TEMA V - NORMA JURIDICA - 1, CONCEPTUL DE NORMA JURIDICA. Norma de drept este clementul primar si ireductibil al oricarui sistem juridic. Dupa anumite relatii stabilite intre ele, mai multe norme juridice alcituiesc celelalte componente de sistem ale dreptuh institupiile juridice si ramurile de drept. Existenfa normei juridice este strins legati de cea a societifii umane (whi societas ibi ju), fiind de neconceput 0 separatie a acestora Norma juridica reprezinti acea reguli de conduit’ sociali, instituita sau recunoscutit de citre stat, care are drept scop asigurarea ordinii in societate si care poate fi adusi la indeplinire, in caz de nevoie, prin forta de constringere a statulu. Norma juridica constituie un model de comportament impus de socictate membrilor Notiunea de normd juridicd este sinonima cu cca de regula juridica. in doctrina se utilizeaza si formule precum norma de drept sau regula de drept. Indiferent de denumirea folositi, avem in vedere o reguli care arati ce trebuic si facd sau si nu facd un subiect de drept, ori ceea ce fi este ingiduit sau i se recomanda. Literatura romani de specialitate a adoptat formula de mormd juridiai, pe cind literatura juridica franceza prefer expresia reguld juridicd. 462. CARACTERELE NORMEI JURIDICE Norma juridici se distinge prin urmitoarele caractere: (a) social, (b) statal, (c) general si p ge P @ (©) £ impersonal, (@) obligatonin, (c) prescrpti, (f) permanent $i (g) coeritv. a. Norma juridica prezinti un caracter social fiindci priveste exclusiv relatiile ce se stabilesc intre oameni, in societate. Regula de drept nu guverneaza relagiile dintre oameni si animale (desi existi raporturi juridice intre oameni in legaturi cu animalele), oameni si naturi sau dintre oameni si divinitate. Reglementarea juridici A doar in societate. B. Regula juridica are un caracter statal, Fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal. Norma de conduiti devine reguli de drept doar daci este expresia voingei ste emisa de catre stat, statale, Astfel, in cele mai multe cazuri, norma de drept prin organele abilitate, folosindu-se un proces legislativ special. Uncori, norma juridicd se naste si din recunoasterea ca atare de citre stat a unor reguli sociale ce fu au fost create de acesta (de exemplu: obiceiul jusidic, uzanfele). Prin urmare, indiferent dacd norma de drept este emisi sau doar recunoscuta de catre stat, ea poarti amprenta acestuia. cc. Norma juridic’ are un caracter general si impersonal deoarece prescrie 0 conduiti standard, conceputi si se aplice unui numir nelimitat de situagii si de persoane ce intr sub incidenga sa. Aceastd trisituri arati ci norma juridica vizea7a inliturarea oricarei discriminari {ntre subiectele de drept, precum $i garantarea egalitigii acestora in fafa legii. Towusgi, caracterul general si impersonal al regu de drept nu atrage consecinta aplicarii tturor normelor pe intreg teritoriul statului, tuturor persoanelor sau tuturor acyiunilor acestora. a7d. Regula de drept are caracter obligatoriu, Prevederile normelor juridice nu sunt facultative pentru subiectul de drept, ci ele trebuie respectate de citre acesta Daca norma juridicd nu ar prezenta acest caracter si respectarea ei ar fi lisati la latitudinea subiectelor de drept, societatea ar fi guvemati de haos, Caracterul obligatoriu nu se va confunda cu cel aera, desi cle sunt complementare. Obligativitatea nu decurge din posibilitatea constringerii, ci din constientizarea necesitijii reguli, constringerea fiind doar o reactie de aparare a socictifii impotriva indivizilor care nu respect legea. Astfel, nesocotirea obligativititii normei juridice atrage interventia forjei coercitive a statului, interventie ficuta in scopul restabilirit ordinii juridice si al sanctionirii subiectelor ce au incilcat legea ¢. Norma juridicd prezinti caracter prescriptiv. in majoritatea cazucilor, regula de drept instituie 0 prescripfic, un comandament adresat subiectului si nu doar o simpli recomandare. Subiectului de drept i se spune ce si faci sau si nu facd si cum si procedeze in acest sens. Existi. si situafii in care regula de drept nu cuprinde 0 conduiti de urmat, ci defineste unii termeni folosifi de lege sau enunji anumite principii generale ale dreptului £ Norma de drept are caracter permanent deoarece ea produce efecte Fira incetare, continuu, intre momentul intririi sale in vigoare si cel al iesieit din vigoare. Chiar dac regula juridicd nu se aplicd o perioada indelungati de timp (pentru ci in realitatea social acfiunile la care se referi mu se repiisesc in acel interval), efectele ei nu inceteaza. Astfel, normele de drept se aplic’ doar atunci cind sunt indeplinite condigille prevazute in textul lor. Din aceasti perspectiva, existenfa normei nu este influengata de frecvenfa cu care aceasta se aplica. 48g Caracterul coercitiv. De reguli, normele juridice sunt respectate de bundvoie de citre subiectele de drept cirora li se adreseazi. Atunci cind ele nu sunt respectate, intervine fora coercitiv’ a statului care asiguri, pe de o parte, respectarea legii prin obligarea subiectelor de drept si se conformeze prevederilor acestora, iar, pe de alti parte, sancfionarea subiectelor de drept ce au nesocotit comandamentul normei juridice Mijloacele de constringere statali sunt institufionalizate si multiple, printre cle numitindu-se: instantele judecatoresti, Parchetul, Poligia, penitenciarele etc. onstringerea, la rindul ei, trebuie realizati in condipit legale. Alefel, in situagia in care nu respect prevederile legale, chiar si organele abilitate si exercite constringerea trebuie si fie sancfionate in modusi specifice, tot de catre forja de constringere a statului in doctrind sa opinat ci norma juridici ar avea si alte caractere, dintre care enumerim: (h) solitiv, @) de injonetiune, Q) violabil, (k) de implcare a unui raport de interactiune, ) apie si (mn) public h. Norma de drept are caracter volitiv deoarece ea “intruchipeara sf ofiiakear vinta socialé, iar fnorum stat democratic voinga generald majoritand” exprimata prin intermediul organului legislativ suprem. i Caracterul de injoncfiune rezult din faptul ci norma juridica este considerati 0 “ponuncé statalé”. J. Regula de drept are caracter violabil deoarece, desi nu este 0 conduit dezirabili, “norma juridict poate fi nerespectatd ignorata, incalcata” de catre subiectul de drept ciruia i se adrescaza, spre deosebire de alte reguli (spre exemplu, legile naturii) ce nu pot fi incdleate (nu cunose alternativa). 