exterioare orientateperpendicular pe axa
valorile numerice ale reactiunilor si directiile lor adevarate. Dupa calculul reactiunilor se efectuaza verificarea:
0;
VA * x P * x * x / 2
M x 0
0; VA P * x Q x 0 Q x VA P * x ; M 0;
M x VA * x P * x * x / 2
Definitii:
1.Numim moment de incovoiere moment al unei forte cu un punct arbitrar valoarea numerica a produsului fortei la bratul
fortei.
2.Numim forta taietoare Q suma proiectiilor tuturor fortelor pe axa perpendiculara axei elementului.
3.Rezultanta unei incarcari uniform distribuita reprezinta produsulintensitatii incarcarii la lungimea sectorului incarcat.
Regulile semnelor:
Directia semnelor se allege in dependenta de sectiunea efectuata ,admitem 2 cazuri:
1.aprecierea valorii semnelor din stinga sectiunii effectuate,valorile momentelor de incovoiere sunt pozitve pe directia orara
,analog si pentru valoarea semnului fortei de forfecare.
2. aprecierea valorii semnelor din dreapta sectiunii effectuate,valorile momentelor de incovoiere sunt pozitve pe directia
HA
VA
VB
Mx
Qx
VA
HA
Nx
P
2
F
2
Ecuatiile suplimentare se alcatuiesc din condi|ia lipsei momentelor de tncovroiere in articulable F, G, H. Fortele interioare
pot fi determinate in acelasi mod ca si pentru bara simpla. Relatiile analitice, care determina fortele interioare, sint complicate
in special pentru sectoarele indepartate de extremitafile grinzii.
Calculul unei asa structuri poate fi simplificat esen|ial, da-ca se stabileste in prealabil schema de interactiune a elementelor
componente. Sa ne imaginam ca articulable de legatura au fost inlaturate. Examinam fiecare element separat si evidentiem
elemen-tele, care sint in stare sa receptioneze independent sarcinile externe aplicate. Qbservam ca elementul AF reprezinta o
grinda simpla cu trei bare de legatura, iar GH nu are nici un reazem. Elementul HE poseda doua bare verticale de legatura si
este in
stare sa receptioneze independent forte exterioare verticale. Elementele independen-te se mai numesc grinzi
principale, iar celelal-te secundare. Struc-tura cercetata este com-pusa din doua grinzi principale AF, HE- si doua grinzi
secundare FG, GH. Stabilim schema de interactiune a elementelor. tmbinarea ar-ticulata F serveste ca reazem pentru grinda
FG. tmbinarile G si H servesc ca reazeme pentru grinda GH. Deci sar-cina aplicata pe elementul GH este transmisa prin
intermediul imbina-rilor articulate la elementele vecine FG ^i HE. La rindul sau elementul FG transmite o anumita parte a
sarci-nii pe reazemul C, iar restul sarcinii prin intermediul imbinarii F este transmisa la elementul AF Interactiunea
elementelor poate fi reprezentata ca o schema in etaj (fig. 2.8), care ne indica succesiunea de calcul. Reactiunile reazemelor
grinzilor superioare se transmit grinzilor inferioare ca forte exterioare cu directie opusa" (fig. 2.9).
Succesiunea de cajcul a structurii examinate este reprezentata in fig. 2.9a. Qbser\ram unele deosebiri in conditiile de
reazem ale grinzilor GH si HE in fig. 2.8 si 2.9a. tn fig. 2.9a toate grinzile sint fixate cu cite un reazem articulat fix si altul
articulat mobil. tn fig. 2.8 ca reazem articulat mobil pentru grinda GH serveste grinda HE. tmbinarile G si H (fig. 2.8) fac
imposibila deplasarea libera in directie orizontala a grinzii HE ce corespunde reazemului fix D.
Stabilirea schemei de interactiune permite sa reducem calculul unei grinzi compuse la calculul unui sir de grinzi
simple. HE poseda doua bare verticale de egra si este in
stare sa receptioneze independent forte exterioare verticale.
Elementele independen-te se mai numesc grinzi principale, iar celelal-te secundare. Struc-tura cercetata este com-pusa din
doua grinzi principale AF, HE- si doua grinzi secundare FG, GH. Stabilim schema de interactiune a elementelor. tmbinarea articulata F serveste ca reazem pentru grinda FG. tmbinarile G si H servesc ca reazeme pentru grinda GH. Deci sar-cina aplicata
pe elementul GH este transmisa prin intermediul imbina-rilor articulate la elementele vecine FG ^i HE. La rindul sau elementul FG transmite o anumita parte a sarci-nii pe reazemul C, iar restul sarcinii prin intermediul imbinarii F este transmisa la
elementul AF Interactiunea elementelor poate fi reprezentata ca o schema in etaj (fig. 2.8), care ne indica succesiunea de
calcul. Reactiunile reazemelor grinzilor superioare se transmit grinzilor inferioare ca forte exterioare cu directie opusa" (fig.
2.9
1-6
1-2
Fig2.24
N
2-1
2-6
2-3
Fig2.25
Unghiurile de
inclinare a barelor sint determinate de configuratia geometrica si dimensiunile structurii. tn cazul cercetat = arc tg h/2d
Din sistemul de ecuatii (2.18) pentru fortele interioare avem
N1-6= -VA/sin=1,5F/sin; N1-6= 1,5F/ctg;
(2.20)
Ca regula, fortele exterioare aplicate in nodurile fermei sint egale sau proportionate cu un parametru F. Recomandam ca valoarea numerica a fortei exterioare sa fie substituita in relafiile finale.
Reiesind din specificul sistemului de forte intr-un nod, tra-gem concluzia ca poate fi examinat numai echilibrul nodurilor, in
care sint nu mai mult decit doua forte necunoscute. In cazul fermei (fig. 2.23) se poate examina echilibrul nodului 2. Tra-sind
o secfiune, separam acest nod (fig. 2.25). Aici si ulterior nu vom face deosebire intre fortele Nn -m si Nm -n , ele fiind egale si
constante de-a lungul barei n m. Tn nodul 2 necunoscute sint fortele interioare N2 -3 si / N2 -6 . Alcatuim ecuatiile de
echilibru pentru nodul 2:
Fx=0; N2-3-1,5Fctg =0;
N2-3=1,5Fctg; Fy=0;
(2.21)
N2-6-F=0;
N2-6 = F ;
Fiind cunoscute fortele interioare N1-6 si N2-6 separam $i examinam echilibrul nodului 6. Pentru a evita erorile sa
formulam urmatoarele reguli:
a) fortele interioare necunoscute se presupun pozitive (orientate de la nod);
b) fortele interioare cunoscute se orienteaza conform semnului obtinut, cele pozitive de la nod, iar cele negative spre
nod. tn ecuatiile de echilibru valorile fortelor interioare cunoscute sint folosi-te dupa modul.
Conform regulilor formulate, pentru nodul 6 orientam N6 -I spre nod, iar N6 _ 2 ) de la nod (fig. 2.26). Ecuatiile de
echilibru sint:
Fx=0;
N6-7cos+ N6-3cos+1,5Fctg =0;
Fy=0;
(2.22)
N6-7 sin- N6-3sin- F+1,5F =0;
Rezolvind sistemul (2.22), obtinem
N6-7= -F/sin; N6-3 = -F/2sin; (2.23)
Este evidenta simplitatea acestei metode. Sa remarcam dezav^antajul ei. Eroarea
admisa la analiza echi-librului nodului precedent se trans-mite si in conditiile de echilibru al
nndur'lor u rmatoare.
s
2
0 : VA * d
N 78 * h 0
23
Observam ca pentru determinarea independenta a fortei interioare intr-o bara ecuatia de echilibru se scrie in raport cu punctul
de intersectie al celorlalte bare sectionate. Trasind sectiunea I-I (fig. 1), intersectam barele 78, 28 si 23. Determinind
forta interioara in bara 78, ecuatia de echilibru (form. 2)s-a scris in raport cu punctul de intersectie al barelor 28 si 23.
Daca dou din barele sectionate sint paralele, forta interioara in bara a treia se determina din ecuatia de echilibru Fy=0. Axa
y se orienteaza perpendicular pe cele doua bare paralele. In cazul examinat:
F
Cercetarea echilibrului partii sectionate din stinga ne permite sa determinam independent fortele
Fys 0;VA 2 F N 28 sin 0
interioare in barele 78, 28 si 23. Fortele interioare in alte bare se calculeaza trasind sectiuni noi. De exemplu, trasind
sectiunea II-II ei examinind echilibrul unei parti sectionate, vom calcula fortele interioare in barele 89, 84 si 34, iar
sectiunea III-III ne permite determinarea fortelor interioare in barele 910, 95 si 45.
Reiesind din numarul de ecuatii de echilibru, am mentionat ca sectiunea trasata nu trebuie sa intersecteze mai mult de trei
bare. Aceasta restrictie nu se refera la cazul cind in una din barele sectionate forta interioara este cunoscuta.
Sa cercetm un caz suplimentar (fig. 2).
Trasam sectiunea I-I, scriem ecuatiile de echilibru
pentru partea din dreapta:
F
M
M
d
9
0;VB * d
d
k
0;VB * l
F
l F (d l ) N 93 * r93 0
2
F
h
d N 43 (h ) 0 (4)
2
2
Din ecuatiile (4) determiam fortele interioare N N N in (4) prin r9 _ 8 si r9 _ 3 sint notate barele fortelor respective N N .
Valoarea numerica a acestor marimi, cit si distanta l, se determina din configuratia geometrica si dimensiunile s t r uc t ur ii.
Sa mentionam avantajul acestei metode in comparatie cu metoda separarii nodurilor. Fortele interioare se determina independent. Scriererea c hibzuit a a ecuatiilor de e c hilibr u ne permite sa evitam necesitatea rezolvarii sistemelor de ecuatii.
98
9 3
4 3
9 8
9 3
Daca numrul punctelor de transmitere a sarcinilor este destul de mare atunci sarcina poate fi considerata distribuita Pentru
valori numerice egale ale acestor forte, distribuia se considera uniforma pe proiecia orizontala a arcului.Arcurile pot fi
deasemenea solicitate cu forte i momente concentrate.Forele distribuite pe schemele de calcul al arcurilor sunt reprezentate la
o oarecare distanta de axa arcului(fig8),iar sarcinile concentrate sint reprezentate aplicate nemijlocit pe axa arcului.Pentru
sarcinile distribuite inem cont ca prin intermediul construciilor auxiliare (fig7)ele sunt la fel aplicate asupra arcului.Vom
considera sarcini exterioare verticale.Fie arcul (fig8)solicitat cu o sarcina uniform distribuita de intensitatea P si de forele
concentrate F1 i F2 .Calculul arcului se incepe cu determinarea
reactiunilor.Vom calcula componentele verticale i orizontale ale acestor
reactiuni.Scriem ecuaiile de echilibru pentru determinarea
componentelorverticale:
Verificarea
acestor componente se fsce folosind ecuatia de echilibru Fv =0.Determinam
componentele orizontale din
ecuaiile:
In cazul de solicitare a
arcului numai cu sarcini verticale din condiiile deechilibru Fx =0 reiese ca HA =HB.Examinind o bara simpla (fig9)cu
deschiderea L,sarcinile creia coincid cu forele exterioare aplicate asupra arcului(fig8),ne convingem de coincidenta valorilor
numerice ale reactiunilor in reazemele acestei bare cu componentele verticale ale reactiunilor in reazemele arcului.Aceasta bara
simpla ulterior va fi numita bara corespunztoare.Din relaiile (1)reiese concluzia despre independenta componentelor
verticale ale reactiunilor de sgeata arcului f.Pentru componentele orizontale(2)observam legtura invers proporionala intre
valoarea numerica a reactiunilor i sgeata arcului f.Parametrii arcului indicatiin fig8 nu sunt suficieni pentru determinarea
forelor interioare.E necesar de cunoscut ecuaia curbei descrise de axa arcului.In cazurile practice axa arcului poate fi
descrisa de o parabola de gradul 2,de o circumferina sau de alte ecuaii mai complicate.Situam originea sistemului de
coordonate in reazemul A(fig8).ln caz de parabola ecuaia curbeieste:
In caz de
circumferina:
Trasam o seciune arbitrara k cu coordonatele x,y(fig8).examinam echilibrul prtii secionate din stinga(fig10)in punctual k trasam tangenta la axa arcului.Unghiul de
nclinare al tangentei este o mrime variabila ^f (x),pentru seciunea k ii notam prin Cf k .Scriem ecuaiile de echilibru pentru
partea secionata.Determinarea independenta a forelor longitudinale N(x) i a celor transversale Q(x) este posibila,daca scriem
suma proieciilor pe o axa u,care coincide cu tangenta i pe axa v perpendiculara pe prima:
obinem:
Relatiile(7)fac legtura intre forele interioare intr-o
seciune arbitrara a arcului M(x),Q(x),N(x)cu forele interioare in aceeai seciune a barei corespunztoare
M0 (x),Q(x).Sectiunea k pentru arc si bara corespunztoare a fost trasata arbitrar. Deci relaiile (7)ramin in vigoare pentru
orice seciune a arcului.Daca tinem cont ca H A =HB(in cazul sarcinilor externe verticale),pentru forele interioare in orice
seciune a arcului avem:
E necesar de a tine cont de schimbarea semnului tp pentru partea din dreapta a arcului.
Valoarea numerica al unghiului poate fi determinata pentru orice seciune,daca este cunoscuta ecuaia curbei descrise de axa
Componentele orizontale:
Intr-o
seciune arbitrar a barei corespunztoare situat la distana x de reazemul A momentul de ncovoiere se determina
astfel
16. Incarcari mobile. Linii de influenta ale reactiunilor si eforturilor in grinzi simple.
In multe cazuri sarcinile externe nu au o pozitie fixa in raport cu constructia de exemplu autovehiculele.Schimbarea pozitiei
sarcinii externe duce la schimbarea valorilor numerice reactiunilor si fortelor interioare care apar in constructie.Deoareca
pozitia sarcinilor mobile pote fi arbitrara apare problema determinariicelor mai nefavorabile forte interioare.Examinarea
succesiva a unui sir de pozitii fixe a sarcinii mobile este nerationala.Presupunem ca viteza de deplasare a sarcinii mobile a re o
asa valoare incit pot fi neglijate efectele dinamice.Ulterior analiza efectelor actiunii sarcinilor mobile va fi efectuata folosind
metodele statice de calcul.
Vom numi linie de influienta a reactiunilor sau a fortelor interioare diagramele care caracterizeaza variati acestor marimi
in dependenta de pozitia unei forte unitare concentrate.
Sa consideram o grinda simpla cu reazemul A articulate fix si B articulat mobil.Grinda esre solicitata cu o forta unitara
concentrate F=1.Forta F estemobila si poate ocupa o pozitie arbitrara.Pentru orice pozitie a acestei sarcini grinda se afla in
echilibru.Notind pozitia arbitrara a fortei mobile prin coordonata x (fig. 2.51) scriem ecuatiile de echilibru:
0;
V A l F (l x) 0;
F (l x) 1(l x)
;
VA
l
l
M A 0 ; VB l F x 0 ;
F x 1 x
;
VB
l
l
B
(2.49)
Relatiile (2.49) determina modul de variatie a rectiunilor V A si V B in dependenta de pozitia x a fortei unitare F.Diagramele
acestor dependente numite linii de influienta sint reprezentate in fig. 2.51b si 2.51c.
Evident ca schimbarea pozitiei fortei unitare mobile F va duce la variatia fortelor interioare in grinda data. Cercetam modul de
variatie a fortelor interioare in sectiunea k (fig.2.51).Admitem ca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea
stinga a sectiunii.Examinid echilibrul partii din dreapta pentru fortele interioare obtinem:
M k VB b ;
Qk VB
(2.50)
Daca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea din dreapta a sectiunii din conditiile de echilibru scrise pentru
partea din stinga determinam fortele interioare in aceeasi sectiune:
M k V A a ; Qk VA
(2.51)
Relatiile (2.50)si(2.51) exprima legatura liniilor de influienta a fortelor interioare
reactiuniilor V A si V B .
Observam ca pentru fortele interioare liniile de influienta sunt alcatuite din doua ramuri.Dependenta (2.50)sint valabile
pentru 0 x a
iar (2.51) pentru a x a b .Liniile de influienta ale fortelor interioare M k si Q k sint prezentate respective in fig.2.51d si
2.51e.
Sa examinam o bara simpla in consola (fig.2.52).Din conditiile de echilibru pentru reactiuni stabilim:
M y 0;
V A F const 1 ; (2.52)
VA F 0 ;
0;
m A F x 0 ; m A FX 1 X
d
y
0;
Qk 0 ;
(2.53)
Admitem ca forta unitara mobile ocupa o pozitie arbitrara in partea din dreapta a sectiunii k.Din conditiile de echilibru scrise
pentru partea din stinga stabilim:
(2.54)
M k F ( x) 1( x a); Qk F 1
Liniile de influienta ale fortelor interioare sint reprezentate in fig.2.52d si 2.52e.
Samentionam deosebirea esentiala intre diagramele fortelor interioare si liniile de influienta.Diagramele fortelor interioare
ne dau valorile acestor forte in toate sectiunile care apar sub actiunea sarcinilor externe fixe. Daca se schimba pozitia fortelor
exterioare e necesara constructia diagramelor care vor corespunde acestei pozitii noi.
Liniile de influienta ale fortelor interioare ne dau schimbarea acestor forte intr-o sectiune data in dependenta de pozitia fortei
unitare mobile.
In cazul unei bare cu console liniile de influienta se construiesc in mod analog (fig.2.53).
Mentionam liniile de influienta ale fortelor transversale Q As si
Q Ad intr-o sectiune situata la o distanta infinit mica de reazemul A. Observam deosebirea sentiala dintre
liniile de influienta cind sectiunea este situata in partea din stinga a reazemului (fig.2.53h) si cind sectiunea este situata in
partea din dreapta a reazemului (fig.2.53i).
Pentru unele linii de influienta are loc schimbarea semnului cind forta unitara mobila este situate pe console.
Aceste relatii ne arata ca fortele int. in barele sectionate se schimba proportional cu reactiunea Vb.Lin. de infl. ale fortelor int.
in aceste bare se conetrueste pe baza lin. de infl. a reactiunii Vb folosind coef. de proportionalitate respective.Aceste linii sint
valabile numai pentru o pozitie arbitrara a fortei mobile mai la stinga de panoul al treilea :
Vom admite acum ca forta mobila ocupa o pozitie arbitrara la dreapta in raport cu panoul al treilea.Dinconditiile de echilibru
scrise pentru partea stinga obtinem:
Aceste relatii ne permit constructia lin. de infl. ale fortelor int. pentru o pozitie arbitrara a fortei mobile in partea dreapta a
panoului aal treilea .In limnitele panoului al treilea folosim proprietatile lin. de infl.la transmiterea nodala a sarcinii. Unind cu o
linie dreapta ordonatele ,ce coincid cu pozitiile extreme ale fortei unitare,obtinem liniile de infl.in limitele panoului al
treilea.Aceasta dreapta coincide cu una din ramurile lin.de infl.N3-4 si N7-8,iar la ln.deinfl.N3-8 nu coincide cu nici una din
ramuri.Pozitia pe orizontala a punctului de intersectie al ra murilor coincide cu pozitia punctului,in raport cu care sa scris
ecuatia echilibru.Ramurilelin.de infl.N3-4 se interrsecteaza intrun punct ,pozitia carua pe orizontala oincide cu nodul 8,iar ram
urile lin.de infl.N7-8 se intersecteaza intrun punct,pozitia lui pe orizontala coincide cu nodul 3.Ramurile lin.de infl.N3-4 sint
paralele ,deci se ontersecteaza la infinit .Acelasi lucru se poate spune despre barele 7-8 si 3-4.Vom cerceta variatia fortei
interioare in bara 7-3.Observam ca orice sectiune trasata prin aceasta bara intersecteaza 4 bare , deci metoda sectiunilor in acest
caz nu este eficienta.Folosim meto da separarii nodurilor.Admitem ca forta unitara mobila ocupa o pozitie arbitrara in limitele
primului sau ultimului panou.Din conditiile de echilibru scrisa pentru nodu 7obtinem N7-3=0.Fie forta unitara situata in nodul
7.Din cond.de echilibru al aceluiasi nod obtinem N7-3=-1.
.Fie forta unitara situata in nodul 7.Din cond.de echilibru al aceluiasi nod obtinem N7-3=-1.
Independent de sarcinile orizonatle Ha = Hb=H,deci nu vom face deosebire intre aceste reactiuni.Admitem ca forta mobile
ocupa o pozitie arbitrara pe partea din stinga a arcului.Din ecuatia de echilibru scrisa pentru partea din dreapta in raport cu pct. C
calculam componenta orizontala a reactiunii:
Admitem deasemenea ca forta mobile F=1 este aplicata pe partea din dreapta a arcului.Din conditia de echilibru scrisa pentru
partea din stinga obtinem
Vom evidential o sectiune in arc k.Construim separat lin.de infl.a marimilor din partea dreapta a relatiilor de mai sus.Lin.de
infl.a momentelor de incovoiere Mk(x) se obtine prin diferenta liniilor de influenta Mk(x) si H*yOrdonatele lin.de
infl.Mk(x) se calculeaza prin diferenta ordonatelor lin.de infl.Mk si H*y
In mod analog se procedeaza la constructia lin.de infl.a fortelor transversale Qk(x) si longitudinale Nk(x)
Daca sectiunea arbitrara apartine partii din dreapta a arcului se tine cont ca unghiul de inclinare a tangentei trasate la axa
arcului este negativ.
Grinda AB este solicitata cu trei forte immobile concentrate F1,F2,F3.Valoarea numerica a momentului de incovoiere de la
actiunea acestor forte folosind principiul independentei actiunii,este
Consideram positive fortele exterioare ,directia carora coincide cu directia de actiune a fortei unitare
mobile.Semnul termenilor in aceasta suma este determinat atit de directia fortelor exterioare aplicate ,cit si de semnul
ordonatelor lin.de inflMk=-F1Y1+F2Y2+F3Y3.Relatia de mai msus poate fi aplicata la calculul reactiunilor ,fortelor
interioare si in cazul actiunii unui numar arbitrar de forte concentrate
FF aF ,
F
F dF
F2
F F
F
2
2
Lucrul mecanic efectuat de o forta statica este egal cu semiprodusul dintre valoarea fortei si deplasarea corespunzatoare. In
caz general directia fortei aplicate poate sa nu coincida cu directia deplasarii generata de aceasta forta. Deoarece lucrul
mecanic se calculeaza ca semiprodusul dintre valoarea fortei si distanta parcursa pe directia acestei forte, prin vom tntelege
proiectia deplasarii totale pe directia fortei.
Daca factorul extern de forta este un cuplu de forte (moment concentrat), atunci deplasarea corespunzatoare va fi unghiul
de rotatie al sectiunii in care este aplicat acest moment, iar lucrul mecanic efectuat se calculeaza dupa formula W M / 2 .