49k Norma juridicd implici un raport de interactiune (raport intersubiecti deoarece, pe ling’ faptul ca reprezinti “o preseriptie general — abstract si pied”, ca are fin vedere “onvul fn raport cu semenii st” si schimbul just faire persoane alate permanent fn relayie”. 1 Caracteral tipic rezulti din faptul ci norma “refine doar tranchinl comum, ceea ce este caracteristc unei situati, fara a ennca diferente individwale”. m. Caracterul public consti in faptul ci, pentru a fi respectati si eficienta, norma juridica trebuie si fie ficuti publica. Este necesar ca ea si fie redactati si publicata. 3. STRUCTURA NORMEI JURIDICE Norma juridica are 0 dubli steuctuet: (1) sinictura lagico — juridica (interna) si (2) strectara tebnico — legislativa (externa) 3.1. Structura logico-juridica (interna) Structura logico — juridicé vizeara organizarea interna a normei juridice. Din accasti perspectiva, norma trebuie si aibi un continut lipsit de contradicti Structura interna a normei de drept este aledtuiti din trei elemente: (1) ipoteza, (2) dispozitia si (3) sanefiunea. Ipoteza arati conditile sau imprejurisile in care se aplici norma. Eventual, in ipoteza se dau i limuriri despre subiectele vizate de repula de drept. Dispozifia consti in conduita prescrisi subiectului in conditiile ipotezei date. Sanctiunca arati consecingele nerespectieii sau respectirii (in cazul normelor stimulative) dispozitici de citre subiectul de drept. De reguli, in formularca normei juridice sunt prezente toate cele trei elemente ale structurii logico — juridice. Exista si cazuri in care unele elemente ale structunii interme mu 50sunt expres prevazute in cadrul normei. In asemenea situafii, elementele ce lipsese se deduc prin analiza logica a textului norme. jn mod constant, doctrina s-a pronuntat in sensul necesitifii exprimarii tuturor celor’ tei clemente de structuri logico — juridici a normei de drept. Modelul structural al normei juridice poate fi incadrat in urmatoarea formulare: “in sey (Subiectul) trebui cazul in care...... ° altfel.... ae Un exemplu il constituie art. 36 din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executirii lucririlor de construcfii, republicati?, conform ciruia: “Persoanele fice i juridice, care beneiciazd de teen in conditile pregente lgi (ipoteza - n.2.), sunt obligate sd solkcite emiterea antorizatic’ de constrcire si si inceapa constructia fn termen de cel mult rn can de la data obtinerti actuled de concesionare a terenula (Gispozitia n.n.). Tn caz de incaleare a obligaticd prevdzute de alin. 1, concesionarea isi pierde valabilitatea (sanctiunea - n.n.)”. () Ipoteza reprezinti acea parte a normei de drept care stabileste conditille, imprejuritile sau faptele cirora li se aplicd dispozitia, precum si, uncon, subiectele Ia care se refer’ dispozitia in ccea ce priveste indicarea subiectelor carora & se aplicd norma, spoteza poate alege intee ‘mai multe modalitiyi de determinare a acestora. Astfel, ipoteza poate si indice categoria sodiald saw profesional din care face parte subiectul (cetitean romin, cetifean striin, funcfionar public, demnitar, militar, avocat, notar, sof, copil, contribuabil etc.). De exemphu, art. 289 alin. 1 din Codul penal pedepseste infractiunea de Jware de mita ce consti in “fapta fanctionaralui public care, direct sau indirect, pentra sine san ‘pentru altul pretinde oni primeste bani saw alte foloase care mu i se curin oni accepta promisixmea senor astfel he foloase, in legituns cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea oni intiregerea indeplinini unui act ce intra ‘in indatoririle sale de servicin san fn legatuerd cu fudeplinirea unui act contrar acestor indatori?”. Monitorul Oficial nr. 933 din 13 octombrie 2004 31Ipoteza poate prefera varianta indiaini generice a subiecelor rizate (persoancle fizice, persoanele juridice, toate subiectele de drept). De exemplu, conform art. 16 alin. 2 din Constitutie, “simeni nu este mai presus de lege”. De asemenea, conform art. 188 din Codul penal (Omoru): “Uiiderea unei persoane se ipedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si intersicerea unor drepturi”. In acest caz, desi nu sunt precizate subiectul fag de care se aplicd norma, locul sau momentul acfiunii, se subingelege ci oricine (orice persoana fizica) savirseste aceasti fapti, indiferent de imprejurici, va fi pedepsit. Ipotezele pot fi chasificate in funcyie de mai multe criteri, Printre acestea se numfri: a. Precizia detalilor oferites b. Complexitatea imprejuririlor luate in considerares c. Numérul imprejuriilor avute én vedere. a. in functie de preaizia detakilor oferite, ipotezele pot fi determinate strict sau relativ — determinate. Ipoteza determinata strict stabileste cu precizie conditile sale de aplicare. Ipoteza relativ - determinata lasi loc interpretirii sau nu indica decit la modul general conditiile aplicirii ei. In cazul acestui tip de ipotezd, conditiile concrete sunt lisate la Jatitudinea subiectului vizat de norma sau a organului ce o aplica. Este relativ — determinati ipoteza normei juridice previzute in art, 202 alin. 1 din Codul de proceduri penali (Scopuh conditiile generale si categoriile masurilor preventive). Astfel, “Masurile preventive pot fi dispuse daca existé probe sau indicii temcinice din care rezulta suspiciunea rezonabild cd 0 persoand a savargit o infractiune gi daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfigurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmiirirea penalé sau de la judecaté oni al prevenini savargirii unei alte infractiun?’ b. in raport de complecitatea imprejuririlor luate in considerare, ipotezele sunt simple sau complexe . 52Ipoteza simpla prevede o singuri situagie in prezenta cireia norma devine realizabilt Tpoteza cumulativa (complex) indici mai multe imprejuniri prin cumularea cirora norma devine aplicabili. Exemplu in acest sens jl constituie art, 293 alin, 2 din Codul civil, conform caruia “fn cazul in care soful unei persoane declarate moarte s-a recasdtorit $i, dupa aceasta, hotarérea declarativa de moarte este anulaté, noud cisitorie rimine alabila, dacd soful celui declarat mort a fost de bund - credinga’. c. in functie de mumdrul improjurdrilor avute in vedere, ipotezele pot fi unice sau altemative. Ipoteza unica prevede doar o singuri imprejurare apti si declanseze aplicarea legi Ipoteza alternativa confine mai multe imprejurini in care se poate aplica regula de drept, pentru realizarea acestein find necesarit (si suficient) producerca oricireia dintre ele De exempla, art. 229 alin, 1 din Codul penal (Furtul calificaé) dispune: “Furtul savargit in urmétoarele imprejuriri: a. intr-un mijloc de transport in comun; b. in timpul noptii; c. de catre 0 persoana mascaté, deghizaté sau travestita; d. prin efractic, escaladare sau prin folosirea fird drept a unci chei adevarate ori a unei chei mincinoase ©. prin scoaterea din funcfiune a sistemului de alarmd ori de supraveghere, se pedepseste cu inchisoare de a 1 la 5 ani”. Acest exempha nu exclude posibilitatea ca, in anumite cazuri, subiectul de drept si comita fapta in astfel de circumstange care, in acelasi timp, si reuneascd mai multe dintre ipotezele prevazute de literele alin. 1 al art. 229 din Codul penal. Acest lucru nu transforma ipoteza nore’ in cauza in una cumulativa, ea pasteindu si caracterul de ipoteza alternativa. (2) Dispozitia reprezinti partea cea mai important a unei norme juridice. Ea indica ce conduiti trebuie si urmeze subiectul in conditiile precizate de ipoteza. In principiu, dispozitia poate si impund, si permiti, s4 recomande sau si interzica ceva. 33Dispozitile pot fi impartite dupa mai multe criterii, dupa cum urmeazii a. Precizin detaliilor oferite; b. Natura conduitei prescrise subicctului. a. in functie de preazia detakilor oferite, dispozitiile pot fi determinate strict sau relativ - determinate. Dispozitia determinata strict stabileste cu precizie drepturile si obligatile persoanelor la care se referi. Dispozitia relativ - determinata stabileste mai multe variante de conduiti sau limitele acesteia. B. in raport de natura conduite’ prescrise subicctdui, dispozitiile sunt onerative, prohibitive, permisive, de recomandare si de stimulare. Dispozitia onerativa este cea care obliga subiectul la savarsirea unei (unor) actiuni Dispozitia prohibitiva este dispozitia care interzice subiectului realizarea unei (unor) actiuni. Dispozitia permisiva di posibilitatea subiectului si aleagi conduita pe care doreste si o urmeze. Dispozitia de recomandare este dispozitia care face anumite recomandari subiectelor de drept vizate, Biri a le obliga la o anumiti conduit. Dispozitia de stimulare prevede recompensarea subiectului de drept care 0 urmeaza. (B) Sanctiunea constituie acel clement al structurii logico — juridice a normei de drept care indici urmarile nerespectirii dispozitici sau, uncosi, ale respectinit acesteia (cazul mai rar intalnit al normelor stimulative) Daca aceste urmiri constau in masuri luate impotriva subiectelor care nu respecti dispozitia normei sau sunt menite si refacd ordinca juridicd afectati de conduita neconformacu dispozitia a subiectclor, sancfiunile sunt negative. Ele constituic regula si se duc la indeplinire de catre institugile indrituite de lege si exercite constringerea stataki sti gi situafii in care sancfiunea consti in misuri recompensatorii pentru subiectul 5 care a respectat dispozitia normei sau de cointeresare (stimulare) a acestuia in vederea respectirii normei, in acest caz este vorba despre sanctiuni pozitive. Spre deosebire de majoritatea normelor sociale, normele juridice sunt previzute cu sancfiuni formalizate. Sanctiunile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a. Gradul lor de determinare; b. Natura lor; . Scopul urmant a. In functie de gradul lor de determinare, sanctiunile pot fi: - Sanctiuni determinate strict (sunt stabilite precis de citre normi, neputind fi ficutd nici o abatere de la cle, in sensul de a fi marite, micsorate sau schimbate de catre organul de aplicarc) si sancfiuni relativ determinate (pot fi stabilite concret de cite onganul care le aplica dintr-un cadru mai larg, previzut intre un minim si un maxim). - Sanetiuni unice (previd 0 unici modalitate de tragere la rispundere a subiectului sau de restabilire a ordinii de drept) si sanctiuni alternative (dau posibilitatea onganului de aplicare si aleaga dintre mai multe feluri de sancyiuni). - Sanefiuni unice si sanctiuni cumulative (dau posibilitatea organului si aplice mai multe sancfiuni pentru aceeasi conduiti a subiectului). b. in raport de natura lor, sanctiunile sunt penale, civile, administrative, disc: linare etc. Sanctiunile penale se numesc pedepse si sunt de trei feluri: principale (detengiunea pe viata, inchisoarca de la 15 zile la 30 de ani si amenda), complementare (interzicerea exercitirii unor drepturi, degradarca militari si publicarea hotirinii de condamnare) si accesorii (interzicerea exercitirii unor drepturi, din momentul rimanerii definitive a 55hotieirii de condamnare si pina la executarea sau considerarea ca executati a pedepsei privative de libertate). Sanctiunile civile sunt impartite in sanctiuni propriu — zise (care privesc patrimonial subiectului) si pedepse civile (impiedica subiectul