La actiunea unui grup de forte externe, care include n forte concentrate
si K cupluri de forte, aplicind principiul suprapunerii, lucrul mecanic poate fi calculat astfel:
n
W
i 1
k M jj
Fi iL
j
(1)
2
2
j 1
Relatia (1) este formularea matematica a teoremei lui Clapeyron despre lucrul fortelor exterioare.
Lucrul mecanic efectuat de fortele exterioare nu depinde de succesiunea lor de aplicare.
N
2
Ndx
. Deplasarile punctelor
EA
Am presupus aplicarea statica a rortelor exterioare, deci si fortele interioare de asemenea cresc lent si lucrul efectuat de
ele poate fi calculat dupa formula:
1 N 1 N
N N 2 dx
N
N
N
1
M 1
M
M
M 2 dx
dWM M
M
M
M
, La actiunea fortelor Q sectiunile, care marginesc elemental, capata o
2
2
2
2
2
2 EI
dWN
transversale se determina:
1
dWQ y dxdA
2
A
b h2
S ( y 2 ); 1.2
2
2
2
2 4
dxdA Q dx I S dA
A 2G 2G I 2 A b2
Lucrul total la actiunea simultana a tuturor factorilor de forta se calculeaza:
dW dWN dW M dWQ
1
Ndx
Mdx
Qdx
(N
N
Q
)
2
EA
EI
GA
In raport cu elementul separat dintr-o bara fortele N, M, Q sunt exterioare, iar pentru bara
Deplasarea punctului de aplicaplicare a fortei F1 generata de aceasta forta o notam prin 11 . Dupa ce forta F1 atinge valoarea
nominala se aplica static forta F2 . De la actiunea acestei forte in grinda apar deformatii suplimentare. Deplasarea punctului de
plicare al fortei F1 generata de aceasta forta o notam prin 22 , iar puncului de palicare al fortei F1 si F2 :
W1( e ) F1
11
F2 22 F112 Sa examinam a doua varianta de solicitare schimbind succesiunea de aplicarea a fortelor. Mai
2
2
intii se aplica static forta F2 dupa ce ea atinge valoarea nominala se aplica static forta F1 . Lucrul mecanic efectuat in acest caz
este:
(e)
(e)
W2( e ) F22 22 F1 11 F2 21 Lucrul mecanic efectuat nu depinde de succesiunea de solicitare, deci W1 W2 . Egalind
2
2
relatiile obtinem
W12 F112 F2 21W21
Lucrul mecanic efectuat de o forta F1 pe deplasarea generata de forta F2 este egal cu lucrul efectuat de forta F2 pe deplasarea
generata de forta F1
Aceasta afirmatie se poate generaliza si in cazul actiunii unor grupuri de forte arbitrare. Admitem ca o structura este solic itata
de doua grupuri arbitrare de sarcini externe. In componenta fiecarui grup pot fi inclusi factori de forta diferiti. Teorema se
formuleaza astfel: lucrul mecanic efectuat de un grup de forte pe deplasarile generate de al doilea grup de forfe este egal cu
lucrul mecanic efectuat de al doilea grup de forfe pe deplasarile generate de fortele primului grup.
Teorema reciprocitatii lucrului mecanic poate fi exprimata prin fortele interioare si se scrie:
l
l
l
l
n li
n li
M 2 dx n i
N 2 dx n i Q2 dx
M1dx n i
N1dx n i Q1dx
M
1 EI i1 0 1 EA i1 0 GA i1 0 0 EI i1 0 2 EA i1 0 GA .
i 1 0
In relatia de mai sus marimile M 2 dx , N 2 dx si Q2 dx reprezinta deformatiile elementului infinit mic sub actiunea
EI
EA
M 1dx
EI
GA
N1dx
EA
exterioare.
Teorema reciprocitatii deplasarilor
Sa examinam o structura in doua stari. In prima structura este actionata de o forta unitara F 1 =1, iar in starea a doua de o forta
unitara F2 =1. Deplasarile care apar
La actiunea fortelor unitare, le notam prin 21si12 . Pe baza teoremei de reciprocitate a lucrului mecanic avem
sau 12 si 21 . In caz general teorema reciprocitatii deplasarilor se scrie:
F112 F2 21
mn nm
Relatia ramine in vigoare si pentru valori arbitrare ale fortelor aplicate. Deci daca Fn =Fm 1 , atunci
nm = mn .
Teorema reciprocitatii deplasarilor se formuleaza astfel:
pentru doua stari de soticitare cu forte unitare deplasarea pe directia primei forte generate de forta a doua este egala cu
deplasarea pe directia fortei a doua generate de forta intii.
Sa remarcam ca in notiunea de forte unitare se inteleg atit fortele concentrate, cit si cuplurile unitare (momentele
concentrate). Teorema reciprocitatii deplasarilor ramine in vigoare si in cazul cind intr-o stare a structurii este aplicata o forta
unitara concentrata, iar in alta stare este aplicat un cuplu concentrat.
25. Formula Maxwell-Mohr. Ordinea determinarii deplasarilor produse de actiunea fortelor exterioare.
S examinm o structur deformabil n dou cazuri de solicitare, n primul caz structura este acionat de sarcini exterioare
arbitrare (fig. 3.15 a). In cazul al doilea structura este solicitat de o for concentrat unitar F=1 (fig. 3.15 b). Notm cu iF
deplasarea punctului i dup direcia forei unitare, care ia natere sub aciunea sarcinilor externe. Lucrul efectuat de fora
unitar pe deplasarea generat de sarcinile externe este:
WiF Fi iF (3.31)
Lucrul efectuat de forele exterioare pe deplasrile generate de fora unitar l exprimm prin forele interioare. Folosim
relaia (3.16) i inem cont c acest lucru este virtual, deci se calculeaz ca produsul ntre factorul de for i deplasarea
respectiv:
n
li
WPl M F
i 1 0
li
1 iF M F
i 1 0
li
li
n
n
M i dx
N dx
Q dx
NF i
QF i
(3.32) Aplicam
EI
EA
GA
i 1 0
i 1 0
li
li
n
n
M i dx
N dx
Q dx
NF i
QF i
(3.33) n relaiile (3.32) i (3.33) Mf, Nf, QF snt forele
EI
EA
GA
i 1 0
i 1 0
interioare, care apar n structur sub aciunea forelor exterioare, iar Nil Ni, Qi forele interioare generate de fora unitar.
Direcia forei unitare i punctul ei de aplicare coincide cu punctul i direcia pentru care se calculeaz deplasarea. Dac se
determin deplasarea liniar, se aplic o for concentrat, iar pentru calculul deplasrilor de rotaie se aplic un cuplu unitar
concentrat. Starea structurii sub aciunea forelor exterioare date se numete real. La determinarea unei deplasri oarecare se
alege starea a doua numit unitar.
Formula de calcul al deplasrilor (3.33) poart numele Maxwell i Mohr. Lui Maxwell i aparine ideea de a folosi
principiile energetice la calculul deplasrilor, iar formula general pentru structurile din bare a fost dedus de savantul Mohr.
Ordinea de calcul al deplasrilor:
1. Se determin funciile forelor interioare n structura dat sub aciunea forelor exterioare M F(x), QF(x), NF(x)
2. In dependen de deplasarea ce se calculeaz se alege starea unitar.
3. Se determin funciile forelor interioare n structur sub aciunea sarcinii unitare M(x), Q(x), N(x).
4. Funciile determinate se substituie n formula (3.33). Dup integrarea n limitele fiecrui sector i sumarea rezultatelor se
obine valoarea numeric a deplasrii.
Dac valoarea deplasrii este negativ, aceasta nseamn c punctul dat (seciunea) se deplaseaz (rotete) n direcie opus
forei (cuplului) unitare aplicate.
Prezint interes problema de calcul al deplasrilor reciproce.
Admitem c e necesar de a calcula apropierea (ndeprtarea) reciproc a dou seciuni 1 i 2, care are loc n rezultatul
deformaiei structurii (fig. 3.16 a).
Aceast problem poate fi rezolvat calculnd separat deplasrile orizontale ale punctelor 1 i 2. Acelai rezultat poate fi
obinut i pe o cale mai simpl aplicnd n starea unitar dou ore unitare de direcie opus (fig. 3.16 b). n cazul
determinrii unghiului reciproc de rotaie se aplic n starea unitar dou cupluri unitare de direcie opus (fig. 3.16 c).
26. Cazuri particulare de aplicare a integralei Maxwell-Mohr pentru grinzi si cadre, ferme arce.
Formula lui Maxwell-Mohr are forma generala:
li
li
li
n
n
M dx
N dx
Q dx
1 iF M F i N F i QF i In structurile din bare influenta momentelor de incovoiere la
EI
EA
GA
i 1 0
i 1 0
i 1 0
valoarea deplasarii este mult mai maredecit influenta Q si N. In majoritatea cazurilor Q si N se neglijeaza.
Deplasarile in cadre si grinzi se determina din relatia :
iF
li
M F ( x)
i 1 0
M i ( x ) dx
EI
li
N F ( x)
i 1 0
N i ( x ) dx
EA
N F Ni l
EA
Deplasarile pentru arcele cu sageata (f) mare ramine in vigoare formula pentru cadre si grinzi :
iF
i 1
li
M F ( x)
M i ( x ) dx
EI
Deplasarile pentru arcele cu sageata (f) mica se tine cont de eforturile M si N. In limitele unui sector valoarea integralei
poate fi calculata folosind formula lui Simphson
l
M F ( x)
0
a
b
c
M i ( x ) dx
l
( M Fa M 4 M Fb M M Fc M ) unde:
EI
6 EI
lM
dx
FMI
iF
o EI
l Q Q dx l N dx
F I F N I
o GA
o EA
M F dx
; F EI F -unghi reciproc de rotire de la actiunea fortelor exterioare(fig1)
EI
Q dx
F ; F deformatie de alunecare(fig2)
GA
N F dx
; x F deformatie de intindere(fig3)
EA
l
M i *
iF
F
o
l
l
Q * N * x
F
F
o
o
iF
tg
t1 t 2 dx
2h
xt ; tg ;
t1 t 2 dx
t1 t 2 dx
h
xt ;
t1dx
2
t1 t2
4
dx
t1 t2 dx
4
t t
t t
loc l M t1 t2 dx l N t1 t2 dx ;
1
2
i
it
A 1 2 A
i
it
h
2
h
2
o
o
M
N
DC
D
F=1
ver t
-?
B
vert
F1
1*
A
B
1
HA
VA
Vi i -este pozitiv
ic V * ;
i i
B
HB
VB
=F2 21
D- VB*
1- HB*
DC=VB*
1+HB*
12
2=0
2
Structura static determinata (SSD) poate fi calculate folosind numai ecuatiile de echilibru SSN
Proprietatile SSN:
SSN sunt mai rigide decit SSD
Eforturile in SSN sunt mai mici decit eforturile in SSD
In SSN apar eforturi suplimentare la cedarea reazemelor si schimbarea temperaturii
Repartizarea eforturilor in elementele structurii depinde de raportul rigiditatii elementelor
F
F
I
2I
II
Nl.s.=2Na+Nb-3Ne
Na=1
Nb=6
Ne=2
SSN-exterior
Nl.s=2
Pentru structuri cu contururi inchise Nl.s.=3Nc+Nb-Na-3
Diferite legaturi pot fi considerate de prisos deaceia vom avea mai multe structuri fundamentale care se deosebesc
principial.In directia legaturilor ce lipsesc se introduc eforturi in structura fundamentala,pentru neschimbarea eforturilor
interne si deplasarilor in structura initiala.Aceste eforturi vor compensa reactiunile legaturilor inlaturate.Structura
fundamentala de calcul solicitata de sarcina externa si cu eforturile-reactiuni pe" directia legaturilor inlaturate se numeste
structura fundamentala echivalenta
Echivalenta sistemului fundamental cu structura initiala inseamna ca deplasarile relative in
directiile legaturilor inlaturate sint egale cu zero. Prin urmare, reactiunile in legaturile inlturate
trebuie sa aiba asa valori, care realizeaza egalitatea cu zero a acestor deplasari relative.
NLS=2NA +NB-3NE =5-3=2
1 =1F +1 * x1 +1* x2 =0
1 =2F +2 * x1 +2* x2 =0
2 x1 =21* x11 ; 2 x2 =22* x12 ;
11 x1 12 x2 1F 0
21 x2 22 x2 2 F 0
ik deplasarea pe directia i produsa de o forta oarecare aflata pe directia ,k
ik -deplasarea pe directia primei legaturi inlaturate a fortelor exterioare.
Sensul fizic al ecuatiilor canonice consta in egalarea cu zero a deplasarilor pe directiile legaturilor inlaturate
M1M F d x
EI
M 2M F d x
EI
1F
2F
ik
Mi M k dx
EI
ii -coieficienti principali
M M F M 1 x1 M 2 x2
MD MS
Q Q0
;
l
Q0 -diagrama fortelor
se considera ca o grinda
N-se construieste din
21 x1 22 x2 23 x3 2F 0
Se anuleaza deplasarile reciproce in cazul sectionarii barelor.
4.Sectionarea articulatiilor
In metoda eforturilor structura initiala se transforma intr-o structura static determinate prin
inlaturarea structurilor in surplus. N LS 2 .
1 1F 1x1 1x1 0
2 2 F 2 x1 2 x2 0
1x1 11 * x1
1x2 12 * x2
2 x1 21 * x1
2 x2 22 * x2
11 x1 12 1F 0
21 22 2 F 0
Sensul fizic al ecuatiilor canonice consta in anularea deplasarilor pe directiile legaturilor inlaturate.
M 1 M F dx
;
MM d
EI
ik i k x ii -coieficienti principali
EI
M M dx
2F 2 F ;
EI
M M F M 1 x1 M 2 x2 ordinea de calcul:
1F
M S M1 M 2 ...... M n ; SS 11 12 ...... nn ; SS
M S M F dx
M M dx
; SF S F
EI
EI
SF 1F 2 F ....... nF
La verificarile intermediare erorile la construire diagramelor nu pot fi depistate.
M M S dx
0
EI
0 verificare statica.
l1 M 0 2 l1 l2 M 1
n=1
l2 M 2 6 B f 6 A2 f ;
1.se determina valorile reactiunilor fictive in dependenta de incarcare aplicata pe fiacre deschidere.
2.se determina valorile momentelor pe reazimile marginale.
Construim diagrama momentelor incovoietoare in reazime. Diagrama finala a functiei momentului incovoietor M se capata
prin adunarea diagramelor Mf. Diagramele pe console laterale se anexiaza si capatam diagrama finala M pe toata grinda.
M i M i 1
li
Adunind aceste corectii respective pentru fiecare deschidere la digrama Qf si anexind fragmentele de diagrama a fortei
transversale pentru consolele laterale capatam diagrama finala a fortei transversale
Reactiunile in reazimile grinzii continuie se calculeaza dupa valorile din stinga si dreapta fiecarui reazem. Cunoscind
valorile reactiunilor putem efectua verificarea statica.
R0 R1 R2 R3 F
p * l F1 F2 p * l 0
suplimentara pentru Mi=1 sau simultan pentru M1=1, M2=1.. si se calculeaza integrala Maxwell Mohr:
n
i
i 1 0
M i Mdx
0 sau
EI
i
i 1 0
M s Mdx
0 , unde
EI
M s M 1 M 2 ..... M n
P2
n-1
ln
n+1
l1
P3
l2
l3
P2
P3 '
P4
l5
l4
P
P4 '
1
k1=
ln+1
l *M
2( l l 1) M l
*M
0
n
n 1
n n
n n 1
n 1
mprim la Mn
l *M
M
n
n 1 2(l l 1) M l
n 1 0
*
n
n
n
n 1
M
M
n
n
l
n 2 1
k
2
n 1
l
k
n 1
n
; k3
M
; k4
M
; kn
M
n 1
M
k
; k3
M
; k2
M
; kn
n 1
; kn ' 2
n1
l
1
2
k n1
1.
n-2
n-1
n+1
f
l
M
2(l
l )M
l M 6 A
n1 n 1
n 1
n
n 1
n
n
n
f
l M
2(l l
)M l
6 B
n
n 1
n
n 1
n
n 1
n
*M
l
l
2 n 1 n 1 2 1 l M 6 A f l * M
l M
n
n 1 n n
n 1
n
n n
l
l
k
n
n
n 1
l
2 n 1 2 1 6 B f
n
l
k
n
n 1
4..Folosind rapoarte de puncte fixe se determin valorile momentelor pe capetele deschiderii nencarcate.
ln* kn *Mn-1 +ln *Mn =-6An f
ln *Mn-1 +ln kn Mn =-6Bn f
l k
n n
l
n
6 A f
6 B f
n
l
n
ln 2 k k ' l2
n
n
l k
n
n n
f
f
f
f
l
6 A k ' 6 B l
6 B k 6 A
f
f
n
'
n
n
n
n
1
n n
n
M
6 An ln k 6 Bn * ln ; M n 1
n
'
'
'
l (k * k 1)
l k *k
n
l k
n n n
n n n 1
n 1
M
4
M
Se construesc diagramele eforturilor M F * a
5
3
k
4
M
M
M
M 5; M 3; M 2
4
2
1
k
k
k
5
3
2
P5 '
(3)
(4)
(3)
(1)
Nr
N 1l / EA N 1 N F l / EA
1-2
2-3
3-4
5-10
11
X1
1F
1F
11
N N F N1 * X1
Secionarea unei bare din ferm este echivalent cu nlturarea unei legturi. (se ntroduc forte unitare de 4 ori)
X1 = 1 N1
X2 = 1 N2
X3 = 1 N3
X4 = 1 N4
Ca verificare:
N N1l
EA
si
;
;
; si determenam
si
.folosind rapoartele de puncte fixe se determina valorile momentelor pe capetele deschiderilor ne incarcate
.se construiesc diagramele eforturilor M,Q
;
si
33. Ordine de calcul a grinzilor continue cu aplicarea ecuaiilor celor trei momente1. Se numeroteaz reazemele i deschiderile:
2. Se scrie ecuaiilor celor trei momente pentru toate reazemele intermediare:
n 1, l1 M 0 2(l1 l 2 ) M 1 l 2 M 2 6 B1f A2f
n 2, l 2 M 1 2(l 2 l 3 ) M 2 l 3 M 3 6B A
n 3, . l 3 M 2 .............
Se determin valorile reaciunelor fictive n dependen de ncrcarea aplicat pe fiecare deschidere.
Se determin valorile momentelor pe reazemele marginale
se rezolv sistemu de ecuaie din care se determin valorile momentelor pe reazemele intermediare
Se construiete diagrama eforturilor M, Q.
f
2
3.
4.
5.
6.
f
3
Fig. 4.37
Fig. 4.38
innd cont de faptul c axa este curbilinie, valorile numerice ale eforturilor snt variabile de-a lungul arcului i seciunea
transversal este variabil, putem deduce c integrala Mohr poate fi calculat numai prin metode indirecte de integrare.
Aceasta complic calculul deplasrilor, care depind de seciunea transversal, de configuraia axei arcului, care este
determinat n prealabil. Axa arcelor masive se alege tradiional s coincid cu conturul curbei de tensiune a arcului cu
trei articulaii de la greutatea proprie.
Pentru arcul cu dou articulaii, tradiional, legea variaiei momentului de inerie a seciunii transversale se presupune c e
descris de funcia:
unde I0 este momentul de inerie n punctul superior al arcului (cheia arcului); unghiul dintre tangenta la axa arcului i axa
orizontala. Ea corespunde creterii seciunii transversale de la clciul arcului spre cheia arcului, unde are valoarea
maxim. La arcurile fr articulaii, pentru a simplifica calculele, funcia de variaie a momentului de inerie al seciunii
transversale se ia sub una din urmtoarele forme
unde n = I0 /Ic cos c I0 este momentul de inerie n cheia arcului, Icmomentul de inerie n clciul arcului, cunghiul dintre
tangenta la axa arcului i axa orizontal.
Sa ilustrm n continuare procedura de calcul al Structurii sub form de arc cu dou articulaii pentru care structura
de baz a fost aleas sub forma artat n fig. 4.37c. Pentru determinarea reaciunii de mpingere Xi e necesar de a alctui i de a
rezolva ecuaia canonic: 11 X1 +1F =0
Aici 1 1 este deplasarea reciproc cauzat de efortul X 1 =l al reazemelor din structura de baz; 1 F deplasarea
reciproc n acelai loc cauzat de_sarcina extern. Funciile eforturilor inter ne n arc de la fora X 1 =1 snt
urmtoarele:
M1 = -y; N1 = cos; Q1 = -sin.
Sarcina extern genereaz la fel eforturi interne, care vor fi
M F (x) = M 0 (x); NF (x) = Qosin; QF (x) = Q0 cos, unde M 0 (x) i Q o (x) snt forele interioare n grinda simpl ce
acoper aceeai deschidere ca i arcul solicitat cu aceeai sarcin extern.
Atunci coeficientul i termenul liber din ecuaiile precedente vor fi urmtoarele:
Dac arcul n locul unui reazem simplu are un tirant, atunci la calcularea lui 11 n (4.75) se adun valoarea
EI0 l/EB AB unde EB i AB snt respectiv modulul de elasticitate i aria seciunii transversale ale tirantului, l este
lungimea deschiderii acoperite de arc. Calculul integralelor din relaiile (4.75) este mai dificil dect pentru structuri cu
bare drepte. Iat de ce se efectueaz integrafeg, numeric aproximativ. Pentru aceasta axa arcului se divizeaz ntr-un
numr fix de segmente egale de lungime relativ mic s. Ele se numeroteaz i pentru fiecare se calculeaz respectiv
n seciunea median valorile y:
I0 /I; sin ; cos; M1 ; N1 ; Q1 ; M F ; QF ; NF .
P entru fiecare segment de arc s aceste valori se presupun con stante pe toat lungimea lui. Cnd configuraia
arcului este dat de funcia y=f(x), atunci tg=dy/dz, iar cos are acelai semn pe tot parcursul arcului, sin n
partea sting a arcului este pozitiv i negativ n partea dreapt fa de cheia arcului.
Se recomand ca i coeficientul 11 s fie calculat n form concis .
S considerm structura de baz obinut prin secionare arcului pe axa de simetrie S introducem dou console
infinit rigide cu eforturile necunoscute X 1 , X 2 , X 3 (fig. 4.39).