si dobindeascd un drept subiectiv sau suprima un asemenea drept). In prima categorie intri rezolutiunea/rezilierea unui contract, nulitatea absoluti sau relativi a unui act etc. In cea de-a doua categorie se regisesc: deciderea, nedemnitatea, dezmostenirea ete, Cele mai importante sanctiuni administrative sunt amenda contraventionali si confiscarea bunurilor de care s-a folosit contravenientul in sivarsirea contraventici. Sanctiunile disciplinare sunt mustrarca, avertismentul, reducerca salariului, transferul disciplinar si desfacerea contractului de munca. cc. in functic de scopul dor, sanctiunile pot fi de anulare, reparatorii sau expiatos Sanctiunile de anulare vizeavi lipsirea de efecte (anularea sau declararea ca ule) a actelor incheiate cu incilearea legii au in vedere restabilirca ordinii de drept incilleate prin Sanctiunile reparato: nerespectarea dispozitiei, precum si repararea prejudiciului produs cu aceasti ocazie. Sanctiunile expiatorii definesc sanctiunile ce se aplic’ subiectului ce a incaleat norma juridica si care fi resting acestuia un drept sau altul (inclusiv libertatea in cazul inchisori), urmirind pedepsirea acclor fapte cu caracter antisocial. 3.2. Structura tehnico-legislativa a normei juridice (externa) Aceastii structuri are in vedere forma exterioara a regulii de drept. Fa reprezinti dispunerea normelor juridice pe articole, alineate, subalineate si gruparea acestora in sectiuni, capitol, tithuri, cirti (parti) Oricare act normativ (lege, hotirire sau ordonanji a guvernului, regulament, statut etc.) este impartit pe titluri, capitole, secfiuni (care, uncori, la rindul lor, se divid in subsectiuni si paragrafe) i articole. Unitatea steucturali de bazi din aceasta perspectiva este articohul 36in unele cazuti, articolul poate cuprinde diviziuni, numite alineate. Un articol cuprinde, in general, prevederi legale de sine-stititoare, exprimind 0 singurd normi juridicd. Acesta este cazul ideal, dar in legislatie se intilnesc si situagii cand un articol reuneste mai multe norme juridice sau o reguki de drept este cuprinsi in mai multe articole. 4, CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE Critertile in functie de care se face clasificarea normelor juridice sunt urmitoarele: a. forfa juridicd a actului normativ in care acestea sunt incluse; b. apartenensa lor la o ramus de drept; c. caracterul dispozitiei (conduita prescrisi subiectului de drept) conginuti in norma juridici; di sfera de aplicare (si gradul de generalitate); €. structura logico — juridica pe care o prezinti norma; £ gradul si intensitatea incidentei normeis % felul sanctiunii previzute de norma juridica. Dupa forta juridid a actului normativ in care sunt incuse, normele juridice se impart in: - norme cuprinse in legile emise de Parlament. Aceste legi pot fi constitufionale, organice sau ordinare; = norme cuprinse in decretele emise de Pregedintele Romanici; - norme cuprinse in hotirarile, ordonantele gi ordonanyele de urgen{a - norme incluse in ordine gi instructiuni ale ministerelor, norme cuprinse in actele normative (hotarari, decizii) elaborate de organele administratici publice locale (prefecti, primari, consili judetene i consilii locale) 37Normele juridice cuprinse in legi, decrete previdentiale, hotiriri, ordonanfe sau ordonante de urgengi ale Guvemului se aplici pe intreg, teritoriul fini, pe cind cele cuprinse in actele normative emise de organele administragici publice locale au o sferi de aplicabilitate restrinsi Ia competenta teritoriali a respectivului organ local (judet, municipiu, oras, comun) b. Dupi ramura de drept din care fac parte, distingem: norme de drept constitutional, - norme de drept civil; = norme de drept penal; = norme de drept procesual civil; - norme de drept procesual penal; - norme de drept administrativ; - norme de dreptul familiei; = norme de drept comercial; - norme de drept fiscal; - norme de dreptul muncii norme de dreptul mediuluis - norme de drept international publics = norme de drept i cernational privat etc. ¢. Dupa canactel disporstil ce 0 contin (natura conduit presrise subiectula de drept), normele juridice se clasifica in norme imperative si norme permisive. Normele imperative (categorice, peremptorii) sunt acelea a ciror respectare a dispovitici de citre subiectele de deept se impune categoric, nefiind admis’ nici o abatere de la accasta, Nonmele imperative pot fi onerative sau prohibitive. \Normele onerative (lat. onus, oneris — sarcina) prescriu obligatia de a sivarsi o actiune. 58Normele prohibitive impun subiectului si se abjina de la sivirsirea uncia sau mai multor acfiuni (determinate). Majoritatea normelor prohibitive se regzisesc in sfera dreptului penal. Normele permisive (dispozitive sau facultative) au obliga subiectul la © anumiti conduiti si nici nu fi interzic expres si faci ceva, ci doar fi oferi acestuia posibilitatea de a opta liber pentru una dintre conduitele oferite de lege, in funcfie de propria apreciere. Normele permisive por fi supletive, de inputerniare (de competenta), de stineulare sau de recomandare. Normele supletive oferi subiectului posibilitatea de a opta pentru conduita pe care o doreste (dintre mai multe variante posibile sau in anumite limite indicate de lege), iar daci acesta nu opteazi (de reguli, intr-un anumit inteeval de timp) norma prevede reglementarea ce se va aplica. Nomele de imputemicire sunt regulile de drept care fixeazi drepturi $1 obligatii. Acestea stabilese competentele subiectelor de drept. Normele de recomandare sunt acelea care propun 0 anumiti conduiti ce nu este obligatorie si care poate fi urmata si de alte subiecte de drept decat cele vizate de norma in cauzi. d. Dupa sfera de aplicare (i gradu! de generakitate), normele jusidice se impart in norme generale, norme speciale si norme de exceptie. Normele generale se aplici tuturor relatilor sociale (raporturilor juridice) apartinand unui domeniu