Ecuaiile canonice, care exprim lipsa deplasrilor reciproce liniare i unghiulare n punctul de secionare, snt:
11 X 1 + 12 X 2 + 13 X 3 + 1F = 0;
21 X 1 + 22 X 2 + 23 X 3 + 2F = 0;
31 X 1 + 32 X 2 + 33 X 3 + 3F = 0
(4.78)
Atunci cnd capetele consolelor rigide vor fi n centrul elastic, sistemul (4.78) se va schimba i va avea
urmtoarea form:
11 X 1 + 1F = 0;
22 X 2 + 2F = 0;
33 X 3 + 3F = 0;
Solicitnd consecutiv cu eforturi unitare X 1 =l, X 2 =1, X 3 = 1 structura de baz, vom obine urmtoarele funcii ale
eforturilor interne:
E raional de a efectua calculele n form de tabel. Sarcina exterioar poate fi descompus n form simetric
pentru care 1F=0; 2F, 3F 0, I antisimetric, pentru care
2F = 3F = 0;
1F 0. n acest caz calculele se fac numa i pentru o jumtate de arc. Termenii liberi i coeficienii Sistemului
(4.79) se calculeaz dup aceeai schem ca i pentru arcul cu dou articulaii.
Valorile finale ale funciilor eforturilor interne se vor calcula din urmtoarele relaii
M=MF+M1 X1 +M2 X2 + M3 X3 = MF+x*V
--y*H-Mc
Q=QF+Q1 X1 +Q2 X2 + Q3 X3 = QF+Vcos+Hsin
N=NF+N1 X1 +N2 X2 + N3 X3 = NF+Vsin-Hcos
Aici am notat V=X 1 ; H=X 2 ; M C =X3
g 51
Primele doua deplasari nu duc la deformatia barei si aparitia forfelor interioare. Deci pentru a stabili for|ele interioare intr-o
bara e necesar de a cunoaste deplasarea liniara a unui capt n raport cu altul i deplasrile de rotaie ale capetelor
S admitem urmtoarele ipoteze:
-neglijm influena forelor transversale i longitudinale asu pra valorii deplasrilor;
-distana dintre capetele barei drepte (pn la deformaie) este egal cu distana dintre capetele barei deformate;
-unghiurile de rotaie a capetelor barei, fiind mici, se aproximeaz cu tangentele lor;
-capetele barelor, care se ntlnesc ntr -un nod rigid, se rotesc cu acelai unghi i au aceeai deplasare liniar pe o
direcie oarecare;
-capetele barelor, care se ntlnesc ntr -un nod articulat, au aceeai deplasare liniar, rotirea relativ dintre ele
fiind liber.
Gradul de nedeterminare cinematic
Se numete grad de nedeterminare cinematic al unei structuri numrul deplasrilor liniare i de rotaie, care stabilesc
deformaia structurii n ansamblu.
Numrul deplasrilor independente de rotaie pentru orice structur este egal cu numrul nodurilor rigide. Numrul
deplasrilor liniare independente poate fi stabilit pe baza schemei articulate a structurii date. Ca exemplu s cercetm
structura dat n fig. 5.2. Acest cadru este compus din cinci bare mbinate cu dou noduri rigide i un nod articulat.
Numrul deplasrilor de rotaie U=2. Pentru a stabili numrul deplasrilor liniare independente s examinm schema
articulat a structurii date (fig. 5.3), care se obine prin nlocuirea nodurilor rigide cu noduri articulate i a
reazemelor de ncastrare cu reazeme articulate fixe. Calculm numrul gra delor de libertate ale schemei articulate:
NL= 3ND 2NA NB = 1586= 1.
Numrul deplasrilor liniare independente pentru structura da t este egal cu numrul gradelor de libertate ale
schemei articulate. Deformaiile structurii (fig. 5.2) snt pe deplin caracterizate de dou deplasri de rotaie U=2
i de o deplasare
Fi
Fig. 5.2
Fig. 5.3
Fig. 5.4
liniar L=1, numrul total fiind egal cu N=U+L=3. n schema articulat (fig. 5.3) este posibil deplasarea liber a
nodurilor.
Anume aceast deplasare n ansamblu cu deplasrile de rotaie ale nodurilor rigide caracterizeaz deformaiile structurii date (fig.
5.2). S stabilim numrul gradelor de nedeterminare cinematic a structurilor date n fig. 5.4.
Folosind relaia N=U+L pentru structura din fig. 5.4a, stabilim: C=3, L=2 i N=5, iar pentru structura din fig. 5.4b: U=2,
L= 1 i N=3. Numrul deplasrilor de rotaie este evident. n structura din fig. 5.4a snt posibile deplasrile liniare ale nodurilor
12 n direcia orizontal i deplasarea liniar a nodurilor 23 n direcie vertical. n structura din fig 5.4b este posibil
deplasarea captului inferior al barei 1A
Fig. 5.5
Fig. 5.6
obinut. Din punct de vedere static deosebirea const n apariia reaciunilor n legturile introduse. Cinematic
structura de baz se deosebete de cea iniial prin lipsa deplasrilor pe direcia legturilor introduse. S notm
deplasrile structurii iniiale pe direciile legturilor introduse n structura de baz prin Z i ( unde i=1,2,..., N).
Deosebirea cinematic poate fi exclus, dac vom deplasa legturile introduse n structura de baz cu aceleai
valori Zi (i=1, 2,..., N). S calculm reaciunile, care apar n legturile introduse n structura de baz. Dup cum
structura de baz este static nedeterminat, n legturile introduse apar reaciuni sub aciunea forelor exterioare
aplicate i la deplasarea legturilor. Aplicnd principiul suprapunerii pentru calculul reaciunii R\ din legtura nti
(numerotarea poate fi arbitrar), putem scrie:
R1 +R1F+R1Z1 + R1Z2 + R1Z3
Primul indice al termenilor din partea dreapt a relaiei (5.1) coincide cu numrul legturii, iar al doilea ne arat
cauza apariiei forei respective. Indicele F include toate forele exterioare aplicate. Deosebirea static va fi
exclus, dac reaciunile n legturile introduse vor fi egale cu zero. P entru structura cercetat (fig. 5.5, fig. 5.6)
aceste condiii pot fi scrise:
R1Z1 + R1Z2 + R1Z3 + R1F=0
R2Z1 + R2Z2 + R2Z3 + R2F=0
R3Z1 + R3Z2 + R3Z3 + R3F=0
Relaiile (5.2) snt numite ecuaii canonice ale metodei deplas rilor. S precizm c fora RjZt este reaciunea ce
apare n legtur cu numrul i la deplasarea legturii cu numrul k . Aceast for .poate fi reprezentat sub forma:
RiZk = rik *Zk
unde rik este reaciunea ce apare n legtura i la deplasarea unitar a legturii k ,. iar Zk este valoarea
numeric a deplas rii legturii k . Ecuaiile canonice (5.2), dac inem cont de (5.3), se scriu:
r11 Z1 + r12 Z2 + r13 Z3 + R1F=0
r21 Z1 + r22 Z2 + r23 Z3 + R2F=0
r31 Z1 + r32 Z2 + r33 Z3 + R3F=0
Sensul fizic al ecuaiilor canonice const n condiiile lipsei reaciunilor n legturile introduse n structura de
baz. O dat ce pentru structura de baz i cea iniial se respect condiiile de echivalen static i
cinematic, de la calculul structurii iniiale cinematic nedeterminat se poate trece;; la calculul structurii de baz
cinematic determinat. Forele interioare, deplasrile i deformaiile la respectarea condiiilor de echivalen snt
absolut identice n structura iniial i structura de baz. S menionm c structura de baz se obine dintr -o
structur static nedeterminat prin introducerea legturilor i este deasemenea static nedeterminat.Structura de
baz reprezint un ansamblu de bare de dou tipuri:
1.Bare ncastrate la ambele capete;
2.Bare ncastrate la un capt i cu reazeme articulate la cellalt capt
Dup cum s-a menionat mai sus, coeficienii ecuaiilor canonice snt reaciuni, care apar la deplasarea
legturilor, iar termenii liberi la aciunea forelor exterioare. Vom cerceta n prealabil lu crul barelor de ambele
tipuri, din care este compus structura de baz sub aciunea forelor exterioare i la deplasarea legturilor
Determinarea reaciunilor i a forelor interioare n aceste bare se efectueaz aplicnd metoda forelor.
Aciunea prii inferioare este nlocuit prin forele transversale, care apar n barele verticale.
Reaciunea r21 se determin din ecuaia de echilibru Fx=0 scris pentru parte separat:
Fx=r21 + 3EI / h2 =0; r21 = -3EI / h2
Reaciunile necunoscute se presupun ntotdeauna pozitive. Diagrama M2 ne permite determinarea coeficienilor r12 i r22 .
examinm chilibrul modului rigid fig. 5.13.
Din ecuaia de echilibruMk =0 obinem r12 = -3EI / h2 . Din ecuaia de echilibru Fx=0 scris pentru
partea superioar a cadrului i separat de o seciune total fig. 5.14
Determinnd R1F= ph2 /12-3Fl / 16. Reaciunea care apar n legturile introduce n legtura de baz pe
direcia deplasrilor liniare se determin deasemenea din condiia de echilibru a prii separate. Admitem c seciunea este
trasat la nlimea y=h/3 fig 5.16
39.Solutii auxiliare pentru elementele componente ale structurii fundamentale in metoda deplasarilor.
Actiunea fortelor exterioare se manifesta prin deformatia structurilor si aparita fortelor interioare.Aceste fenomene sint legate
intre ele.Pentru o bara, care lucreza la incovoere,aceasta legatura este comprimata de ecuatia diferentiala a azei
incovoiate.Calculul sructurilor static nedeterminate pote fi realizat pe doua cai si anume:se determina fortele interiore si dupa
aceasta deplasarile corespunzatoare acestor forte interioare;
Se determina deplasarile,apoi fortele interioare ce corespund acestor deplasari.
Prima cale este realizata prin metoda fortelor, iar a doua prin metoda deplasarilor.
Stabilim mai intii deplasarile care cracterizeaza pe deplin deformatiile unei bare drepte.Admitem ca bara dreapta AB, care
apartine unei structuri arbitrare fig.5.1b.Fortele interioare nu depend de succesiunea deplasarilor.Sa admitem ca bara AB
initial nedeformata fig.5.1a a ocupat pozitia noua fig.5.1b efectuind deplasarile in succesiunea urmatoare:
Deplasare liniara a barelor ca un rigid in directia axei;
Deplasare liniara a barei ca un rigid in directie perpendicular ape axa;
Deplasarea liniara a unui capat in raport cu altul;
Deplasarile de rotatie ale capetelor.
Primele doua deplasari nu duc la deformatia barei si aparitia fortelor interioare .Deci pentru a stabili fortele interioare intr-o
bara e necesar de a cunoaste deplasarea liniara a unui capat in raport cu altul si deplasarile de rotetie ale capetelor.
Sa admitem urmaroarele ipoteze:
Neglijam influenta fortelor transversale si longitudinale asupra valorii deplasarilor;
Distamta dintre capetele barei drepte este egala cu distanta dintre capetele barei deformate;
Unghiul de rotetie a capetelor barei, fiind mici , se aproximeaza cu tangantele lor:
Capetele borelor, care se intilnesc int-un nod rigid ,se rotesc cu acelesi unghi si au aceiasi deplasare liniara pe o directie
oarecare;
Capetele barelor, care se intilnesc intr-un nod articulate, au aceesi deplasare liniara , rotirea relative dintre ele fiind libera.
rik
l
0
M i M k dx
EI
RiF l0
M i M F ( ef ) dx
EI
- diagrama momentelor constituit ntr-o structur fundamental aleas pentru metoda eforturilor.
Dup rezolvarea sistemului de ecuaii diagramele finale ale eforturilor se construiesc ntocmai aa cum la metoda eforturilor.
M F ( ef )
M M F M1 z1 M 2 z2 M 3 z3
In aceasta structura pot fi evidentiate 2 parti(b). Pentru partea (1)care contine multe legaturi si un grad mic de nedeterminare
cinematica se aplica met.deplasarilor,iar pentru partea (2)cu un grad mic de nedeterminare statica se aplica
met.fortelor.Structura de baza la met.mixta se obtine prin introducerea legaturilor pe directia deplasarilor posibile si
inlaturarea unor legaturi.Astfel notam deplasarea structurii initiale pe directia legaturii introduse prin z1,iar forta ce apare in
legatura inlaturata prin x2 (c).Calculam reactiunea in legatura z1: R 1z1 +R1x2 +R1F=0 ; si deplasarea posibila pe directia legaturii
inlaturate x2: 2z1 +2x2 +2F=0. R1z1 =r11* z1 ;
R1x2 =r12* x2 ; 2z1 =21* z1 ; 2x2 =22* x2 .Substituind relatiile de mai sus, obtinem sistemul de ecuatii canonice al metodei mixte:
r11 z1 +r12 x2 +R1F=0 ;
21 z1 +22 x2 +2F=0.
Selectarea unei structuri de baza mixte ne permite sa pastram avantajele ambelor met.reducind numarul necunoscutelor.In
structura de baza se construiesc diagramele unitare ale mom.de incovoiere M 1 ,M2 si MF de la fortele exterioare .
La deplasarea legaturii z1 partea static determinate a structurii de baza se deplaseaza ca un rigid (d).Sub actiunea fortei x1=1
(e)mom.de incovoiere apar numai pe partea static determinata a structurii,deoarece legatura introdusa z1 face imposibila
deplasarea unghiulara a nodului rigid si partea cinematic determinata a structurii de baza nu se deformeaza.Din ecuatiile
canonice se determina valorile numerice a necunoscutelor z1 si x2,apoi se calculeaza valorile finale ale fortelor interioare.
Mom.de incov.se determina astfel : M=MF+M1 z1 +M2 x2 .
Examinam un corp in forma de paralelipiped fixat in punctul B cu o articulatie fixa si liber rezemat in punctull A.Corpul este
actiunat de forta exterioara F, greutatea proprie G si reactiunile reazemelor .Din ecuatia de echilibru MB=0 ;
VA =G/2 Fh/l . Daca reactiunea V A >0-pozitia corpului este stabila .Daca V A =0 instabila . Reactiunea V A =0 cind F=Gl/2h
aceasta si este valoarea critica a lui F. Cresterea fortei F va duce la rotirea corpului in jurul punctului B.
In starea de echilibru stabil energia potentiala are valoare minimala. Iar in cel instabil maximala. Admitem ca la trecerea
structurii din stare initialain stare noua ,energia potentiala s-a schimbat cu marimea : E= Ei Ee , unde Ei -schimbarea
energiei fortelor interioare ; Ee-schimbarea energiei fortelor exterioare. Starea initiala este stabila daca E>0 E i > Ee
d 2 (t ) (k Fl )
0
I
dt 2
47. Determinarea forei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda static
Fig. 1
Problemele de stabilitate se reduc la determinarea valorilor forelor critice. La rezolvarea acestor
F
F
probleme se folosesc 3 metode: static, energetic i dinamic. Vom cerceta esena metodei statice pe
baza unui exemplu concret,
examinnd condiiile de stabilitate ale poziiei unei bare rigide. S considerm o bar dreapt absolut
rigid fixat cu o articulaie fix n punctul O (fig. 1). Bara este acionat cu o for concentrat F.
Rotirea liber a barei n jurul articulaiei O este mpiedicat de o legtur elastic. Rigiditatea acestei
legturi o notm prin k.
Structura se anlizeaz ntr-o stare nou obinut din cea iniial prin aplicarea unei perturbri. Dac
echilibrul n starea nou este posibil rezult c starea iniial este nestabil. Scriem ecuaia de
m
echilibru pentru starea nou a structurii:
0
M A 0; F m 0 ( 1 )
m momentul produs de legtura elastic
m k ; unde: k rigiditatea legturii
l sin - deplasarea orizontal. Considernd unghiul foarte mic, sin i l , obinem:
F l k 0; (Fl k ) 0 ( 2 )
Ecuaia ( 2 ) are dou soluii:
1) 0. Aceast soluie corespunde strii iniiale de echilibru;
k
2) Fl k 0 . Deci valoarea critic a forei exterioare este Fcr ( 3 ). Rmne nedeterminat unghiul . Din ( 1 ) obinem:
l
k
Fl sin k 0; sin ( 4 ). Grafic soluia ecuaiei neliniare transcendente ( 4 ) se obine ca punctul de intersecie a
Fl
k
liniilor y1 sin i y2 ( fig. 2 )
Fl
y2 ( ); k =1
y1( ), y2( )
F
y2 ( ); k =0,637
F
1,0
y1 ( )
0,5
1,0
=1,57
Fig. 2
Graficul funciei y2 poate fi construit dac este cunoscut valoarea numeric a raportului k / Fl . Pentru k / Fl 1 graficul
funciei y2 se intersecteaz cu graficul funciei y1 numai n punctul 0. Pentru k / Fl 0,637 aceste grafice au dou puncte
de intersecie 0 i / 2 . Soluia 0 corespunde strii iniiale, iar / 2 poziiei orizontale a barei. O infinitate de
soluii intermediare se obin pentru 0,637
Examinnd ecuaia neliniar
( 4 ), obinem i valoarea unghiului .
k
1 . Fiecare valoare k / Fl corespunde unui anumit unghi de rotaie .
Fl
48. Determinarea forei critice pentru sistemul cu un grad de libertate. Metoda energetic. Metoda dinamic.
Fig. 1
Problemele de stabilitate se reduc la determinarea valorilor forelor critice. La rezolvarea acestor
probleme se folosesc 3 metode: static, energetic i dinamic. Vom cerceta esena metodei statice
pe baza unui exemplu concret.
Metoda energetic este bazat pe principiul c n stare de echilibru stabil energia are valoare
minimal. Schmbarea energiei poteniale este egal cu lucrul mecanic care se produce la trecerea
din stare iniial n poziia nou.
m
E W F
;
2
unde: W lucrul mechanic; - deplasarea orizontal m momentul produs de legtura elastic;
- deplasarea pe direcia forei F.
Deplasarea vertical se calculeaz astfel: l l cos ;
sin
;
2
W F l
2 k 2
2
sin 2
k rigiditatea legturii.
dW
Fl k ;
d
dW
0;
d
( Fl k ) 0;
d 2
2 0 - aceasta este ecuaia oscilaiilor libere a sistemului cu un grad dinamic de libertate.
dt 2
Soluia final a ecuaiei (t ) m sin(t 0 ),
unde: m - unghiul maxim de rotaie sau amplitudinea oscilaiilor; - frecvena oscilaiilor; 0 - unghiul de deplasare a fazei
iniiale a oscilaiilor.
2
k
Perioada oscilaiilor se determin: T
i va fi infinit mare cnd 0. Din aceast condiie obinem: k Fl; F .
l
Ne convingem c prin ambele metode am obinut una i aceeai soluie. Bara rigid cercetat are un singur grad de libertate,
poziia ei este determinat de un singur parametru unghiul . Numrul soluiilor este egal cu numrul gradelor de libertate.
EI=const
F
A
yA
MA
y(x)
yB
F
QA
MB
QB
Fig. 1
Valoarea numeric a forelor critice pentru cazuri particulare
poate fi obinut din soluia general a ecuaiei axei barei
ncovoiate. Vom examina o bar dreapt cu seciunea
transversal constant comprimat de dou fore opuse
aplicate la capetele ei (fig.1). Forele F au atins valori critice,
bara se deplaseaz i se deformeaz. O dat cu deplasarea i
deformarea barei n ea apar fore transversale i momente de
ncovoiere. Momentul de ncovoiere ntr-o seciune arbitrar
se determin:
M ( x) M A QA x F ( y( x) y A ) ( 1 )
Ecuaia diferenial de ncovoiere a barei:
d 2 y ( x)
EI
M ( x) ( 2 )
dx2
Substituind ( 1 ) n ( 2 ) obinem:
d 2 y( x) 2
1
n y( x) (M A QA x F y A ) (3)
EI
dx2
unde n2 F / EI . Folosind metoda lui Euler, obinem soluia general a ecuaiei omogene:
y( x) C1 cos nx C2 sin nx ( 4 )
unde C1 i C2 snt constante de integrare.
Soluia particular a ecuaiei neomogene:
1
y*( x) y A 2 (M A QA x) (5)
n EI
Soluia general a ecuaiei neomogene:
1
y( x) y( x) y*( x) C1 cos nx C2 sin nx y A 2 (M A QA x) (6) Determinm constantele de integrare din condiiile
n EI
limit:
y ( x) x 0 y A ;
C1
MA
2
n EI
dy( x)
dx
; C2
x 0
(7) Folosind
1
QA
A 2
n
n EI
metoda de calcul metoda parametrilor iniiali. Folosind relaia (8) , obinem dependenele analitice pentru deplasrile
unghiulare ( x) i forele interioare M ( x), Q( x) :
2
( x) dy( x) A cos nx M A sin nx QA cos2nx 1; (9) M ( x) EI d y(2x) AnEI sin nx M A cos nx QA sin nx ; (10)
dx
nEI
n
n EI
dx
dM
(
x
)
2
Q ( x)
An EI cos nx M An sin nx QA cos nx (11) Expresiile (8), (9), (10) i (11) pot fi folosite la rezolvarea problemelor
dx
urmtoare:
1.Determinarea forelor critice pentru diferite condiii de rezemare;
2.Determinarea reaciunilor la deplasrile impuse ale reazemelor.
si
Unde nl=k ;
k=1,2,n ;
Ecuatia de stabilitate
=0 ;
0 ;
nl=k ;
l= k ;
Y(x)= +
(x)=
(x)=
2. Al 2-a tip de schema
(x)=
0ec. de stabilitate
=
=
;
;
n 2 EI
=0;
cos nl sin nl nl cos nl
0
n 2 EI
=
3.tip de schema
y ( x) / x 1 0 M(x)/ x=1 0
=0; =
=
4.tip de schema
y ( x) / x 1 0
( x) / x 1 0 a cos nl 0
nl= ; nl=k ; unde (k=1,3,5)
; V=; =1;
1.
2.
; V=4.49; =0.7;
3.
; V=2; =0.5
4.
V=L
; V= ; =2
M ( x ) / x 1 0 M A 0
-p/u capatul
din dreapta
Inmultim
3l
3l vtgvnEI
3EI v2tgv
EI
si obtinem
;M A
3 1 (v)
3l
3l tgv v
l 3/ (tgv v)
l
2 (v)
sin nl
n2 EI
n2 EI sin v
n2tgvEI
QA 2
l
nl cos nl sin nl v cos v sin v vtgv tgv
Inmultim
3.tip de schema
de stinga
4.tip de schema
5.tip de schema
de stinga
Exemplu 1
V l
N
EI
11
F
; V h 2F ;
2
EI
EI
1
31
1,5 F
;
EI
h2
h3
h2
h3
h3
h2
h2
h2
h2
h3
h3
h3
h
h2
h2
r11r22 r33 2r12 r23 r32 r31 r11r232 r22 r31 r33r122 0
Aceast ecuaie este numit ecuaie de stabilitate i poate fi rezolvat numai prin metode numerice.