sau unei ramusi de drept. Acestea se mai numesc norme de drept comun. De exemplu, regulile juridice din dreptul civil constituic dreptul comun pentru rclatile specifice dreptului comercial, in situayia in care rnormele acestei ramuri nu previid reglementiti propri Normele speciale se aplici unei sfere mult mai restrinse de relagit sociale din cadrul unei ramuri de drept ori anumitor institutii juridice. Aceste norme contin dispozitii derogatorii de la dreptul comun; 39Normele de exceptie reglementeaza situafii deosebite (exceptionale), cum ar fi calamititile naturale (inundafii, cutremure, avalanse), contexte social — politice (tare de urgengi, stare de rizboi) etc. Normele de exceptie completeaza normele generale sau speciale, instituind reglementiri derogatorii de la acestea €. Dupa sinucura legico - juridicd pe care 0 prezintd, normele jusidice se impart in norme complete si norme incomplete. Normele complete (perfecte) contin toate cele trei pirfi constitutive ale structurii logico — juridice (potera, dispozitia si sancfiunea), avind un infeles clar, complet. Aceste norme constituie majoritatea; Normele incomplete (imperfecte) - nu prezinti toate partile constitutive ale structurii inteme. Ele fac referire la alte norme, completindu-se cu acestea. Normele juridice ce completeazi normele imperfecte (la care se face trimitere) pot fi norme din acelasi act normativ sau din altul (in vigoare sau care urmeaza si intre in vigoare). Din structura normelor juridice imperfecte poate lipsi un element (ipoteza ori sancfiunea). Uneori, pot lipsi chiar doud clemente constitutive (ipoteza si sanctiunea). La rindul lor, normele incomplete se impact is (1) nomme de trimitere — ce se completeazi cu norme din acclasi act normativ sau din alte acte normative existente (ia vigoare), la care trimit si (2) nonme in alb— fac timitere si urmeazi si se completeze cu alte norme ce nu existi inc& (nu au fost adoptate), dar care urmeaza si apari. £ in raport de gradul si de intensitatea incidenta’ lor, normele sunt norme principi norme mijloace. Normele principii (cardinale) sunt normele cuprinse in acte normative fundamentale (Constitugii, Declarafii ete.) sau care sunt deduse prin interpretare gi care constituie principii de drept. De exemplu, sunt norme ~ principii cuprinse in 60acte normative fundamentale cele din Constitufia Rominiei sau din Declaragia Universal a Drepturilor Omului, De asemenea, sunt principit de drept: obligaria respectirii conventiilor (pacta sunt senanda), exceptiile sunt de stricta interpretare (excepliones sunt strctssimae interpretation’) etc. Normele mifjloace sunt toate celelalte norme juridice care au menirea si transpuni in ordinea sociali normele ~ principii. & Dupii flu! sanctiunii previezute tn norma junidicd, normele se impart in punitive si stimulative. Normele punitive cuprind sancjiuni negative, pedepse juridice pentru subiectele de drept care nu respect comandamentul continut de dispozitia normei juridice. Aceste norme reprezinti majoritatea Normele stimulative cuprind sancfiuni pozitive menite si stimuleze subiectele de drept si respecte dispozitia normei juridice. Aceste norme recompenscazi subicctele prin acordarea de distinctii, decorapii, stimulente materiale ete. in doctrind s-a remarcat si prezenta unor norme aparte, distincte fayi de sistemul unitar al dreptului. Acestea sunt asa — numitele norme organizatorice cate privesc organizarca institutiilor sociale. Ele arati scopurile respectivelor institugi, modul de infiintare, competentele, organele reprezentative ale acestora, relagiile cu alte instituyii ete. 5, ACTIUNEA NORMELOR JURIDICE ‘Acfiunea normelor juridice are loc pe trei coordonate: (1) in timp, (2) in spagiu si (3) asupra persoanelor. 65.1, Actiunea normelor juridice in timp Orice raport juridic se naste in baza regulii de drept aflate in vigoare la acel moment (tempus regit actum) ‘Toate normele juridice au limite temporale, atit pentru inceputul actiunii lor (intrarea ‘n rigoart), cat si pentru sFixsitul acesteia (iesirea din rigoar’) Cu unele excepfii ce vor fi indicate in cele ce usmeazi, regula de drept produce efecte odati cu intrarea in vigoare si inceteazd a mai produce efecte prin iesirea sa din vigoare. Pentru acest motiv este extrem de importanti stabilirea cu exactitate a celor doud momente. Existenfa actului normativ nu coincide cu durata acfiunii acestuia, altfel spus cu faptul de a produce efecte (de a fi in vigoare), Astfel, de cele mai multe ori, data adoptirii unui act normativ de cite organul emitent au este aceeasi cu data intrii hui fn vigoare. De asemenea, uncori, desi actul normativ nu a fost abrogat, el nu mai produce efecte (a cazut in desuetudine) Din perspectiva actiunii normei juridice in timp intereseaza trei aspecte: (1) imtrarea in vigoare, (2) actiunea intre momentul intrarii in vigoare si cel al iesieii si (3) iesirea din vigoare. (1) Intrarea in vigoare a normei juridice. Acest moment are in vedere aducerea la cunostinja subiectelor de drept a dispozitiilor actelor normative. El prezinté 0 deosebiti importangi deoarece de la aceasti dati incep si se producii toate efectele normei de drept (nasterea, modificarea ori stingerea de raporturi juridice). De reguli, in ceea ce priveste legile (actele normative ale Parlamentului), precum si actele normative emise de citre Guvern (sau alte autorititi centrale), pentru aducerea la cunostinja celor interesafi, se recurge la publicarca lor intr-o publicatie oficial, periodic, care prezinti avantajul unei date sigure si usor de verificat in caz de controversi. 62Art. 78 din Constitutie dispune ci: “Legea se publict in Monitorul Oficial al Romaniei si imtra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau Ja o data ulterioara previtzuta in textul et”. Din exprimarea folositi de textul constitufional indicat rezulti ci, in privinta intririt in vigoare a actelor normative, se disting, dowd posibiltaf: 1. Intrarea normei in vigoare la trei zile dupa data publicaii in Monitorul Oficial al Roméniei (regald) sau 2. Tntrarea normed in vigoare la o alti dati, ulterioari, prevazuti in textul actului normatiy in cadrul dispozifiilor finale si tranzitorii (exept) Pentru aceasta din urma modalitate de intrare in vigoare, legiuitorul poate alege intre doua posibilitigi: ~ indicarea zilei, lunii si a anului (de exemplu, se poate intilni formularea “Pregemt act normativ intr in vgoare la data de Lianuarie 2016) si - stabilirea unui termen (de reguli, numir de zile sau luni) ce este calculat de la data publicérii in Monitorul Oficial al Romaniei, termen dupa curgerea cinuia actul normativ intri fn vigoare (ca exemplu se poate da formularea urmatoare: “Acest act normativ inint fu vigoare fa trei luni dupid publicarca in Monitoral Oficial al Roméniet” ‘Alegerea intre modalitifile expuse mai sus are la baz considerente de natura socio: economici, cum ar fi: luarea unor misusi organizatorice importante (crearea ori restructurarea instituyilor la care se referi actul normativ), pregitirea aplicarii legit, claborarea unor norme metodologice pentru facilitarca aplicétii legii, consultarea unor observatii ficute de citre doctrind in legituri cu textul legit etc. Indiferent de momentul ales pentru intrarea in vigoare a normei juridice, dupa implinirea acestuia, toate subiectele de drept vizate de normi sunt obligate si se supund prevederilor sale. Nu existi posibilitatea invocirii necunoasterii legii ca motiv al nerespectirii ei (Nemo censetur ignorare legen. Pana la revizuirea in anul 2003 a Constitufiei, conform art, 78, regula era aceea ci “Lea (...) intra in vigoare la data publicirii (...)”. Respectiva reglementare prezenta marele dezavantaj al imposibilitijii tchnice de distribuire a Monitorului Oficial in toate zonele iri si, prin urmare, prezumfia cunoasterii legii de catre tofi cei interesati devenea o fictiune. in acest 63sens, noua forma a art. 78 din Constitutic, “degea (...) intr in rigaare la 3 sjle de la data publiciri (..)”) repeezinti un important progres. ‘Trebuie precizat si faptul ci momentul publicérii legit in Monitorul Oficial al Roméniei nu trebuie confundat cu momentul adoptirii acesteia de citre Parlament ori cu momentul promulgisii de citre presedintele piri, (2) Actiunea normei juridice intre momentul intrarii in vigoare gi cel al iegitii. Legea se aplica doar raporturilor de drept ce se suprapun perioadei de timp in care ea este in vigoare, adici celor plasate intre momentul intririi si cel al iegirii din vigoare. Prin urmare, norma de drept nu vizeazi nici raporturile juridice stabilite inainte de data intranit sale in vigoare (nu retraactiveayd) si nici celor niscute dupa data iesirii din vigoare (1m witraadtiveaza). Principiul neretroactivitéii este principiul fundamental ce guvemeazi actiunea legii in timp. Conform acestuia, odati intrata in vigoare, norma juridici acfioneaz4 numai pentru viitor, Ea nu retroactiveaza Principial neretroactivitapii legit previzut de art. 15 alin. 2 din Constitutie (“Legea dispume numa pentra vitor, ox exxeptia legit penale sax contraventionale mai javorabile”), de art. 2 alin. 2 din Codul penal (“Nw se poate aplica 0 pedeapsa oni nu se poate lua o maura educativa save 0 masurd cde siguranté daca aceasta na era previzutal de lgea penal la data cind fapta a fost sdvdrsita”), precum si de art. 6 alin. 1 din Codul civil (“Legea civil este aplicabila ct timp este in tigoare, Aceasta nu are jputere rtroactind). Existi si exceppii de la principiul neretroactivitatii legit (aumite cazuni de retroactivitate a legil). Acestea sunt: a. Legea penalé si legea contraventionala mai favorabild (melior lex). Conform art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei: “Legea dishune numai pentre siitor, cu exceptia legit penale sau contravenionale mai favorabile”.De asemenca, potrivit art, 5 alin. 1 din Codul penal: “hn carl in care de la sanvrsirea infraciunii pine la judecarea definitva aa cause an intervenit ama sas mai multe lgi penale, se aplicilegea ‘mai favorabild” Conceptul de Jege penal mai favorabild permite ca unei persoane ce a sivarsit 0 infractiune sub imperiul legii vechi care a fost inlocuita cu o alta lege si ise aplice, in anumite condifii, aceasta din urma, daca ea prescrie pentru subiectul de drept un tratament mai favorabil Legea penali (au contraventionala) noua, mai favorabili, isi giseste aplicarea in cadrul proceselor penale (sau contravenfionale ce au ca obiect plingeri impotriva actelor de constatare i sanctionare a contraventillor) care, la data intrarii sale in vigoare, se afla in curs de judecare (nu sunt solusionate definitiv) in baza legit vechi, mai sever fata de inculpat (contravenient). Legea mai favorabiki nu este aplicabila in cauzele judecate definitiv in baza legii vechi la data intririi sale in vigoare, cu excepfia anumitor situafii prevazute limitativ de art. 6 (Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei) din Codul penal. Legea noua este mai favorabili inculpatului (contravenientului) atunci cand, pentru acceasi incilcare a obligasillor legale (cuprinse si de legea veche si de legea noua), este prevazuti o sancfiune juridicd mai binda fapi de cea din legea anterioari. Din aceasti perspectiva, in principiu, este considerati mai favorabili legea penali noua care prevede pentru acceasi fapti (interzisa si de legea veche) fie o pedeapsi mai mica (de exemplu, inchisoare intre 3 si 10 ani, fafi de inchisoare intre 5 si 15 ani), fie inlocuirea unui tip de pedeapsi mai severi cu alt tip de pedeapsi mai blind’ (sancfionarea unci fapte cu amend penaki in loc de inchisoare), fie introducerea unei noi modalititi de executare a pedepsei inchisorii, mai usoari (de exemplu, suspendarea executirii pedepsei alituri de executarea acesteia in regim privativ de libertate, fafi de modalitatea unici a executirii in regim