EI
d2y
M ( x).
dx 2
M ( x) Fy ( x) M * ( x) ;
M(x)-Moment produs de for
M * - Moment produs de aciunea mediului elastic
4
2
2
*
d 2 y ( x)
dM ( x)
c-coeficient de proporionalitate EI
Fy ( x) M * ; EI d y (4x) F d y (2x) d M 2( x) ;
Q( x);
2
dx
dx 2
dx
dx
dx
4
2
dQ( x) d 2 M ( x)
P( x); EI d y( x) F d y( x) c * y( x);
2
dx
dx
dx4
dx2
EI
d 4 y ( x) F d 2 y ( x) c
* y ( x);
EI dx 2
EI
dx 4
ak sin
K 1
Fcr
Fcr
K x F EI * l
;
K 2 2
l
K x 4
l
EI
l
EI
2
cl 4
2
K 2 4
K EI
cl
;
4 EI
K 4 ; K4 4 ;
Cercetam o grinda ce lucreaza in conditiile incovoierii pure. Daca momentele ating valoarea critica are loc pierderea
stabilitatii. Apar deformatii de incovoiere din plan si de torsiune.Sectiunea transverssala a barei este de forma dreptunghiulara
, iar reazemele nu permit rotirea sectiunii in raport cu axa longitudinala a barei.Cind momentele aplicate la capatul grinzii
ating valoarea critica,apar deformatii de incovoiere din planul grinzii si deformatii de torsiune .Admitem ca deplasarea din
plan a unei sectiuni transversale este egala cu u,unghiul de rotatie in jurul axei longitudinale este egal cu ,iar deplasarea
verticala cu v.Notam rigiditatea la incovoiere in planul grinzii cu EI , iar din planul grinzii cu EI si rigiditatea la torsiune cu
x
GI p
M x M cos ; M y M sin .
Notam unghiul de rotatie a sectiunii la incovoiere din plan prin ,atunci momentul de torsiune se determina prin
M z M sin .Deplasarile se considera mici,de aceea
M x M , M y M si M z M .
Ecuatia de torsiune
d
M (2)
dz
GI p
GI p
dz
GI p dz 2
k2
M2
EI y GI p
(4)
( z)
z 0
0; ( z)
z l
0;
Solutia la 6 este:
C2 0; C1 sin kl 0;sin kl 0; kl n ; k
n
l
EI y GI p
55. Incarcari dinamice. Proprietatile lor. Clasificarea incarcarilor dinamice. Grade dinamice de libertate.
Statice sint incarcarile care nu-si schimba valoarea, punctul de aplicare si directia in timp.Daca cel putin unul din parametrii
enumerati este variabil in timp atuncisarcina este dinamica. Solicitarea se numeste dinamica, daca fortele de inertie
corespunzatoare acceleratiilor punctelor materiale joaca un rol apreciabil. Fenomenul are un caracter dinamic daca fortele de
inertie sint de un ordin de marime comparabil cu intensitatea efortului de actiune externa care genereaza fenomenul. Prin
urmare, sarcina se numeste dinamica la actiunea ei asupra unei structuri inginereti, daca fortele de inertie generate de ea sint
de acelasi ordin de valoare cu forta de actiune externa.
Clasificarea :
1. Dupa provinienta :
naturala seismica, vint
artificiala utilaje, explozie.
2. Dupa modul de aplicare :
a) directa utilaje, vint ; b) indirecta explozie, cutremur, trafic rutier.
3. Dupa modul de apreciere :
a) deterministe ; b) aleatorii.
4. Dupa tip :
a) concentrate ; b) distribuite.
5. Dupa pozitie :
a) fixa ; b) mobila.
6. Dupa durata :
a) de scurta durata ; b) de lunga durata.
Grade de libertate dinamica(GdL)-parametrii independenti, care. determina pozitia deplasata a maselor unui sistem
dinamic.GdL -este numarul minim de legaturi, la care trebuie supuse masele structurii pentru a le face
imobile.Str ucturile cu masa distribuita au un numar infinit de grade de libertate. In calculele dinamice ale structurilor
ingineresti se deosebesc doua categorii de structuri:1.sisteme cu numar finit de grade de libertate (GdL);
2.sisteme cu numar infinit de grade de libertate.
Orice corp material, care se cerceteaza, are un numar infinit de grade de libertate, deoarece pozitia deplasata (deformata) se
determina prin multimea valorilor functiilor u(x, y, z), v(x, y, z), w(x, y, z),care reprezinta deplasarile pe directiile axelor
sistemului de coordonare (referinta). Structurile cu numar finit de grade de libertate sint urmarea unor schematizari,idealizari
ale starii de deformare a corpurilor reale.
Pentru cadrul din fig. 1a la analiza oscilatiilor plane de flexiune se considera o concentrare a maselor in noduri. Daca se
neglijeaza oscilatiile de comprimare, atunci schema dinamica, cea mai simpla, cu neglijarea rotatiilor maselor (momentele de
inertie ale maselor sint neglijabile), este cea din fig. 1b cu un grad de libertate. Daca se admite comprimarea si intinderea
barelor, atunci numarul gradelor de libertate devine egal cu patru (fig. 1c). Daca tinem cont si de momentele de inertie ale
maselor, numarul gradelor de libertate devine egal cu sase.
Masele structurii pot fi plasate in procesul discretizarii si in moduri, si la mijlocul barelor respective, si atunci, in ace leasi
ipoteze vom avea numere diferite de grade de libertate,evident,in crestere.
In sistemele dinamice punctele de plasare a maselor discrete le vom numi noduri. Numarul de grade de libertate il vom determina prin metoda introducerii legaturilor pentru a suprima deplasarile posibile ale maselor tinind cont de ipotezele admise
despre comportarea mecanica a elementelor componente ale structurii si ale maselor (concentrate in punct fara moment de
inertie). Pentru structurile din teoria constructiilor, daca nu se va remarca suplimentar, vom neglija deplasarile de comprimare
intindere ale barelor si momentele de inertie ale maselor (rotatiile maselor), schimbarea distantelor dintre capetele barelor
in consecinta incovoierii.
Toate aceste simplificari ale comportarii structurilor din bare cu mase discrete concentrate nu afecteaza rezultatele, daca
discretizarea maselor nu schimba caracterul comportarii constructiei si numarul maselor este suficient de mare. Acest c riteriu
de suficienta se va determina prin experiente de calcul numerice cu efect de convergenta.Pentru structurile din fig. 2 gradul de
libertate este determinat prin ilustrarea deplasarilor de incovoiere si prin metoda suprimarii gradelor de libertate (introducerea
de legaturi liniare).
Ecuaia de micare liber neamortizat, adic pentru 0 i F(t)=0 din formula y 2 y 2 y F t , are urmtoarea
form: y t 2 y t 0 (12.1).Condiiile iniiale pentru ecuaia diferenial de gradul doi, care exprim micarea masei
sistemului dinamic, sunt urmtoarele:t=0; y(0)=y0 ; y(0)=y0 =v0 . (12.2)
Aici v0 este viteza iniial a masei perturbate. Vom determina soluia ecuaiei (12.1) n forma: y t Cest (12.3)
Atunci soluia feneral a ecuaiei (12.1) este urmtoarea: y t C1eit C2 eit (12.6)
Unde C1 , C2 sunt constante de integrare, care se vor determina mai jos. Fcnd uz de formula Euler: elt cos t i sin t
(12.7)
vom cpta: y t A1 cos t A2 sin t (12.8).n (12.8) avem: A1 C1 C2 ; A2 i (C1 C2 )
y 0
Din condiiile iniiale (12.2) vom obine pentru constantele A 1 i A2 (12.8): y 0 y0 A1 ; A2 v0 (12.9)
Atunci
y t y0 cos t
v0
sin t
Fig.1
Fig.2 Atunci din (12. 8) pe baza figurii 1 i a formulei
(12.10) vom obine: y t A cos t (12.11) sau y t Asin t
(12.12)
n sens fizic este defazajul de ntrziere a amplitudinii A a
oscilaiei sumare cu amplitudinea A1 a primei componente
a oscilaiei .Analogic este defazajul de depire a aplitudinei sumare A fa de a doua cimponent a oscilaiei cu
amplitudinea A2 . Valoarea din (12.11) sau (12.12) se numete frecven circular a oscilaiilor libere neamortizate. Soluia
(12.11) sau (12.12) descrie o micare armonic cu perioada T 2 .Diagrama vectorial a micrii circulare a componentelor
deplasrilor oscilaiei libere neamortizate este artat n fig. 2 .n fig. 3 sunt artate schematic componentele oscolaiei libere
neamortizate i oscilaia armonic sumar.Deci pentru un sistem dinamic cu grad de libertate avem:
a.oscilaiile libere ale unei structuri elastice imponderabile cu un grad de libertate, fr a ine cont de fora de disipaie (de
rezisten), sunt oscilaii armonice neamortizate cu frecvena circular i perioada T
fa de
cu defazajul fa de y0 i
v0
.
b.frecvena i perioada T nu depind de condiiile iniiale ale micrii, ci depind de coeficientul de rigiditae i de valoarea
cantitii de mas m;
c.amplitudinea A i defazajul sau depind de condiiile iniiale i de frecvena a oscila- -iilor libere neamortizate.
Fig. 3.Avn n vedere c m
(12.13)
hertzi.
k
1
kg
g
G
;
, vom mai avea urmtoarea corelaie pentru i T:
m
m
m
m
g
1
; (12.14)Valoarea f se numete frecven tehnic i se msoar n oscilaii pe secund (1/s), adic n
2 T
59.Oscilaii libere amortizate ale sistemului cu un G.L.D. Fore de rezisten subcritece, critice i supracritice.
Fraciunea de amortizare critic.
Ecuaia de micare liber cu efect disipativ al energiei cauzate de rezisten intern, adic pentru 0 i F(t) = 0 din
.( 12.1).
(12.3)
2 2 .
s1t
s 2t
Soluia general a ecuaiei (12.1) are urmtoarea form: y t C1e C2 e
(12.4)
s1 2 2 z1; z1 0; s2 2 2 z2 ; z2
y t C1e z11t1 C2 e z1 2t1 (12.5), care descrete monoton o dat cu creterea timpului t, adic rezistena materialului
sistemului dinamic este att de mare, nct, fiind perturbat de la poziia de echilibru, va reveni la poziia iniial (fig. 1) fr
oscilaii;
b) s
2
2
. n acest caz i ; i 1 ;
2 , 2 1
(12.6),
t l t
C2e
l t
t
y t e t A1 cos t A2 sin t e A2 cos t A1 sin t
(12.9),
Fig.1
A1 y0 ; A1
v0 y0
Fig.2
(12.10),
(12.12)
v y0
A A21 A2 2 y 2 0 0
Din (12.11) sau (12.12) urmeaz c_micarea masei m are caracter oscilatoriu periodic cu frecvena i amplitudinea Ae-st ,
care datorit factorului e-st se micoreaz i asimptotic tinde ctre zero (fig. 2).Decrementul logaritmic al amortizrii
oscilaiilor este urmtorul: ln
Ae st
Ae
st t T
,unde T
60. Oscilatii fotate amortizate ale sistemului cu un G.L.D sub actiunea incarcarii armonice.
Sa consideram cazul cind asupra masei sistemului dinamic cu un grad de libertate actioneaza forta perturbanta armonica
F(t) = Fo sin 0t . Ecuatia oscilatiilor fortate, la care se tine cont atit de rezistenta liniar-elastica, ct i de rezistenta vscoasa
proportionala vitezei (fenomenul de dispersare a energiei), are forma (12.11):
F
y(t ) 2y(t ) 2 y(t ) 0 sin 0t Vom determina solutia ecuatiei (12.43) ca suma a solutiei generale a ecuatiei omogene (12.30)
m
i a solutiei particulare a ecuatiei (12.43), adica:
(12.44)
y(t ) y (t ) y(t ) .
Aici y (t) este solutia generala (12.37), iar ~
y (t ) solutia particulara, pe care o vom cauta in forma urmtoare:
~
y (t ) B cos t B sin t.