privativ de libertate). Si dexinoriminarea unei fapte penale este un mod de manifestare a legii mai favorabile. Situayia este previzuti de art. 4 din Codul penal, conform céruia “Legea pemald mu se aphea Saplelor savirgite sub legea veche, dacti nu mai sunt prevtzute de legea now) 65in cea ce priveste legea contraventionali, poate fi considerati mai favorabili legea noui care, de exemply, stabileste pentru aceeasi contraventie (previzuti si de legea veche) 0 sancfiune mai mica (amenda contraventionala de 1000 lei in Joc de 2000 lei) sau una mai usoard (avertisment in loc de amendi contravengionali). De asemenea, dezincriminarea unci fapte contraventionale, in condifille mai sus aritate, constituie lege mai favorabiki. Existenfa acestei excepfii de retroactivitate este sprijiniti de motive de naturi umanitara b. Legea interpretativa. Acest tip de act normativ are ca scop interpretarca {nfelesului unor norme preexistente (intrate anterior in vigoare), cu care face corp comun. Desi ulterioar’ legii interpretate, legea interpretativa este considerati intrati in vigoare de la data de la care produce efecte cea dintai, Astfel, ea este retroactiva. in doctrind s-a aritat in mod just cA situatia creati de legea interpretativa este ,,0 pseudo — exceptie de retroactivitate” deoarece norma nou nu aduce prevederi suplimentare (dcepturi si obligatii noi pentru subiectele de drept) fai de cea veche, ci doar isi propune si Fimureasca conginutul normelor preexistente c. Legea retroactiva. in mod exceptional, legea poate contine in mod expres prevederea cd ea se aplica si unor situafii anterioare intrini sale in vigoare. Este recomandabil ca o astfel de lege sii nu fie utilizati. In situagia rarisima cind este totusi folositi, acest lucru trebuie ficut cu maxim de prudengi, astfel incat si nu afecteze ordinea juridica ori deepturile silibertitile fundamentale ale cetifenilor. Q) Iesirea din vigoare a normei juridice. lesicea din vigoare a normei juridice (Gncetarea actiunii acesteia) se poate produce in urmitoarele moduni: (a) prin abrogare, (b) prin ajungerea la termen a normei temporare sau (c) prin caderea in desuetudine. a, Abrogarea este modalitatea de iesire (scoatere) din vigoare a unei legi care presupune interventia legiuitorului, Accasti intervensic se realizeazi print-o alti lege (alt act normativ).Abrogarea constituie cea mai importanti modalitate de scoatere din vigoare a unci norme juridice. Abrogarea consta fie in inlocuirea prevederilor legit vechi cu altele cupsinse intr-o noua lege (regula), fie in simpla climinare a dispozitilor legii anterioare, actiune ce mu este urmati de inlocuirea lor cu altele noi. Abrogarea poate fi de dou feluri: expresd si tacita. - Abrogarea expresd reprezinti acel tip de abrogare in care norma noua (care abroga) face trimitere la norma veche (abrogata). ‘Dupa felul in care norma noua se referi (face trimitere) la norma veche, abrgarea expresd poate fi directdsau indirecta. Abrogarea expresi directa are loc atunci cind norma noua indica expres, direct si limitativ cea ce abrogi. Abrogarea expresi direct poate fi totald'sau pargiala Prima are in vedere un intreg act normativ (sau chiar mai multe acte normative, in integralitatea lor), in timp ce a doua vizeara doar anumite componente ale unui act normativ {articole, alineate ale unor asticole ori numai parti ale acestora). Abrogarea expresd indirecta se produce atunci cand actul normativ nou se rezumi Jaa face precizarea ci toate actele normative vechi, cu dispozipii contrare acestuia, se abroga. - Abrogarea tacité (implicita) are loc atunci cind noul act normativ nu confine nicio referice la abrogare, dar dispozifiile acestuia se deosebesc fundamental de cele ale actului normativ anterior (ia sensul ci nu pot coexista), astfel incat se consideri ca legiuitorul fa infeles ca, prin introducerea unor dispozitii diferite, si abroge prevederile vechiului act normativ. Si abrogarea taciti poate fi totali sau parjiala. in practicd este preferabili folosirea abrogirii exprese directe, deoarece este singura in misurit si evite confuziile ce ar putea rezulta din incertitudinea cu privire la textul legal in vigoare. Trebuie ficuta distinctie intre abrogare si derogare. Aceasta din urm& consti in aparitia unor prevederi legale noi, care se abat de la o reglementare existenta sau instituie exceptii faji de ca, Eiri ca prin accasta prevederile legale anterioare si fie abrogate. Prin 67aparitia unor norme derogatorii de la ea, reglementarea anterioari mu iese din vigoare, ci doar isi restringe sfera de relatii sociale vizate. Derogarea se poate face doar printr-un act normativ de nivel cel pugin egal cu cel al reglementtirii de baza De asemenea, abrogarea nu trebuie confundati cu supendarea aplicirii unui act normativ. in cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendati printe-un alt act normativ de acclasi nivel sau de nivel superior’. In aceasta situafie se vor prevedea in mod expres data la care se produce suspendarea, precum si durata acesteia, care trebuie si fie determinata. La expirarca duratei de suspendare, actul normativ sau dispozitia legal afectata eintei de drept in vigoare Sunt posibile prehungirea suspendiii sau chiar modificarea ori abrogarea actului normativ (textului legal) suspendat, ambele putindu-se realiza printr-o dispozitie legali expresi, aplicabili de la data expiririi suspendati b. Ajungerea Ia termen a normei temporare. Desi majoritatea legilor se adopt pentru o perioada nedeterminati de timp, existi si situapii excepfionale cind se apeleazi la acte normative temporare. Acestea ies din vigoare firi interventia legiuitorului printr-o nowt lege (ca in cazul abrogiirii), prin simpla curgere (implinire) a termenului pentru care au fost adoptate. ‘Art. 7 alin, 2 din Codul penal defineste Jegea penald temporaria fiind ,egea penala care prevede data iesinii sale din vigoare sau a clei apicare este imitatd