1
(12.45)
Coeficientii B1siB2 se determina dupa substituirea functiei (12.45) in ecuatia (12.43) si alcatuirea sistemului de ecuatii, care
exprima egalitatea, coeficintilor de pe linga functiile independente 0t sin 0t i adica:
B102 cos 0t B202 sin 0t 2 B10 sin 0t 2 B20 cos 0t 2 B1 cos 0t 2 B2 sin 0t
F0
sin 0t (12.46)
m
y (t ) e t ( A 1 cos t A2 sin t ) B cos 0t B2 sin 0t Derivata functiei (12.49) (viteza deplasarii masei sistemului dinamic)
este:
dy(t )
y(t ) e t ( A1 cos t A2 sin t ) e t ( A2 cos t A1 sin t ) B10 sin 0t B20 cos 0t Din conditiile :
dt
y (0) y0 ; y (0) y 0 0 ; gasim ca A1 y0 B1 ;
t=0;
y0
B1 0 B2
A2 0
Daca substituirea expresiei (12.51) in solutia (12.49) capatam urmatoarea exprimare a ei:
y (t ) e t ( y0 cos t
0 y0
B1 0 B2
sin t ) e t ( B1 cos t
sin t ) ( B1 cos 0t B2 sin 0t ).
y0 0,0 0 adica pentru conditii initiale nule, prima paranteza din (12.52) este identic egala cu zero. Oscilatiile libere
exprimate de a doua paranteza apar simultan cu inceperea micrii si se numesc oscilatii insotitoare libere. Deoarece ele se
multiplica cu factorul e t atunci oscilatiile nsotitoare libere, ca si cele generate de conditiile initiale, se sting (tind catre zero,
se amortizeaza) si devin practic egale cu zero (12.11).
Atunci din solutia .(12.52) va ramine numai ultima paranteza, care reprezinta oscilatiile fortate
stabilizate: y (t ) B1 cos 0t B2 sin 0tsauy (t ) B sin(0t 0 ). (12.53)
Aici
B B12 B22
F0
m 2
(1
) 4 2
2
0
2
2
0
4
; arctg
B1
B2
20
2 (1
02
).
2
20
B
F0
1
arctg 1
;
B2
02
2
2
m 2
02
2
0
2
1 2 4 4
adica B este amplitudinea oscilatiilor fortate stabilizate, iar defazajul dintre amplitudinile B1 si B2 , analogic cazurilor
B B12 B22
B yst ;
1
2
2 0
1
4
2
0
2
(t ) sin(0t 0 )
(12.59)
Pentru structurile liniar-elastice cu un grad de libertate din legea lui Hooke urmeaza ca:
y (t ) M (t ) (t )
(t )
(12.60)
yst
M st
st
Aici M(t) este momentul incovoietor dinamic n orice sectiune a structurii; M st este momentul incovoietor static generat de
valoarea" maxima a fortei perturbante n aceeasi sectiune; (t ) este tensiunea dinamica in orice punct al sectiunii
transversale a sistemului dinamic; st tensiunea statica n acelasi punct.
Evident ca valoarea maxima a coeficientului dinamic al oscila-tiilor stabilizate vor fi pentru sin 0t 0 1 (12.59),
adica
max (t ) (12.61)
Iata de ce
max y (t ) y
st
max M (t ) M st
max (t ) st
Adica valorile deplasarilor maxime dinamice, eforturilor maxime interne si tensiunilor dinamice sint proportionale cu
coeficientul dinamic si valorile parametrului la solicitarea structurii cu forta egala cu valoarea maxima a fortei perturbante.
62.Oscilaii libere neamortizate ale sistemului cu numr finit de G.L.D. Ecuaiile micrii.
Sisteme cu numar finit de G.L.D.
Oscelaii libere neamortizate
Sistemul de ecuaii reprezint oscelaii libere pentru sistem cu n grade de liber dinamic
A1 , A2 ,........ An
A11 1
A1 A21 A21 ; 2 ; A12 1 Sistemul de ecuatie se modifica in felul urmator
A A
31 31
A
12 * m2 * A2 13 * m3 * A3 x2 (11 * m1 ) *1
Daca 22
2 ;
( 22 * m2 2 ) * A2 23 * m3 * A3 21 * m1 *1
A2
A32
A12 1
A12 1
A22 A22 ; 3 ; A13 1 ; A23 A33
A A
32 32
Fecventa oscilatiei
1 2
11 12 ... 13
D 21 22 ... 23 matrice pentru gradele de seismicitae
31 32 ... 33
m1 0...0
M k
0 m2 ...0
matricea de inertie
.............
0 0...mn
D * M k *U (t ) U (t ) 0;
D * M k I 0 ecuatia fregventei;
A11 A12 A13
1 0 0
A A A
0 0
2
...........
0 0 n
An1 An 2 Ann
0 0 1
M * A * A
T
i j
x y xi yi x
y cos
(1)
i 1
S considerm forma k a oscilaiilor proprii ale sistemului dinmic cu n grade de libertate. Pentru aceast structur vectorul
deplasrilor variay n timp conform legislaiei:
yk ak sin k t 0
(2)
(3)
Pentru valoarea maximal sin k t 0 1 avem starea de amplitudine a forei de inerie, adic:I k k 2 M ak (4)
i vectorul respectiv al deplasrilor ak .
Pentru o stare analogic a unei oarecare forme j de oscilaii a aceluiai sistem sistem dinamic avem valoare a de amplitudine a
forei de inerie: Fj j 2 M a j
(5)
va fi:
T
T a
W jk Wkj (6) sau I j ak I k j
Substituind (4) i (5) n (7), obinem
j 2 M a j
(7)
ak k 2 M ak a j
T
(8)
Deoarece produsul scalar este comutativ, trecnd n expresia (8) toi termenii n partea stng , obinem:
j 2 M ak a j 0
T
(9)
M a a m a
(10)
ak prin
a 0
l 1
lk
alj
(11)
Egalitatea (10) exprim condiia de ortoganalitate reciproc a dou oscilaii proprii diferite.
n consecin conchidem c oscilaiile proprii libere se produc n aa fel, nct lucrul mecanic virtual al forelor de inerie ale
unei forme de oscilaii pe deplasrile altei forme de oscilaie este egal cu zero.
n
S notm partea dreapt a expresiei (11) pentru j=k n felul urmtor: M kj ml alk alj
(12)
l 1
M M ak
ak ml a 2lk
(13)
l 1
Pentru j k valoarea M kj din (12) se numete mas reciproc generalizat pentru formele j i k de oscilaii, care pentru
formele nemultiple de oscilaii sunt egale ci zero.
Pentru soluia de multiplicitate egal cu doi, de exemplu ortogonalitatea vectorilor ak i nu se respect n mod obligatoriu,
deoarece condiia k 2 k 12 0 nu implic condiia (10). n cazul acesta exist o familie ntreag de vectori, din care
orice pereche poate servi drept vector propriu al oscilaiilor pentru frecvenele k k 1 . Aceast familie poate fi obinut
a prin relaia:a a a
(14)
Pentru orice cuplu de numere k i k vom avea doi vectori a k i a k 1 , care n caz general nu sunt ortogonali, dar care pot
fi ortogonalizai prin metodele algebrei liniare.
1
2
Vectorul a i a
.. d1n mn an 0
d m a d m a ....
22 2
2
21 1 1
.. d 2 n mn an 0
se obin substituind n ecuaia omogen
(15)
..................................
.....................................
d n1 m1 a1 d n 2 m2 a2 .....
. d nn mn an 0
rdcina multipl ,
pentru care k k 1
Pentru determinare lor n sistemul de ecuaii (15) trebuie s atribuim valori diferite de zero la dou amplitudini ale vectorului
a , adic la dou coordonateale vectorului a . Pentru ca vectorul a1 s fie independent liniar de vectorul a 2 e
necesar ca vectorul a s se determine n dou variante. De exeplu, vectorii pot fi determinai n forma urmtoare:
a
a
1
1; 0;*;*;...;*
0;1;*;*;...;*
(16)
Aici prin stelue sunt notate n-2 coordonate ce urmeaz s fie determinate din rezolvarea sistemului de ecuaii de ordinul n-2.
n mod analog , dac multiplicarea este p vectori liniari independeni n felul urmtor:
a
1
a
p
1;0;...;*;*;...*
valori
0;1;0;...0;*;*;...;*
valori
(17)
0;0;...;1;*;*;...;*
n aceti vectori liniari independeni se determin coordonatele notate prin stelue rezolvnd sistemul de ecuaii neomogene
(15) de ordinul n-p.
n calculele practice deseori se ntlnesc cazuri de egalitate a frecvenilor din cauza ineczactitii de calcul. Din aceste
considerente urmeaz a se acorda o atenie deosebit alegerii metodei de rezolvare a ecuaiei pulsaiilor, deoarece pentru
rdcini destul de apropiate unele metode de calcul se comport instabil , ceea ce duce la pierderi de exactitate
1) Toate ncrcrile dinamice se vor aplica concomitent avnd una i aceeai frecven:
P (t ) P0 sin t
2) Vom considera regimul stabilizat al micrii cnd oscilaiile proprii se sting.
3) Se neglijeaz influena forelor de amortizare la valorile frecvenelor oscilaiilor proprii.
F (t ) F0 sin t
...
m
1F (t )
1
n
n
dt 2
dt 2
1F deplasarea pe direcia primului G.L.D., produs de aciunea forelor exterioare.
u1 (t ) 11m1
u1 (t ) A1 sin t
u1 (t ) A1 cos t
u1 (t ) A1 2 sin t
... 1n I n 1F (t ) 0
I ( 1/ m 2 ) I ..
22
2
2
21 1
... 2 n I n 2 F (t ) 0
..............................
...........................................
n1 I1 n 2 I 2 ...
2
.. ( nn 1/ mn ) I n nF (t ) 0
Din acest sistem de ecuaii se determin forele de inerie ,,In .
Dup care se trece la determinarea eforturilor dinamice finale.
M d M Fa M 1 I1
M 2 I 2 ..... M n I n
Rezolvarea pe etape:
I et.) Oscilaii proprii:
1. Fi 1 M i
2. ik .......... ..
3. 0 i ; i
4. Ai
II et.) Oscilaii forate:
1. Se aplic valori de amplitud a forelor exterioare n regim static i se construiete diagrama ,, M Fa .
2. Se determin forele de inerie ,,In , ik - fiind aceeai ca la I et.
3. Se determin eforturile finale dinamice ,,M d .
! Efectul de rezonan se poate produce dac ,, coincide cu una din frecvenele spectrului.
1 acordare joasa
n acordare inalta
S.D.
R.D.
d
dU (t )
(m
) F (t )
dt
dt
Viteza de schimbare a impulsului este egal cu forta aplicata.
dU (t )
- impulse;
dt
m=const.
d 2U (t )
m
F (t )
dt 2
m
(E
t2
t2
EP )dt W f .n.dt 0
t1
EC -
energia cenetica.
EP - energia potentiala.
W f .n. - lucrul fortelor neoconservative.
dt variatia energiei totale pe inetrvalul de timp t1 t t2 plus variatia lucrului fortei neoconservative este egala cu zero.
FI - fota de inertie.
FI m
d 2U (t )
;
dt 2
FD - forta disipativa.
dU (t )
FD C
;
dt
FE - forta de elasticitate.
FE kU (t );
Fx 0 ; F (t ) FI FD FE 0
d 2U (t )
dU (t )
m
C
2
dt
dt
Ec. miscarii cu un G.L.D.
kU (t ) F (t );