prin natura temporard a situatci care a ings adoptarea sa ¢. Ciderea in desuetudine, Norma jusidica poate si nu mai produci efecte (si iasi din vigoare) in situatia in care relagiile sociale avute in vedere Ja data adoptirii ci, reglementate de citre aceasta, s-au modificat atit de mult in timp, incit reglementarea previzuti de norma penten acestea a devenit inaplicabili. * A se vedea art, 63 din Legea nr. 24 din 2000 privind nonmele de tehnici legjslativi pentru claborarea actelor normative, epublicati (Monitor Oficial nr. 260 din 21 apritie 2010). A se veden art. 66 din Legea ar. 24 din 2000, republicats 68Nici in acest caz nu are loc interventia legiuitorului (prin adoptarea unui now act ‘normativ) pentru ca efectele legii si nu se mai produca. Aceasti modalitate de iesire din vigoare a normelor juridice nu este caracteristic’ unui regim de strict legalitate, pentru scoaterea din vigoare a normelor juridice fiind indicat folosiea abrogiii. Ultraactivitatea normei juridice. Uxista si situayii (exceppit de ultraactivitate) in care legea, desi iesiti din vigoare, continua sa se aplice anumitor raporturi juridice ‘Acest lucru se poate intimpl in cazul anumitor norme de proceduri. 5.2, Actiunea normelor juridice in spatiu Actiunea normelor de drept in spagiu este guvemati de principiul teritorialitaii. Conform acestui principin, legea se aplica doar pe teritoriul statului ce a adoptat-o, excluzind actiunea acelei legi pe teritoriul altui stat, precum si actiunea legit unui stat striin pe teritoriul respectivului stat. Astfel, in conformitate cu art. 8 alin, 1 din Codul penal “Legea penal romind se aplict infractiunilor sandrsite pe tertoriul Rominied”. Nofiunea de teritoniu este definiti de art. 8 alin. 2 din Codul penal, potrivit ciruia teritoriul Romaniei (ficii) reprezinti “intinderea de pamint, marea teritriala si apele cw sola subsolul i spatiul aerian, cxprinse intr fronteree de sat” De la principiul teritorialitagii legii exist mai multe exept. Ble pot fi grupate in dous categorii: (1) exceppii de extrateritorialitate si (2) excepfii de neaplicare a legit romine pe teritoriul Roman: (1) Exceptiile de extrateritorialitate sunt cele care presupun aplicarea legit romine siin afara teritoriului fasii. Ele sunt de doui feluri: ~ exceptii ce decurg din vointa partilor unui act juridic (de exemplu, doi comerciangi ce incheie un contract in Italia pot desemna ca lege a contractului ~ few causae — legea romana);~ exceppii independente de vointa partilor (de exemplu, in dreptul international privat, regulile de drept ce guverneazi statutul personal se aplicd subiectului de deept indiferent de locul unde se giseste acesta, pe teritoriul gieii sau in afara acestuia) (2) Exceptii de neaplicare a legit romane pe teritoriul Roménici sunt: a. Imunitatea diplomaticé. Accasta consti in exceptarea personalului corpului diplomatic, precum si a persoanclor cu statut asimilat acestora de la jurisdictia statului ce gizduieste misiunca diplomatica respectivi. Personalul diplomatic se bucuri de mai multe privilegii si drepturi printre care enumerim: scutirea de impozite si taxe (inclusiv vamale), imunitatea de jurisdictie personali, precum si a sediului ambasadei, inviolabilitatea corespondentei sia mijloacelor de transport etc. Daca reprezentantul diplomatic incalei legea statului unde se afli misiunea diplomatica nu va suporta rigorile legit acchai stat, dar va putea fi declarat “persona non-grata” $i expulzat in statul al cirui cetijean este b. Regimul consular. incepind cu anul 1963, o dati cu incheierea Conventici de la Viena privind relagile consulare, regimul juridic al consulilor tinde si se identifice cu cel al personahului diplomatic. c. Regimul juridic al strdinifor. Cetijenii steiini sau apatrizit aflagi pe teritoriul unui stat striin au un regim juridic diferit de cel al cetijenilor acelui stat. In aceastii materie sunt cunoscute trei regimuri: - Reginn! national. Conform acestui sistem, striinii si apatrizii au accleasi drepturi ca si cctijenii statului, mai putin deeptusile electorale (de a alege si de a fi ales) si dreptal de a ocupa functii publice. in Rominia, potrivit art. 18 alin. 1 din Constitutie, “cetdfenii strdini si apatrizii care ooniesc in Romiinia se bucurd de protectia generald a persoanelor si averilor, garantati de Constitutie si alte lei’ ~ Reginul special. Deepturile si obligatiile striinilor sunt stabilite in mod distinct, printr- © reglementare special, diferiti de cea a cetitenilor statului respectiv = Regina clawzei natiunii celei mai favorizate. Acest regim consti in acordarca de catre un stat strainilor a unui regim jusidic identic fagi de cel conferit cetijenilor unui stat ter}, regim 70considerat favorizat. Regimul clauzci najiunii celei mai favorizate este un regim de naturi contractual, instituit pein acorduri bilaterale intre diferite state. 5.3. Actiunea normelor juridice asupra persoanelor Normele juridice ale unui stat se aplici tuturor persoanelor care se afli pe teritoriul acclui stat, indiferent daci sunt cetifeni ai acestuia, striini ori apatrizi. in Romania, art. 16 alin. 1 din Constitutie instituie egalitatea in drepturi a cetitenilor omni “Cetifenit sunt egal fn fata legi sia autoritailor pubice, fird privileii i fad discriminan’” ‘Totusi, exist norme de drept care nu se aplici tturor subiectelor de drept. Astfel, sunt norme care se aplici doar persoanelor firice sau numai persoanelor juridice. De asemenca, unele reguli de drept vizeazi anumite categori distincte de persoane, cum ar fi studengii, avocatii, inginerii, militarii, magistrapii, demnitarii, persoancle cisatorite, piringii etc. in ceea ce priveste regimul juridic al striinilor si apatrizilor, in fara noastra, conform art. 18 alin. 1 din Constituyic, “cetafemi strdini sé apatnig care lnuiese tn Roménia se bucurd de protetia generala a persoanclor $i averilor, garantatat de Constitute si de alte lei”. a)